Patologia Traheo-Bronșică

PATOLOGIA TRAHEO-BRONȘICĂ
Asistent univ. dr. Cătălina Teodora Pintilie

METODE DE EXPLORARE TRAHEO-
BRONȘICĂ
I. Metode endoscopice:
a. Traheobronhoscopia – cuprinde două metode cu indicații relativ clare, dar care se

completează reciproc
• Traheobronhoscopia cu tub rigid - metodă clasică, utilizare universală, cu indicații
diagnostice și terapeutice.
Scop : explorarea, biopsierea, diagnosticarea şi extragerea corpilor străini traheo-
bronşici.
Foloseşte diverse tipuri de tuburi rigide, diferite în funcție de modul de iluminare
( lumină proximală – Brunings, Hasslinger sau distală – Chevalier-Jackson), calibru
(între 4-9 mm), lungime (30-45 cm sau de 25 cm cu tub prelungitor). Trusa cuprinde
diverse accesorii ( spatulă laringiană, sistem de aspirație, tije și sonde dilatatoare, pense
speciale, lupe sau aparate optice, sonde de bronhografie, pulverizator endobronșic).
Calea de abord : - bucală, direct sau prin laringoscopie directă
- prin orificiul de traheostomă
BRONȘICĂ
BRONȘICĂ
Anestezie : - generală (bronhoscopul poate fi legat direct la aparatul de
anestezie)
- locală cu preanestezie (badijonări și instilații).
Poziție – decubit dorsal, cu hiperextensia gâtului.
Indicații:
- pentru diagnostic : - stenoze traheale şi bronşice
- tumori traheale şi bronşice (sau de vecinătate)
- hemoptizie de cauză necunoscută
- crize de tuse și wheezing persistente inexplicabile
- traumatisme traheale sau bronşice
- prelevare de biopsii cu pensa sau prin lavaj bronşic
- puncție transtraheală sau transbronșică
- bronșiectazie și/sau bronhografie.
BRONȘICĂ
- terapeutice: - bronhoscopie de urgență , înaintea oricărui tratament, pentru

