Sunteți pe pagina 1din 42

ŢESUTURILE CONJUNCTIVE

-  ele mai bine reprezentate ţesuturi


-  cuprind structuri histologice heterogene ca morfologie
şi funcţie
1. Origine mezodermo-mezenchimală.
2. Sunt constituite din trei componente fundamentale:
a. celule;
b. fibre;
c. substanţă fundamentală.
3. Au capacitate plastică şi regenerativă.
4. Sunt structuri ubiquitare,
-  nu vin niciodată în contact cu mediul extern sau cu
lumenul organelor,
sunt întotdeauna tapetate sau căptuşite de celule epiteliale
5.Funcţional,
-  sunt ţesuturi de susţinere şi legătură,
-  formează stroma organelor.
-  sunt bogat vascularizate,
-  active metabolic.
6. Histogeneza:
a. iniţial se diferenţiază elementele celulare, (celula
mezenchimală);
b. celulele sintetizează substanţa fundamentală şi fibre.
- Aceste secvenţe de histogeneză se desfăşoară şi în leziunile
reparatorii sau patologice, caracterizate printr-o neoformare de
ţesut conjuntiv.
7. Raporturile dintre cele trei componente se modifică filogenetic :
-  perioada embrionară , predomină elementele celulare,
-  perioada fetală şi la copii, predomină substanţa fundamentală,
-  la adult şi vârstnic predomină elementele fibrilare.
CLASIFICAREA ŢESUTURILOR CONJUNCTIVE
Filogenetic :
A.ŢESUTURI CONJUNCTIVE DE TRANZIŢIE SAU
EMBRIONARE,
1.ţesutul mezenchimatos;
2. ţesutul mucos;
B.ŢESUTURI CONJUNCTIVE PERMANENTE SAU
ADULTE, care după consistenţa substanţei fundamentale se
împart în patru grupe:
I.Ţesuturi conjunctive moi
II.Ţesuturi conjunctive semidure sau cartilaginoase,
III.Ţesuturile conjunctive dure sau osoase,
IV.Ţesutul sanguin.
CELULELE
 
a.       celulele proprii - celule autohtone
b.      celule străine, alohtone care "migrează".
CELULE AUTOHTONE
nediferenţiate:
-         celula mezenchimală,
-         celula reticulară;
diferenţiate:
-         fibroblastul,
-         mastocitul
-         adipocitul.
CELULA MEZENCHIMALĂ
Provin mezoderm,
- “celula cap de serie”,
- prin metaplazie formeaza:
o fibroblast,
o condroblast,
o osteoblast,
o adipocit
o elemente hemato- şi limfopietice,
o celule endoteliale
o  fibre musculare.
-  la embrion celula mezenchimală participă la formarea
ţesutului mezenchimatos
-  la adult este prezentă în măduva osoasăsau în insule
pericapilare.
CELULA RETICULARĂ
-         derivă din celula mezenchimale
-         cu rol mecanic de support
-         stelată,
-         citoplasmă puţină, clară,
-         cu expansiuni ce se anastomozează.
-         Nucleul este:
o       mic,
o       rotund,
o       central,
o       eucrom,
o       1-2 nucleoli
FIBROBLASTUL ŞI
FIBROCITUL
- cele mai răspândite în ţesutul
conjunctiv,
o fibroblastul reprezentând forma
tânără şi foarte activă metabolic,
o fibrocitul, forma adultă, în repaos
funcţional şi mai puţin activă
-  provin din :
o celula mezenchimală
o fibrocitele preexistente la adult,
prin diviziune mitotică.
-  Se pot diferenţia în celule :
o adipoase
celule endoteliale
Fibroblastul
-  cea mai răspândită,
-  puţin mobilă,
-  cu rol în formarea matricei
extracelulare (fibre şi substanţă
fundamentală).
În MO
-  celulă ovalară,
-  alungită,
-  stelată,
-  20-30 µm lungime
-  12-20 µm diametru,
-   cu prelungiri scurte efilate.
Nucleul :
- central,
- ovalar sau în bastonaş,
- eucromatina fin granulată,
- heterocromatina dispusă la
periferic sub formă de bandă
- 1-2 nucleoli.
Citoplasma :
- abundentă
-  bazofilă.
Funcţia
-  fibrilogeneză prin sinteza şi excreţia macromoleculelor de
precolagen şi de preelastină
-  sinteză a complexelor glicoproteice (glicozaminglicani,
proteoglicani), a glicoproteinelor structurale din substanţa
fundamentală
FIBROCITUL
-  este forma matură,
-  mai puţin activă
-  greu de diferenţiat de
fibroblast.
-  mai mică,
-  cu prelungiri mai scurte,
-  cu un nucleu mai mic,
hipercrom
-  citoplasma acidofilă ce
conţine organite mai puţine.
-  Stimulat, se poate transforma
în fibroblast.
 
