BACTERII ANAEROBE

IMPLICATE IN
PATOLOGIA UMANA
Ioana Macovei
Lab. Anaerobi, INCDMI
“Cantacuzino”
 BACTERIILE STRICT ANAEROBE
sunt bacterii hipersensibile la
oxigen, cresc si se multiplica doar
in absenta acestuia.

 Toxicitatea O2 deriva din lipsa unor

echipamente enzimatice protective
fata de derivatii toxici ai oxigenului
molecular (ex. H2O2, O2-): catalaze,
peroxidaze, superoxid dismutaze.
BACTERII ANAEROBE DE IMPORTANTA CLINICA:
 Genul Clostridium: C. botulinum, C. tetani, C. difficile, C.
perfringens, C. septicum;
 Genul Bacteroides: B. fragilis, B. ureolyticus, B.
thetaioataomicron;
 Genul Fusobacterium: F. nucleatum, F. necrophorum;
 Genul Actinomyces: A. israelii,
 Genul Peptostreptococcus: P. anaerobius
 Genul Veillonella: V. parvula
 Genul Porphyromonas: P. gingivalis, P. assacharolytica
 Genul Prevotella: P. intermedia, P. melaninogenica

BACTERII ANAEROBE NONCLINICE:

 Metanobacterii – Methanobacterium sp., Methanococcus sp.,
Methanosarcina sp. etc.
Bacteriile anaerobe = patogeni oportunisti
 Bacteriile anaerobe fac parte din microbiota normala a
organismului uman, surclasand numeric bacteriile
aerobe (10:1 – 1000:1).
Reprezentanti:
 Microbiota orala: Streptococcus spp. (ex. S.
intermedius), Prevotella spp., Bacteroides spp.,
Porphyromonas spp., Fusobacterium spp., Veillonella
spp., Actinomyces spp., Bifidobacterium spp.

 M. intestinala: Bacteroides thetaiotaomicron,

Eubacterium rectale, clostridii cu patogenitate scazuta.

 M. genitala feminina: Lactobacillus spp.,

Peptostreptococcus anaerobius, Prevotella bivia, P.
disiens, B. fragilis.
Bacteriile anaerobe = patogeni oportunisti

 Bacteriile anaerobe endogene devin patogene si

produc infectii prin multiplicare excesiva sau prin factori
de virulenta (ex.: capsula, adezine, toxine) in anumite
conditii:

 Diabet;
 Imunosupresie;
 Dezechilibru al microbiotei normale prin tratament cu antibiotice
de spectru larg;
 Plagi chirurgicale (ex.:interventii chirurgicale intra-abdominale).

 Exceptie: infectii la nivelul plagilor generate prin

muscatura, traumatisme accidentale (ex. : tetanos,
botulism de plaga).
Situsuri predispuse la infectii anaerobe
Indicii care incrimineaza bacterii
anaerobe intr-o infectie:
 Mirosul fetid;
 Localizarea infectiei in proximitatea unei mucoase;
 Infectie secundara unei muscaturi umane sau de caine;
 Producere de gaz in proba biologica;
 Terapie anterioara cu antibiotice de tip aminoglicozide,
fluorochinolone etc.;
 Prezenta de “granule sulfuroase” in secretii (actinomicoze);
 Morfologie unica pe frotiul Gram;
 Colonii caracteristice ale culturii pe placi geloza-sange
incubate in anaerobioza (ex. F. nucleatum, Cl. perfringens);
 Incapacitatea tulpinii izolate de a creste in aerobioza.
Infectii in care sunt implicati frecvent anaerobi:

 Infectii dentare: oro-faciale, infectii la radacina dintelui,

abcese dentare, periodontale; bacteremii secundare
interventiilor chirurgicale orale;
 Sinuzite cronice; infectii oculare;

 Infectii intra-abdominale, apendicite, peritonite, infectii

post-chirurgicale intraabd.;
 Infectii genitale feminine: endometrite post-partum, abces
vulvo-vaginal, avort septic;
 Infectii ale tesuturilor moi: celulite, abces pilonidal;
 Infectii generate de muscaturi de caine, pisica;
 Infectii cutanate: abcese, gangrena gazoasa (mionecroza
C. perfringens).
Botulismul
Afectiune grava (mortalitate 7.5%), necontagiosa, provocata prin
actiunea unei neurotoxine proteice: toxina botulinica (cea mai
puternica toxina biologica), produsa de Clostridium botulinum.