insuficiența respiratorie obstructivă acută
- extragere de corpi străini traheo-bronşici
- hemostază prin cauterizare
- chirurgia endo-traheo-bronşică cu laser (tumori benigne, stenoze
pentru îndepărtare sau dilatare)
- aspirarea secrețiilor în retenție în afecțiuni obstructive ale
plămânului sau traheei
- protezarea endobronșică
- termoplastia endobronșică ( în astmul bronșic)
BRONȘICĂ
BRONȘICĂ
BRONȘICĂ
Incidente și accidente (excluse prin tehnică corectă și măsuri profilactice):
- variații ale ritmului cardiac și TA
- spasm glotic
- senzație de sufocare
- intoleranță la anestezic
- sincopă
- foarte rar : ruptura bronhiilor, emfizem, mediastinită,hemoragie
- la copil : inundație bronșică, edem subglotic important
Avantaje:
- indicații polivalente
- calitate excelentă a imaginii
- posibilitatea înregistrării imaginilor
Inconveniente:
- tehnică dificilă în caz de anomalii ale coloanei cervicale
- acces limitat în periferie
- puţin confortabilă pentru pacient
BRONȘICĂ
• Cu fibroscopul :
Avantaje : - mai ușor de suportat ( mai fin, diametru de 4-5mm)
- poate merge mai departe la periferie ( până la a 5-a generaţie de ramificaţii)
Dezavantaje : - nu se pot extrage corpi străini voluminoşi
- gamă de manevre mai limitată
- decompensare respiratorie
Abord : - cale bucală
- nazală
- orificiul de traheostomă
- prin sonda de intubație (în anestezie generală)
Anestezie : - locală (bine tolerată)
- generală
Poziția : - așezat
- în decubit
BRONȘICĂ
BRONȘICĂ
BRONȘICĂ
Indicații - în special diagnostice:
- tumori bronşice periferice
- hemoptizie de cauză necunoscută(după oprirea sângerării)
- afecţiuni ale parenchimului pulmonar
- epanşamente pleurale şi pneumonii trenante
- sindrom de lob mijlociu
- pneumonii trenante
b. Mediastiniscopia (Carlens)
Permite examinarea mediastinului superior pre- şi paratraheal până la bifurcaţie,
uneori şi aprecierea pericardului; evidenţiază formaţiunile patologice din această
regiune şi permite efectuarea unor biopsii ţintite.
Are indicaţii în stabilirea diagnosticului histologic al adenopatiilor intratoracice,
mediastinale (metastază ganglionară, limfom, sarcoidoză, tbc., etc) şi aprecierea
operabilităţii carcinoamelor bronşice şi esofagiene.
Este o manevră invazivă, cu risc de complicaţii majore ( hemoragii grave,
pneumotorax, paralizie recurenţială).
BRONȘICĂ
II. Metode radiologice:
Radiografia simplă: permite examinarea radioscopică sau radiografică; - poate
preciza o leziune cauzată de obstrucţia bronşică (atelectazie, emfizem mediastinal,
balans mediastinal), ca şi prezenţa unei tumori
- pune în evidență prezența corpilor străini radioopaci
Bronhografia : reprezintă investigaţia radiologică efectuată prin introducerea de
substanţă de contrast – lipiodol .
- pentru aprecierea calibrului, formei şi rapoartele arborelui traheo-bronşic cu
plămânul, mediastinul, esofagul
- pentru precizarea diagnosticului de stenoză, tumoră bronşică, fistulă aero-digestivă,
bronşiectazie, supuraţii pulmonare, obstrucţii bronşice de orice natură.
Tomografia simplă, CT scanner şi R.M.N. : pot identifica cu precizie existenţa
tumorilor în segmentele bronho-pulmonare şi în părţile moi.
De interes mai puţin practic dar cu valoare stiinţifică se mai pot efectua pentru
investigarea arborelui traheobronşic cinemaradiografia şi cinebronhoscopia,
xerografia şi mediastinografia gazoasă .
BRONȘICĂ
BRONȘICĂ
III. Biopsia traheo-bronşică:
Reprezintă o metodă de certitudine, efectuată cel mai adesea pentru
diagnosticarea tumorilor. Se adresează atât tumorii primare cât şi eventualelor
adenopatii.
a. Tumorile traheo-bronşice pot fi abordate prin:
- bronhoscopie cu tub rigid
- cu fibroscopul - necesită pense speciale
- uneori prin mediastinoscopie (tumori parabronșice, paratraheale,
adenopatii mediastinale)
Puncţia transbronşică poate fi indicată în decelarea tumorilor pulmonare.
b. Pentru adenopatie - necesară biopsia ganglionară din diverse localizări
( laterocervical, supraclavicular, mediastinal) sau biopsia prescalenică (Daniels)
FILM BRONHO
BRONȘICĂ
IV Examenul citologic:
Are o valoare deosebită pentru că extinde posibilitatea recoltării din zone greu
accesibile sau inaccesibile examenului bronhoscopic. Prelevarea materialului se face
prin spălătură bronşică – recoltat prin aspirare, apoi centrifugare sau decantare cu
examinare pe lamă ( imediat sau după fixare și colorare)
V. Examinări complementare:
Sunt necesare investigaţii diverse, atât pentru precizarea diagnosticului pozitiv,
cât şi pentru diagnosticul diferenţial: examenul bacteriologic al sputei, al
secreţiilor traheo-bronşice, examene serologice, i.d.r., teste cutanate, examene
hematologice şi bacteriologice. Alte examene suplimentare ( cardiologic,
anesteziologic) sunt necesare în contextul pregătirii preoperatorii.
VI. Probe ventilatorii

