MISCAREA SI REPAUSUL

CUPRINS
1. Sa ne amintim…
2. Miscarea unui mobil
3. Traiectoria
4. Clasificarea msicarilor mecanice
5. Vectorii
6. Date despre Isaac Newton
 Miscarea unui mobil
Pasagera adormita din masina este in repaus sau in
miscare?
Faţa de masina ea este imobila, dar fata de sosea ea
este in miscare. Pentru a descrie repausul sau miscarea
pasagerei, este necesara alegerea unui sistem de
referinta. Pentru a determina pozitia unui punct apatinand
unui corp aflat in miscare, se alege un reper (corp de
referinta), legat de sistemul de referinta.
 Sa ne amintim…
 Putem spune ca miscarea reprezinta
modul de existenta al materiei.
Lumea este materie in miscare; nu exista materie fara
miscare, dupa cum nu exista miscare fara materie.
Obiectele se misca pentru ca alte obiecte le imping sau le
trag. O data ce se afla in miscare, pot incetini, accelera
sau isi pot schimba directia daca o forta actioneaza
asupra lor. In caz contrar, ele isi continua deplasarea.
Notiunea de miscare, omul o leaga in mod spontan
aceea de efort. Cand se afla asezat in orice pozitie, el se
considera in repaus.
 Traiectoria
Traiectoria, reprezinta drumul parcurs in spatiu de un corp
in miscare. Intr-un sistem de referinta dat, traiectoria
unui punct mobil, reprezinta curba constituita din
ansamblul pozitiilor succesive ale acestui punct in cursul
timpului. Un corp mobil trece printr-o pozitie P1, la
momentul t1, apoi printr-o pozitie P2 la momentul t2.
Intervalul de timp sau durata intre cele doua evenimente
este: ∆t = t2 – t1 .
 Clasifcarea miscarilor mecanice
Studiul mecanicii unui punct material presupune analizarea miscarilor
pe care le provoaca acesta, fara interventia interactiunilor lui cu
alte sisteme fizice care i-ar provoca miscarile respective.

Miscarea unui punct material este de 2 feluri:

a) rectilinie
b) curbilinie
Miscarea rectilinie este de 2 tipuri:
a) uniforma
b) variata (uniform variata si neuniforma)
Miscarea curbilinie este de 2 tipuri:
a) uniforma
b) neuniforma
 Vectorii
Un vector este echivalent cu un segment de dreapta orien-
tat unde A este punctul sau de aplicatie, iar B extremita-
tea sa. Un vector se poate nota cu 2 litere (AB), sau cu o
singura litera. Pentru a-l marca se utilizeaza o mica
sageata deasupra simbolului ce desemneaza vectorul.
Dreapta(D) de-a lungul careia se suprapune vectorul V. se
numeste dreapta suport si ea da directia in spatiu a
vectorului.Sageata indica sensul vectorului pe directia
dreptei suport.

A B
 Vectorul deplasare.Vectorul viteza

In raport cu un sistem de referinta xOyz, numim lege de

miscare a unui mobil dependenta de timp a vectorului
sau de pozitie, respectiv a coordonatelor pozitiei sale.
Vectorul deplasare este definit ca fiind:∆x = x2 – x1; vectorul
deplasare ∆x, construi ca diferenta vectorilor x2 – x1, este
segmentul de la P1 la P2.
P1 ∆x P2
>
O
Vectorul viteza medie se defineste ca fiind raportul dintre
vectorul deplasare si intervalul de timp corespunzator:
vmedie = (x2-x1)/(t2-t1);
Vectorul viteza instatanee a unui punct mobil P are urmatoa-
rele caracteristici:
 Directie: cea a tangentei la traiectorie in pozitia ocupata
de P la momentul t;
 Sens: cel al miscarii in acel moment;
 Modul (valoare)
P(t) v(t)
 Isaac Newton
1642-1727
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1642, Woolsthrope,
Grantham, d. 31 martie 1726, Kensington, Londra) a fost
un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi
astronom, preşedintele
Academiei Regale de Ştiinţe a Angliei. Isaac Newton
este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor
revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în
special al mecanicii.
 Legile lui Newton
Legile lui Newton sunt trei legi ale fizicii care dau o relaţie directă între
forţele care acţionează asupra unui corp şi mişcarea acelui corp.
Ele au fost enunţate de Sir Isaac Newton în lucrarea sa
Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687). Aceste legi
formează baza mecanicii clasice şi Newton însuşi le-a folosit
pentru a explica multe rezultate privind mişcarea obiectelor fizice.
Principiul I al mecanicii: Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de
mişcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează
alte forţe sau suma forţelor care acţionează asupra sa este nulă.
Principiul al II-lea al mecanicii: Newton introduce noţiunea de cantitate
de mişcare, ceea ce astăzi se numeşte impuls. Aceasta este o
mărime vectorială egala cu produsul dintre masă şi viteză. p=mv
Principiul al doilea al mecanicii introduce noţiunea de forţă ca fiind
derivata impulsului în raport cu timpul. F=dp/dt sau folosind
definiţia impulsului F=d(mv)/dt. În mecanica newtoniană se
consideră că masa este constantă (independentă de viteză) cât
timp se păstrează integritatea corpului, deci F=mdv/dt. Adică F=ma.
Principiul al III-lea al mecanicii: Când un corp acţionează asupra
altui corp cu o forţă (numită forţă de acţiune), cel de-al doilea corp
acţionează şi el asupra primului cu o forţă (numită forţă de reacţiune)
de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar de sens contrar. Acest
principiu este cunoscut şi sub numele de Principiul acţiunii şi
reacţiunii.