Clostridium botulinum, Coloratie Gram (PHIL, CDC)

C. botulinum – bacil Gram pozitiv, strict anaerob, drept/incurbat, cu spor

subterminal de tip clostridian
Botulismul
 Botulism alimentar

 Botulism de plaga (mortalitate 10%): boala se

produce prin leziuni cutanate (traumatisme prin arme de foc, accidente de circulatie,
caderi de la inaltime) contaminate cu pamant, sau in cazul celor care folosesc droguri
injectabile intravenos.
 Bacilii se cantoneaza la nivelul plagii, se multiplica si produc toxina pe care o elibereaza
in circulatia sistemica.

 Botulism infantil (mortalitate 1.5%): urmarea formarii

toxinei botulinice la nivelul intestinului nou-nascutului, in urma germinarii sporilor la
acest nivel (ex.: sugari hraniti cu miere, legume sau fructe neprelucrate termic).
Botulismul alimentar
Afectiune grava (mortalitate 7.5%), necontagiosa, provocata prin actiunea unei
neurotoxine proteice: toxina botulinica (cea mai puternica toxina biologica),
produsa de Clostridium botulinum.

 Generat prin consumarea unui aliment conservat necorespunzator

(insuficient sterilizat), contaminat cu spori de C. botulinum care au germinat in
conditii favorabile, producand celule viabile care au eliberat toxina in aliment.

 In majoritatea cazurilor sunt incriminate conserve preparate in casa.

 Conservele comerciale sunt ocazional sursa toxiinfectiei, prin manevrarea

inadecvata dupa cumparare.

 7 tipuri de C. botulinum: A,B,C,D,E,F si G, dif. prin structura antigenica a

neurotoxinelor.

 Origine:
Tip A : conserve familiale in special vegetale si produse lactate
Tip B : conserve familiale preparate din carne de porc (ex.: jambon).
Tip E : peste, fructe de mare.

Tipul B este cel mai frecvent in tara noastra.

Botulismul alimentar
 In conservele insuficient sterilizate se dezvolta (ex.: la TC camerei)
cultura si toxina de C. botulinum. Datorita gazelor produse, cutiile
respective prezinta fenomenul de bombaj – acumulare de acid butiric
(dar acesta poate fi produs si de dezvoltarea altor germeni – ex.: E.
coli).

*Alimentul respectiv nu isi modifica proprietatile organoleptice.

 Perioada de incubatie: cateva ore – 8 zile (in medie de 18-36 h).

*Cu cat incubatia este mai scurta, cu atat intoxicatia este mai
grava.

*La o incubatia sub 24 h, sansele de supravietuire sunt foarte mici.

*Incubatia scurta se datoreaza introducerii in organism a unei cantitati

mai mari de toxina, fie prin ingestia unei portiuni mai mari din aliment,
fie prin prezenta unei tulpini mai toxigene de C. botulinum.
Botulismul
Toxina botulinica: cea mai puternica toxina biologica, prima
toxina bacteriana izolata in stare de puritate absoluta, in
1946, de catre Lamanna si colab.

 Doza letala la om: 1-2 μg.

 300 g ar putea ucide intreaga populatie a globului.

 Termolabila (fierbere 10 min., 1000C/3 min. 1200C), dar

are o rezistenta considerabila in mediul extern.

 Unica toxina bacteriana rezistenta la actiunea sucului

gastric: patrunsa in intestin (aliment contaminat), este
resorbita si vehiculata in circulatie, unde persista timp
indelungat, chiar dupa fixarea unei cantitati la nivelul
terminatiilor nervoase.
Botulism - Semne clinice

Slabire sau paralizie flasca acuta, bilaterala, simetrica, a nervilor cranieni.

Debut: semne gastro-intestinale nespecifice: diaree, greturi, varsaturi, care

dispar in momentul aparitiei semnelor specifice. Fenomenele digestive
lipsesc in cazurile de botulism al plagilor.

Botulismul = boala “D”-urilor: diplopie (insotita deseori de fotofobie),

disfonie, disartrie, disfagie, diaree (in perioada de debut, urmata de
constipatie rebela), dispnee in cazuri grave.

Uscaciunea gatului, a gurii, a limbii.

Febra absenta.

Semnele neurologice sunt intotdeauna simetrice.

Pot sa dispara imediat dupa vindecarea fazei acute, pot deveni cronice,
vindecandu-se lent, sau pot deveni definitive.

Semnele botulismului infantil sunt necaracteristice: sindrom de moarte

subita (“moarte in pat”).

In botulismul plagilor lipseste simptomatologia digestiva.

Botulism – Diagnostic de laborator:
Produs patologic: serul pacientului, alimentul incriminat

Determinarea prezentei toxinei botulinice in produs prin testul

letalitatii pe soarece (inoculat intraperitoneal cu produsul
patologic, urmarire 4 zile). Moartea survenita in acest
interval de timp pune diagnosticul de prezenta toxina
botulinica.

