Sunteți pe pagina 1din 6

Amplificatoare de putere

 Sunt amplificatoare care funcţionează cu


semnale alternative de amplitudine relativ mare;
 Aceste circuite sunt amplasate la capătul (finele)
unui lanţ de amplificare;
 Rolul lor este acela de a transmite sarcinii
(rezistenţei de sarcină) o anumită putere, la un
randament cât mai bun cu pierderi minime în
tranzistoare, o amplificare în putere maximă şi
un factor de distorsiune minim.
Amplificatoare de putere

 Spre deosebire de amplificatoarele de semnal mic,


la amplificatoarele de putere trebuie să existe o
adaptare perfectă la rezistenţa de sarcină Rs
pentru a permite transferul maxim de putere;

 Există o serie de metode pentru adaptarea


impedanţelor între amplificator şi sarcină:
 Prin utilizarea unui transformator (metodă rar

folosită în prezent).
 Prin cuplare directă, tranzistoarele finale fiind în

conexiune colector comun.


Amplificatorul cu tranzistoare
complementare, în contratimp

Figura 1. Amplificator de putere în contratimp: a)


schema de principiu; b) forme de undă
 Etajul final este echipat cu tranzistoarele T1(npn) şi T2
(pnp) complementare care funcţionează în contratimp,
aflate în conexiune colector comun.
 Rezistenţa Rs reprezintă sarcina amplificatorului de
putere.
Funcţionarea amplificatorului

 Tranzistorul T1 conduce pe durata semiperioadei


pozitive, iar curentul is+ trece prin sarcina Rs în
sensul indicat în figura 1, b. Tranzistorul T2 este
blocat.
 Tranzistorul T2 conduce pe durata semiperioadei
negative, iar curentul is- trece prin sarcina Rs în
sensul indicat (invers faţă de is+) aşa cum se arată
în figura 1, b. Tranzistorul T1 este blocat.
 În concluzie, tranzistoarele conduc (şi se
blochează) succesiv, ceea ce justifică denumirea
“în contratimp”.
Funcţionarea amplificatorului

 Pe durata unei perioade, curentul prin rezistenţa Rs


trece în ambele sensuri ceea ce permite refacerea
amplificată a semnalului alternativ aplicat la intrare.
 Se observă (figura 1, b) că cele două semisinusoide
nu sunt racordate perfect.
 În apropierea punctului de trecere prin zero de pe
caracteristica u0(t) sunt porţiuni lipsite de semnal
de ieşire.
 Eliminarea acestei distorsiuni se poate realiza prin
prepolarizarea corespunzătoare a tranzistoarelor T1
şi T2.
Funcţionarea amplificatorului

 Nu există rezistenţe conectate în bazele celor două


tranzistoare (figura 1, a), situaţie caracteristică
amplificatoarelor clasă B.
 Porţiunile pe care semnalul de ieşire este zero
corespund unor tensiuni bază – emiter (de intrare)
mai mici decât 0,6 V adică tensiunea la care apare
conducţia T1 sau T2.
 Randamentul teoretic maxim al amplificatorului în
contratimp (clasă B) este de 78%. Această valoare,
relativ mare, se atinge datorită faptului că
amplificatorul nu consumă putere în lipsa semnalului
de intrare.