Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “N.

Testemițanu”
Facultatea Rezidențiat
Catedra Pediatrie

Violența, bullyingul, auto-vătămarea la

adolescenți

Coordonator: asist.univ Eremciuc Rodica

medic rezident : Melnic Adriana

Chișinău,2020
• Violenţa reprezintă constrîngerea fizică sau psihică exercitată
de unele persoane asupra altora pentru a-şi impune voinţa
• Violenţa implică neapărat acţiuni agresive
• Agresive sunt acțiunile care produc (sau au intenția de a
produce) daune, fac rău altei ființe (persoane sau animal).
Agresivitatea este trăsătura personalității care se manifestă prin
dorința de a acționa agresiv
• Agresiunea este însăși acțiunea, care aduce daune altei persoane.
Se disting două tipuri de agresiune:
1. benignă - condiționată biologic, contribuie la susținerea vieții și
este legată de apărarea intereselor vitale ale individului, se
manifestă ca o reacție în caz de amenințare și dispare atunci când
dispare și amenințarea.
2. malignă, nu este biologic condiționată și nu este legată de
apărarea intereselor vitale. Se manifestă prin cruzime și caracter
distructiv.
Tipuri de violență
• violenţă fizică, inclusiv sexuală – vătămare intenționată a integrității corporale sau a sănătății prin
exercitarea unor acțiuni de lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere,
strangulare, mușcare, mutilare genitală, impunerea prin forță a relațiilor sexuale sau a raporturilor
intime perverse etc.
• violenţă psihologică – impunerea voinței sau controlului personal, provocarea stărilor de tensiune și
suferință psihică prin ofense, amenințări (verbale sau prin afișarea ostentativă a armelor, lovirea
animalelor domestice), implicare în viața personală, acte de gelozie, izolare de familie, de comunitate, de
prieteni, interzicerea realizării profesionale, hărțuire sexuală, obligarea practicării prostituției, interzicerea
folosirii metodelor de contracepție, subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților
moral-spirituale prin interdicții, izolare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor și accesului la valori
culturale, etnice, confesionale, impunerea unui sistem de valori inacceptabile pentru persoană etc .