CORPII STRĂINI TRAHEO-BRONȘICI
Corpii străini laringo-traheo-bronşici reprezintă un accident, de multe ori grav,
întâlnit mai frecvent la copil – între 1 şi 4 ani, mai rar la adult.
Natura corpilor străini este variabilă:
- anorganici – fragmente diferite: nasturi, ace, monede, cuie, fragmente alimentare
sau fragmente de proteze dentare;
- organici - vegetali( alune, boabe de fasole, porumb, seminţe diverse)
- animaţi (ascarizi, mai rar insecte, paraziți).
Circumstanţe de producere :
- copii nesupravegheaţi ( instinctul de a duce şi băga în gură obiectele);
- anumite obiceiuri profesionale ( tapiţeri, croitori, cizmari care ţin în dinţi ace,
cuie);
- bătrâni, cu reflexe diminuate (înghiţirea protezei în somn sau la masă);
- stări de ebrietate, stări patologice neurologice – cu abolirea reflexelor;
- accidente operatorii: corp străin nazal împins în cavum de unde cade în căile
respiratorii joase, în intervenţii faringiene şi rinofaringiene ( fragmente de
instrumente, comprese, resturi de vegetaţii adenoide sau amigdale palatine).
Modul de pătrundere în căile respiratorii:
- prin aspiraţie, din cavitatea bucală, printr-un inspir forţat şi brusc în timpul unui
acces de tuse, râs, strănut
- mai rar, pot ajunge din tractul digestiv în cursul vărsăturilor
- excepţional - bronholiţi ce provin din aval sau de insecte inhalate.
Fixarea corpilor străini ( în ordine crescătoare a frecvenței):
- laringe
- trahee
- bronhii – în 70% din cazuri cea dreaptă (calibru mai mare și direcție mai verticală)
Comportamentul corpului străin :
- în trahee – frecvent sunt mobili
- în bronșii – se fixează ; cei mobili pot migra dintr-o bronhie în alta
Anclavarea : - prin perfectă adaptare ( cei regulați)
- prin neregularități ( ace, cuie)
- cei vegetali – higroscopici își măresc volumul și pot bloca complet
lumenul
Anatomie patologică:
- corpii străini vulneranţi determină imediat leziuni ale mucoasei
- ceilalţi induc fenomene de intoleranţă şi iritaţie a conductului aerian, cu
reacţii inflamatorii ale mucoasei – hipersecreție cu edem, supurații până la eroziuni
cu perforarea peretelui și pătrunderea aerului în mediastin.
Neglijarea unui corp străin duce la reacţie inflamatorie de tip granulom, cu stenozare
inflamatorie şi apoi cicatriceală.
Corpii străini metalici pot fi mai bine toleraţi în timp, cei vegetali se pot dezintegra şi
determină însămânţări septice.
Se pot produce şi reacţii bronhoalveolare diverse sub sediul obstrucţiei: atelectazie,
emfizem, supuraţii, bronşiectazii, scleroză peribronșică.
Corpii străini metalici pot fi mai bine tolerați, se trădează prin fenomene infamatorii
supraadăugate stazei.
Corpii străini vegetali se pot rupe și împrăștia în arborele respirator, cu apariția de
focare supurative secundare; uneori determină sindrom toxemic prin descompunerea
lor (accidente mortale)
Din punct de vedere clinic, pătrunderea unui corp străin în căile respiratorii poate
determina:
- tulburări respiratorii datorate obstrucţiei ce pot merge până la asfixie şi
moarte;
- fenomene inflamatorii şi infecţioase la nivelul corpului străin şi sub acesta;
- fenomene toxice mai rar, prin particule vegetale sau insecte;
- fenomene reflexe ce pot produce stopul cardio-respirator. Tot în mod reflex se
declanşează mecanismele de apărare - tusea şi spasmul.
Pătrunderea unui corp străin în căile respiratorii determină un tablou clinic dramatic, cu
mai multe faze:
 Faza de debut : apariţia sindromului de penetraţie
– acces violent de sufocare, cu respiraţie dificilă de tip bradipnee inspiratorie
cu cornaj şi tiraj, cu facies cianotic şi înspăimântat, poziție ortopneică cu capul
deflectat
- chinte de tuse explozivă, spasmodică ce poate uneori expulza corpul străin.
- dureri retrosternale, disfonie variabilă, hemoptizie sau spută sanguinolentă.
Evoluţia sindromului de penetraţie depinde de sediul corpului străin:
- dacă rămâne în laringe sau în trahee, simptomatologia se menţine în forma iniţială,
cu eventuală agravare datorită edemului şi reacţiei vagale; în trahee poate fi mobil
între pintenele traheal și spațiul subglotic unde se poate anclava
- dacă se anclavează într-o bronhie - sindromul de penetraţie dispare în 3-4 ore,
datorită acomodării mucoasei
- uneori sindromul de penetraţie este redus şi fugace, astfel încât accidentul este
ignorat şi va determina ulterior o simptomatologie de tip pulmonar, cu complicaţii
supurative.
• Faza secundară : determină o simptomatologie variabilă cu localizarea corpului