 Determinarea tipului de toxina se face prin reactia de

seroneutralizare in vivo:

Se pune in contact produsul patologic de cercetat cu ser

antibotulinic A, B, sau E, termostatare 30 min. la 37C si
inoculare intraperitoneala la soarece; animalele sunt
urmarite 4 zile.
 Tetanos
Clostridium tetani
C. tetani

Clostridium tetani, bacil anaerob, Gram pozitiv, sporulat.

Sporii se gasesc in pamant, praf, tractul intestinal al animalelor, foarte rar al omului.
Rezistenti la agenti chimici, fierbere 4 h, autoclavare 120°C, 15 min.
Orice plaga ce poate crea conditii de anaerobioza este favorabila germinarii sporilor si producerii
de exotoxine proteice neurotrope.
Tetanos
 Orice plaga ce poate crea conditii de anaerobioza este favorabila germinarii
sporilor si producerii de exotoxine proteice neurotrope.

 Toxina tetanica se fixeaza pe terminatiile neuronului motor periferic si este

transportata pana la celulele nervoase ale SNC pe cale intraneuronala
retrograda.

 Scade inhibitia sinaptica fiziologica a anumitor neuroni si, in acelasi timp,

induce altora o hiperexcitabilitate patologica.

 Stimuleaza adrenergic SNC. Nu traverseaza bariera

Tetanosul – mai frecvent la persoane peste 70 ani neimunizate.

Poarta de intrare in organism: plagi accidentale (73%), leziuni cronice (ulcer varicos, arteritic), rar
plagi chirurgicale, avort, inj. intramusculare/intravenoase (toxicomani).

Diagnosticul clinic: Prezenta unei porti de intrare cutanata cronica sau recenta, chiar minima, ca
si absenta unei vaccinari complete ne orienteaza diagnosticul spre tetanos.

*Prezenta sau a absenta lui C. tetani intr-o leziune cutanata nu permite nici confirmarea, nici
excluderea diagnosticului de tetanos.

Diagnostic de laborator:
Test Ehrlich: reactie de neutralizare in vivo, pe soarece (urmarire 4 zile): se det. starea imunitatii
pacientului prin titrarea anticorpilor antitoxina tetanica in ser (titru protector – min. 0.01 UI/ml).
Infectii generate de Clostridium difficile
 C. difficile - bacili Gram pozitivi drepti, anaerobi, sporulati.
 Poate fi prezent in tubul digestiv al adultilor sanatosi in
proportie mica (3%), marea majoritate a tulpinilor izolate fiind
netoxigene.
 Frecvent la nou nascuti si sugari (20-50%).

Clostridium difficile
Infectii Clostridium difficile
Ocupa primul loc in cazul infecţiile nosocomiale, inaintea celor generate
de stafilococul meticilino-rezistent.

 Clostridium difficile – agentul etiologic al diareei nosocomiale.

 Prezenta lui C. difficile in intestin trebuie suspectată la orice pacient cu

diaree trenanta post-antibioterapie (diaree la 72h de la internare).

 Tulpini toxigene de Clostridium difficile sunt prezente la aproximativ 20%

dintre pacienţii spitalizaţi; dintre aceştia peste 30% prezintă simptome.

 Transmiterea: fecal-orala, pacient-pacient, pacient-pesonal medical;

Este favorizata de capacitatea lui C. difficile de a persista sub forma de
spori timp indelungat pe suprafete (intrerupatoare, cearceafuri, podea,
etc.).

 Factori de risc principali: dezechilibrul microbiotei intestinale +

antibiotice de spectru larg (ex. cefalosporine, fluorochinolone,
aminoglicozide etc).

 Alti factori: varsta inaintata, malnutritie, imunosupresie, etc.

Infectii Clostridium difficile
Factori de virulenta principali: Toxina A – enterotoxina
Toxina B – citotoxina.

Mecanism: la nivelul mucoasei intestinului gros, C. difficile produce în

cantităţi mari cele două tipuri de toxine.

Toxinele A si B actioneaza sinergic: se fixează la nivelul receptorilor

specifici de pe suprafaţa celulelor epiteliale ale mucoasei intestinului
gros, antrenand un aflux de polimorfonucleare la nivelui laminei propria.

Toxina A determina ruperea microfilamentelor citoplasmatice, favorizand,

astfel, pătrunderea toxinei B care are un efect citotoxic puternic.

Leziunile conduc, în final, la diaree şi inflamarea mucoasei colonului

(colită), hemoragie, necroză.

 Forme clinice ale infectiei: diaree cronica, colita

pseudomembranoasa (CPM) in forme grave, megacolon toxic.
Diagnostic de laborator

 Detectarea toxinelor A si B in materiile fecale: EIA, Real-

Time PCR;

 Izolarea C. difficile si evidentierea toxigenitatii acestuia

(EIA, PCR pt. detectia genelor codificatoare pentru toxine).