• violenţă economică – lipsirea de mijloace de existență (hrană, medicamente, obiecte de prim uz),
interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, refuzul de a contribui la susținerea
familiei, controlul inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune etc.
 Semnele violenţei fizice la adolescenţi:
1) Semne fizice:
• Vânătăi și traumatisme de origine neclară, localizate în mai multe părți
ale corpului sau grupate într-un desen neobișnuit
• Arsuri de țigară sau fier de călcat, arsuri sub formă de mănușă / ciorap
(ca o consecință a scufundării membrelor în lichid fierbinte)
• Rupturi și leziuni ale gurii, mâinilor, picioarelor, corpului
• Oase fracturate, edeme
• Dinți care se clatină sau lipsesc
• Urme ale mușcăturilor, porțiuni ale capului fără păr
• Apariția vătămărilor după absența de la lecții, după zilele de odihnă,
vacanță
 Semnele violenţei emoţionale la
adolescenţi:
• 1) Semne exterioare
 Reținerea în dezvoltare
 Boli somatice (pierderea bruscă
în greutate, obezitate, ulcer
gastric, boli ale pielii, ticuri
nervoase)
 Enurezis
Tristețe, depresie, plâns
nemotivat.
• 2) Semne comportamentale
Neliniște, anxietate
Dereglări ale somnului
Dereglări ale poftei de mâncare
Stare deprimată de lungă durată
Agresivitate
Tendința spre izolare
Tendința de a ceda mereu, dorința de a intra în voie
celorlalți
Comportament excentric
Amenințări sau tentative suicidare
Incapacitatea de contacta cu alții
Autoapreciere scăzută.
 Semnele violenţei sexuale
 Are coșmaruri, nu poate dormi noaptea, îi este frică de întuneric sau udă patul în timpul somnului
 Are frică excesivă de „monștri”
 Nu are poftă de mâncare
 Își schimbă dispoziția destul de rapid, trecând de la o stare la alta: printre cele mai frecvente „ieșiri” se numără accesele de
furie, mânie sau retragere în sine
 Se teme de anumite persoane sau locuri; de exemplu, un copil care de obicei este destul de vorbăreț devine distant și tăcut în
fața unei anumite persoane fără un motiv întemeiat
 Simulează activități sexuale cu jucării sau pune întrebări legate de comportamentele sexuale
 Vine cu denumiri noi pentru diferite părți ale corpului, în special, pentru organele genitale
 Desenează reprezentări destul de agresive, folosindu-se de culori agresive, gen roșu și negru
 Vorbește despre un prieten nou, mai în vârstă
 Se izolează, își schimbă stilul vestimentar, devine mai agresiv în comportament și în limbaj.
 PREVENIREA VIOLENȚEI
PRIMARĂ
Acţiunile de prevenire primară a
violenței sunt adresate tuturor
elevilor și urmăresc formarea
comportamentelor prosociale,
abilităților și deprinderilor de
dezvoltare și menținere a relațiilor
interpersonale sănătoase
Formarea acestor comportamente și
evaluarea rezultatelor are loc în baza
Instrucțiunii privind evaluarea și
dezvoltarea comportamentului
elevilor din învățământul primar și
secundar general, aprobată prin
Ordinul Ministerului Educației nr.
1090 din 29 decembrie 2016.
SECUNDARĂ TERȚIARĂ
Activităţile de prevenire secundară Prevenirea terţiară a abuzului
a violenţei se referă la elevii care constă în susținerea
riscă mai mult decât ceilalți să individualizată și intensivă a
devină inițiatori sau victime ale copiilor care au trăit experienţa
violenței, în virtutea unor
particularități de personalitate, unui abuz în scopul prevenirii
repetării acestor situații.
statutului socio-economic al
familiei, situației de viață și altor
factori. Prevenirea secundară are ca
scop identificarea timpurie a
factorilor de risc și prevenirea
violenței față de acești copii.
• Bullying – act de agresiune repetată sau de constrângere psihologică,
verbală, fizică, sexuală sau socială împotriva unei persoane (sau a unui
grup de persoane), cu intenția de a provoca prejudicii fizice sau
emoționale acelei persoane (sau grupului).
• Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă
reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea,
punându-i pe alții într-o lumină proastă, prin intimidare, hărțuire,
brutalizare;
• Adolescenți afectați de bullying – elevi care au fost victime,
inițiatori/agresori și martori ai bullying-ului.
• Un studiu național „Bullying-ul în rândul adolescenților din Republica
Moldova” realizat în perioada iunie –octombrie 2019 a avut drept scop
cunoaşterea gradului de răspândire a fenomenului dat în rândul
adolescenților, inclusiv, a particularităților de manifestare, care ar permite
elaborarea unor acțiuni de prevenire și combatere, ținând cont de
necesitățile adolescenților, părinților, pedagogilor, psihologilor
• S-au aplicat metode de cercetare, cantitative şi calitative, adolescenților din
clasele a VI-a – XII-a (vârsta 11–19 ani), părinților, inclusiv, specialiștilor.
• Au participat 2237 adolescenți și 36 coordonatori responsabili de abuz,
neglijare, exploatare, trafic (ANET), în instituțiile de învățământ.
 Coordonatorii ANET au definit termenul bullying în felul următor:
„comportament agresiv”,
„comportament ostil”,
„hărțuire”,
„terorizare”,
„umilire”,
„brutalizare”,
„inti - midare”,
„luare în derâdere”,
„lovire”,
„ignorare”,
„excludere”,
„marginalizare”.
• Conform studiului dat în Republica Moldova 86,8% din totalul elevilor
claselor a VI-a – XII-a sunt afectați de bullying.

