Sunteți pe pagina 1din 14

ABSORBŢIA ŞI BIODISPONIBILITATEA SUBSTANŢELOR

MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE CALE RECTALĂ

• Suprafaţa de absorbţie totală este mică (aproximativ 0,05 m 2) faţă de


intestinul subţire - factor limitant în absorbţia substanţelor pe cale
rectală .
• Fluidul rectal este în cantitate de 1-3 ml cu pH 7,2-7,4.
• Mucoasa rectală este irigată de venele hemoroidale inferioare şi
medii, care sunt în legătură cu venele iliace şi cavă inferioară prin
care substanţa absorbită este distribuită în organism, fără a suferi
primul pasaj hepatic.
Venele hemoroidale superioare conduc substanţa absorbită prin
vena mezenterică în vena portă şi apoi la ficat.
• Prin această distribuţie a venelor hemoroidale, o anumită cantitate
de substanţă din doza iniţială, administrată ca supozitor, evită
biotransformările hepatice presistemice (60-80%).
• Preparatele rectale cuprind forme farmaceutice variate, dintre
care supozitoarele sunt specifice atât în tratamentul
afecţiunilor locale ale mucoasei rectale cât şi sistemice.
• Absorbţia substanţei din supozitoare se face prin difuziune
pasivă, cu o viteză mai rapidă, cu cât concentraţia substanţei
în lichidul rectal este mai ridicată .
• Prin absorbţia SM în circuitul sangvin, preparatele rectale
sunt indicate ca o alternativă faţă de calea orală, cât şi cea
parenterală.
• Preparate rectale înscrise în FR X suplimentul 2004
sunt:
– Soluţia rectală
– Concentrat pentru soluţie rectală
– Comprimat pentru soluţie rectală
– Pulbere pentru soluţie rectală
– Emulsie rectală
– Suspensie rectală
– Pulbere pentru suspensie rectală
– Comprimat pentru suspensie rectală
– Capsulă moale rectală
– Cremă rectală
– Gel rectal
– Unguent rectal
– Spumă rectală
– Supozitor
– Tampon rectal
• Evaluarea biofarmaceutică a supozitoarelor se face in functie
de mecanismul de acţiune şi cinetica de eliberare şi
absorbţie a substanţei medicamentoase din supozitor.
• După modul de acţiune, supozitoarele se grupează:
– supozitoare cu acţiune mecanică (acţiunea reflexă a
stearatului de sodiu, fenomenul osmotic produs de
glicerină);
– supozitoare cu acţiune locală (substanţe
vasoconstrictoare, hemostatice, antiinflamatoare sau
contra oxiurilor);
– supozitoare cu acţiune sistemică destinate să favorizeze
absorbţia substanţei active, difuzia în organism, în
vederea unei terapii medicamentoase generale.
• În formularea supozitoarelor sunt luate în considerare caracteristici prin
care să se asigure doza terapeutică în manifestarea acţiunii
farmacologice, comparabilă cu administrarea unei forme farmaceutice
solide orale.
• În acest scop, se precizează solubilitatea SA în apă şi excipient,
influenţa altor substanţe asupra solubilităţii acesteia (tensioactivi) sau
care, incluse în alt scop (vâscozitate), pot frâna dizolvarea şi absorbţia.
• Indiferent de tipul de acţiune al supozitoarelor, eliberarea şi dizolvarea
SA are loc după topirea excipientului la 36-37°C (excipienţi lipofili), sau
dizolvarea excipientului (hidrofili); prin transfer în lichidul rectal, SA se
dizolva şi devine disponibilă pentru absorbţie.
– Factorii care influenteaza BD SA din preparate rectale, sunt
determinaţi de:

– substanţa medicamentoasă;

– excipienţi şi alţi adjuvanţi;

– tehnologia de fabricaţie;

– condiţiile fiziopatologice ale locului de administrare.


