Curs 11

COMBATEREA EFECTELOR TOXICE ALE

SUBSTANŢELOR.
TRATAMENTUL INTOXICAŢIILOR

1
• În cazul intoxicaţiilor acute trebuie aplicată o
terapie cât mai specifică, ce vizează:
– scăderea cantităţii de toxic din organism
– neutralizarea toxicului
– contracararea efectelor toxicului la diverse nivele
• Metode:
• Evacuarea toxicului din tractul gastrointestinal
• Eliminarea toxicului din organism (după absorbţie)
• Neutralizarea acţiunii toxice prin mijloace fizice şi
chimice (antidoturi fizice şi chimice)
• Combaterea acţiunii toxice prin antidoturi
antagoniste (fiziologice)
2
 1. Evacuarea toxicului din tractul gastrointestinal
• Are ca scop îndepărtarea din tractul gastrointestinal a
toxicului neabsorbit
• Se realizează pe căile digestive superioare, pe cale rectală
şi pe căi speciale

Evacuarea pe căile digestive superioare

• Se realizează cu ajutorul substanţelor vomitive sau prin
spălătură gastrică.
• Se indică pentru toxicii care se absorb lent din tubul
digestiv.
!!! CI: pacienţi în stare de inconştienţă /comatoasă (risc de
aspiraţie pulmonară), ingestia de substanţe corozive,
intoxicaţia cu substanţe convulsivante (inducerea vomei
poate precipita convulsiile), intoxicaţia cu hidrocarburi (risc
de aspiraţie pulmonară), copii sub 6 luni (reflex de
deglutiţie slab dezvoltat)
3
• Vomitive: Siropul de Ipeca (efectul instalându-se
în 15 – 30 min.), apomorfina –acţiune rapidă (3 – 5
min).
• Spălătura stomacală
• indicata in caz de colaps sau comă, când emeza
este CI!!!!
• ! CI: ingerare de substanţe corozive, intoxicaţie cu
hidrocarburi
• Spălătura stomacală se realizează cu apă sau
soluţie salină caldă, uneori cu soluţii conţinând
neutralizante (carbonat acid de sodiu) sau alte
substanţe (permanganat de potasiu ca agent
oxidant, gluconat de calciu -pentru acid oxalic,
fluoruri etc., tanin).
4
Eliminarea toxicilor din organism (după absorbţie)

• Eliminarea toxicului absorbit se poate face pe

următoarele căi:
– pe cale pulmonară: toxicii gazoşi şi volatili
– pe cale renală: toxicii hidrosolubili
– pe cale sudorală: metale grele, alcool etc
– prin sângerare (cazuri excepţionale: derivaţi
barbiturici, sindrom hemolitic)

5
• Eliminarea toxicilor pe cale pulmonară
• În cazul intoxicaţiilor cu toxici gazoşi sau volatili, care
se elimină pe cale pulmonară, se face respiraţie
artificială.
• !!!!! Respiraţia artificială este CI în cazul toxicilor care
produc edem pulmonar: clor, fosgen, NO2, SO2
• Oxigenoterapia- in intoxicaţia cu oxidul de carbon sau
gaze sufocante.
• Carbogenoterapia- se bazează pe proprietatea CO2 de
a fi un excitant al centrului respirator. !!!!Se CI in
asfixii cu acidoză sau intoxicaţii cu gaze sufocante.
6
• Eliminarea pe cale renală (diureza)
• Este indicată pentru substanţele eliminabile
renal, mai ales pentru cele care pot fi
reabsorbite tubular.
• Cu ajutorul substanţelor diuretice: lactoză,
cafeină, teofilină, acid etacrinic, furosemid,
glucoza 5% sau 10% (în IR provocată de
metale grele),manitol.

7
 ANTIDOTURI
• Antidotismul presupune un fenomen fizic (de
ex. adsorbţie) sau interacţiuni chimice (de ex.
formarea de compuşi foarte puţin solubili,
insolubili, solubili dar puţin disociaţi,
complexarea sau neutralizarea), având drept
consecinţă reducerea (parţială sau totală) a
toxicităţii.
• Antidoturile pot să acţioneze prin:
– fenomene fizice
– fenomene chimice
– pe cale fiziologică (antidoturi antagoniste) 8
• Antidoturile trebuie să îndeplinească două
condiţii esenţiale:
– să anihileze cât mai repede şi mai complet
toxicul, transformându-l într-un compus
inactiv;
– să fie lipsite de toxicitate, astfel încât să
poată fi administrate în doze mari, fără
consecinţe nocive asupra organismului.