• Influența bullying-ului asupra elevilor este diferită: unii dintre elevi

devin victime ale bullying-ului, alții agresori sau martori. O parte
dintre elevi nu se încadrează doar într-un singur grup din cele
nominalizate mai sus, ei fiind, uneori, victime, alteori, martori ai
situațiilor de bullying, în unele cazuri, agresori
Sondaje recente internaționale atestă că între 29% și 46% de copii sunt
victime ale bullying-ului.
Raportul UNESCO “Behind the numbers: Ending school violence and
bullying” cuprinde date privind situația bullying-ului în Moldova.
Se atestă următoarea pondere a copiilor-victime ale bullying-ului :
34,7% (34,0% printre băieți şi 35,4% printre fete) în Republica Moldova
33,8% în România
37,6% în Ucraina
42,5% în Federația Rusă
Raportul specifică că există diferențe pe categorii de vârstă, astfel,
prevalenta este de 33,9% pentru elevii de 11 ani, 38% pentru cei de 13 ani
şi 32,1% pentru cei de 15 ani.
• Situații frecvente de bullying (expuse de elevi )
„Un coleg care întotdeauna este agresor, așteaptă momentul când ar putea să plece la
alt coleg să îl ofenseze și să-l prindă anume pe acel care nu se poate apăra și asta se
întâmplă la fiecare recreație”
„Avem la noi în clasă un copil provocator. El, într-o zi, a plecat la un coleg și a început a-i
înjura părinții. Celălalt copil s-a enervat și l-a dat cu capul de masă. Provocatorul acesta
își cheamă părinții la școală pentru nimic și, până la urmă, este vinovată toată clasa, da
nu el” .
„La noi în clasă există o persoană care, oricând are ocazia, tachinează o altă persoană.
De obicei, persoana dată pe toată clasa tachinează. Când vine însă o persoană să-i
vorbească în față sau să îl lovească, el imediat fuge la cadrele didactice și se plânge că
a fost lovit” .
„Noi avem un copil care tachinează întreaga clasa, el face aceasta de plăcere. Pentru el
e satisfacție. Acest copil se simte superior arată că este puternic, curajos” .
 Procent din totalul claselor a VI-XII
Victime 70,8
Agresori 41,1
Martori 75,6
Din ei :
Victimă si martor,totodata si agresor (initiator) 34,3
Victimă si martor (nu este agresor) 26,2
Doar victimă (nu este nici agresor ,nici martor) 8,5
Victimă si agresor (nu este martor) 1,8
Doar martor (nu este nici victima nici agresor) 11,0
Martor si agresor (nu este victimă) 4,1
Doar agresor (nu este nici victimă, nici martor) 0,9

Total afectați de fenomenul de bullying 86,8

Nu sunt afectați de bullying 13,2
 Victime ale bullying-ului :
 copiii care învață mai rău (pe note de 5
și 6),
 copiii din familii mai sărace ,
 copiii cu cerințe educaționale speciale
sau cei cu probleme de sănătate,
 copiii care fac naveta pentru a ajunge
la școală (în autobuzele școlare),
 copiii cu HIV/SIDA,
 copiii care nu au telefoane mobile,
copiii din familiile social-dezorganizate
(se consumă alcool, există violență),
 copiii din centre de plasament,
 copiii care învață mai rău, dar și
cei care învață mai bine,
 copiii de etnie diferită decât
marea majoritate (romi, turci etc.),
 copiii care aparțin unor confesiuni
diferite decât cele ale majorității,
 copiii-victime ale violenței
sexuale,
 copiii cu orientare sexuală
netradițională
 SISTEMUL DE SERVICII PENTRU VICTIMELE VIOLENȚEI,
INCLUSIV ALE BULLYING-ULUI
• Conform studiului ulterior o parte semnificativă a instituțiilor de
învățământ nu sunt pregătite pentru a preveni și pentru a combate
fenomenul de bullying. Marea majoritate a coordonatorilor ANET au
menționat că nu dispun de un protocol clar cum să acționeze în cazurile
de bullying, se confruntă și cu lipsa resurselor umane și metodologice
pentru prevenirea acestui fenomen, în special, a bullying-ului, în mediul
online.
• Actualmente, nu există un sistem de evidență și documentare a
situațiilor de bullying, în cadrul instituțiilor școlare, dar nici în cadrul
instituțiilor care oferă servicii pentru victime, agresori și familiile
acestora
Republica Moldova dispune de un sistem de servicii pentru prevenirea și combaterea
violenței care, actualmente, are nevoie de ajustări, reieșind din noile realități sociale.
Punctele slabe ale actualului sistem de servicii:
I. insuficiența psihologilor școlari;
II. insuficiența serviciilor specializate pentru copiii-victime și agresori ai abuzului
(practic, acestea lipsesc în raioanele Republica Moldova, fiind prezente doar în
mun. Chișinău);
III. necunoașterea particularităților bullying-ului de o bună parte din cadrele didactice,
medici, asistenți sociali etc.;
IV. lipsa unei proceduri clare de evidență și intervenție, în situațiile de bullying, inclusiv,
neglijarea fenomenului din cauza stereotipurilor;
V. lipsa informării adolescenților despre serviciile existenta sau informarea redusă,
inclusiv teama de a apela și sesiza;
VI. lipsa unor pârghii de penalizare pentru inacțiune;
VII. tematica violenței școlare, în mod special, a bullying-ului nu este inclusă în
pregătirea inițială, dar nici în pregătirea continuă a cadrelor didactice
 Recomandări
• ONU ,UNESCO, Consiliul Europei, OMS au dezvoltat cadre conceptuale
pentru a îmbunătăți înțelegerea fenomenului violenței școlare și a
bullying-ului, precum și pentru a propune răspunsuri eficiente, bazate pe
dovezi, care ar contribui la prevenirea și combaterea fenomenului dat.
• Recomadările elaborate conțin acțiuni-cheie pentru prevenirea și
combaterea fenomenului bullying în Republica Moldova
• Strategia pentru protecția copilului 2014–2020, Strategia de dezvoltare a
educației pentru anii 2014–2020, precum și Strategia intersectorială de
dezvoltare a abilităților și competențelor parentale pentru anii 2016–
2022
PROMOVAREA, LA NIVEL NAȚIONAL, A STRATEGIILOR DE PREVENIRE ȘI COMBATERE
A BULLYING-ULUI, BAZATE PE DOVEZI INTEGRATE ÎN POLITICILE DE PROTECȚIE A
COPILULUI ȘI CELE EDUCAȚIONALE

