Sunteți pe pagina 1din 22

CONTROLUL ȘI SINCRONIZAREA

REPRODUCERII LA STURIONI
Biotehnologiile reprezintă aplicarea
conceptelor biologice în scopul amplificării
productivității și viabilității economice.

Convenția de diversitate biologică definește


biotehnologiile ca fiind orice aplicație
tehnologică ce utilizează sistemele biologice,
organismele vii sau derivatele acestora în
scopul realizării sau modificării de produse
sau procese.
În acvacultură, biotehnologiile pot fi utilizate pentru:

 îmbunătățirea tehnologiilor de reproducere artificială,


 a tehnologiilor de creștere,
 biosecuritatea sitemelor de producție și
 controlul calității efluentului.

 Reproducerea artificială a peștilor constituie unul


dintre mijloacele importante de a obține mari cantități
de icre embrionate, larve și pui în vederea populării
heleșteelor, lacurilor și râurilor.
Reproducerea artificială nu modifică fenomenele
naturale ale înmulțirii (maturarea elementelor sexuale,
fecundarea, dezvoltarea embrionară și postembrionară)
ci dimpotrivă, le asigură o desfășurare normală,
controlată, în condiții special amenajate.

Înmulțirea la pești reprezintă complexul de procese care


asigură formarea de noi generații și perpetuarea speciei
și cuprinde:
 dezvoltarea elementelor sexuale în organism,
 depunerea pontei și fecundarea icrelor,
 dezvoltarea embrionară și dezvoltarea postembrionară.
De ce sturionicultura?

Există cel puțin trei considerente foarte importante:

 1. stocurile populațiilor salbatice de sturioni sunt amenințate


cu extincția ceea ce impune continuarea programelor de
repopulare a apelor naturale,

 2. realizând creșterea sturionilor în diverse sisteme de creștere


în acvacultură se va ridica presiunea exercitată de pescuitul
industrial asupra populațiilor sălbatice de sturioni,

 3. sturionii sunt specii de pești cu valoare economică ridicată,


a căror biologie necesită încă multe studii atât privind
comportamentul acestora în mediul natural cât și în mediul de
acvacultură.
Speciile de sturioni din România

Huso Huso
husohuso Acipenser güldenstaedti

Acipenser
Acipenserstellatus
stellatus Acipenser ruthenus
AcipenserAcipenser
güldenstaedti
ruthenus

Acipenser sturio

Acipenser nudiventris
Durata de atingere a maturității sexuale este foarte
variată și se poate prelungi în funcție de specie, de la
câteva luni la câțiva zeci de ani.

Prima depunere a pontei la populațiile sălbatice de


sturioni se realizează la:

 Huso huso după 15 -20 de ani,


 Acipenser stellatus după 7-10 ani,
 Acipenser guldestaedti după 8 -15 ani,
 Acipenser ruthenus după 5-10 ani.
Baza trofică a Mării Negre poate asigura hrană naturală pentru
circa 3000 t de sturioni/an, din care circa 30% ar reveni în
pescuitul industrial românesc, adică cca. 850 – 1000t/ an,
( Manea, 1980).

M. Azov

Marea Neagră
Migrația - cea mai importantă şi complexă formă de
comportament a biologiei sturionilor
Migraţia sturionilor se efectuează pe
distanţe foarte mari pe fundul
apelor. Păstruga şi nisetrul se
deplaseză pe distanţe de ordinul
sutelor de kilometri iar morunul
depăşeşte mia de kilometri de la
Marea Neagră, pe Dunăre până la
zonele de reproducere naturală.
După depunerea elementelor
sexuale mature – icre şi lapţi – se
reîntorc pe acelaşi drum , aproape
de suprafaţa apei, în locurile de
unde au plecat, adică în mare.
Etapele reproducerii artificiale a sturionilor

pescuitul reproducătorilor din mediul natural,


transportul reproducătorilor la stația de reproducere
artificială,
selecția reproducătorilor în vederea reproducerii,
parcarea reproducătorilor în condiții optime de debit
de apă și oxigenare,
injectarea cu hormoni naturali sau sintetici în vederea
obținerii elementelor sexuale,
colectarea icrelor și a spermei,
fecundarea,
incubația icrelor.
Selecția reproducătorilor
trebuie realizată numai de
către specialiștii în domeniu,
adesea ea realizându-se chiar
la toana de pescuit, pe baza
caracteristicilor enuțate dar și
a dimensiunilor acestora. În
nici un caz reproducătorii nu
trebuie să fie răniți, înțepați
sau zgâriați.
Transportul pe apă al reproducătorilor
Asigurarea parcării reproducătorilor în condiții optime de debit
de apă și oxigenare, în bazine de maturare sau căzi din fibră de
sticlă, unde se pot asigura debite de 40-100 l/min., iar
concentrația oxigenului dizolvat în apă să fie peste 8 mg/l.