străin.
- în laringe, dacă nu a determinat moartea prin asfixie în prima fază, corpul
străin determină aceleaşi simptome - dispnee şi tuse, disfonie şi disfagie; în lipsa
tratamentului adecvat, edemul şi reacţiile de apărare pot agrava tabloul clinic până
la exitus.
- la nivelul traheei, corpii străini rămân , de obicei, mobili; vor determina o
simptomatologie intermitentă, perioade de acalmie alternând, mai ales noaptea sau
la schimbarea poziţiei, cu crize de dispnee, spasm laringian, chinte de tuse şi uneori
dureri retrosternale şi disfonie. Stetacustic se percepe zgomotul de drapel datorită
vehiculării corpului străin intre regiunea sub glotică şi pintenele traheal
- corpii străini bronşici fie se anclavează, de obicei în bronhia dreaptă, fie trec
dintr-o bronhie în alta în crizele de tuse. Tulburările respiratorii sunt mai puţin
exprimate, după depăşirea fenomenelor iniţiale rămânând asimptomatici până la
apariţia complicaţiilor.
• Faza tardivă: cazuri nediagnosticate la timp, corpi străini cronici necunoscuţi.

Se caracterizează în special prin fenomene infecţioase secundare, de obicei
manifestări bronho-pulmonare:
- pneumopatii, bronhopneumonie acută ( tuse cu expectorație abundentă, dispnee,
febră, raluri)
- atelectazie ( retracția peretelui toracic, imobilizarea toracelui în respirație,abolirea
vibrațiilor, submatitate, liniște respiratorie)
- emfizem pulmonar ( corp străin cu rol de ventil)
- abcese pulmonare
Diagnosticul pozitiv :
- anamneză, cu specificarea sindromului de penetraţie
- examenul clinic toraco-pulmonar şi ascultaţia
- examenul radiologic – profil cervical, toarce faţă şi profil cu semne
radiologice directe (corpii străini radioopaci) şi indirecte ( atelectazie, emfizem,
pneumotorax sau pneumomediastin)
- tomografii
- bronhografii cu lipiodol pentru cei ignoraţi
- bronhoscopia care confirmă diagnosticul şi va permite şi gesturi terapeutice.
Diagnosticul diferențial:
- laringita striduloasă
- crupul şi pseudocrupul
- tusea convulsivă
- crize de laringospasm sau astm bronşic
- tumori intraluminale
- tuberculoza, pneumonii, stenoze laringiene.
Complicaţiile :
- precoce : bronşita simplă, abcesul pulmonar, bronhopneumonie
- tardive : mai frecvent întâlnite sunt bronhoreea cronică, emfizemul pulmonar,
atelectazie , bronşiectazii, abcese pulmonare.
Tratamentul - extragerea corpului străin în serviciul specializat, sub controlul

