CURS 2

METODOLOGII DE REALIZARE A
SISTEMELOR INFORMATICE
 Concepte

 Metoda de analiză şi proiectare = o mulţime de

procedee, tehnici şi recomandări utilizate în
etapele ciclului de viaţă al unei aplicaţii cu scopul
final de a crea un model al aplicaţiei care urmează
a fi construită. Specificarea modelului se
realizează prin intermediul unui limbaj sau
formalism vizual compus dintr-un set de simboluri
grafice şi adnotări textuale.
 Metodologia = o cale prin care modelele şi
tehnicile din diferite stadii ale ciclului de viaţă
al realizării sistemului sunt puse laolaltă pentru
a crea un sistem.
Pentru realizarea unei aplicații
informatice:

Alegerea unei metode depinde de:

 tipul și complexitatea problemei de
rezolvat;
 domeniul în care se încadrează problema;
 pregătirea şi calificarea echipei de
proiectare şi realizare a produsului
software;
 resursele hardware şi software disponibile;
 bugetul şi timpul alocat proiectului.
 1. Metode ierarhice

 sistemul informaţional/informatic este structurat şi analizat

pe baza funcţiilor sale;
 sunt centrate pe analiza funcţională, adică fiecare funcţie
identificată se subdivide ierarhic în subfuncţii, continuând
în acest fel până se ajunge la componente suficient de
mici încât să poată fi programate cu uşurinţă.
 Metode ierarhice

 Avantaje:
 simplitate;
 bună adaptare la definirea cerinţelor utilizatorului;
 Dezavantaje:
 se concentrează efortul de analiză asupra funcţiilor
(de prelucrare) neglijând coerenţa datelor, a căror
structură este mult mai stabilă.
Ca efect, va avea loc modificarea continuă a cerinţelor
de prelucrare a utilizatorilor (a funcţiilor), ceea ce face
ca aplicaţiile să fie într-o continuă reproiectare
(reconsiderare).
 2. Metode sistemice

 se bazează pe aplicarea teoriei sistemelor în

analiza întreprinderii;
 sistemul informaţional este abordat şi analizat
sub două aspecte complementare: datele şi
prelucrările, care sunt studiate şi modelate
independent şi reunite cât mai târziu cu putinţă;
 acordă prioritate datelor faţă de prelucrări;
 respectă cele trei nivele de concepţie introduse
prin raportul ANSI/SPARC/X31: extern,
conceptual, intern;
Metode sistemice
SSADM Structured System Analysis and Design Method
MERISE,
AXIAL
Information Engineering (J.Martin).

 Avantaje: sistemele se axează pe conceptul

de bază de date, care oferă mai multă
coerenţă, stabilitate şi elimină redundanţa
datelor.

 Dezavantaje:
 deficienţe în modelarea prelucrărilor
 posibilitatea apariţiei de discordanţe între
modelele datelor şi ale prelucrărilor, analizate
iniţial separat.
 3. Metode orientate obiect (obiectuale)

 sistemul informaţional este perceput ca o structură de

obiecte autonome, care se organizează şi cooperează
între ele;
 un obiect are un anumit comportament, definit prin
ansamblul operaţiilor (serviciilor) pe care le poate efectua;
datele şi prelucrările prin care este implementat acest
comportament sunt încapsulate şi sunt inaccesibile
celorlalte obiecte;
 fiecare obiect poate participa la compunerea altor obiecte
mai complexe;
 fiecare obiect poate interveni în mai multe funcţii sau
scenarii funcţionale diferite;
Metode orientate obiect
OOD – Object Oriented Design (Grady Booch, 1993),
OMT – Object Modeling Technique (James Rumbaugh, 1991),
OOA – Object Oriented Analysis (Peter Coad şi Ed Yourdon),
HOOD (Hierarchical Object Oriented Design, 1999 ), OOM (Rochfeld).

 Avantaje: permite reutilizarea componentelor

de program, favorizează modelarea şi
utilizarea de obiecte complexe.

 Dezavantaje: percepţia şi reprezentarea

monolitică de tipul " totul este obiect " nu
corespunde întotdeauna realităţii
reprezentate.
Metodologiile de proiectare şi realizare
a sistemelor informatice

O alta clasificare:

 clasice (IBM, ICI)

 moderne (SSADM, MERISE)
 orientate obiect (OMT, UML)
 Ciclul de viaţă al sistemelor
informatice

 Un sistem informatic/aplicație informatică/produs

software se realizează în timp, are deci un anumit
ciclu de viață
 Ciclul de viață începe cu momentul deciziei de
realizare a sistemului şi durează până la
scoaterea sa din funcţiune sau înlocuirea cu un
altul.
 Ciclul de viață reprezintă practic totalitatea
etapelor care sunt parcurse în procesul de
dezvoltare a sistemului/ aplicaţiei respective.
 Modele de abordare a ciclului de
viață al aplicațiilor infomatice:

În funcţie de metodologiile, metodele, tehnicile şi

instrumentele folosite, etapele de realizare a
sistemelor informatice comportă mai multe modele
de abordare, cum sunt:
 modelul clasic (liniar) sau în cascadă;
 modelul structurat
 modelul cu prototip
 modele orientate obiect
 alte modele: modelul V, modelul spirală, modelul
evolutiv, modelul tridimensional, modelul X, etc.
 Etapele ciclului de viata