9
 1. Antidoturi care acţionează prin fenomene fizice
• Cărbunele activat, Bentonitele- acţionează prin adsorbţie.
• Date fiind porozitatea fină şi suprafaţa mare, cărbunele
activat adsoarbe subst. toxice ingerate, ↓absorbţia acestora.
• In doze orale repetate (cărbune activat seriat), ↑viteza de
eliminare a subst. cu Vd mic şi care suferă circulaţie
enterohepatică( fenobarbital, carbamazepină, aspirină).
• Se administrează după emeză sau spălătură gastrică;
• !!! capacitatea de adsorbţie este limitată de prezenţa
alimentelor în stomac;
• CI: în caz de ileus sau obstrucţie intestinală, ingestie de
substanţe corozive.
10
 2. Antidoturi care acţionează prin fenomene
chimice
• Antidoturi generale
• Antidoturi ale acidozei
• Antidoturi cu acţiune indirectă
• Antidoturi speciale
• Antidoturi care acţionează prin reducere
• Antidoturi care acţionează prin oxidare
• Antidoturi cu grupe oximice (reactivatori de
colinesterază)
• Antidoturi care acţionează prin chelatare:
– antidoturi cu grupe tiolice
– antidoturi de tip complexoni
• vitamine ca antidoturi
11
 Antidoturi generale
• Având un spectru larg de acţiune, aceste antidoturi
se mai numesc şi universale.

• Laptele – prin proteinele pe care le conţine,

acţionează asupra multor toxici, cu precădere
minerali, formând compuşi insolubili
• Indicat în intoxicaţii cu toxici corozivi (deoarece
protejează mucoasa gastrică); în intoxicaţii cu acid
oxalic, cu fluoruri (formează compuşi insolubili).
• CI: în intoxicaţii cu substanţe toxice solubile în
grăsimi (pesticide organoclorurate,
organofosforice, fosfor, cantaridină etc.), deoarece
↑absorbţia acestora.
12
• Albuşul de ou – acţionează, prin proteinele sale, formând
cu toxicii minerali compuşi insolubili + acţionează ca
emolient, diminuând efectele substanţelor corozive.
• sub formă de apă albuminată (5 – 6 albuşuri de ou sau 10
g albumină /1 L apă);
• Este indicat în cazul toxicilor corozivi (reduce iritaţia şi
întârzie absorbţia).
• Alte antidoturi generale:
– Apa de săpun -precipită metalele grele ca stearaţi insolubili
– taninul (soluţie 0,3 – 0,5%) - precipită metalele grele
– Sulfura de fer (II), FeS –în contact cu sucul gastric generează
H2S, care precipită sărurile metalelor grele şi ale unor
semimetale sub formă de sulfuri insolubile. 13
• Antidotum metalorum –în cazul intoxicaţiilor cu
metale şi semimetale, pe care le precipită sub
formă de sulfuri insolubile,
• Soluţia Lugol (soluţia apoasă de iod şi iodură de
potasiu) se administrează în intoxicaţii cu alcaloizi
• Antidotul Jannel (suspensie ce conţine sulfură de
fer, hidroxid feros şi hidroxid de magneziu) –indicat
în intoxicaţiile cu: metale grele , compuşi anorganici
ai arsenului, acid cianhidric şi cianuri
• Antidotul universal (conţine cărbune activat, oxid
de magneziu, tanin) -în intoxicaţii cu acizi, hidroxizi
alcalini, metale grele, arsen, alcaloizi şi heterozide.
14
 Antidoturi ale acidozei
1. Carbonatul acid de sodiu
Este un agent tampon care corectează acidoza şi, prin
alcalinizarea urinii, ↑eliminarea renală a subst. acide;
Indicaţii:
• acidoză metabolică gravă, în intox. cu MetOH, etilenglicol,
salicilaţi;
• pentru alcalinizarea urinii, în scopul creşterii eliminării
salicilaţilor şi fenobarbitalului sau pentru a împidica
depunerea renală a mioglobinei (în caz de rabdomioliză);
• în intoxicaţii cu antidepresive triciclice,
• în intoxicaţii masive, prin ingerare de săruri de fer, soluţie 1
– 2%,
CI: alcaloză metabolică sau respiratorie, hipernatremie; edem
pulmonar; nu se utilizează oral, în cazul intoxicaţiilor prin
ingerare de acizi minerali (!!!! perforarea stomacului).
15
2.Lactatul de sodiu (soluţie M/6)
• Indicat în stări de acidoză, tulburări de ritm, comă
diabetică.
• CI: IH gravă, în alcaloză, în acidoză lactică. Prezintă
riscul de încărcare sodică a organismului.