vederii prin bronhoscopie, cu pense speciale.
Bronhoscopia cu tub rigid are indicaţii exprese în astfel de situaţii şi este de preferat
efectuarea acesteia sub anestezie generală.
Abordul se poate face pe cale bucală sau prin traheostomă.
După extragerea corpului străin se recomandă reevaluarea bronhoscopică şi examinarea
laringoscopică pentru a decela un alt corp străin sau fragmente din primul, precum şi
pentru inventarierea leziunilor .
Postoperator se indică supraveghere şi tratament antibiotic şi antiinflamator.
În urgenţă, protocolul de acţiune în cazul unui corp străin ce pătrunde în căile
respiratorii joase trebuie bine cunoscut:
- corpii străini voluminoşi ce se anclavează la nivelul laringelui şi determină
fenomene asfixice acute, cu risc vital imediat, pot fi expulzaţi prin practicarea
manevrei Heimlich;
- dacă sunt de dimensiuni mai mici şi obturează parţial laringele, determinând
insuficienţă respiratorie acută a cărei rezolvare nu poate fi temporizată până la
ajungerea într-un serviciu specializat, se practică traheotomia de urgenţă sau
coniotomia;
- corpii străini traheali sau bronşici , dacă nu determină fenomene asfixice importante
ce necesită traheotomia de urgenţă, se direcţionează în servicii specializate după
calmarea pacientului şi fenomenelor spastice prin administrarea de Fenobarbital,
instituirea tratamentului cu antiinflamatoare tip cortizonic, antibiotice, eventual
ATPA, precum şi consemnarea datelor referitoare la momentul accidentului, natura
corpului străin şi tratamentul efectuat.
TUMORILE TRAHEO-BRONȘICE
TUMORI BENIGNE
Sunt foarte rare, iar frecvenţa lor diminuă cu calibrul arborelui traheo-bronşic.
Fiecare element anatomic din structura peretelui poate prolifera şi genera tumori ce pot
avea origine: - epitelială ( papilom, polip, granulom inflamator) sau
- mezenchimatoasă ( tumori din muşchi, cartilaj, ţesut peribronşic).
Punct de plecare : - excepțional peretele anterior
- frecvent pe peretele postero-lateral sau intern.
Pot fi : - pediculate (polip, papilom)
- cu bază largă de implantare, de obicei fără infiltrație peritumorală.
Mărime - variabilă după sediu și structură histologică:
- epiteliale - cele mai mari
- mezenchimale – nu depășesc un bob de mazăre.
Pot fi : - unice (adenoame) sau multiple ( papilom, encondrom)
- unitisulare sau din țesuturi multiple ( tumori disembrioplazice – hamartom,
polip disembrioplazic).
Survin pe : - duct traheo-bronșic indemn
- pe modificări inflamatorii (granulom) sau patologie bronho-pulmonară (tbc,
supurații bronșice)
- iritații bronșice exogene ( corpi străini, vapori iritanți)
TUMORI BENIGNE
Tumorile benigne de la acest nivel sunt reprezentat de : polipi, papiloame, adenoame,
granuloame, fibroame, lipoame, encondroame şi fibrocondroame, hamartoame,
tumoră amiloidă, mioame, leiomioame, angioame, tumori nervoase, guşă
intratraheală.
1. Papilomul – se prezintă ca o masă verucoasă, uneori multiplă, chiar şi la nivelul
bronhiilor; frecvent se asociază cu papilomatoza laringiană. Este constituit din
epiteliu scuamos hiperplazic pe o stromă de ţesut conjunctiv papilar; uneori ţesutul
vascular este mai abundent şi atunci aspectul este de papilom telangiectazic ce
poate prezenta sângerări. Poate recidiva, poate degenera malign.
2. 2. Polipul, granulomul – sunt pseudotumori inflamatorii ce apar în urma unor
iritaţii adesea mecanice (canulă traheală, corpi străini). Polipii pot constitui leziuni
precanceroase.
3. 3. Condromul – este o tumoră ce derivă din cartilaj hialin; se dezvoltă endobronşic
şi este acoperită de epiteliu respirator sau metaplaziat. Poate suferi procese de
calcificare distrofică sau osificare.
