Biomecanica

Primele noţiuni au fost enunţate de Aristotel (384 – 322

î.e.n.), în tratatele despre părţile animalelor şi mişcările lor. El descrie
pentru prima oară acţiunile muşchilor, făcând o serie de observaţii
practice, cum ar fi; animalul care se mişcă îşi schimbă poziţia
apăsând solul din faţa sa, atleţii vor sări mai departe dacă ţin greutăţi
în mâini, iar alergătorii vor accelera viteza dacă-şi vor balansa
braţele. Este cel dintâi savant preocupat de procesul complex al
mersului. A intuit genial pentru timpul său rolul centrului de greutate,
legile mişcării şi ale pârghiilor.
Arhimede (287 – 212 î.e.n.) descoperă principiile hidrostatice
relative la plutirea corpurilor, care se folosesc şi astăzi în biomecanica
înotului.
Galen (131 – 201 e.n.) studiază mişcările, face distincţie între
nervii senzitivi şi motori, între muşchii agonişti şi antagonişti, descrie
tonusul muscular şi introduce termenii de diartroză şi sinartroză
folosiţi şi astăzi în biomecanică.
 Leonardo da Vinci (1452 – 1519), celebrul artist al Renaşterii, a
studiat majoritatea elementelor legate de mişcările corpului omenesc. El
a descris acţiunea unor muşchi sinergici ce participă la realizarea
mersului, săriturilor şi alergărilor. A inventat, plecând de la aceste studii,
diferite mecanisme de îmbunătăţire a randamentului mişcărilor umane,
a căror principii de funcţionare au rămas valabile şi astăzi.
Galileo Galilei (1564 – 1643) prin concluziile sale privind faptul că
acceleraţia unui corp în cădere este proporţională cu greutatea sa şi că
relaţia dintre spaţiu, timp şi viteză este un factor de bază în studiul
mişcărilor, inaugurează mecanica clasică.
Isaac Newton (1642 – 1727) a avut o contribuţie importantă la
dezvoltarea biomecanicii, formulând cele trei legi ale mişcării şi
repausului care exprimă legătura dintre forţe şi efectele lor. Bazat pe
observaţia că un corp în mişcare asupra căruia acţionează două forţe
independente se deplasează de-a lungul unei diagonale egală cu suma
vectorială a celor două forţe ce acţionează independent, Newton
foloseşte pentru prima oară metoda paralelogramului forţelor.
Rudolf Fick (1866 – 1939) descoperă variaţia poziţieicentrului de
greutate în funcţie de poziţia corpuluişi a segmentelor.
Introduce termenii de izometrie şi izotonie.
Artur Steindler (1878 – 1959) în lucrarea sa Kineziologia, a
sistematizat metodele şi mijloacele de studiu ale mişcării.
Biomecanica
Biomecanica - este o ştiinţă care
analizează activitatea musculară a omului, în
baza legilor mecanicii şi a particularităţilor
anatomo - fiziologice ale sistemului locomotor
(osteo-artro-muscular).

Activitatea musculară poate fi:

 Statică
 Dinamică
 Forţele de acţiune
 Externe
 Forţa de greutate
 Forţa reacţiei de sprijin
 Forţa de frecare
 Forţa de rezistenţă a mediului
 Interne (apar la interacţiunea diferitor segmente constitutive)
 Pasive
 Forţele de atracţie elastice a ţesuturilor moi – ligamente, fascii,
muşchi)
 Forţa de rezistenţă a oaselor, cartilajelor, coeziunea lichidului
sinovial
 Active
 Contracţia musculară
 Forţa de inerţie (se opune forţelor care sau accelerează sau
frânează mişcarea)
Statica corpului
 Pentru determinarea poziţiei statice a
corpului primordial este cunoaşterea
Centrului de greutate
Centrul de greutate
 Centrul de greutate se
localizează în planul
sagital la nivelul
vertebrei S2 anterior cu
7 cm