3. Trometamol (Trometamina, Tris, THAM)

• aminoalcool (2-amino-2-hidroximetilpropan-1,3-diol)
• acţionează ca agent tampon, acceptor de protoni,
având ca rezultat corectarea acidozei.
• Reacţionează cu dioxidul de carbon, cu formarea de
ion carbonat acid, fără a mări ventilaţia pulmonară:
(HO – CH2)3C – NH2 + H2O + CO2 = (HO – CH2)3C – NH3+
+ HCO3-
16
THAM
• Acţionează ca diuretic osmotic; creşte fluxul
urinar şi pH-ul urinar, favorizând eliminarea
toxicilor acizi slabi.
• Indicat în: acidoză metabolică sau respiratorie;
acidoza din boli cardiovasculare, acidoza
diabetică şi renală, intoxicaţii cu barbiturice şi
salicilaţi (grăbeşte eliminarea renală).

17
 Antidoturi cu acţiune indirectă
• Nu acţionează direct asupra xenobioticului, ci
asupra unei substanţe endogene pe care o
transformă într-un compus capabil să
reacţioneze cu toxicul (având mare afinitate
faţă de acesta).
• Intoxicaţia CN-: se administrează un agent
methemoglobinizant care dă naştere unei
cantităţi (controlate) de methHb, care scoate
CN- (îl extrage) de pe citocromoxidază
(citocrom a3 oxidat), cu formarea de
cianmethemoglobină.
18
 Antidoturi cu acţiune indirectă
• Exemple de astfel de antidoturi : nitrit de
sodiu, nitrit de izoamil, albastru de metilen,
tionina, acid ascorbic, dietilamino-4-fenol
(N,N-dietil-p-aminofenol).
• Na2S2O3: pentru CN- (accelerează ritmul de
formare a SCN-);
• Albastru de metilen, tionina, acid ascorbic:
pentru combaterea methemoglobinemiei;

19
• Etanolul: pentru metanol şi etilenglicol;
• NaCl: pentru Br-; Br- este mai hidrosolubil
decât Cl- şi îl înlocuieşte pe acesta din mediile
biologice => fenomene toxice; administrarea
de ser fiziologic concomitent cu salidiuretice
determină o diureză salină forţată (se elimină
atât NaCl cât şi NaBr);
• Oxigenul hiperbar (2-3 atm.): pentru CO;

20
• Citocrom c: uneori în intoxicaţia cu CO; nu
este un antidot propriu-zis; el întrerupe lanţul
reacţiilor care conduc la hipoxie celulară;
• Pseudocolinesteraza exogena (liofilizată) sau
plasma: în intoxicaţiile cu COF (compuşi
organofosforici) joacă rol de tampon fiziologic
(“silent receptor”) suplinind colinesteraza
plasmatică inhibată.

21
 Antidoturi speciale
• Sunt specifice şi eficiente.
• Zaharatul de calciu- util în intoxicaţiile cu: acid
oxalic (precipită oxalatul de calciu), fluoruri, fenol
• Clorura de sodiu se indică în I. azotat de argint, -
precipită Ag+ ca AgCl
• Limonada sulfurică (soluţie de acid sulfuric 0,2%) –
ca antidot în intoxicaţii cu săruri de bariu sau
plumb, pp ionii respectivi sub formă de sulfaţi
insolubili.
• Laptele de magneziu – suspensia de oxid de
magneziu - în intoxicaţii cu acizi minerali sau cu
compuşi oxigenaţi ai arsenului (pe care îi precipită).

