Sunteți pe pagina 1din 12

Mediul internațional de

afaceri
prof. univ. dr. Radu Mușetescu
radu.musetescu@rei.ase.ro
Mediul internațional de afaceri
• Politic
• Economic
• Social
• Tehnologic
• Legal
• de Mediu
Teoria „costurilor de agenție” / reprezentare
statul (ca și firmele) sunt entități legale / sociale însă nu personale → în tranzacțiile
sociale, ele (ca și principali) sunt reprezentate de agenți

→ teoretic, agentul acționează în interesul (și în contul) principalului


→ pot apărea discrepanțe între interesele private ale agenților și cele ale
principalilor pe care îi reprezintă = „costurile de agenție”

Exemple: corupția, practica de „revolving doors”

3
Corupția:
Teoria agenției + intervenția statului în economie → tot mai multe
posibilități de corupție:

→ agenți ai statului (oameni politici + funcționari publici) acceptă o


compensare materială pentru „favorizarea” anumitor agenți
economici
→ din perspectiva firmelor, mita este un cost suplimentar al operării
afacerii = dpdv teoretic, ignorând alte elemente, cel mai eficient
producător ar fi capabil să ofere cea mai mare mită

Cu toate acestea, apare „selecția adversă” = cei care reușesc pe


„calea politică” sunt alții decât cei care reușesc pe „calea economică”

4
Transparency International (2016)

Cele mai corupte țări: Cele mai puțin corupte țări:


176. Somalia 1. Danemarca
2. Noua Zeelandă
175. Sudanul de sud 3. Finlanda
174. Coreea de Nord 4. Suedia
5. Elveția
173. Siria
6. Norvegia
170. Yemen, Sudan, Libia 7. Singapore
169. Afganistan 8. Olanda
9. Canada
168. Guinea Bissau
166. Venezuela 57. România

5
Probleme suplimentare privind corupția:

• mita activă / ofensivă (corupătorul ia inițiativă dării de mită pentru a obține


favoruri pe care de altfel nu le-ar fi obținut) versus mita pasivă / defensivă
(corupătorul acceptă la inițiativa celui corupt darea de mită pentru a evita
pierderea unui avantaj pe care l-ar fi obținut pe căi legale)
• mita către oficiali publici versus mita către reprezentanți ai unor firme private →
ar trebui „mita privată” pedepsită prin lege? Argumentul contrar este că ea este
reglată prin mecanisme contractuale (firmele interzic angajaților asemenea
practici) și economice (firmele care nu interzic vor pierde competiția economică
datorită costurilor ridicate)

6
Prevederi în sfera afacerilor internaționale

= există în unele țări legi care pedepsesc firmele naționale dacă se


angajează în darea de mită unor oficiali străini
• SUA = „Foreign Corrupt Practices Act” (1977) = prima legislație
națională în acest sens
• În prezent, există acorduri internaționale la nivelul:
• OCDE 1997= Convention on Combating Bribery of Foreign Public Officials in
International Business Transactions → semnată de 40 de state pe plan
internațional
• Națiunile Unite 2005 = Convention Against Corruption

7
Această legislație:
• criminalizează practicile de dare/luare de mită (amenzi personale, termene de
detenție, etc.) → au corupătorul și coruptul aceeși vină?
• încurajează confiscarea sumelor date ca mită ca și a beneficiilor obținute (inclusiv,
în unele cazuri, a întregii cifre de afaceri obținută ca urmare a dării de mită)
• FCPA exclude „facilitation payments” = plăți legate de facilitatea operațiunilor
firmei (în Brazilia, există agenți care pot facilita derularea unei tranzacții prin
efectuarea de mici plăți către agenți ai statului - „despachantes”)
• uneori permite concurenților afectați de practica de corupție de a da în judecată
părțile pentru propriile pierderi, etc.

8
Cazuri de corupție în afacerile internaționale (
www.fiscaltimes.com)

1. Siemens (Germania) = 1,7 mld. USD = în Argentina


2. Halliburton (SUA) = 580 mil. USD = în Nigeria
3. BAE Systems (UK) = 450 mil. USD = în Arabia Saudită
4. Snamprogetti (Olanda) = 240 mil. USD = în Nigeria
5. Technip (Franța) = 240 mil. USD = în Nigeria
...
Johnson and Johnson = 70 mil. USD = Grecia, Polonia, România

9
Activitate de lobby

= activitatea prin care agenții privați încearcă să influențeze procesul de luare a deciziilor în sfera
publică într-un stat democrat (mai ales sfera legislativă) astfel încât deciziile să îi avantajeze (sau cel
puțin să nu îi dezavantajeze)
- teoretic, orice cetățean are dreptul de a exprima opinii și înainta propuneri celor care îl reprezintă
în forurile legislative („no taxation without representation” );
- cu toate aceastea, nici un membru al legislativului nu este obligat să înainteze orice propunere
legislativă a alegătorilor firmelor din circumscripția sa electorală → agenda sa poate fi influențată de
diferite tipuri de actori, precum firmele de lobby
- poate lua inclusiv forma contribuțiilor la campania electorală (de regulă limitate la o sumă
maximală acolo unde sunt permise)

10
Exemplu: lobby-ul în Uniunea Europeană

• nu există o definiție clară, incluzând firme de consultanță, de servicii legale, de


Public Relations, unele canale mass-media, patronate (asociații de ramură),
organizații profesionale, sindicate, organizații non-guvernamentale (ONG);
• 5678 firme sunt înregistrate ca firme specializate de lobby într-un registru
voluntar european
• alte aprecieri merg până la 15.000 (organizația Corporate Europe);
• cele mai vizate sectoare: farmaceutice, agro-alimentare (în mod special, tutun),
etc. = puternic reglementate
• Industria de lobby este estimată între 1,5 – 3 miliarde euro (EU Observer);

11
Problema „revolving doors”
Există cazuri de foști funcționari ai statului care părăsesc posturile din sectorul public pentru a se
angaja în sectorul privat sau, invers, de angajați din sectorul privat care ajung în funcții publice (mai
ales la nivel decizional înalt) → suspiciuni privind posibile conflicte de interese:
- odată ajunși în funcție publică, favorizează firma sau firmele cu care anticipează că vor avea de-a
face în viitor;
- odată ce părăsesc funcția publică, ar putea lua informații dar și utiliza contacte (din instituțiile de
stat dar nu numai) pentru a obține favoruri pentru firmele la care s-a angajat;
- această problemă este aproape imposibil de combătut (drepturile indivizilor de a se angaja
oriunde având în vedere specializarea lor) deși există țări în care se discuta introducerea unui
termen de grație în care funcționarul public să nu profeseze într-o activitate care are de-a face cu
instituția publică la care a lucrat

12