Anafilaxia

sistemică
Anafilaxia sistemică - clasificare
•Indusă IgE (alergene)

•Indusă non-IgE
Degranularea bazofilelor sau mastocitelor
mediată nonIgE
•Indusă imun
•Indusă neimun (non-alergică)
Anafilaxia non-IgE mediată imun

•IgG4, fracţiunile complementului C3a şi C3b,

agregate de imunoglobuline, complexe imune
Anafilaxia non-alergică

1. medicamente:
•Aspirina şi AINS
•Substanţe iodate de contrast
•Anestezice locale, protamină, opiacee
•Inhibitori de protează, cisplatin
•Pirazolone

•Inhibitorii enzimei de conversie

2. coloranţi, conservanţi:
•tartrazina •taninuri (vin roşu)
•metabisulfiţi

3. lectine
•căpşuni, ciocolată

4. Alimente ce conţin 5. agenţi fizici

histamină sau •efort
tiramină
•căldură/frig
•vibraţii/presiune
Anafilaxia non-alergică
•Poate apare la primul contact cu agentul
incriminat (nu are nevoie de sensibilizare
prealabilă)

•Diagnostic doar prin test de provocare (nu există

IgE specifice)

•Tratament = evitarea expunerii la agentul

incriminat
Anafilaxia sistemică

Simptome din partea a cel puţin două din organele

bogate în mastocite
•Tegumente: prurit, urticarie, flush, rash
morbiliform, angioedem

•CRS: rinoree, obstrucţie nazală, strănut, disfonie,

tuse stacatto, edem glotic

•CRI: dispnee, wheezing, tuse seacă, senzaţie de

constricţie toracică

•CV: hipotensiune arterială, tahicardie reflexă,

durere precordială, aritmii, sincopă, senzaţia de
leşin
•GI: dureri abdominale colicative, diaree, greaţă,
vărsături

•altele: colici uterine, senzaţie de dezastru iminent

Anafilaxia sistemică – gradarea severităţii
Anafilaxie sistemică uşoară
•reacţii limitate la piele, angioedem fără localizare de
gravitate
Anafilaxie sistemică moderată
transpiraţii profuze, vărsături, greaţă, dureri
abdominale, senzaţia de leşin, dispnee, stridor,
wheezing, senzaţie de contricţie faringiană sau toracică,
hipotensiune uşoară/moderată
Anafilaxie sistemică severă
confuzie, sincopă, pierderea conştienţei, incontinenţă,
hipotensiune profundă (TAS < 60 mmHg) şi hipoxie
Anafilaxia sistemică
Factori agravanţi:
•Tratament cu betablocante şi IEC
•Astm sau HRB preexistentă,
îndeosebi netratată
•Afecţiuni cardiace concomintente
•Copii – dimensiuni mai mici ale glotei
•Efort

•Arahide şi betalactamine (amoxicilină,

cefaclor)
Anafilaxia sistemică
Simptomele apar:
•La câteva secunde sau minute de la
contactul cu alergenul injectat, inhalat sau în
contact cu mucoasele
•La câteva ore de la ingerarea alergenului

!!! Pentru anafilaxia indusă IgE timpul de apariţie

şi cantitatea de alergen necesare declanşării
simptomelor depind de gradul de sensibilizare
anterioară
 Anafilaxia sistemică bifazică
•recurenţa simptomelor după 4-8 ore sau
chiar după 2-3 zile; incidenţă 2-20%
Factori de risc
•întârziere în administrarea adrenalinei, lipsa
administrării adrenalinei, doză insuficientă

•interval peste 30 minute între expunerea la

antigen şi apariţia simptomelor
•fază precoce foarte severă
Anafilaxia sistemică – cauze de deces
50% deces cardiovascular
•cel mai frecvent stop cardiac indus reflex prin
ortostatism cu hipovolemie acută (empty healthy
heart)
•mai rar aritmii induse de eliberarea de
mediatori anafilactici în miocard
50% deces prin stop respirator
•edem glotic

•obstrucţie bronşică severă

Anafilaxia sistemică – tratament
•I-a linie de tratament: adrenalină 1/1000 0.3 – 0.5
ml la adulţi şi 0.01ml/kc la copii IM (coapsă) cu
repetare de 2-3 ori la 5 minute pentru lipsă răspuns

•antihistaminic cu acţiune rapidă

•per os pentru anafilaxie sistemică uşoară
(cetirizina)

•parenteral pentru anafilaxie sistemică

moderată/severă (loratadină IV, difenhidramină
IV, clemastine IV, prometazină IM,)
Anafilaxia sistemică – tratament

•supliment de oxigen (mască, sondă nazală)

•corticosteroid iv pentru prevenirea reacţiei

alergice tardive – eficienţă discutabilă!!
Tratamentul hipotensiunii arteriale
•poziţie Trendeleburg