22
 Antidoturi speciale
• Antidotum arsenici (hidroxid feric gelatinos) –
în intoxicaţii cu arseniţi şi arsenaţi, pe care îi
precipită sub formă de săruri insolubile
(asemanator cu antidotul Fuchs).
• Antidotum Thalii -albastrul de Berlin
(hexacianoferatul (II) feric) - util în intoxicaţii
cu compuşi ai taliului şi în cazul contaminării
cu cesiu radioactiv

23
 Antidoturi care acţionează prin reducere
• Rongalita (formaldehidsulfoxilatul de sodiu, CH2(OH)SO2Na)
reduce unele metale (Hg, Bi) din sărurile lor.
• Se utilizează în spălătură stomacală (soluţie 5%) sau se poate
administra prin ingerare (soluţie 10/100 sau 10/200).

Antidoturi care acţionează prin oxidare

• Permanganatul de potasiu, în prezent rar folosit, oxidează unii
toxici organici (morfina, stricnina, atropina, picrotoxina) şi
compuşi anorganici (fosforul la acid fosforic, acidul cinahidric şi
cianurile la cianaţi)
• Eficacitatea antidotică este accentuată în mediu alcalin şi este
limitată de causticitatea pentru mucoasa gastrică.
• sub formă de soluţie diluată 1/1000 – 1/5000, în spălătură
stomacală. 24
 Antidoturi cu grupe oximice (reactivatori de
colinesterază)
• Molecula substanţei
reactivatoare a colinesterazei
+
+ CH=N-OH
blocate de un inhibitor, are o - I
N
CH=N-OH
N
CH3 CH3 -
CH3-SO4
structură complementară pralidoxima (PAM-2) contrathion (P2S)

complexului enzimă-inhibitor
+
-
• Condiţii structurale:
+
HO-N=CH- N-CH2-O-CH2-N -CH=N-OH 2Cl

• atom de azot cuaternar (de obidoxima (toxogonin)

regulă un grup metil-piridiniu) + +

-
HO-N=CH- N-CH2-CH2-CH2-N -CH=N-OH 2Cl
• o grupă oximică
trimedoxima (TMB-4)

25
AChE prezinta la suprafaţa activă un centru anionic, şi un centru
esterazic, situat la 0,7 nm de cel anionic
Centrul anionic prezinta un rest glutamat si leagă capătul cationic
al Ach. .. . .. -
+ O . + .. O.. ..
(CH3)3N CH CH O C (H3C)3N CH2 CH2 O.. ) C
In central esterazic sunt 2 2
CH3CH 3

importante pentru hidroliza N.. ) ..

H O ..
+
N (H ..O..
legăturii esterice o grupă –OH histidina serina histidina serina
glutamat glutamat
serinică şi un nucleu centru centru complex AChE - ACh
anionic esterazic
imidazolic histidinic învecinat
1. moment initial 2. fixarea AChE pe substratul
sãu natural (ACh)

Interacţia ACh-AChE şi O
+ O
etapele hidrolizei (CH3)3N CH2 CH2 OH H O C
H CH3
HO C
colina CH3
Acetilcolinei: ..
N ..O .. N..
..
H O ..