La un bărbat cu înălţimea
170 cm CG este la 90
cm de la sol.
Centrul de greutate
 Se localizează în planul
sagital la nivelul vertebrei S2
anterior cu 7 cm
 La femei centrul de greutate
este amplasat ceva mai jos
 De asemenea localizarea
centrului de greutate depinde
şi de tipul constituţional
 Nou-născut centrul de
greutate este la nivelul Th 5-6
 Aria de sprijin este
terenul dintre punctele
extreme ale
Aria de sprijin suprafeţelor de sprijin
Aria de sprijin
Statica corpului (echilibrul)
Menţinerea echilibrului
 Simetric  Stabil
 Asimetric  Instabil
Menţinerea echilibrului
 Poziţii Statice cu sprijin inferior
 Poziţia stând
 Poziţia pe vârfuri
 Poziţie stând asimetric
 Poziţia stând cu piciorul ridicat înainte
 Poziţia stând cu piciorul ridicat înapoi
 Poziţia cumpănă cu braţele înainte
 Poziţia de flexiune a trunchiului
 Poziţia stând pe genunchi
 Poziţia şezând
 Poziţia stând cu genunchii îndoiţi
 Poziţia stând pe mâini
 Poziţia pod
 Poziţia în sprijin culcat înainte
Menţinerea
echilibrului
 Suprafaţa de sprijin
 3 tipuri de poziţii
verticale:
1. Antropometrică
(poziţie echilibrată)
2. Comodă (liberă)
3. Încordată (militară)
Menţinerea echilibrului
 Poziţii Statice cu sprijin superior
 Poziţia atârnat cu braţele întinse
 Poziţia atârnate echer
 Poziţie atârnate planşe înainte
 Poziţie atârnate planşe înapoi
 Poziţia stând cu piciorul ridicat înapoi
 Poziţii cu sprijin la aparate
 Poziţia în sprijin la paralele
 Poziţia în sprijin la inele
 Poziţie cumpănă liberă l la paralele
 Poziţie în sprijin orizontal la inele
 Poziţia în sprijin la bara fixă
Miologie generală
 Contracţie
 Contracţia muşchiului scurtat
 Contracţia muşchiului în poziţie medie
 Contracţia muşchiului întins
 Relaxare
 Relaxarea muşchiului scurtat
 Relaxarea muşchiului în poziţie medie
 Relaxarea muşchiului întins
 Tonus

 Contracţie izometrică (statică)

 Contracţie izotonică (dinamică)
Miologie generală
 Forţa de tracţiune a muşchiului depinde de aria secţiunii
fiziologice şi nu de cea anatomică.
 Inserţia şi originea (punctul fix şi punctul mobil). Unghiul de fixare.
Momentul forţei (oase sesamoide, ridicături, retinacole)
 Scurtarea muşchiului
 Legea de “aur a mecanicii”. Muşchi puternici şi muşchi rapizi
 Acţiune paradoxală a muşchiului
 Sinergism şi antagonism
 Lucrul muşchiului:
 De confruntare (efect pozitiv)
 De menţinere (efect neutru)
 De cedare (efect negativ)

 Active
 Pasive
 Balistice
Miologie generală
 Perechi de forţe musculare se sumează
(legea paralelogramului)
 În rotaţii vectorul forţelor sunt opuse şi
paralele
 Lanţuri cinematice, grade de libertate ale
articulaţiilor şi sumarea lor
Dinamica coloanei vertebrale
Articulaţiile dintre vertebre (zigapofiziale, discurile
intervertebrale), amplituda mişcărilor de flexie şi
extensie de 170° – 245°.
Muşchii, care participă la extensia coloanei
vertebrale:
1. m. erector spinae şi părţile lui componente:
 m. iliocostalis,
 m. longissimus,
 m. spinalis,
2. m. transversospinalis:
 m. semispinalis,
 m. m. multifidi
 et rotatores.
3. În partea de sus – m. trapezius, m. m. splenius
capitia et cervicis.

La flexia trunchiului participă:

4. m. m. recti abdominis,
5. m. m. obliqui abdominis (externi et interni),
6. m. m. scaleni,
7. m. m. longi colli,
8. m. m. sternocleidomastoidei.
Dinamica coloanei vertebrale
Flexia laterală – în dreapta şi
în stânga (din poziţia
iniţială verticală) în plan
frontal are loc la contracția
simultană a:

1. muşchilor flexori şi
extensori ai trunchiului,
2. muşchiului pătrat lombar a
părţii corespunzătoare.