MASTOCITUL
Prezintă granulaţiuni bazofile ce se colorează metacromatic
datorită conţinutului în glicozaminglicani, cu rol preponderent
în hipersensibilitatea imediată şi în mecanismele de apărare
antitumorală.
Originea
-  Din leucocite bazofile (polimorfonucleare), migrate din vase
în ţesutul conjunctiv,
-  din celula mezenchimală, după diferenţiere
Se localizează aproape în toate ţesuturile conjunctive,
- adiacent vaselor,
- mai abundent :
o derm,
o tractul digestiv,
o aparatul respirator
o  seroase.
În MO,
-  celulă mobilă,
-  rotundă, ovalară sau neregulată,
- diametru variază între 15-30 µm.
-  Nucleul
o clar,
o rotund,
o central,
o 1-2 nucleoli
-   Citoplasma :
o granule inegale ca mărime,
o maschează prezenţa nucleului.
o 0,1-0,4 µm sunt bazofile şi metacromatice.
o granule fără metacromazie (sunt ortocromatice) intens PAS
pozitive
Funcţia
Dată de constitunţii granulaţiilor :
-         heparina,
-         histamina,
-         factorul chemotactic pentru eozinofile,
-         substanţa reactivă în şocul anafilactic
-        
Heparina,
- rol anticoagulant şi antilipemic (activarea lipoproteinlipazei).