Parcarea femelei de Huso huso, cu greutatea de 150 de kg în stația Brateș,


în vederea reproducerii artificiale, anul 1995
Tehnici noi de evidențiere a stadiului maturării
ovocitelor la sturioni
Evidențierea stadiului de
maturare a gonadelor
reproducătorilor de sturioni
selectați în vederea realizării
reproducerii artificiale dar și
identificarea genului (sexului) la
exemplarele tinere de sturioni se
poate face prin diverse tehnici:

- sondare și microscopie,
- endoscopie (foto A și B)
- ecografie prin ultrasunete.
Stadii de dezvoltare a ovarelor la Acipenser guldenstaedti
(după A. Hurvitz și colaboratorii, 2007)

În conformitate cu ovocitele
prezente în ovar, Hurvitz
evidențiază endoscopic și
confirmă histologic că au fost
identificate cinci stadii de
maturare a icrelor (ce pot fi
identificate în fotografiile
adiacente și le noteză astfel:
stadiul A – previtelogenetic (pvo)
stadiul B - al oocitelor albe (wo)
stadiul C – al oocitelor galbene
(yo)
stadiul D - al oocitelor gri (go)
stadiul E – al oocitelor negre
(bo)
Injectarea se poate realiza în trei faze ale stadiului IV de dezvoltare al
gonadelor la specia Acipenser stellatus (după N. Patriche, 2001):

când ovocitele sunt în stadiul IV


terminat și coeficientul de polarizare
cuprins între 0,15- 0,20; când femelele
pot intra în ovulare prin
administrarea a cel puțin 3 doze de
hormon la intervale mari de timp (24
de ore); c =A/B
ovocitele sunt în stadiul IV terminat și
coeficientul de polarizare (0,05-0,07)
optim; femelele sunt apte pentru
reproducere artificială; procedura
fiind injectarea în două trepte a dozei
cu interval de 24 de ore;
ovocite în stadiul IV terminat,
coeficientul de polarizare 0,01- 0,02;
are loc prima etapă de resorbție a
icrelor; femelele sunt apte de
reproducere; procedură hormonală
într-o singură treaptă cu doză
hormonală redusă.
Doze de hormoni exogeni folosiți la reproducerea speciei
Acipenser stellatus (după N. Patriche, 2001):

Doza totală (mg/kgcorp)


 Femele ♀
- 4 – 4,5 mg hipofiză crap
- 2 – 4 mg hipofiză sturioni
 Masculi ♂
- 1,5 – 2,5 mg hipofiză crap
- 1 – 2 mg hipofiză sturioni
Recoltarea elementelor sexuale de la reproducătorii femele se
poate realiza în trei moduri:

a) prin sacrificarea femelei,


b) prin operație chirugicală,
c) prin mulgere.
Metode de fecundare
(după Nicolau și colaboratorii, 1973):

metoda umedă - colectarea icrelor și a spermei se face direct


în apă, concomitent, apoi se amestecă și se lasă câteva
minute pentru fecundare;

metoda uscată - sperma colectată în vase uscate se toarnă


direct peste icrele prelevate de la femelă, în aceleași condiții;
după amestecarea lor uniformă cu o pană, se adaugă apă și
se lasă timpul pentru fecundare;

metoda semiuscată - icrele și sperma se colectează în vase


uscate, separat, dar înainte de amestecare sperma este
diluată cu apă, într-un raport corespunzător speciei folosite.
Fecundarea și incubarea icrelor

În cazul sturionilor metoda fecundării e


cea semiuscată, urmată de un tratament
de descleiere a icrelor printr-un
procedeu natural folosind mâl, foarte fin
strecurat și se recomandă, sterilizat, sau
folosind procedeul cu bentonită foarte
fin dizolvată în apă.

Incubarea se realizează în incubatoare


Zugg-Weis sau incubatoare APPT-
Brateș ce imită mișcarea valurilor, și are
o durată specifică în funcție de
temperatura apei și specia respectivă.
Popularea Dunării cu sturioni în perioda
1993 - 2000
Nr. Exemplare
Anul Specia populate
1993 A. stellatus 1000
1994 A. stellatus 4000
1995 A. guldenstaedti 10000
1996 A. stellatus 10000
1997 A. stellatus 11600
1998 A. stellatus 10000
1999 A. stellatus 8250
A. guldenstaedti 6750

2000 A. stellatus 400


16788 Puiet de Acipenser stellatus obținut la
3820 I.C.D.E.A.P.A. Galați în saci de
4144 polietilenă cu oxigen, destinat populării
Dunării, 1996
TOTAL 86752
Redresarea stării rezervelor sturionilor marini
migratori presupune:

realizarea de trecători speciale la barajele hidroenergetice, pentru


trecerea reproducătorilor speciilor de sturioni migratori spre zonele
de reproducere;

protejarea puietul de sturioni, prin măsuri care să evite capturarea


lor în uneltele folosite la pescuit în Dunăre;

ocrotirea locurilor de reproducere şi de aglomerare a puietului prin


măsuri legislative;

îmbogățirea fondului de sturioni din bazinul Dunării prin


reproducerea artificială şi creşterea dirijată a descendenţei în
pepiniere special amenajate pentru popularea apelor naturale.
Vă mulțumesc pentru atenție !