glutamat histidina serina glutamat histidina serina

3. desprinderea colinei si hidroliza 4. regenerarea enzimei

enzimei acetilate
26
 Interacţia ACh-AChE şi hidroliza ACh
 Pătrunderea în fanta sinaptică a ACh şi orientarea spaţială
a acesteia, favorizată de formarea temporară de legături de
hidrogen între ACh şi proteinele din vecinătate.
 Fixarea enzimei pe substrat este datorată trecerii
hidrogenului sub formă de proton de pe –OH serinic pe
azotul histidinic, când rămâne disponibilă la oxigen o
pereche de electroni care este trimisă în coordinaţie spre
carbonul central al grupei ester.
 Are loc migrarea hidrogenului ca proton de pe azotul
histidinic pe oxigenul aparţinător restului colinic (se
desprinde colina) şi fixarea prin punte de hidrogen a unei
molecule de apă pe azotul histidinic; colina se desprinde,
fiind slab legată de centrul anionic.
 Se scindează heterolitic legătura oxigenului serinic cu
carbonul grupei acetil, cu formarea acidului acetic; viteza
reacţiei de hidroliză este foarte mare
27
• Etapele inhibiţiei AChE de către compuşii
organofosforici
• Interactiunea dintre AChE şi inhibitorul
organofosforic respectă succesiunea din cadrul
procesului de hidroliză a Acetilcolinei, cu
următoarele deosebiri:
• compuşii organofosforici, lipsiţi de azotul
cuaternar, interacţionează numai cu centrul
esterazic al AChE
• stabilitatea complexului „enzimă fosforilată” este
foarte mare, viteza reacţiei de hidroliză fiind
extrem de mică

28
 ..
O ..
Cl N OC2H5 .. -.
.. O
O P .
Cl OC2H5
Cl Cl
OC2H5 N
O )P OC2H5
clorpirifos - oxon Cl Cl
N.. H O .. ).. +
N (H ..O ..

glutamat histidina serina glutamat histidina serina

centru centru
anionic esterazic
O
.. HO P OC2H5
Cl N O ..
OH H O P OC2H5 OC2H5
H OC2H5
Cl Cl acid dietilfosforic
3,5,6 tricloropiridinol ..
N .. O .. N.. H O

glutamat histidina serina glutamat histidina serina

enzima fosforilata enzima regenerata

29
 Reactivarea de către pralidoximă a AChE inhibată de
organofosforic
O O
.. OC2H5 OC2H5
+
N
CH N O
.. H P
OC2H5
+
N
CH N ( ..
O
.. P
OC2H5
H3C H3C
..
N O N .. H O

glutamat histidina serina glutamat histidina serina

(se observã cum rolul protonului provenit din apã

de a reface - OH serinic este preluat de hidrogenul
din - OH oximic care se desprinde ca proton)
O
OC2H5
H O P + C N
OC2H5 N

CH3
N .. H O

glutamat histidina serina

AChE reactivata
• O limitare practică - acetilcolinesteraza „îmbătrânită”. Enzima
“îmbătrânită” este de fapt complexul enzimă-organofosforic în care
a avut loc o O-dezalchilare (în cazul de faţă O-deetilare) parţială.
30
 Antidoturi care acţionează prin chelatare
• Chelatorii folosiţi ca antidoturi trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
– să chelateze metalele grele scoţându-le din complecşii (ex. cu
proteiene, inclusiv enzime) de la diferite nivele unde produc tulb.
funcţionale;
– să chelateze toxicii metalici circulanţi;
– atât chelatorii, cât şi chelaţii formaţi să fie lipsiţi de toxicitate;
– să nu conducă prin biotransformare la metaboliţi toxici;
– constanta de chelatare pentru metalul toxic să fie mare, în
condiţii variate de pH, inclusiv în urina acidă
– constanta de chelatare pentru bioelemente să aibă valoare mică
– să aibă greutate moleculară mică şi să fie solubili în apă pentu a
difuza uşor în organism;
– să se elimine uşor prin urină şi prin bilă.
31
• Antidoturile care acţionează prin chelatare
sunt clasificate în două grupe:

 Antidoturi cu grupe tiolice

 Antidoturi de tip complexoni

32
 Antidoturi cu grupe tiolice
• Acestea acţionează prin chelatare asupra:
– toxicului metalic liber din circulaţie, inactivându-l
– toxicului metalic legat de structuri biochimice
fundamentale (ex. enzime)
• Dimercaprolul (DMP, BAL(British anti-Lewisite),
ditiopropanol, 2,3– dimercaptopropanol)
• A fost sintetizat în 1941 - în cadrul eforturilor de a
dezvolta un antidot al lewisitei (clorvinil diclor
arsina), gaz de luptă vezicant.
H2 C CH CH2 OH