4. 4. Hamartomul – asemănător condromului, are în constituţie mai multe tipuri de
ţesuturi, epiteliul întâlnindu-se şi în interiorul tumorii.
TUMORI BENIGNE
TUMORI BENIGNE
5. Leiomiomul, fibroleiomiomul, fibromul – sunt tumori ce derivă din stratul de ţesut
muscular neted din peretele bronşic; au tendinţă spre hialinizare cu colagen. Fibroamele
sunt adesea pediculate.
6. Tumori cu celule granulare (mioblastom cu celule granulare) – au o histogeneză
nesigură. Sunt mase mici, puțin circumscrise, cu potențial malign dar fără metastazare
9tumori maligne în stare potențială).
7. Tumori nervoase – sunt reprezentate de chemodectoame ( uneori se găsesc şi în plămâni),
neurinoame, schwanoame.
8. Guşa aberantă traheală – se formează din ţesut din corpul tiroidei pătruns printre inelele
traheale.
9. Adenomul bronşic – reprezintă o entitate aparte, deoarece prezintă o malignitate
histologică locală, dar cu agresivitate mai mică decât a carcinomului bronşic; tardiv
prezintă semne de malignizare – metastaze ganglionare şi la distanţă în os, ficat, creier.
Cuprinde mai multe forme:
- carcinoidul este un adenom malign care secretă substanţe cu activitate adreno-
corticotrofică responsabile de apariţia sindromului carcinoid (poate fi asociat cu multiple
adenoame în glandele endocrine, acromegalie,etc.)
- cilindroamele sunt variante ale unui neoplasm ce include tumori mixte, tumori
muco-epidermoide, oncocitomul; unele au evoluţie benignă, altele au potenţial invaziv
local şi de metastazare. În general au structura histologică a tumorilor mixte salivare.
TUMORI BENIGNE
- tumori benigne cu celule clare şi cistadenomul apar pe fondul inflamaţiilor cronice şi
cicatrizărilor; pot fi benigne dar pot îmbrăca şi aspect de carcinom.
Două entități aparte:
- Traheocelul: diverticul al mucoasei traheale ce proemină printre inelele traheale
și comunică cu lumenul traheal printr-un orificiu strâmt.
Frecvent dobândit, este uni sau bilateral, de consistență elastică, depresibilă ce
crește în volum la efort sau strigăt.
- Traheopatia condro-osteoplastică : (unii nu o consideră tumoare benignă)
Pare mai mult de natură Tbc (patogenie obscură) .
Localizare mai frecvent pe traheea inferioară sau orificiile bronhiilor principale.
Se prezintă ca nodozități neregulate dure, alb-sidefii, izolate sau în grup , în
grosimea mucoasei.
Din punct de anatomopatologic sunt osificări endomucoase paracondrale – nu sunt
cartilaginoase, nu țin de inelele traheale.
TUMORI BENIGNE
TUMORI BENIGNE
Din punct de vedere clinic, indiferent de structura histologică determină în general
acelaşi tablou, caracterizându-se printr-o perioadă lungă de evoluţie, în trei faze:
- faza de latenţă, mult timp asimptomatică;
- faza secundară cu manifestări clinice evidente ce depind de volumul, aspectul
, morfologia şi în special localizarea tumorii.
Apar astfel: - tulburări respiratorii (mai importante în localizarea traheală) cu
dispnee progresivă şi wheezing
- crize de tuse
- hemoptizie sau expectoraţie sanguinolentă
- dureri toracice.
-faza de complicaţii bronhopulmonare cu diverse tulburări de ventilaţie
pulmonară, fenomene inflamatorii şi supuraţii.
Apar : - manifestări pneumonice sau bronhopneumonice
- atelectazie
- emfizem
- dilatații bronșice.
TUMORI BENIGNE
Diagnosticul pozitiv:
- simptomatologie
- confirmare prin examen radiologic simplu şi cu substanţă de contrast
(bronhografie)
- traheo-bronhoscopie cu prelevare
- examenul anatomopatologic al biopsiei.
Tratament
Tumorile benigne traheobronşice beneficiază de tratament chirurgical, chiar şi cele ce
prezintă malignitate locală la care se poate asocia, în funcţie de caz, exereza lărgită
cu pneumectomie şi radioterapia.