 IMPLEMENTAREA POLITICILOR EDUCAȚIONALE ȘI ASIGURAREA UNUI MEDIU

ȘCOLAR PROTECTIV, PRIN PREVENIREA ȘI COMBATEREA VIOLENȚEI FAȚĂ DE COPII

PROMOVAREA, LA NIVEL COMUNITAR, A SCHIMBĂRII ATITUDINILOR ȘI PRACTICILOR

PĂRINȚILOR, FAMILIILOR, MEMBRILOR COMUNITĂȚII ÎN ABORDAREA FENOMENULUI
BULLYING

 ASIGURAREA ACCESULUI COPIILOR LA PROGRAME DE PREVENIRE, CONSILIERE

CONFIDENȚIALĂ, RECLAMAȚII ȘI MECANISME DE RAPORTARE
• Un studiu recent condus de Clinica de Psihiatrie pentru Copii şi
Adolescenţi din cadrul Spitalului Universitar din Heidelberg a
descoperit că aproximativ o treime dintre adolescenţii germani cu
vârste cuprinse între 14 şi 16 ani s-au tăiat în mod intenţionat cel
puţin o dată. În jur de 18% dintre eleve şi 8 % dintre băieţi au
declarat că au recurs la acest gest de mai multe ori.

• În SUA se raportează mai mult de 400.000 prezentări pe an la camera

de garda a spitalelor pentru comportament auto-vatamator, iar în
Anglia în jur de 100.000 pe an din care o treime sunt internate din
cauză că necesită atenție medicală
• Automutilarea este definită ca o acţiune prin care o persoană îşi
produce răni în mod intenţionat
• Auto-vătămarea include tăieturi produse de lame ori alte obiecte
ascuţite, sau răni cauzate de stingerea ţigărilor pe piele
• Vîrsta de debut a comportamentului auto-vătămător este în jurul
vîrstei de 12-14 ani.
Cauze :
• Neînțelegerile sau certurile cu părinții
• Sentimente de izolare socială
• Tachinarea / abuzul fizic sau emoțional la scoală
• Stresul legat de școală și examene
• Divorțul părinților
• Neîntelegeri sau certuri cu alți membri ai familiei
• Decesul unei persoane apropiate
• Abuz (emoțional, fizic sau sexual) suferit în copilărie
• Abuz (emoțional, fizic sau sexual) care are loc în prezent
• O sarcină nedorită
• Auto-vătămarea sau suicidul unei persoane apropiate (prieten, coleg, etc)
• Probleme legate de sexualitate
• Stimă de sine scăzută
• Respingerea socială sau în cadrul propriei familii
Comportamentul auto-vătămător direct
• gest sau amenințare de suicid prin care
subiectul vrea să-i lase pe alții să creadă că
există o intenție de a muri cînd de fapt nu
există nici o intenție; scopul este de a
comunica distresul și de a căuta ajutorul
altora
• comportamentul auto-vătămător direct care
se referă la distrucția deliberată și directă a
țesuturilor corpului în absența oricărei
intenții observabile de a muri
• gîndurile de auto-vătămare, respectiv
posesia de ganduri de auto-vătămare fără a
întreprinde ceva conform lor.
Comportamentul auto-vătămător indirect
• Noi cu toții suntem angajați în
comportamente care în mod indirect
pot cauza diferite daune fizice ale
corpului sau psihologice, precum
atunci cînd consumăm alcool, cînd
mîncăm prea mult, cînd fumăm, etc.
Aceste comportamente sunt
întreprinse fără intenția de a cauza
daune corporale, ci din contra de a
cauza plăcere, iar daunele sunt
indirecte. Ele sunt denumite