SH SH

DMP, dimercaprol
33
• DMP acţionează ca agent de chelatare, legând
ionul metalic liber, dar şi deplasându-l din
complexul cu proteinele şi enzimele (cu
precădere cele cu grupe tiolice), în intoxicaţiile
cu arsen şi mercur.
• Rezultate bune se obţin şi în cazul intoxicaţiilor
acute cu stibiu, bismut, nichel, crom.
• Se indică în intoxicaţia cu aur şi ca terapie
adjuvantă în encefalopatia acută saturnină.
• Antidotul acţionează prin grupele tiol proprii
pentru a scoate toxicul mineral din complexul
format la nivelul grupelor tiolice ale enzimei
(enzima inhibată), astfel:
34
a. Inhibarea enzimei de către compusul cu As
SH S
E + X As R E As R + 2 HX
SH S
X
enzima activă enzima inhibată
(grupe SH)

b. reactivarea enzimei prin intervenţia DMP

S HS CH CH2OH SH S CH CH2OH
E As R + E + R As
S HS CH2 SH S CH2

35
• În cazul intoxicaţiilor acute cu mercur, se pot
forma două tipuri de chelaţi:
• unul puţin solubil, dar foarte disociabil (I)
• altul stabil, solubil, care se elimină renal (II)
CH2 OH
CH2 OH CH2 OH
CH S
Hg CH SH SH CH
CH2 S
CH2 S Hg S CH2
(I)
( II )

• DMP este contraindicat în: hidrargirism şi în

intoxicaţiile cu compuşi organomercurici;
intoxicaţii cu Cd,Se, Fe (se formează chelat toxic);
Tl, afecţiuni hepatice şi renale.
• DMP are potenţial nefrotoxic;
36
 Penicilamina (D-penicilamina)
• Este un produs de degradare a penicilinei; din punct de
vedere chimic ,- dimetilcisteina.
CH3

H3C C CH COOH

SH NH2

D-penicilamina (,-dimetilcisteina)

• Este chelator eficient pentru cupru (inclusiv in boala

Wilson, mercur, zinc, plumb, cobalt; chelaţii formaţi
(prin perechile de electroni de la azot şi sulf) sunt
eliminaţi renal.
• Boala Wilson (degenerescenţă hepatolenticulară,
afecţiune ereditară caracterizată prin acumulare de
cupru în special în ficat şi encefal, din cauza unui
deficit în ceruloplasmină)
37
 CH3 CH3
O O
H3C C CH C + Me2+ H3C C CH C
OH OH
SH NH2 S NH2
Me
2

• D-penicilamina are avantajul că este mai puţin toxică

decât forma L;
• Este solubilă în apă şi stabilă în soluţie.
• Un alt avantaj este reprezentat de posibilitatea
administrării orale, penicilamina absorbindu-se bine
oral.
• !!!!!Absorbţia este influenţată însă de alimente,
antiacide şi săruri de fer (scad absorbţia).

38
• D-penicilamina poate reacţiona cu aa cu sulf sau
cu substanţe cu grupe disulfurice (ex.scindează
cistina, această reacţie stând la baza dizolvării
calculilor de cistină şi explicând utilitatea clinică a
penicilaminei la bolnavi cu calculi cistinici şi
cistinurie)
• !!!! Penicilamina reacţionează cu grupele
aldehidice printr-o condensare aldolazică; astfel,
cu piridoxalfosfatul formează un derivat de
tiazolidină, de aceea se administrează asociat cu
piridoxină (10 – 25 mg/zi), pentru a preveni
efectele inhibitorii asupra enzimelor piridoxal-
dependente.
39
• CI: în caz de alergie la peniciline, insuficienţă
renală, boli autoimune (lupus eritematos
diseminat, miastenia gravis, dermatoze
grave), administrarea concomitentă a altor
medicamente deprimante hematopoietice
(ex. săruri de aur, imunosupresive,
antimalarice).

