Sunteți pe pagina 1din 13

Mediul internațional de

afaceri
prof. univ. dr. Radu Mușetescu
radu.musetescu@rei.ase.ro
Mediul internațional de afaceri
• Politic
• Economic
• Social
• Tehnologic
• Legal
• de Mediu
Politica fiscală
Taxarea = principalul instrument al statului prin care acesta:
- extrage resurse din societate = finanțarea sectorului public;
- alterează comportamentul indivizilor (prin modificarea motivațiilor
lor).
Ex. accizele pe produsele considerate de lux
- urmărește obiective de politică economică.
Ex. creșterea economică / dezvoltare, etc.
- etc.

3
Taxarea
• directă = plătită de către cetățeni (indivizi și companii statului) deoarece taxa
îi vizează „direct” → taxele pe profit sau pe venit, pe proprietăți, pe moșteniri
etc.
• indirectă = plătită de către intermediari (agenți economici pe nivele
intermediare de producție) deoarece taxa „vizează” anumite mărfuri sau
servicii → taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, etc.

Se argumentează că taxele indirecte pot fi „transmise mai departe” de către


intermediar către utilizatorul / consumatorul final (în sensul în care
intermediarul adaugă la prețul inițial taxa și deci „nu plătește” el direct) →
taxele directe nu pot fi „transmise”

Observație: „transmiterea mai departe” nu este însă „perfectă” deoarece


creșterea prețului final (preț inițial + taxă) duce la scăderea cererii (=
intermediarul vinde mai puțin deci îi scade bunăstarea)

4
Taxarea directă versus taxarea indirectă

- toate țările din lume folosesc ambele instrumente de taxare;


- în anumite țări însă, principalele venituri ale statului sunt obținute din
taxarea indirectă (vezi Uniunea Europeană) pe când, în alte țări,
prinicipalele venituri sunt obținute din taxarea directă (vezi S.U.A.) -
disputa cu privire la Foreign Sales Corporation

5
Cota unică versus taxarea progresivă versus
taxarea regresivă
regula general întâlnită pe plan internațional este că taxarea este
progresivă → cu cât veniturile personale sau profitul corporațional era
mai ridicat, cu atât taxa aplicabilă este mai mare
→ începând cu 1991 (Estonia), unele țări au adoptat cote unice de
taxare: Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003),
Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) și România (2005).

6
Avantajele „cotei unice” din perspectiva susținătorilor ei

- simplifică formalitățile fiscale. Ex. în SUA sunt 894 de tipuri și nivele de taxe
→ se apreciază că costurile „ascunse” (ex. consultanță fiscală) ar ajunge la
USD 100 mld. pe an;
- promovează „justiția socială” . Ex. un individ cu un venit de 100 de ori mai
mare plătește o taxă de 100 de ori mai mare → taxarea progresivă este
„injustă”
- previne „avantajele” fiscale, deci interesele speciale șamd (în filozofia că o
taxă mai mică conferă recipientului un avantaj față de cel care plătește o taxă
mai mare);
- accelerează creșterea economică, reduce șomajul (?!), etc.

Observație: există economiști care argumentează că ideea unui sistem de


taxare „echitabil” este iluzorie

7
Taxarea și problematica ajutorului de stat: ajutorul fiscal?

în ciuda dezvoltării spectaculoase în cadrul politicii europene în domeniul


concurenței și chiar a cadrului comercial multilateral (OMC), conceptul de
„ajutor fiscal” (cel care plătește taxe mai mici este „avantajat” față de restul,
deci beneficiază de un „ajutor” din partea statului) este discutabil → s-a ajuns
ca nu numai cei care beneficiază de reduceri ale nivelului de fiscalitate (față
de „schema generală”) să fie considerați avantajați dar chiar și cei cărora li se
permite să facă diferite deduceri fiscale
→ Ex. Comisia Europeană a interzis Spaniei să permită industriei hoteliere să
aplice amortizarea accelerată (care generează beneficii fiscale)

8
Povara administrativă a plății de taxe (perspectiva firmelor)
„Doing Business”, World Bank, 2011 (183 de țări)
Categoria de venit Număr de plăți de Timp necesar plata Rata totală de
(țară) taxe taxe (ore pe an) taxare (% din
profit)

Scăzut 38 295 71%

Mediu – scăzut 35 359 40%

Mediu – ridicat 31 272 43%

Ridicat 15 172 39%

România = locul 154 din cele 183 de țări luate în calcul

9
Numărul de plăți de taxe (Banca Mondială, 2018)

Cele mai puține Cele mai multe

• Hong Kong = 3 • România = 14


• Arabia Saudită = 3
• Emiratele Arabe Unite, Qatar = 4 • Senegal = 58
• Georgia, Norvegia = 5 • Tanzania = 60
• Singapore = 5 • Coasta de Fildeș = 63
• Venezuela = 70
10
Structura taxelor versus nivelul taxării

Ceea ce este mai important decât structura și numărul taxelor este


mărimea lor (TTR = total tax rate) → Suedia are un număr redus de taxe
dar povara fiscală este ridicată pe când alte țări pot avea un număr
ridicat de taxe dar povara fiscală să fie mai redusă

11
Povara fiscală („Total Tax Rate”): Banca Mondială 2018
Media globală = 40,4% = la 100 u.m. venit comercial net, se plătesc
40,4 u.m. ca și taxe către guvern

Cele mai reduse niveluri Cele mai ridicate niveluri


• Romania = 40%
• Brunei = 8%
• Vanuatu = 8,6% • Guinea Ecuatorială = 79,4%
• Georgia = 9,9% • Bolivia = 83,7%
• Timorul de Est / Qatar = • Eritrea = 83,7%
11,2%
• Argentina = 106%
• Macedonia de Nord = 13%

12
13