Cel mai important mijloc de prevenire a infecţiei cu C.

difficile, patogen nosocomial major, îl constituie
evitarea prescrierii fără discernământ a antibioticelor şi
scurtarea duratei tratamentului indicat cât mai mult
posibil.
Infectiile cu C. difficile au avut o evolutie
ingrijoratoare in ultimele decade
 SUA: incidenta a crescut de 3 ori dupa 1996.

 Canada: intre 1994 si 2004 a crescut de 8 ori.

 S-a inregistrat, mai ales o crestere a incidentei formelor grave:soc septic,

megacolon toxic, perforare,necesitatea recurgerii la colectomie partiala sau
totala.

 Din 1990 pana in 2003, mortalitatea in urma acestor infectii a crescut de 3 ori

 S-a consemnat deja fenomenul de rezistenta la metronidazol (de la 9.6% in

2002 la 25.7% in 2004).

 Este in crestere si frecventa recaderilor, mai ales la pacientii de peste 65 de ani.

 S-a identificat o anume tulpina foarte virulenta, care disemineaza in SUA,

Canada si Europa “ribotibul 027”.

 In prezent, ea este identificata frecvent si in Europa. Pana acum, 19 state

europene au declarat cazuri izolate sau focare epidemice produse de aceste
tulpini. Focare cu participarea acestei tulpini au semnalat: Belgia, Germania,
Finlanda, Franta, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Elvetia si Marea Britanie. In alte
10 state au fost evidentiate doar cazuri izolate, in unele situatii fiind „infectii
importate”.
Gangrena gazoasa
 Clostridium perfringens

Surse ale infectiei: traumatisme, plagi chirurgicale.

Mecanism: celulele vegetative se multiplica, produc gaz si elibereaza toxine

care genereaza necroza tesutului afectat.

Simptome: emfizem subcutanat, vezicule cu fluid rosu-maroniu, tahicardie,

temperatura, paloarea pielii – evolueaza spre o culoare rosu inchis –
maroniu, umflarea zonei lezate.
Bacterii anaerobe implicate in
parodontopatii
 Porphyromonas gingivalis
 Prevotella intermedia
 Veillonella parvula
 Fusobacterium nucleatum

F. nucleatum – Hemocultura
 Transportul probelor pentru diagnostic anaerob

  Recipiente care sa asigure protectie fata de expunerea la oxigen:

 anaerojar;
 pungi de plastic ce contin un agent reducator si un indicator de anaerobioza
(Ex: Generbag, Sanofi Diagnostics Pasteur);
 Medii de transport pre-reduse, care permit supravietuirea dar nu si
multiplicarea anaerobilor.

  Transportul se face la temperatura camerei (temperaturile scazute permit difuzia

oxigenului in mediu, iar cele ridicate favorizeaza multiplicarea excesiva a
eventualilor contaminanti).
Asigurarea conditiilor de
ANAEROBIOZA
Situatia ideala:
Insamantarea probelor, manipularile
sunt efectuate intr-o incinta inchisa,
cu atmosfera total lipsita de oxigen:

Amestec gazos
N2:H2:CO2 = 80:15:5 (v/v)
(sau 90:5:5)
Insamantari in anaerobioza stricta
Insamantari in anaerobioza stricta
Incubare in anaerobioza

80%N2:15%H2:5%CO2
Incubare in anaerobioza
IZOLAREA BACTERIILOR ANAEROBE
Exemple de medii selective: 
 BBE (Bacteroides Bile Esculin) – B. fragilis, Bilophila;
  

 BRU (Brucella Blood Agar);

 KVLB – colonii pigmentate de Prevotella sp., Bacteroides sp.;
 FAA – anaerobi fastidiosi;
 PEA (Phenyletilalcool agar) – inhiba bacilii facultativi gram-negativi si previne multipl.
excesiva a anumitor clostridii;
 BGA – Porphyromonas gingivalis;
 EYA (Egg Yolk Agar) – detectarea producerii de lipaza/fosfolipaza:
C. botulinum, producere de lipaza pe mediu EYA (Egg Yolk Agar) – opacifiere mediu.
CONSERVAREA BACTERIILOR ANAEROBE

  De scurta durata: la T°C, in medii pre-reduse, fara glucoza. 

 De lunga durata:

 Conservare la -80ºC: cultura dezvoltata in mediu TGY peste noapte la 37°C

este centrifugata, resuspendata in acelasi tip de mediu + 30% glicerol pur →
repartizata in tuburi → congelata 30 min. la -20ºC → -80ºC.

 Conservare in azot lichid;

 Liofilizare: centrifugarea culturii → resuspendare in lapte ecremat →

repartizare in fiole → liofilizare.