Cel mai adesea însă se practică chirurgia conservatoare pe cale:
- endoscopică ( ablaţia, coagularea sau pulverizare laser)
- pe cale externă, cervicală sau toracică.
TUMORI MALIGNE
Tumorile bronșice sunt destul de frecvente (bronhii mari și mijlocii), traheea e mai
protejată fiind afectată mai ales în 1/3 inferioară.
Pot fi :
- primitive ( pe seama epiteliului sau din glandele peretelui ) – epiteliom,
adenocarcinom, mai rar sarcoame (condrosarcom, rabdomiosarcom)
- secundare (metastaze) – de la cancere de vecinătate (esofag, tiroidă, bronho-
pulmonar) sau de la distanță ( pancreas, rinichi).
IMPORTANT! – asocierea unui cancer ORL cu unul bronho-pulmonar ce pot evolua
succesiv sau concomitent.
Factori favorizanți: - sexul masculin
- tabagismul, poluanţi atmosferici, noxe profesionale
- alte cancere ale tractului respirator
- boli pulmonare degenerative cronice
- infecţii respiratorii iterative
- stări precanceroase ale aparatului respirator (adenom, bronșiectazia
recidivantă, supurații cronice, fibroza și scleroza pulmonară, azbestoza, tumori
benigne
TUMORI MALIGNE
Anatomie patologică :
- poate fi : -solitar
- multiplu (concomitent sau cosecutiv)
- macroscopic : - formă vegetantă, burjonată
- ulcerată
- infiltrativă (mai rar)
- microscopic – diverse tipuri histologice:
- carcinoame (epiteliomul epidermoid, epiteliom anaplazic nediferenţiat,
epitelioame cilindrice)
- adenoame (carcinoid, cilindrom, mioepiteliom, mixt, forme de tranziţie)
- sarcoame.
Clasificare topografică: - forme axiale ( bronhia primitivă, bifurcația, etc)
- lobare superioare
- lobare mijlocii
- bazale
- mediastin –hilare
- bronșiolare periferice
TUMORI MALIGNE
Metastaze : - ganglionare – hilare, mediastinale, laterocervicale
- la distanţă, pe cale hematogenă – coloana vertebrală, creier, ficat,
tegumente, ţesut subcutanat.
Traheea – aspecte diferite – mucoasa traheală nu este foarte afectată de factori exogeni
Cel mai frecvent este leziune scuamoasă.
Tipuri: - tumori carcinoide
- cilindrom
- tumori cartilaginoase.
Mai frecvent tumorile traheale sunt secundare :
- neoplasm pulmonar
- cancer tiroidian
- cancer epidermoid primar al esofagului
- tumori limfomatoase ale mediastinului
TUMORI MALIGNE
Clinic, evoluţia este sistematizată în mai multe perioade:
a. La debut – perioadă de latenţă variabilă , uneori îndelungată, posibil asimptomatică. În
general se manifestă prin :
- tuse cronică
- expectoraţie hemoptoică sau microhemoptizii repetate
- durere toracică.
- în localizarea traheală apare rapid dispneea.
Poate constitui o descoperire întâmplătoare.
b. În perioada de stare – manifestările sunt foarte diverse, inflamatorii şi infecţioase sau
cauzate de obstrucţia mecanică. Apare astfel:
- dispneea din ce în ce mai gravă cu cât ocupă mai mult din lumen şi este mai sus
situată;
- hemoptizie;
- fenomene bronşitice şi pneumonice ( febră, frison, expectoraţie, durere pleurală);
- dureri prin interesarea peretelui toracic, diafragmului, mediastinului;
- invazia mediastinului, pericardului, esofagului, recurentului, cu manifestări
caracteristice acestora.
TUMORI MALIGNE
Manifestări sistemice:
- osteoartropatie (dureri articulare migratorii,)
- toxice ( anorexie, scădere ponderală ,febră, transpirații)
- gastrointestinale ( sindrom carcinoid), hormonale (Cushing)
- metastaze la distanță.
c. Perioada terminală :
- fenomene dispneice importante
- caşexie neoplazică
- sângerări importante
- fenomene toxice
- metastazele la distanţă.
Diagnosticul pozitiv - susţinut de anamneză şi examenul clinic, confirmarea fiind adusă
de explorări specifice:
- radiologice – standard şi bronhografii – precizează existenţa şi sediul tumorii