 Culegerea de specificaţii (analiza funcţională) -

presupune definirea problemei; specificarea detaliată a
funcţionalităţilor ce trebuie îndeplinite de către sistemul
informatic;
 Analiza - în cadrul căreia se realizează cunoaşterea şi
apoi modelarea sistemului existent (date, prelucrări),
identificarea direcţiilor de perfecţionare a acestuia,
stabilirea caracteristicilor esenţiale pentru soluţiile
corecte posibile;
 Proiectarea - care adaugă modelelor de analiză noi
elemente prin care se defineşte o soluţie particulară, pe
baza optimizării anumitor criterii;
 Programarea – în care se realizează scrierea efectivă a
programelor pe baza specificaţiilor tehnice rezultate în urma
celorlalte etape;
 Implementarea - în care se realizează un proiect
executabil al soluţiei particulare modelată în faza de
proiectare. Se verifică astfel cu date reale aplicaţia
realizată, se fac ultimele corecţii şi se definitivează
documentaţia de utilizare şi exploatare a acesteia.
 Exploatarea curentă, întreţinerea şi dezvoltarea
sistemului realizat presupune adaptarea acestuia la
modificările ce pot apare sau dezvoltarea cerută de nevoi
suplimentare de informare pentru fundamentarea deciziilor.
Modelul clasic (liniar)
Model in cascada
 Modelul clasic
 Avantaje - oferă posibilitatea realizării sistemului
informatic într-o succesiune logică, gradată.
 Dezavantaje
 presupune surprinderea încă din start a tuturor cerinţelor
informaţionale ca situaţii de informare-raportare, ceea ce
este destul de dificil.
 orice scăpare a unor cerinţe sau obiective ale conducerii
implică reluarea mai multor etape din cadrul modelului.
 ţinând seama de faptul că realizarea unui sistem
informatic integrat poate dura câţiva ani de zile,
beneficiarul aşteaptă o durată îndelungată de timp pentru
a se convinge că sistemul realizat este performant şi
răspunde cerinţelor şi obiectivelor prestabilite.
Modelul structurat cu elemente de
generaţia a patra (4 GL)
Modelul cu prototip (prototipizarea)
 Modelul prototip
 Avantaje :
 se reduce mult timpul de realizare a sistemului informatic.
 oferă mari facilităţi de revenire în diferite etape.
 Dezavantaje :
 datorită faptului că modelul oferă facilităţi de revenire în
diferite etape, beneficiarul are tendinţa de a sugera, de a
solicita mereu noi “mici modificări”. Proiectantul va ţine
seama de acestea, va efectua modificări, dar în situaţia
efectuării unor modificări multiple este posibil să se
ajungă la îndepărtarea faţă de obiectivele iniţiale şi chiar
de performanţele prestabilite.
Metodele de analiză şi proiectare
orientată-obiect
 Concepte de proiectare şi realizare a sistemelor
informatice

a). Conceptul schemei organizatorice. În acest caz sistemul este proiectat ca

o imagine a funcţiunilor şi legăturilor din structura organizatorică a societăţii.
Dezavantaj: metoda păstrează tot ce este rău în această schemă şi ca
urmare, realizează în final automatizarea operaţiilor executate manual.
b). Conceptul colectării datelor. În acest caz toate datele care apar în fluxurile
informaţionale ale societăţii sunt colectate şi analizate, iar rezultatele
analizei constituie baza noului sistem. Avantaj: Metoda este de multe ori
oportună şi eficientă, dar practic este greu de realizat la sisteme complexe,
cu volum mare de date.
c). Conceptul cerinţelor conducerii. În acest caz se cere conducerii societăţii
să formuleze cereri care servesc ca bază pentru proiectare. Teoretic
conceptul e bun, dar în practică implică:
 conducători care să ştie exact ce este necesar pentru îmbunătăţirea
activităţii;
 un mod de formalizare a cererilor foarte exact;
 proiectanţi care, numai pe baza acestor cereri, să poată proiecta
sistemul necesar.
d). Conceptul băncii de date. Metoda impune crearea unei
bănci de date care să conţină toate datele importante
referitoare la societate, structurate şi memorate astfel încât să
permită utilizatorilor interogarea sistemului în orice moment.
e). Conceptul integrării imediate, dorit de multă lume dar
foarte greu de realizat.
f). Conceptul integrării ulterioare. În acest caz datele sunt
colectate, analizate şi memorate treptat, pe măsura rezolvării
unor probleme şi în speranţa integrării ulterioare. Dacă însă
planul de realizare şi integrare nu este bine urmărit şi realizat
întocmai, obiectivul nu se mai poate realiza sau implică
eforturi foarte mari de reproiectare a sistemului.
 Concept de realizare a sistemelor
informatice

 stabilirea unei concepţii generale de realizare a

sistemului, pe baza obiectivelor şi cerinţelor
informaţionale pe care acesta le va îndeplini, în
vederea realizării în final a unui sistem integrat;
 împărţirea sistemului în principalele sale componente
– subsisteme şi aplicaţii – cu determinarea legăturilor
informationale dintre acestea;
 analiza datelor semnificative din societate şi
stabilirea modului de organizare şi prelucrare a
acestora;
 stabilirea, de comun acord cu beneficiarul, a
priorităţilor în elaborarea componentelor;
 planificarea, proiectarea, realizarea efectivă şi
apoi implementarea treptată a subsistemelor şi a
aplicaţiilor, cu verificarea permanentă a modului
de realizare a interfeţelor între acestea şi cu
utilizatorul.