40
 Antidoturi de tip complexoni
O O
NaO C H2 C H2 C CH2 CH2 C ONa

EDTA-CaNa2 (edetatul de calciu şi sodiu, N N

etilendiamintetracetatul disodic monocalcic) H2 C CH2
Ca
C C
O O O O

• Funcţionează ca agent de chelatare pentru o

serie de metale di- şi trivalente, în particular
pentru plumb, formând complecşi solubili în
apă, eliminaţi renal.
• Funcţionează ca un schimbător de ioni, având
avantajul posibilităţii de substituire uşoară a
ionului de calciu cu un alt ion metalic.
41
• EDTACaNa2 va chelata numai metalele care au o afinitate mai
mare(ex. Pb) pentru el decât ionul de calciu, pe care îl pot înlocui:

EDTA Na2Ca + Pb2+ EDTA Na2Pb + Ca2+

• EDTA se poate utiliza sub formă de EDTA – Mg pentru a modifica
proporţia relativă a ionilor de calciu şi potasiu, în aritmiile
determinate de digitalice, când are loc cx. calciului printr-o reacţie
de dublu schimb:

EDTA Mg + Ca2+ EDTA Ca + Mg2+

• EDTANa2Ca este indicat în intoxicaţia acută şi cronică cu plumb,

inclusiv în intoxicaţia cu plumb tetraetil; atunci când se manifestă
encefalopatie acută saturnină, se recomandă administrarea
asociată a DMP.
• Are utilitate în intoxicaţiile cu Zn, Cu, Cr, Ni şi cu unii radioizotopi
(plutoniu, radiu, uraniu, ytriu).
• Este ineficient în intoxicaţiile cu mercur, aur, arsen. 42
 Edetatul de cobalt (EDTACo2 , Kelocyanor)
• Este antidot specific în intoxicaţia cianhidrică,
ionul Co2+ legând ionii cianură, cu formarea
[Co(CN)6]4- (kst = 8,3 x 1020), eliminabil prin urină.
• soluţie injectabilă (fiole cu 300 mg edetat
cobaltos), sub numele de Kelocyanor.
• !!! desi acţionează mai rapid decât antidoturile cu
acţiune indirectă şi decât hidroxicobalamina, riscul
privind toxicitatea cobaltului îl recomandă ca
antidot de “linia a doua” în intoxicaţia cianhidrică.
• Poate produce HTA ocazional, vărsături şi rar,
reacţii anafilactice.
43
 Deferoxamina (desferioxamina, Desferal)
• Izolată din ciuperca Streptomices pilosus,
deferoxamina este un compus cu trei resturi de acid
hidroxamic, care leagă ferul trivalent prin legături
covalente puternice. O O
NH2 H H
C N C N
(CH2)5 (CH2)2 (CH2)5 (CH2)2 (CH2)5
CH3
N C N C N C

OH O OH O OH O

H2N (CH2)5 N C (CH2)2 C O

deferoxamina
O O

H 3C C O Fe O N (CH2)5 NH

O O
N C

(CH2)5 (CH2)2

NH C O
44
• Complexul format (ferioxamina), de culoare roşie, este
solubil în apă şi este excretat renal, colorând urina în
roz, roz-portocaliu (aspect de “vin rosé”).
• Indicată în tratamentul intoxicaţiei acute cu Fe şi în
boli de stocare a ferului, de exemplu în
hemocromatoză (hemosideroză)- boală determinată
de o anomalie metabolic, care conduce la absorbţia
excesivă a ferului, care este depozitat mai ales în ficat
şi splină.
• RA: hTA (la administrarea i.v. rapid); reacţii alergice
(erupţii cutanate, şoc anafilactic); dureri, abcese la
locul injectării; cataractă,degenerări retiniene,
hemeralopie, hipoacuzie (la adm.prelungită, în doze
mari).
• deferoxamina se administrează parenteral (i.v. ; i.m.).
45
• Acidul aurin OH
OH
tricarboxilic
(aluminona) HOOC C COOH

• Este antidot specific în

intoxicaţiile cu beriliu.
COOH

O
acid aurintricarboxilic

46
 Vitaminele ca antidoturi
• Acidul folic si acidul folinic: antidoturi pentru
citostatice (aminopterina, metotrexat - care
acţionează ca antimetaboliţi ai acidului folic)
• Vitamina K1 cu rol de coenzimă în sinteza
complexului protrombinic –este antidot
specific pentru anticoagulante orale (derivaţi
de cumarină)
• Hidroxicobalamina (vitamina B12a) - în
intoxicaţia cu CN-
• Piridoxina (vitamina B6): în intoxicaţia cu
izoniazidă (HIN) – care este însoţită de
scăderea piridoxemiei. 47
 Antidoturi antagoniste (fiziologice)