Histamina,
-  vasodilatator,
-  creşte permeabilitatea venulelor şi a capilarelor,
- determină contracţia celulelor endoteliale :
o cu desfacerea joncţiunilor intercelulare
o formarea de spaţii mai largi intraendoteliale,
o ce facilitează accesul apei, a microfagelor la locul unor
leziuni.
- Modifică tensiunea arterială.
Degranularea este favorizată:
a.contactul dintre Ig.E şi antigen,
b.factori fizici
- razele ultraviolete,
- căldura,
- radiaţiile ionizante
c.factori chimici
- morfina,
- cofeina,
-  substanţe tensioactive;
d.factori mecanici
În stările de şoc anafilactic,
- se produce o masivă degranulare,
- urmată de eliberarea substanţelor active,
cresc permeabilitatea vasculară modifică coagulabilitatea sanguină,
modifică contracţia musculaturii netede din căile respiratorii
Degranularea mastocitului
-  limfocitele B suferă un proces de transformare blastică,
-  devin plasmocite
-  secretă anticorpi (Ig.E).
-  Ataşarea acestor anticorpi pe receptorii Ig.E,
-  complexe antigen-anticorpi la suprafaţa membranei
mastocitelor,
-  degranularea şi eliberarea produşilor din granule în matricea
extracelulară
5. ADIPOCITUL
Este o celulă a ţesutului conjunctiv specializat pentru
depozitarea lipidelor
6. MELANOCITUL
Este o celulă a ţesutului conjunctiv specializat, încărcată cu
granule de pigment melanic
CELULE ALOGENE
-  polimorfonuclearele neutrofile şi eozinofile,
-  limfocitele,
-  plasmocitele
-  macrofagele tisulare sau histiocitele.
Număr variabil în condiţii deosebite:
-  în inflamaţiile acute predomină polimorfonuclearele
neutrofile,
-  în inflamaţiile cronice predomină limfocitele.
-  Inflamaţiile alergice şi bolile parazitare cresc eozinofilele
circulante şi a tisulare.
-  În procesele de apărare specifică (imunitară) sau nespecifică,
un rol important vor juca plasmocitele şi macrofagele tisulare
care vor creşte numeric.
PLASMOCITUL
- apar în organism numai după naştere,
-  în urma contactului limfocitelor B cu diferite antigene.
-  reprezintă mai mult o stare funcţională a limfocitelor B
-  secretoare de anticorpi
-  cresc în stări patologice:
o inflamaţii,
o  imunitate,
o alergii
Histologic,
-  în ţesuturile bogat
celulare,
-  în corionul mucoaselor:
o  căilor digestive,
o  respiratorii,
o  urinare,
o  genitale
o  ţesuturile
limfoide.
-   Nu se divid, cele mai
multe se distrug în câteva
zile.
În MO,
-  rotundă sau ovalară,
-  diametru între 10-20 µm
- mobilitate redusă,
- nucleu :
o rotund,
o excentric,
o heterocromatina dispusă radiar
o şi în grunji mari pe faţa internă a membranei nucleare,
o imaginea caracteristică unor “spiţe de roată” sau “cadran de
ceasornic”
Citoplasma :
o este abundentă
o  intens bazofilă,
o cu un halou mai palid  perinuclear.
MACROFAGUL sau HISTIOCITUL
Origine.
-  măduva hematogenă, linia monocitele
-  circulamte 24-72 de ore
-  prin diapedeză trec în ţesutul conjunctiv,
-  prin postmaturare se transformă în macrofag
-  Durata de viaţă - luni sau chiar ani de zile.
-  în unele infecţii cronice (tuberculoză, lepră), macrofagele
pot fuziona, dând naştere la celule gigante, (cu 20-50 nuclei),
-  în inflamaţii cronice granulomatoase, macrofagele se unesc
prin joncţiuni strânse, asemănător celulelor epiteliale denumite
ca atare celule epiteloide.
Macrofagul activ.
În MO
-   este mare (30-60 µm),
-   formă neregulată, emite:
o  pseudopode,
o  văluri,
o  microvili,
o  lamelipode,
o   filipode.
-  Nucleul:
o ovoid sau reniform,
o adesea excentric,
o aşezat perpendicular pe axul
celulei (nucleu în drapel).
o Cromatina mai grunjoasă aderă
de membrana nucleară,
organizată în şiraguri paralele,
ondulate (“nucleu pieptănat”).
-  Citoplasma
o abundentă
o eozinofilă,
o conţine organite cointeresate
fagocitoză,
numeroase granule şi vacuole
Funcţiile:
-         mobilitatea,
-         fagocitoza,