comportamente nesănătoase, sau
auto-dăunătoare.
Terapia care s-a dovedit eficientă în cazul adolescenților este terapia multisistemică.
Aceasta este o abordare care ia în considerare multiplele sisteme în care adolescentul
interactionează.
Principala țintă sunt:
creșterea eficacității părinților de a face față instabilității emoționale a adolescentului,
îmbunătățirea comunicarii, creșterea suportului comunitar (școala, grupuri organizate
de auto-suport),
angajarea adolescenților în activități prosociale și dezangajarea lor din activități
antisociale,
îndepartarea mijloacelor de vătămare, monitorizarea adolescentului de un adult
desemnat și acceptat; această terapie este intensivă și durează între 3 și 6 luni și
cuprinde vizite active la domiciliul adolescentului și contacte regulate cu familia lui
(Huey si colab, 2004)
 Alte sugestii eficace pentru copii si adolescenti:

ajută-l să identifice factorii declanșatori și legătura acestora cu comprtamentul autovătămator

ajută-l să rezolve eficient și simplu problemele și cum să trateze situațiile stresante

îmbunătățește-i abilitățile de coping cu emoțiile și contrarietățile pe care le întîlnește

cum să-și controleze emoțiile și impulsurile (identificarea emoțiilor, denumirea lor, rolul emoțiilor,
legătura dintre emoții , gînduri și acțiuni, diferența dintre cele pozitive și cele negative, emoțiile nu
sunt evidente pentru realitate, etc.)

cum să tolereze distressul,

confruntarea cu gîndurile disfuncționale (identificare, evidente pro și contra, înlocuirea cu gînduri

adaptative, funcționale, de ex. nimeni nu mă iubește…)

Învață abilități noi de coping, comunicare bună, abilități de a comunica direct, verbal, de a comunica
în timpul conflictului, setarea granițelor
 Bibliografie

• https://www.unicef.org/moldova/media/3146/file/Bullying-ul%20%C3%AEn%20r%C3%A2ndul%20ad
olescen%C8%9Bilor%20din%20Republica%20Moldova.pdf
• Promovarea Sanatatii si Dezvoltarii. Ghid Adolescentilor pentru persoanele resursa din comunitate
• PREVENIREA VIOLENȚEI ÎN INSTITUȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT Ghid metodologic ,Chișinău,2017
• EVALUAREA SI INTERVENTIA IN CRIZA A SUBIECTULUI CU COMPORTAMENT AUTO-VATAMATOR , Radu
Vrasti
• Nixon MK, Cloutier P, Jansson MS (2008): Non-suicidal self-harm in youth: a population-based survey,
Canadian Medical Association Journal, 178(3): 306-312
• Miller DN, DeZolt DM (2004): Self-mutilation, in T S Watson & CH Skinner (Eds.), Comprehensive
encyclopedia of school psychology. New York: Kluwer
• McConaughy SH (2005): Clinical Interviews for Children and Adolescents Assessment to Intervention,
New York: The Guilford Press.
• Kokkevi A, Rotsika V, Arapaki A, Richardson C (2012): Adolescents’ self-reported suicide attempts,
self-harm thoughts and their correlates across 17 European countries, Journal of Child Psychology
and Psychiatry 53(4): 381–389