Amplitudinea acestei mişcări

are valoare medie de 55°.
Dinamica coloanei vertebrale
Mişcările de rotaţie (torsiune,
torsio) ale coloanei vertebrale
în jurul vertical (în ortostatism
de 90 °, în poziţie şezând – de
54 °) sunt efectuate de
muşchii:

1. m. transversospinalis (mm.
rotatores et mm. multifidi),
2. m. obliqus externus
abdominis,
3. m. m. scaleni - a părţii
corespunzătoare,
4. m. m. obliquus internus
abdominis
5. m. m. splenii capitis et cervicis
de partea opusă.
Dinamica coastelor
(în articulaţiile costovertebrale şi sternocostale).
Amplitudinea mişcărilor toracelui:
la inspiraţie - în sus cu 1 cm,
sternul - anterior cu 5 cm;
circumferinţa toracelui se măreşte cu 10 cm.
Muşchii Respiraţiei
La inspiraţie participă:

1. diaphragma,
2. m. m. intercostales
externi,
3. m. m. levatores
costarum,
4. m. m. serrati
posteriores superiores,
5. m. m. scaleni.
Muşchii Respiraţiei
La expiraţie participă:
 muşchii toracelui:
1. m. transversus thoracis,
2. m. m. intercostales
interni,
3. m. m. serrati posteriores
inferiores;
 muşchii abdomenului:
1. m.m. recti abdominis,
2. m.m. obliqui externi et
interni abdominis,
3. m. m. transversi
abdominis.
Dinamica capului
Mişcările în articulaţia atlanto-occipitală:
extensie (darea capului înapoi – retroflexie)
1. m. m. trapezi;
2. m. m. sternocleidomastoidei,
3. m. m. splenii capitis,
4. m. m. longissimi capitis,
5. m. m. semispinales capitis,
6. m. m. recti capitis posteriores majores et minores,
7. m. m. obliqui capitis superiores;
Dinamica capului
Mişcările în articulaţia atlanto-occipitală:
flexie (aplecarea capului înainte –
anteroflexie):
1. mm. recti capitis anteriores,
2. mm. longi capitis,
3. mm. recti capitis laterales
4. muşchii supra hioidieni şi infrahioidieni
Dinamica capului
Înclinarea laterală a capului este realizată
de aceaşi muşchi flexori şi extensori,
când ei se contractă exclusiv dintr-o
singură parte.

Rotirea capului împreună cu atlasul la

dreapta sau la stânga (în articulaţiile
atlantoaxiale mediană şi laterale) în
jurul apofizei odontoide a epistrofeului
este efectuată de următorii muşchi:
1. mm. splenii capitis,
2. mm. longissimi capitis,
3. mm. obliqui capitis inferiores de
aceeaşi parte
4. m. sternocleidomastoideus de partea
opusă.
Dinamica
mandibulei
În articulaţiile temporo-mandibulare muşchii
realizează următoarele mişcări:
 ridicarea mandibulei
1. mm. temporales,
2. mm. masseter,
3. mm. pterygoidei mediales;
 coborârea mandibulei:
1. mm. digastrici,
2. mm. geniohyoidei,
3. mm. mylohyoidei, mm.
4. infrahyoidei;
 propulsarea mandibulei:
1. mm. pterygoidei laterales;
 retropulsarea mandibulei:
1. mm. temporales (fasciculele
posterioare);
 mişcări laterale ale mandibulei:
1. m. pteryhoideus lateralis (de partea opusă).
Dinamica feţei
mimica

Pars alaris m. Orbicularis oculi Procerus + pars Corrugaror Fronto-occipitalis

nasalis transversalis supercilii
m.nasalis
Dinamica feţei
mimica

Levator labii Risorius + Risorius Zigomaticus Buccinator +

superioris + depresor labi major + minor orbicularis oris
depresor labii inferioris
inferioris
Dinamica feţei
mimica

Platisma Labi inferioris Depresor anguli Orbicularis oris Risorius + levator

oris labii superioris +
depresor labii
inferioris
Dinamica membrului superior
Mişcările scapulei şi ale claviculei în
articulaţiile sternoclaviculare
acromioclaviculare:

 deplasarea anterioară şi în partea

laterală:
1. m. serratus anterior,
2. m. pectoralis minor,
3. m. m. pectoralis major (prin
intermediul humerusului);
 deplasarea posterioară şi în partea
medială (spre coloana vertebrală) a
scapulei:
1. m. trapezius,
2. mm. rhomboidei,
3. m. latissimus dorsi (prin intermediul
humerusului);
Dinamica membrului superior
Ridicarea scapulei şi a claviculei:
1. m. levator scapulae,
2. mm. rhomboidei,
3. m. sternocleidomastoideus,
4. m. trapezius (fasciculele
superioare);

Coborârea scapulei şi a claviculei:

5. fasciculele inferioare ale m.
trapezius
6. m. serratus anterior,
7. m. pectoralis minor,
8. m. sublavius;
Dinamica membrului superior
Rotirea scapulei în jurul axului
sagital:
rotaţia unghiului inferior - lateral –
1. m. serratus anterior (digitaţiile
inferioare),
2. m. trapezius (fasciculele
superioare);
rotaţia unghiul inferior - medial (spre
coloana vertebrală) –
3. mm. rhomboidei,
4. m. levator scapulae
5. m. trapezius (fasciculele
inferioare);
6. m. pectoralis minor.
Dinamica membrului superior
Mişcările braţului în articulaţia
scapulohumerală:
abducţia – 100 °
1. mm. deltoideus,
Dinamica
2.
adducţia
supraspinatus;
membrului superior
3. m. pectoralis major,
4. m. latissimus dorsi,
5. m. subscapularis,
6. m. infraspinatus;
flexie – 120 °,
7. m. deltoideus (fasciculele anterioare),
8. m. pectoralis major, m. biceps brachii,
9. m. coracobrachialis;
extensie
10. m. deltoideus (fasciculele posterioare),
11. m. triceps brachii (capătul lung),
12. m. latissimus dorsi, m. teres major,
13. m. infraspinatus;
rotaţie internă -35 °.
14. m. deltoideus (fasciculele anterioare),
15. m. pectoralis major,
16. m. latissimus dorsi,
17. m. teres major,
18. m. subscapularis;
rotaţie externă
19. m. deltoideus (fasciculele posterioare),
20. m. teres minor,
21. m. infraspinatus.
Dinamica membrului superior
Mişcările în articulaţia cotului:
amplitudinea – flexie – extensie –
140 °, pronaţie şi supinaţie – 130 °.
flexie:
1. m. brachialis,
2. m. biceps brachii,
3. m. pronator teres;
extensie:
4. m. triceps brachii,
5. m. anconeus;
pronaţie:
6. m. pronator teres,
7. m. pronator quadratus;
supinaţie:
8. m. supinator,
9. m. biceps brachii.
 Dinamica membrului superior
Mişcările mâinii în articulaţiile radiocarpiană şi
mediocarpiană: amplitudinea – flexie –
extensie – în jurul la 150 °, abducţie –
80°.
Muşchii ce modifică poziţia mâinii:
flexia mâinii: m. flexor carpi ulnaris, m. flexor carpi
radialis, m. flexor digitorum superficialis,
m. flexor digitorum profundus, m. flexor
pollicis longus, m. palmaris longus;
extensia mâinii: mm. extensores carpi radialis
longus et brevis, m. extensor carpi
ulnaris, m. extensor digitorum, mm.
extensores pollicis longus et brevis, m.
extensor indicis, m. extensor digiti
minimi.
adducţie: mm. flexor carpi ulnaris, m. extensor
carpi ulnaris;
abducţie : mm. flexor carpi radialis, m. extensor
carpi radialis longus, m. extensor carpi
radialis brevis.
 Dinamica membrului superior
Muşchii ce efctuează mişcările policelui în articulaţia
carpometacarpiană:
opoziţie: m. oppones policis;
flexie: m. flexor pollicis longus, m. flexor pollicis brevis;
extensie: m. extensor pollicis longus, m. extensor pollicis
brevis;
abducţie: m. abductor pollicis longus, m. abductor pollicis
brevis;
adducţie: m. adductor pollicis.

Mişcările degetelor II – V ale mâinii:

flexie – m. flexor digitorum superficialis, m. flexor digitorum
profundus (la flexia falangelor proximale iau parte –
mm. interossei şi mm. lumbricales);
extensie – m. extensor digitorum.
adducerea către degetul mijlociu – mm. interossei palmares.
abducerea de la degetul mijlociu – mm. interossei dorsales.
Mişcările indicelui: extensie – m. extensor indicis.
Mişcările mezinului: extensie – m. extensor digiti minimi.
 Dinamica membrului inferior
Mişcările în articulaţia coxofemurală:
amplitudinea flexiei şi extensiei
coapsei – 80 ° (în poziţie de
redresare a mebrului inferior) şi
120° (în poziţie de flexie în
articulaţia genunchiului); abducţie –
adducţie – 70 ° – 75 °, rotaţie în
jurul axului longitudinal – 55 °.
flexia coapsei:
1. mm. iliopsoas,
2. m. rectus femoris,
3. m. sartorius,
4. m. tensor faciae latae,
5. m. pectineus;
extensia coapsei:
6. m. gluteus maximus,
7. m. biceps femoris,
8. m. semimembranosus,
9. m. semitendinosus;
 Dinamica membrului inferior
adducţia coapsei (adductio):
1. m. adductor magnus et
minimus,
2. m. adductor longus,
3. m. adductor brevis,
4. m. pectineus,
5. m. gracilis; i
p
abducţia coapsei (abductio):
6. m. gluteus medius,
7. m. gluteus minimus;
rotirea coapsei înăuntru:
8. m. gluteus medius (fasciculele
anterioare),
9. m. gluteus minimus,
10. m. tensor fasciae latae;
rotirea coapsei în afară:
11. m. gluteus maximus,
12. m. gluteus medius (fasciculele
posterioare),
13. m. gluteus minimus,
14. m. sartorius,
15. m. iliopsoas,
16. m. quadratus femoris,
17. m. obturatorius externus et m.
obturatorius internus.
Dinamica membrului inferior
Mişcările în articulaţia genunchiului:
amplitudinea flexiei – extensiei gambei
– 135 ° (extensie 30 °), rotaţie în jurul
axului longitudinal – 40 °;
flexie: m. biceps femoris, m.
semimembranosus, m. semitendinosus,
m. popliteus et m. gastrocnemius, m.
sartorius;
extensie: m. quadriceps;
pronaţie (în poziţie de flexie): m.
semimembranosus, m. semitendinosus,
m. sartorius, m. gracilis, m. popliteus,
m. gastrocnemius (capătul medial);
supinaţie: mm. biceps femoris, m.
gastrocnemius (capătul fibular).
 Dinamica membrului inferior
Articulaţiile piciorului (talocrurală şi talocalcaneonaviculară):

amplitudinea flexie – extensie – 59 °, abducţie – adducţie – 17 °, rotaţie

(pronaţie-supinaţie) – 22 °;
Flexie plantara: m. triceps surae, m. flexor digitorum longus, m. tibialis
posterior, m. flexor hallucis longus;
Flexie dorsală: m. tibialis anterior, m. extensor hallucis longus; m.
extensor digitorum longus;
adducţia: m. tibialis anterior, m. tibialis posterior;
abducţie: mm. peroneus longus, peroneus brevis;
pronaţie: m. peroneus longus, m. peroneus brevis;
supinaţie: m. tibialis anterior, m. tibialis posterior, m. flexor digitorum
longus, m. flexor hallucis longus.

Mişcările halucelui:
flexie: m. flexor hallucis longus, m. flexor hallucis brevis;
extensie: m. extensor hallucis longus, m. extensor hallucis brevis;
adducţia : m. adductor hallucis;
abducţia : m. abductor hallucis.
Mişcările degetelor II – V:
flexie – m. flexor digitorum longus, m. flexor digitorum brevis,
extensie – m. extensor digitorum longus, m. extensor digitorum brevis.
Dinamica corpului (mersul)
Mersul prezintă o formă cea mai frecventă de deplasarea corpului în spaţiu.
Ciclul mersului este Pasul dublu alcătuit: a) semi-pas posterior şi b) semi-pas
anterior (cu sprijin dublu)

Sunt următoarele faze ale mersului:

I fază – atingerea călcâiului piciorului anterior a sprijinului şi apoi rostogolirea

tălpii de la călcâi spre vârf
II fază – fiind în sprijin pe toată talpa; tot membrul inferior se verticaliziază;
corpul este în punctul cel mai superior
III fază – toată greutatea se deplasează pe vârfurile piciorului de sprijin şi se
finisează cu respingerea posterioară; sprijin dublu
IV fază – piciorul devine liber; se flectează în articulaţia genunchiului
V fază – piciorul liber vine în poziţie verticală; greutatea corpului se deplasează spre
piciorul liber
VI fază – gamba piciorului liber este extinsă la max.; se finisează cu atingerea
sprijinului (trece în faza I); sprijin dublu

Membrele superioare se mişcă înainte şi înapoi, formând balanţă anterioară şi

posterioară
Dinamica corpului (mersul)
1. Mers înapoi
2. Mersul pe vârfuri
3. Mers sportiv
4. Mers cu picioarele semiflectate
5. Urcarea pe scări
6. Coborârea de pe scări
Dinamica corpului (mersul)
Dinamica corpului (alergarea)
Alergarea fiind, asemenea mersului o mişcare
complexă, ciclică se deosebeşte de ultima prin
lipsa sprijinului dublu şi apariţiei în schimb a
momentului de zbor
Dinamica corpului (alergarea)