STILUL ȘTIINȚIFIC DE

REDACTARE A UNEI
LUCRĂRI DE CERCETARE

Bibliografie:
Dinu, V., Săvoi, G., Dabija, D.C., 2016, A concepe, a redacta și a
publica un articol științific, Ed, ASE București, pp. 158-210
 Stilul folosit pentru redactarea unei lucrări de cercetare științifică
trebuie să respecte regulile stilului științific de exprimare, astfel
încât să asigure pentru cititor înțelegerea corectă a textului.

 De regulă, “pentru o lucrare științifică, stilul de redactare trebuie

să fie unul clar, precis, concis și coerent”. (Dinu, Săvoiu și
Dabija, 2016, p. 158)

 Claritatea implică alegerea celei mai adecvate formulări pentru

ideile, conceptele și realitățile identificate care vor fi prezentate în
lucrare. Aceasta implică o exprimare limpede, concisă, simplă și
explicită.
Principiile care asigură realizarea unui text clar:
 ordonarea corectă și logică a ideilor și pasajelor în conformitate cu
structura lucrării;
 evitarea frazelor lungi, cu cuvinte și expresii imprecise care produc
ambiguitate;
 renunțarea la abuzul de formule, abstractizări și abrevieri;
 eliminarea explicațiilor inutile, a amănuntelor și aserțiunilor
colaterale;
 explicarea termenilor de specialitate;
 renunțarea la utilizarea frazelor sau a propozițiilor în care cantitatea de
informații este exagerat de mare;
 evitarea construcțiilor pleonastice sau contradictorii;
 respectarea regulilor morfologice;
 folosirea unei topici corecte, atât la nivel de propoziții, cât și la nivel
de fraze.
  Precizia are în vedere utilizarea riguroasă a mijloacelor lingvistice
pentru exprimarea clară, logică și argumentată a conținutului, adică
utilizarea terminologiei de specialitate.

 Precizia textului științific presupune:

 utilizarea aceluiași cuvânt pentru desemnarea unei situații, unui fenomen, a
unui caz similar sau identic;
 evitarea utilizării aceluiași cuvânt de două sau de mai multe ori într-o
propoziție;
 coerență și exactitate între explicațiile/comentariile din text și datele
prezentate în tabele și figuri;
 renunțarea la formulări colocviale sau la jargon;
 evitarea omonimelor sau a expresiilor al căror înțeles se referă la un anumit
moment temporal (de exemplu: acum ceva timp …, de câțiva ani încoace
…);
 renunțarea la adjectivele și abrevierile inutile și imprecise
(exemple: excepționale, frecvent, adeseori, suficient, mult,
multiple, observarea atentă sau recentă etc.);
 utilizarea defectuoasă a lui etc. deoarece antrenează imprecizie;
 ocolirea formulărilor care sugerează nesiguranța autorului
(exemple: dacă nu mă înșel, mi se pare că etc.);
 folosirea abuzivă a negațiilor într-o frază care poate denatura
sensul acesteia.

 Precizia unei lucrări științifice se reflectă cel mai clar în

descrierea metodologiei pe care aceasta o conține, precum și în
evidențierea rezultatelor cercetării realizate.
  Concizia – presupune existența unei proporții potrivite între
conținutul de idei și numărul de cuvinte folosite pentru a redacta
lucrarea.
 Realizarea unei lucrări științifice caracterizate prin concizie
presupune:
 semnalarea exactă a faptelor, fără a mai preciza intenția în sine;
 evitarea repetițiilor;
 utilizarea abrevierilor care substituie unul sau mai multe cuvinte,
dacă termenii respectivi se repetă mai mult de 3-4 ori;
 utilizarea tabelelor și a reprezentărilor grafice care pot reduce textul
necesar pentru descrierea obiectivelor și a proceselor și care pot
sintetiza datele și pot demonstra anumite experimente;
 folosirea, cu precădere, a substantivelor și a verbelor și evitarea
adjectivelor și adverbelor care încarcă exprimarea;
 folosirea frazelor scurte și a termenilor conciși.
  Coerența – caracteristica prin care lucrarea științifică poate fi
considerată ca un tot unitar, oferind cititorilor o cale logică de a înțelege
problematica abordată.
 Fereol și Flaguel (1998) apreciază că pentru urmărirea cu ușurință a
argumentelor se impune folosirea corectă a unor prepoziții, conjuncții,
adverbe și locuțiuni ca operatori logici, punând în evidență relațiile dintre
propoziții (Tabelul nr. 1).

Conjuncții și Prepoziții și Exemple de

Tipul relației adverbe conjuncții verbe sau
coordonatoare subordonatoare locuțiuni
Analogia adică, de exemplu, la la fel ca, după cum … la aceasta se adaugă
fel … și, este compatibil cu
…
Disjuncție sau, fie, nici, … în afară de, numai dacă, diferă de …
doar dacă …
Opoziție dar … din contră, deși … este contrar cu ,
vizavi de …
Cauză căci, deci, într-adevăr .. pentru că, dat fiind că, de motivul este că …
vreme ce …
Consecință prin urmare, în așa că, încă, de maniera rezultă din, urmează
consecință … că … ca …
 Paragraful – constituie cel mai potrivit instrument care asigură
coerența. “Este formar dintr-un grup de propoziții care susțin și
dezvoltă o singură idee sau un singur aspect al unui subiect mai larg.”
(Dinu, Săvoiu și Dabija, 2016, p. 162)
 Caracteristica esențială a unui paragraf corect și atent formulat este
includerea unor exemple care au drept scop susținerea subiectului
abordat. Această exemplificare poate lua forma citării sau a
referințelor la alte lucrări.
 Eficiența – reprezintă caracteristica unui text ce rezultă din forța de
convingere a exprimării, din cuvintele, expresiile și exprimările
categorice.
 Accesibilitatea – un text accesibil se caracterizează prin folosirea unui
limbaj simplu și direct, în care nu sunt folosite propoziții și fraze lungi,
exprimări pretențioase și nu se apelează în mod exagerat la jargonul
științific sau tehnic.
 Originalitatea – este dată de modul în care autorul combină
cuvintele în propoziții și în fraze. Cel mai important aspect care
pune în evidență originalitatea unei lucrări științifice este
creativitatea pusă în evidență de noutatea ideilor, a argumentelor
și a propriilor puncte de vedere exprimate.
 Eufonia – se referă la cât de plăcut “sună” textul lucrării. Un text
agreabil și ușor de citit, dar și de realizat, implică eliminarea
repetițiilor supărătoare, a cacofoniilor, a pleonasmelor, a
dezacordurilor gramaticale, precum și renunțarea la excesul de
gerunzii și genitive.
 Pe măsură ce un text este mai bine realizat, cu cât limbajul este
mai clar, precis, concis și lipsit de confuzii și neclarități, cu atât
textul va fi mai eficient și mai ușor de citit, iar ideile transmise
vor fi înțelese mai bine și apreciate. (Dinu, Săvoiu și Dabija, 2016, p. 165)