“CRISTALE IONICE

Substanţele ionice
Substanţele ionice sunt formate prin legături ionice şi se mai numesc
substanţe cristaline
LEGĂTURA IONICĂ
Această legătură este caracterizată de o forţă de atracţie foarte puternică
între ionii pozitivi şi negativi. Majoritatea diferenţiază acest tip de legătură de una
covalentă spunând că în cazul legăturilor ionice electronii sunt schimbaţi, cedaţi de
la un atom la celălalt, iar nu partajaţi ori puşi în comun.
Legăturile ionice sunt extrem de puternice - mai puternice decât cele
covalente. Această diferenţă este foarte uşor de observat în viaţa de zi cu zi. De
pildă, pe de o parte,topirea zahărului - echivalentă la nivel chimic cu ruperea unei
legături covalente - este un procedeu simplu de realizat şi în urma căruia ia
naştere caramelul. Pe de altă parte, topirea sării de bucătărie este foarte dificil de
realizat, procedeul presupunând încălzirea la temperaturi mai mari de 800 de
grade Celsius.
Structura clorurii de sodiu
NaCl - CLORURA DE SODIU (sarea de bucătărie)

Aşa cum ştim cu toţi, sarea de bucătărie are în compunere sodiu şi

clor şi poartă numele "ştiinţific" de clorură de sodiu. La formarea
moleculelor de sare de masă, sodiul renunţă la un electron şi devine
încărcat pozitiv din punct de vedere electric (ion pozitiv). Atomii de clor,
caracterizaţi de o electronegativitate mai mare, iau în primire electronii
cedaţi de atomii de sodiu, devenind negativi ca sarcină electrică (ioni
negativi).
Acum intră în scenă o regulă celebră: sarcinile electrice opuse se
atrag. Astfel că atomii de sodiu şi clor se atrag reciproc datorită
sarcinilor lor electrice diferite. Dacă suficient de mulţi atomi sunt
implicaţi în legături, se poate ajunge în cele din urmă la ceva
comparabil ca mărime cu un grăunte de sare.
Cristalul de
clorură
de sodiu
 Proprietăţile clorurii de sodiu
               Clorura de sodiu este un compus ionic cunoscut sub denumirea de sare de
bucătărie. Ea se obţine din apa mării, prin procesul de evaporare, de aceea se
numeşte şi sare marină. Cantităţi mari de clorură de sodiu se exploatează prin
extragerea din saline sub formă de sare gemă; este larg utilizată în industria chimică.
Clorura de sodiu este o substanţă albă, solidă, cristalizată, foarte solubilă în apă. Are
punctul de topire ridicat (+801 grade Celsius).
Formarea ionilor de Na+  şi Cl-  are loc prin transferul unui electron de la atomul cu
caracter chimic metalic, sodiul, la atomul cu caracter chimic nemetalic, clorul, format
prin disocierea moleculei de clor. Sodiul este un metal din grupa I A şi are un electron
de valenţă, pe care îl poate ceda şi formează configuraţia stabilă a gazului inert neon.
Clorul, nemetal din grupa VII A, are 7 electroni de valenţă şi poate ajunge la
configuraţia stabilă de octet prin acceptarea unui electron, cel transferat de la atomul
de sodiu.
Proprietăţile substanţelor ionice
1).STAREA DE AGREGARE
În condiţii normale de temperatură, substanţele ionice sunt solide, cristalizate.
Punctele de topire şi de fierbere ale compuşilor ionici au valori mari, deoarece legătura
ionică este o legătură puternică.
Dimensiunile ionilor au un rol important în determinarea structurii şi stabilităţii cristalului
ionic.
Punctele de topire ale compuşilor ionici sunt cu atât mai mari cu cât raza ionilor este
mai mică:              
NaF  (+992°C),NaCl  (+801°C),NaBr (+740°C).
Stabilitatea cristalului ionic este influenţată şi de mărimea sarcinii , punctul de topire
creşte cu sarcina ionului pozitiv: 
NaF (+992°C),MgF2 (+1260°C),AlF3 (+1290°C).
2).REZISTENŢA MECANICĂ
Cristalele ionice se sfărâmă sub acţiunea unei forţe mecanice.
3).SOLUBILITATEA
Majoritatea compuşilor ionici sunt solubili în solvenţi polari, aşa cum este apa.
4).CONDUCTIBILITATEA ELECTRICĂ
Cristalele ionice nu conduc curentul electric în stare solidă, deoarece ionii ocupă poziţii
fixe în reţeaua cristalină. Ionii sunt menţinuţi în aceste poziţii datorită legăturii ionice
puternice.
În stare lichidă sau în soluţie, ionii devin mobili; sub acţiunea unei diferenţe de potenţial,
ionii se pot deplasa spre electrozi, făcând posibilă trecerea curentului electric.
Substanţele care permit trecerea curentului electric prin soluţie sau topitură poartă
numele de electroliţi.