• Aceste antidoturi contracarează acţiunea

exercitată de toxic. Antagonismul poate fi
realizat printr-o acţiune:
– directă sau competitivă (la nivel de receptori ;
antagonistul combate efectele toxice acţionând
asupra altui receptor decât toxicul, dar aflat într-
un complex funcţional comun)
– indirectă sau necompetitivă (antagonism
funcţional)

48
• În cadrul tratamentului antagonist, ca şi al
celui simptomatic se utilizează următoarele
categorii de substanţe :
– stimulante psihomotorii
– stimulante bulbare
– stimulante medulare
– alte antidoturi antagoniste

49
 Stimulante psihomotorii
• Excită scoarţa cerebrală stimulând funcţiile superioare
psihice, motorii şi senzitive.
• Cafeina
• Cafeina stimulează SNC, efectele fiind însă mai slabe şi
de durată mai scurtă decât cele ale amfetaminelor.
• În asociere cu măsuri de susţinere, cafeina se indică
pentru tratarea depresiei respiratorii cauzată de
intoxicaţii şi supradozări cu deprimante SNC.
• Metilfenidat
• Amfetamină heterociclică cu acţiune stimulantă
psihomotorie mai slabă decât a amfetaminei.
• Se indică în supradozări de anestezice generale şi de
hipnotice. Are, de asemenea, utilitate în narcolepsie.
50
 Stimulante bulbare (analeptice)
• Pot acţiona prin stimularea directă a centrului
respirator sau pot acţiona asupra CO2(efect indirect,
prin stimularea chemoreceptorilor glomusului
carotidian).
• Acţionează predominant asupra centrilor bulbari, în
ordine descrescândă, asupra centrului respirator,
vasomotor, vagal.
• Bemegrid (β-etil-β-metil-glutarimida)- antagonizează
efectele deprimantelor centrale, fiind indicat în special
în intoxicaţii şi supradozări cu barbiturice.
• De asemenea, se indică în în anesteziologie, pentru
trezirea din somnul barbituric.
• Se administrează i.v. (ex. produsul Ahypnon, soluţie
injectabilă), 50 mg, repetat la 3 – 10 minute),
51
• Pimeclon- un analeptic respirator, cu acţiune
similară lobelinei, cu efect mai slab asupra
centrului vasomotor. Pimeclonul (ex. produsul
Karion) se administrează i.v. fiind util în
anesteziologie pentru grăbirea eliminării
anestezicelor volatile.
• Nicetamida- este analeptic respirator prin efect
direct asupra centrului bulbar şi reflex, prin
stimularea chemoreceptorilor glomusului
carotidian, accelerând şi crescând amplitudinea
mişcărilor respiratorii.
• Este indicată în supradozarea deprimantelor SNC
şi insuficienţă respiratorie. La doze mari produce
fenomene de excitare a SNC, tremor, convulsii.

52
c.Stimulantele medulare sunt în prezent mai puţin
folosite(ex. stricnina)- produce hiperreflectivitate medulară,
cu creşterea tonusului muşchilor striaţi.
 
d. Alte antidoturi antagoniste
• Naloxon- principala utilitate clinică este reprezentată de
antagonizarea efectelor opioide în intoxicaţia acută cu
morfinomimetice; În ultima vreme se află în studiu şi
eficacitatea sa în combaterea comei etilice.
• Pilocarpina- are acţiune parasimpatomimetică. Se recomandă
în intoxicaţiile cu atropină.
• Lobelina- are utilzare limitată ca medicament de urgenţă în
crizele de angor pectoris, în asfixiile nou-născuţilor, precum şi
în colapsul cauzat de intoxicaţiile cu gaze (mai ales monoxid
de carbon) sau substanţe narcotice (opiu, morfină).
53
• Flumazenil- Antagonist specific al
benzodiazepinelor, el însuşi o benzodiazepină
(1,4 – imidazobenzodiazepină), flumazenilul
(Anexate® - Roche) reversează rapid coma din
supradozările cu benzodiazepine.
• Nu are efect în coma indusă de alcool sau
opiacee.

54