cât şi consecinţa acesteia asupra zonelor învecinate
- endoscopia ce confirmă existenţa tumorii şi permite prelevarea biopsiei,
examenul citologic din lavajul bronşic sau prelevatul bioptic.
TUMORI MALIGNE
- tomografia computerizată
- dozări sanguine ale unor enzime (LDH, catalaza) sau markeri imunologici
Triada diagnostică a cancerului bronho-pulmonar:
- examenul citologic al sputei
- bronhoscopia
- biopsia
Diagnostic diferențial : afecțiuni cu simptomatologie similară
- bronşita tabagică
- tbc pulmonar
- bronhopneumonii subacute şi latente
- corpi străini obstructivi necunoscuţi
- sarcoidoza
- stenoze sifilitice
- fibrostenoze banale
- bronșiolite
- calcificări
TUMORI MALIGNE
TUMORI MALIGNE
TUMORI MALIGNE
TUMORI MALIGNE
Tratament
I. Profilactic: îndepărtarea factorilor etiopatogenici
- fumat, noxe profesionale
- supravegherea și tratarea stărilor precanceroase
II. Curativ:
a. Chirurgical:
Factori favorabili:
- dezvoltare lentă (epidermoid, scuamos)
- leziune mai mică de 3 cm
- localizări ce permit lobectomia ( în parenchim)
- lipsa adenopatiilor
Factori nefavorabili:
- leziune peste 7 cm
- cancere nediferențiate, cu celule mici
- evoluție rapidă (durerea precoce)
- modificări rapide pe Rx
- invadarea peretelui toracic, organe vecine.
TUMORI MALIGNE
Radioterapia preoperatorie – ar face tumora mai rezecabilă – dar grevată de complicații.
Perioada de supraviețuire a fost prelungită prin îndepărtarea adenopatiilor mediastinale.
Contraindicații:
- prezența metastazelor extratoracice
- afectarea venei cave superioare (compresie sau invazie)
- prezența celulelor canceroase în lichidul pleural
- paralizii – corzi vocale, diafragm
- invadarea mediastinului, esofagului, etc
- ocluzia coronarelor
- insuficiență respiratorie gravă.
Diferite intervenții (rezecții limitate sau extinse):
- lobectomie cu ablația ganglionilor
- pneumectomii+/- rezecții de pericard sau perete toracic
- evidare ganglionară mediastinală
Pentru trahee : - leziuni până la 4 cm – rezecție segmentară
- peste 4 cm – grefe de piele
- trahee artificială cu celule stem
TUMORI MALIGNE
Pentru tumorile mici, strict intraluminale, intervenția se poate face pe cale
endoscopică:
- ablație
- laserterapia endobronșică
- criochirurgia
Plasare de stenturi sau proteze endobronșice.
b. Radioterapia
Formele nediferențiate – cele mai radiosensibile.
Complicații – plămânul iradiat; nu are supraviețuire mai bună decât chirurgia.
Pe cale : - externă (cobalt, betatron)
- implanturi de izotopi – brahiterapia
Complicații : - hemoptizii
- iradierea esofagului
- pneumotorax
TUMORI MALIGNE
TUMORI MALIGNE
TUMORI MALIGNE
c. Chimioterapia
Deși de multe ori este singura metodă terapeutică aplicabilă, rezultatele sunt
decepționante.
d. Imunoterapia
e. Simptomatic, paliativ
Când coexistă două localizări – bronho-pulmonar și ORL – indeferent care a fost

primul sau dacă sunt concomitente, se începe cu cel bronho-pulmonar.

Patologia Traheo-Bronșică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patologia Traheo-Bronșică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATOLOGIA TRAHEO-BRONȘICĂ

Asistent univ. dr. Cătălina Teodora Pintilie

a. Traheobronhoscopia – cuprinde două metode cu indicații relativ clare, dar care se

- terapeutice: - bronhoscopie de urgență , înaintea oricărui tratament, pentru

VI. Probe ventilatorii

• Faza secundară : determină o simptomatologie variabilă cu localizarea corpului

• Faza tardivă: cazuri nediagnosticate la timp, corpi străini cronici necunoscuţi.

Tratamentul - extragerea corpului străin în serviciul specializat, sub controlul

Când coexistă două localizări – bronho-pulmonar și ORL – indeferent care a fost

S-ar putea să vă placă și