•linie venoasă şi umplere rapidă pat vascular – PEV 2-3 l

Glu sau SF în 20 -30 minute, eventual pe cateter venos
central pentru hipotensiune profundă
•TAS > 60 mmHg poate răspunde la administrarea
adrenalinei IM şi la repleţia volemică rapidă; dacă nu
răspunde se poate administra dopamină

•TAS < 60 mmHg poate răspunde la administrarea

adrenalinei IM şi la repleţia volemică rapidă; dacă nu
răspunde se poate administra iv 0.1 – 0.2 ml adrenalină
1/10000 cu monitorizare cardiacă atentă
Tratamentul edemului glotic

•poate răspunde la administrarea adrenalinei IM

•dacă nu răspunde se recomandă efedrină local sub

formă de tablete sublingual sau spray

•dacă nu răspunde pentru menţinerea

permeabilităţii CR se indică traheostomia
Tratamentul obstrucţiei bronşice

•poate răspunde la administrarea adrenalinei IM

•dacă nu răspunde se poate administra beta 2

simpaticomimetic
•fără edem glotic asociat - inhalator

•cu edem glotic asociat – sc sau iv sau

inhalator pe tubul de traheostomie
Alte măsuri

Dacă alergenul a fost injectat

•garou deasupra locului de injecţie

•administrarea adrenalinei IM în
apropierea locului de injecţie

Extracţia acului şi sacului cu venin

Glucagon iv 1-5 mg pentru pacient sub tratament

betablocant
Anafilaxia sistemică - profilaxie
•evitarea agentului cauzal
!!! la reacţiile încrucişate

•card/brăţară de avertizare
•seringă preumplută cu adrenalină 1/1000
(Anapen sau Epipen) pentru autoadministrare im
sau pentru administrare de către persoanele din
jur dacă pacientul este în stare gravă

•evitarea administrării betablocante sau IEC

la pacienţii cu risc
Anafilaxia sistemică – tratament
curativ
Imunoterapia specifică cu alergen
•Alergia la venin de hymenoptere
Anafilaxie non-alergică - profilaxie
• !!! de la primul contact pentru substanţele
cu risc crescut (substanţe iodate de contrast,
anestezic local)
•linie venoasă

•premedicaţie cu antihistaminic IM cu 30
minute sau per os cu 12 ore înainte de
administrare
 Alergia medicamentoasă
• reacţie de hipersensibilitate de tip I:
anafilaxia IgE
• reacţie de hipersensibilitate de tip II:
citopenii imune
• reacţie de hipersensibilitate de tip III: boala
serului

• reacţie de hipersensibilitate de tip IV:

dermatita de contact, eritemul fix indus
medicamentos, sindromul Lyell şi Stevens-
Johnson
Sindromul Stevens-Johnson
(eritemul multiform major)
 Etiologie

• infecţii cu virus herpetic, Mycoplasma

• 50% cazuri medicamente: sulfonamide cu

acţiune prelungită, AINS, anticonvulsivante,
penicilina – de obicei după 1-2 săptămâni de
administrare
 Tablou clinic
• de obicei afectează adulţii tineri şi copii

• macule, papule, vezicule şi bule multiple,

simetrice
• patognomonic – leziunea “în semn de tras
la ţintă”
• cel puţin două sedii mucoase (eroziuni
superficiale), îndeosebi mucoasa bucală şi
conjunctivală, însoţite de adenopatii
• afectarea tegumentară extensivă şi severă
cu bule şi decolare tegument
• întotdeauna simptome sistemice

• 1/3 cazuri pot asocia pneumonie

• fără anomalii de laborator semnificative

• histologic: necroza keratinocitelor

 Sindromul Lyell
(epidermoliza necrotică toxică)
 Triggeri
• sulfonamide cu acţiune prelungită

• anticonvulsivante

• AINS

• alopurinol

• antibiotice
Tablou clinic – afectarea cutanată
• eritem şi edem cu debut brusc, generalizat
ce evoluează rapid către formare de bule cu
decolare extensivă a pielii
Tablou clinic – afectarea cutanată

• afectarea tegumentară este simetrică şi

intens dureroasă

• leziunile mucoaselor apar frecvent şi pot

preceda afectarea cutanată
 Afectare multiorganică
• simptome sistemice – febră persistentă,
anxietate, agitaţie, confuzie

• pancitopenie

• hepatită în 10% cazuri

• insuficienţă renală
 Prognostic
• mortalitate 15-20%

pronostic scăzut:
• etiologia polimedicamentoasă
• vârsta înaintată
• afectarea cutanată extensivă
• neutropenia
• insuficienţa renală
 Histologic

• separarea epidermului

• necroliză cu eozinofile

• imunohistochimie negativă
 Tratament.
• !! Oprirea administrării medicamentului
• tratamentul leziunii tegumentare într-o unitate
de îngrijire a pacienţilor arşi cu controlul
pierderii de lichide, infecţiilor, reglării termice şi
consumului energetic crescut
• !! debridarea tegumentelor lezate numai
după încetarea activităţii bolii

• în stadii precoce corticoterapie doze mari (80-

180 mg/zi 2-3 zile sau puls-terapie)