-         secreţia
-         imunitatea.
Fagocitoza :
- procesele de apărare ale organismului,
- ingerând :
o       bacterii,
o       fungi sau virusuri,
o       complexe imune
o       celule moarte, îmbătrânite,
o       resturi de fibrină,
o       resturi organice
o       “gunoierul organismului”.
FIBRELE CONJUNCTIVE
- Participă la formarea matricei extracelulare
- categorii:
1. colagene;
2. reticulinice
3. elastice.
1.FIBRELE DE COLAGEN
 - denumite şi fibre albe
- sunt cele mai numeroase
- prezente în toate tipurile de ţesuturi conjuctive,
- formate din proteine fibroase colagene
În MO,
-  Subţiri (diametru cuprins între
1-10 µm)
-  traiect drept sau ondulat,
-  nu se ramifică,
-  nu se anastomozează.
Le putem găsi:
-  izolate (tramulă)
-  grupate în fascicule:
o fine
o grosolane
- Orientate în raport cu direcţia de
acţiune a forţelor mecanice:
o au o aşezare ordonată
o în reţea (textură).
Fibrele de colagen apar :
- roz-palide la col. HE,
- verzi la coloraţia Masson (verde
lumină).
Proprietăţi fizice :
- Sunt flexibile
- foarte rezistente la tracţiune;
- insolubile în apă
- se retractă la încălzire,
- prin fierbere dau gelatina.
- sunt degradate de colagenaze
2. FIBRELE DE RETICULINĂ
- colagenului de tip III asociat cu glicoproteine
şi proteoglicani.
- formaţiuni fibrilare fine,
- se anastomozează
- se ramifică,
- formînd reţele cu ochiuri diferite
- niciodată fascicule.
Localizare :
-  organele hemato- şi limfopoietice (stroma),
-  în membranele bazale,
-  jurul celulei adipoase,
-  jurul vaselor capilare,
-  în ficat (intralobular),
-  muşchi etc.
În MO,
- nu sunt vizibile în
coloraţie cu
hematoxilină-eozină
- au un diametru de
0,5 - 2 µm
- reacţie PAS în roşu
(PAS pozitive).
- Tratate cu săruri de
argint, se văd negre,
de aceea se mai
numesc şi fibre
argirofile
Fibrele de reticulină
sunt sintetizate de :
- fibroblaste,
- condroblaste,
- osteoblaste
- celule endoteliale.
3. FIBRELE ELASTICE
- au culoare galbenă, “fibre galbene”
În MO,
- fibre fine,
- mai subţiri ca cele de colagen
- diametru de 1-3 µm,
- se ramifică
- se anastomozează
- realizând reţele cu ochiuri neregulate,
- lamele fenestrate
- fascicule (ligamentul galben).
- rotunde sau ovalare,
- dacă fibrele se rup, capetele se răsucesc în formă de tirbuşon.
- Grosimea, lungimea şi dispoziţia diferă funcţie de
localizarea lor:
o în pereţii unor vase,
o plămâni,
o cartilagiile elastice,
o ligamente elastice.
- Există şi elastină nefibrilară organizată sub formă de
lamele elastice, (pereţii vasculari).
- În col. HE se
colorează inconstant
şi foarte slab
- electiv cu orceină
în roşu brun,
- rezorcină fuxină
Weigert în albastru
închis
- aldehidă fuxină
Gömöri în negru.
Proprietăţi fizice :
- insolubile în apă,
- rezistente la alcool şi eter,
- greu solubile în acizi şi baze
- sunt digerate doar de elastaza
pancreatică.
- Sunt extensibile 100-120% şi reven
la lungimea iniţială, după încetarea
tracţiunii,
 
Localizare în organe ce îşi modifică
forma şi volumul.
Cu vârsta, elasticitatea descreşte
treptat
Fibra distrusă nu se mai regenerează.
 
SUBSTANŢA FUNDAMENTALĂ
-  situată între celule, fibre, vase, nervi
- se deplasează celulele aflate în tranzit.
În MO,
- omogenă,
- transparentă,
- amorfă
- slab colorată cu coloranţii uzuali.
- are organizare de tip coloidal,
- formată din :
o glicoproteine puternic hidrofile
  cu consistenţă mai vâscoasă (gel)
 semilichidă (sol).
o precursori solubili ai proteinelor fibroase de colagen, reticulină,
elastice,
o alte molecule secretate de celule sau filtrate din sînge, săruri minerale,
ioni etc.
FUNCŢIILE SUBSTANŢEI FUNDAMENTALE
-  participă activ la realizarea unor funcţii biologice
importante,
o       permeabilitate,
o       apărare,
o       difuziune,
o       plasticitate
o       rezervor al organismului.