Elemente de diagnostic

al fracturilor radiculare
Dumbraveanu Razvan-grupa 12
Carlaont Teodora-grupa 10
 Fracturile dentare (coronare sau
radiculare)
• Reprezintă ugențe întâlnite destul de des într-un serviciu de medicină dentară.
• Fracturile radiculare sunt fracturi care implică afectarea cementului, dentinei și a
pulpei.
• Sunt cel mai adesea clasificate în fracturi orizontale sau fracturi verticale.
• Sunt de cele mai multe ori niște situații clinice dificile, destul de greu de tratat și
cel mai adesea necesită un consult interdisciplinar.
• Pentru un rezultat de succes, este obligatoriu de stabilit un diagnostic cert și un
plan de tratament țintit cât mai timpuriu posibil.
 Etiologia
• Cele mai comune cauze ale fracturilor dentare sunt reprezentate de
traumatisme precum accidente rutiere, bătăi, accidente sportive sau simple
căderi( 26%-82%).
• Incidența fracturilor radiculare orizontale este destul de scăzută și s-a
raportat o frecvență de 0.5%-7%.
• Există de asemena factori predispozanți care pot favoriza apriția
leziunilor dento-alveolare, precum cariile dentare profunde, malpoziții
dentare, deficite strucutale, dinți cu restaurări corono-radiculare și
afecțiuni parodontale.
 Clasificarea fracturilor radiculare
• 1.Fracturile orizontale se pot clasifica în funcție de
• • Localizare liniei de fractură
•  Cervicale
•  Medii
•  Apicale
• De asemenea în funcție de poziția liniei de fractură ,fracturile transversael(orizontale)
pot fi clasificate în 3 zone
•  Zona 1- se extinde de la marginea ocluzală/incizală până la cresta alveolară
•  Zona 2- se extinde de la cresta alveolară până la 5 mm inferior
•  Zona 3- se extinde de la 5mm inferior de cresta alveolară pănă la apex
• Extinderea liniei de fractură
 Parțiale
 Totale
• Numărul liniilor de frsctură
 Simple
 Multiple
 Cominutive
 2. Fracturile verticale
• Acestea se pot clasifica în funcție de
• • Direcția liniei de fractură
•  Complete
•  Incomplete
• • Poziția fragmentelor fracturate
•  Supraosoase
•  Intraosoase
Cauza-bruxism
 Simptomatologia subiectiva
• • Dureri spontane în zona traumatizată-
leziuni pulpare, leziuni ligamentare
• • Dureri la stimuli termici- direct
proporţionale cu gradul de expunere dentinară
sau pulpară
• • Dureri în masticaţie sau ocluzie- fractură
corono-radiculară, fracturi de maxilar sau
alveolară, luxaţie intruzivă sau laterală.
 Examen clinic obiectiv
• • Prezenţa fisurilor smalţului sau a fracturilor coronare sau corono-radiculare;
• • Modificarea poziţiei dintelui traumatizat faţă de dinţii adiacenţi şi vicierea rapoartelor
de ocluzie;
• • Mobilitatea dintelui este verificată prin deplasarea dintelui între două instrumente şi
este notată cu : 0 nici o mobilitate, 1 mai mică de 1mm în mişcarea pe orizontală, 2 mai
mult de 1mm în mişcarea pe orizontală, 3 mai mult de 1mm în mişcarea pe orizontală şi
vertical;
• • Percuţia axială şi transversală ce poate genera grade diferite de discomfort;
• • Vitalitatea pulpară;
 Examene paraclinice

• Pentru depistarea fracturilor radiculare se pot folosi urmatoarele metode

complementare de diagnostic, precum:

• 1. Transiluminarea- dacă dintele examinat prezintă o fractură, fibra optică

plasată pe fața bucală sau linguală, se va opri la nivelul traseului liniei de
fractură;
• 2. Folosirea diferiților agenți coloranți, precum fucsina, albastrul de metilen,
violetul de gențiană- acești agenți coloranți pot fi lasați la nivelul dintelui și
acoperite cu ciment provizoriu pentru câteva zile pentru rezultate bune;
• 3. Rulouri de vată umezite, bețisoare de lemn, aspiratoare salivare- pot fi
folosite pentru a mușca pe ele și a detecta dintele cu probleme;
 Examene paraclinice

• 4. Proba parodontală- atunci când este prezentă o linie de fractură care

traversează și ligamentele parodontale, se va dezvolta la acest nivel o leziune,
un defect parodontal. Acest tip de leziune, când este asociată cu tratament
endodontic prezent, este patognomonic pentru fractura radiculară;
• 5. Examene radiologice- sunt indispensabile, dar de cele mai multe ori,
leziunea este mascată de țesuturile dure dentare ce se suprapun. Astfel, sunt
necesare radiografii din mai multe incidențe pentru a surprinde leziunea;
• 6. CBCT- de elecție, se poate observa cu exactitate traiectul fracturii
VA MULTUMIM!