Sunteți pe pagina 1din 9

Tranzistorul bipolar

Structura, funcţionarea şi polarizarea

Definiţie: Tranzistorul bipolar este un monocristal


semiconductor format din trei regiuni distincte, tip pnp
sau npn. Conducţia este realizată de ambele tipuri de
purtători (electroni şi goluri) ceea ce a condus la
termenul de bipolar.

Structura. Zona centrală, baza (B) este separată de


emiter (E) prin joncţiunea emiterului (JE) şi, respectiv de
colector (C) prin joncţiunea colectorului (JC).
Tranzistorul bipolar

Figura 1. Tranzistoare bipolare: structura de principiu, simbolurile


grafice şi sensurile de referinţă pentru tensiuni şi curenţi

 În funcţionarea normală, IE este polarizată în sens direct iar JC


în sens invers.
Tranzistorul bipolar
 Funcţionarea ca tranzistor a unei structuri pnp sau npn este
posibilă dacă:
 Grosimea bazei (W) este mult mai mică decât lungimea de difuzie
a purtătorilor minoritari din bază (goluri, în cazul pnp). De
regulă W=1…10m.
 Emiterul este dotat (impurificat) mult mai puternic decât baza.
Funcţionarea tranzistorului bipolar
 Deoarece joncţiunea emiterului, JE este polarizată în sens
direct, la un tranzistor pnp curentul (de goluri) din regiunea p
spre regiunea n (baza) este mare. Acesta este curentul de
emiter iE.
 Curentul prin joncţiunea colectorului este iC = 0  iE dacă se
neglijează curentul rezidual ICB0 (figura 2)
Tranzistorul bipolar

Figura 2. Tranzistorul bipolar pnp


la polarizare normală

iC
 Raportul 0  se numeşte factor de amplificare în curent emiter-
iE
colector
i
 Raportul 0  C se numeşte factor de amplificare în curent bază-
colector iB
 Valorile 0 sunt cuprinse între 0,95 şi 0,998
 Valorile 0 sunt cuprinse între 20 şi 500
Regimul static al tranzistorului
 Reprezintă modul de funcţionare în timpul căruia mărimile electrice
(curenţi, tensiuni) nu variază în timp (mărimi de curent continuu).
 Se pot defini caracteristicile statice de intrare respectiv de ieşire.
 Acestea se pot reprezenta grafic pe baza relaţiilor între curenţii şi
respectiv tensiunile tranzistorului:
iE  iC  iB şi uCE  uCB  uBE (figura 3)
 Mărimile de intrare şi ieşire depind de conexiunea tranzistorului EC,
BC, sau CC (figura 3)

Figura 3. Conexiunile tranzistorului bipolar: a) cu bază comună (BC);


b) cu emitorul comun (EC); c) cu colectorul comun (CC).
Regimul static al tranzistorului

Conform fig. 4.4 în aplicaţii şi circuite practice, tranzistorul


poate fi utilizat într-una din conexiunile:

 bază comună, BC când baza reprezintă referinţa (masa)


circuitului – fig. 4.3, a);
 emiter comun, EC când emiterul reprezintă referinţa
(masa) circuitului – fig. 4.3, b);
 colector comun, CC când colectorul reprezintă referinţa
(masa) circuitului – fig. 4.3, c).
Regimul static al tranzistorului
Figura 4. Caracteristicile statice
ale tranzistorului bipolar în
conexiune emitor-comun:
a) caracteristica de intrare;
b) caracteristicile de
ieşire şi delimitarea regiunii
admise de funcţionare a
tranzistorului bipolar npn
 Caracteristica de intrare iB = f(uBE) la uCE = const este
similară cu caracteristica unei diode
 Caracteristica de ieşire iC = f(uCE) la uB = const permit
definirea zonei de saturaţie, de blocare şi a regiunii
active normale (RAN) şi a regiunii interzise (deasupra
hiperbolei PDmax în figura 4.4)
Polarizarea tranzistorului bipolar
 Se realizează cu ajutorul unui circuit electric format din 1 sau
mai multe rezistoare şi alimentat de la o sursă de tensiune
continuă.
 Prin reglarea, cu ajutorul rezistenţelor, a curenţilor şi
tensiunilor, se poate fixa punctul static de funcţionare
(PSF) în planul caracteristicilor statice de intrare şi respectiv
de ieşire (în cadrul RAN) – vezi figura 4.5.
 Punctul static de funcţionare M este definit de IC(M) şi UCE(M)
în planul caracteristicilor de ieşire, respectiv de IB(M) şi UBE(M)
în cazul caracteristicii de intrare.
 Circuitele de polarizare ale tranzistorului bipolar (figura 4.6)
trebuie să asigure polarizarea directă a joncţiunii
emiterului, IE şi respectiv polarizarea inversă a joncţiunii
colectorului JC.
Polarizarea tranzistorului bipolar

Figura 5. Determinarea grafică a punctului static de funcţionare:


a) în planul caracteristicii de intrare; b) în planul caracteristicilor de
ieşire

Figura 6. Circuite de polarizare ale tranzistorului bipolar npn în conexiune


emitor-comun: a) circuit de polarizare cu o rezistenţă în bază; b) circuit de
polarizare cu divizor rezistiv în bază