• Substanţa medicamentoasă este caracterizată prin toate
proprietătile fizico-chimice şi farmacologice necesare oricărei
formulări de medicament, în special pentru supozitoare:
solubilitate în apă/excipient, coeficient de partaj,
concentraţie, mărimea particulelor.
• În cazul în care, SM este solubilă în excipient exista tendinţa
de a rămâne în excipient.
• Va difuza mult mai repede o substanţă insolubilă în excipient,
fenomenul fiind influenţat de prezenţa unor promotori de
absorbţie, mărimea particulelor.
• Transferul SM din excipient în lichidul rectal în vederea
absorbţiei, prin mucoasa rectală, depinde de:
– starea de dispersie în excipientul lipofil sau hidrofil
(moleculară sau particule),
– solubilitatea în apă.
• În general, se apreciază o absorbţie eficientă a substanţelor
hidrofile din excipienţi lipofili şi a substanţelor lipofile din
excipienţi hidrofili, cu un avantaj pentru substanţele solubile în
apă.
– Ex. Paracetamol – substanta lipofila va fi retinuta intr-un
excipient gras  eliberare si dizolvare mai lente.
• Selectionarea excipienţilor se va realiza in functie de:
– solubilitatea substanţei active,
– proprietăţi fizico-chimice care vor influenţa eliberarea
substanţei din excipient, dizolvarea, difuzia şi absorbţia prin
mucoasa rectală.
• Majoritatea excipienţilor sunt asociaţi cu adjuvanţi, care
îmbunătăţesc vâscozitatea (menţin particulele dispersate
omogen în masa topită de excipient) şi cu substanţe care ajută
etalarea pe mucoasa rectală, favorizând absorbţia.
• Alţi adjuvanţi au rolul în obţinerea unei rezistenţe mecanice
specifice supozitoarelor, rol antioxidant, conservant sau
promotori de absorbţie.
• Tehnologia de fabricaţie industrială urmăreşte temperatura de
topire a excipientului şi încorporarea substanţei active.
• Excipienţii liposolubili, la temperaturi de topire mai ridicate, pot
genera forme instabile care necesită timp pentru refacere.
• Acest fenomen poate influenţa viteza de topire a supozitoarelor,
ceea ce va modifica şi biodisponibilitatea substanţei active.
• În cazul încorporării SM prin suspendarea particulelor într-un
excipient, în care nu sunt solubile, există riscul modificării mărimii
particulelor, cu consecinţe în dizolvarea şi absorbţia substanţelor.
• Condiţiile fiziopatologice:
– cantitatea mică de lichid rectal,
– tulburările de tranzit,
– febra,
– reflexul de eliminare,
– plasarea supozitoarelor în zona periferică,
– particularităţile mucoasei în situaţii patologice,
reprezinta factori care pot avea consecinţe asupra
biodisponibilităţii substanţelor active din supozitoare.
• Pentru a aprecia calitatea supozitoarelor, respectiv influenţa
factorilor de formulare şi a tehnologiei de fabricaţie, în condiţiile de
administrare ale mucoasei rectale, se efectuează determinări in
vitro privind cinetica de eliberare, dizolvare şi difuziune.
• Aceste determinări se referă la:
-temperatura de topire a excipientului;
- vâscozitatea excipientului topit;
- capacitatea de etalare a supozitorului topit;
- capacitatea de înmuiere sau dezagregare a supozitoarelor;
- viteza de dizolvare a supozitoarelor hidrosolubile;
- viteza de dizolvare şi de difuziune a substanţei active.
• FR X indică comportamentul la topire al bazei liposolubile (în cel
mult 30 minute) şi dizolvare al bazei hidrosolubile (în cel mult 1h).
• Suplimentul 2001 al FR X completează caracterizarea
supozitoarelor cu monografia „Dezagregarea supozitoarelor
şi ovulelor”, în care se determină capacitatea de înmuiere şi
dezagregare, aparatul utilizat şi condiţiile experimentale.
• Aceste determinări sunt necesare aproximării comportării
supozitoarelor în organism, ca timp de topire la temperatura
organismului, eliberare a substanţelor hidrofile şi a pulberilor
insolubile.
• Dinamica eliberării, dizolvării şi difuziei substanţei
medicamentoase din supozitor poate fi urmărită printr-o
membrană de dializă sau cu un dispozitiv care funcţionează
în flux continuu, oferind posibilitatea unei corelaţii între
rezultatele in vitro şi cele care se obţin in vivo.
• Studii de bioechivalenţă, între supozitoare, comprimate şi
capsule (forme farmaceutice administrate pe căi de absorbţie
diferite) au evidenţiat substanţe (indometacin, diazepam,
metadonă) care prezintă o BD diferită:
– Viteza şi concentraţia de substanţă este mai mică în
sânge prin absorbţia pe mucoasa rectală decât pe cea
gastrointestinală, fapt explicat de formulările specifice
preparatului rectal sau oral, cu diferenţe şi în suprafaţa de
absorbţie, care este foarte mică în administrarea rectală
faţă de suprafaţa care intervine în absorbţia preparatelor
orale.
• În cazul altor substanţe: anticonvulsivante, antiemetice,
analgezice, antibacteriene, BD din supozitoare este
comparabilă cu a formelor farmaceutice administrate pe cale
orală, supozitoarele reprezentand o alternativă la preparatele
orale.
• Conditiile particulare ale absorbtiei SM din supozitoare,
capsule rectale, microclisme necesita studii de evaluare a BD
SM pentru a utiliza avantajele acestei cai de administrare
fata de cea orala sau parenterala.
• Aprecierea calitatii preparatelor rectale se realizeaza prin
determinari in vitro, de disponibilitate farmaceutica care pot fi
corelate cu rezultatele in vivo si stabilesc valoarea
terapeutica a formei cu absorbtie pe mucoasa rectala.

S-ar putea să vă placă și