Sunteți pe pagina 1din 14

UNIV.

OVIDIUS CONSTANTA
MASTER I.S.S.E.R.

Tehnologii energetice pe baza de hidrogen

METODE DE STOCARE A HIDROGENULUI

Prof: I. Nita Masterand: C T


Datorită proprietăților sale fizice și chimice mânuirea
hidrogenului molecular este mai pretențioasă decât a
combustibililor utilizați până acum.
Totodata, datorită dimensiunii moleculare mici și a unei adsorbții scăzute, hidrogenul
difuzează relativ bine printr-un număr mare de materiale, ceea ce atrage după sine
necesitatea asigurării unei calități înalte a pereților rezervorului. Procesul de difuzie este
favorizat și de căldură și presiunea interioară mare.

 Astfel, stocarea hidrogenului se poate face sub urmatoarele forme:

 -gazoasa

 lichida

 hidruri metalice
hidrogenului sub forma de gaz comprimat trebuie facuta la presiuni mari pentru ca randamentul
energie/gabarit sa fie satisfacator

Lichefierea hidrogenului se realizeza prin doua tehnici.


-Hidrogenul se poate lichefia pe seama efectului de laminare a gazelor (efect Joule-Thompson)

Efectul Joule –Thompson


reprezinta efectul de racire
izentalpica ce se manifesta in
unele gaze ca urmare a unui
efect de expansiune. Procesulde
lichefiere consta dintr-o
succesiune de fenomene de
compresie urmate de
expansiune.
De asemenea, hidrogenul se poate lichefia si utilizand metoda
magnetocalorica. Metoda consta in transformarea orto-hidrogenului in para-
hidrogen, care are un continut energetic mai redus. Procesul se poate
conduce la o temperatura de 21 K si o presiune de 1 bar
Pentru cantități mari se utilizează rezervoare de hidrogen lichid.
Pentru aceasta este necesară lichefierea hidrogenului (LH2) și depozitarea
la presiunea atmosferică la temperaturi scăzute (Temperatură de fierbere
-252,8 °C, 20,4°K)

Datorita conditiilor deosebite de


presiune si temperatura, peretii
rezervoarelor trebuie sa aiba grosimi
suficiente. Acest lucru conduce la
greutati mari ale acestor rezervoare
Este nevoie însă de o investiție mai mare la izolația termică a rezervorului
și a conductelor.

Constituie avantaj reactivitatea scăzută a hidrogenului la


temperature scăzută, și o densitate mai mare de cca 800 ori în
comparație cu hidrogenul gazos la temperatura normală.
Recipientele de depozitare a hidrogenului in stare lichida trebuie să fie
bine izolate pentru a preveni apariţia fierberii care conduce la pierderi
mari de hidrogen.

Viteza de pierdere depinde de marimea si designul tancului criogenic de


stocare. Acest tip de pierdere este semnificativ pentru tancurile de stocare
utilizate de autovehicule

În total consumul de energie necesar în procesul de lichefiere a


hidrogenului lichid constituie 20% din energia înmagazinată, restul
pierderilor ocazionate de transferuri ulterioare sunt neglijabile.
Acest tip de pierdere este semnificativ pentru tancurile de stocare
utilizate de autovehicule, cand poate ajunge la 3 – 4% pe zi. Daca hidrogenul
gazos produs prin fierberea lichidului poate fi utilizat daca autovehiculul este
in functiune, reducand astfel pierderile, daca autovehiculul stationeaza, acest
H2 gazos trebuie sa fie eliberat.
Stocarea sub forma de hidruri metalice este se poate face sub forma fizica (prin intermediul
adsorbtiei hidrogenului in matricea metalica) sau chimica (atunci cand hidrogenul se leaga
chimic de metal).

Unii compusi metalici


(de obicei pe baza de
metale tranzitionale) pot
adsorbi hidrogenul la
presiune si temperatura
ambianta.
Ca urmare, densitatea
hidrogenului astfel stocat
o poate depasi pe cea
specifica hidrogenului
lichid.
Un metru cub de hidrură metalică va conține mai mulți atomi de hidrogen
decât același volum de hidrogen lichid. Intr-un rezervor din hidrură metalică
poate fi stocată de 5 ori mai multă energie decât într-un acumulator pe bază
de plumb de aceeași greutate.

Mărimi critice reprezintă în acest caz temperatura și presiunea de adsorbție


și cedare a hidrogenului, precum și greutatea rezervorului.

Printre hidrurile ce se intenționează a


fi utilizate în industria hidrogenului
menționăm hidruri simple de magneziu
sau metale de tranziție respective hidruri
complexe conținând sodiu, litiu sau
calciu și aluminiu sau bor.
Pe lângă posibilitatatea depozitării hidrogenului sub formă moleculară, mai
există o întregă gamă de soluții de stocare și transport sub formă de compuși
chimici pe baza de carbon si indeosebi se pretează în acest scop alcoolii ex.
metanolul.

Din acestea prin reformare se obține


un amestec de gaze bogat în hidrogen.
Această posibilitate nu aparține propriu
zis metodelor de stocare a hidrogenului,
dar într-o economie bazată pe hidrogen
este o modalitate de depozitare și
prelevare ulterioară din gazul de sinteză.
Stocarea amoniacala
 Amoniacul (NH3) poate fi utilizat pentru a depozita hidrogenul în compuși chimici de unde
mai apoi poate fi eliberat printr-un procedeu de reformare catalitică. Amoniacul prezintă o
foarte mare densitate de înmagazinare a hidrogenului sub formă de lichid cu cerințe slabe
de presurizare și răcire.
 Se poate stoca și la temperatura și presiunea camerei dacă este amestecată cu apă.

Amoniacul este pe locul al doilea


privind produsele industriei chimice și
există deja o infrastructură bine pusă la
punct privind producția, transportul și
distribuția.
Soluții în fază de cercetare
 La Northeastern University din Boston s-a descoperit o nouă tehnică revoluționară de stocare
utilizând nanotuburile de grafit (fulerene).
 Hidrogenul este depozitat între straturi de nanotuburi cu un diametru de 5-10nm. Fiecare gram de
carbon conține cca 30l hidrogen, ceea ce la un rezervor de 25l și 87kg ar înlesni o autonomie de
8000km.
 Dezavantajul este că încărcarea durează între 4 și 24 ore și este posibil de maximum 4-5 ori.
 Microsferele – globuri microscopice de sticlă de 10 până la 300μm diametru – pot fi utilizate pentru
înmagazinarea/cedarea în/din cavitatea lor interioară a hidrogenului.

CONSTANTA 25 IUNIE 2020

S-ar putea să vă placă și