Introducere

Scopul acestei cărți este acela de a împărtăși cu

cititorii concepțiile autorilor despre învățare și despre
pedagogie din punctul de vedere al experiențelor proprii.
Pe parcursul cărții este evidențiată o nouă cale, cea a
pedagogiei pozitive, aceasta interesându-se de condițiile
care favorizează starea de bine a elevului într-o viziune
globală a nevoilor sale, fiind denumită metoda Minte,
Inimă, Corp prin care se pune accentul pe modul în care
toate elementele implicate, mediul de învățare și metodele
învățării contribuie la starea de bine și la dezvoltarea
armonioasă a copiilor.
 Partea I

Prima parte, din cele

trei părți componente
ale cărții este formată
Învățarea
din trei capitole
diferite: în toate
1. O situație
neatrăgătoare
2. Vânătoarea de
etapele
mituri
3. A învăța
sale
înseamnă...?
 O SITUAȚIE NEATRĂGĂTOARE

O presiune descendentă

Întâlnim din ce în ce mai mulți părinți angoasați în

ceea ce privește viitorul copiilor lor. Aceștia,
confruntându-se cu dificultăți crescute în lumea
profesională, lasă totul în seama pedagogilor. Pedagogii
sunt învestiți de societate și de părinți cu o misiune: de a
ajuta elevii să-ți dobândească cunoștințele și
competențele care le vor permite să se integreze
profesional la finalul procesului de învățare. Pedagogii se
supun acestei descendențe atât din perspectivă
profesională (responsabilitățile uriașe pe care le poartă pe
umeri), cât și personală (reușita sau eșecul elevilor poate
atinge coarda încrederii în capacitatea lor de a educa).
Reușita școlară cu orice preț
 Exercițiu aplicativ:
Haideți să vedem! Ce
părere aveți? Reușita
școlară este
proporțională cu
inteligența? Cum se
poate măsura această
reușită? Prin note sau În acest subcapitol ne este prezentată
prin îmbogățirea creșterea cererilor de consultație pentru
cunoștințelor și prin dificultățile de învățare asupra copiilor cu
plăcerea de lucru? vârste din ce în ce mai mici și preferința
părinților de a-și înscrie copii la grădinițe
sai școli private. Însă, argumentarea
creșterii prețului investit în reușita școlară
atrage cu aceasta și așteptarea unui
rezultat al investiției. Astfel, în viața
actuală apar întâlnitele reproșuri care
defavorizează relațiile copil- părinte: Eu
pentru ce am investit atâția bani dacă nu
ai luat nota maximă?
 VÂNĂTOAREA DE MITURI
ult. !
șt i m n imic Învățarea: o colonie
m unce b ui cu
ă i
r e buie s
u c ontr de mituri și de alte credințe
T
a c ă n e a bă! cu viață îndelungată
im i c, d ul la t
r
u a i n un e os Forțarea miturlor
N r t! P . pentru a păși de-a dreptul în
un efo o tivat
Fă să fii m Pedagogia pozitivă
e
tr ebui
re uși,
r u a
Pen t
Acest capitol prezintă cele 6
mituri care apar frecvent în procesul
de învățare al unui elev, trucuri pentru
îmbunătățirea competențelor, a
concentrării, a dezvoltării cognitive,
diferite exerciții aplicative, cazuri
practice.
 Mitul 1:
Dacă nu contribui cu ceva, nu capeți nimic...
Oricât de puțin am
cunoaște un sistem educativ
exigent, și chiar fără a-l fi trăit
În acest mit ni se prezintă
noi înșine, ne scăldăm într-o faptul că cunoștințele
tradiție iudeo- creștină care se neuropsihologice demonstrează
bazează pe ideea de suferință, clar că mesajul indus va
culpabilitate, de datorie. Acest condiționa modul în care
discurc educativ pare învechit, percepem lumea și raportul
însă el încă persistă! Ei bine, nostru cu munca. Pe această
ceea ce spunem este faptul că temă s-a realizat un experiment
acest discurs nu reprezintă
Efectul Pygmalion, astfel:
decât o credință care nu are
valoare decât dacă noi credem
în ea.
 La finalul anului
În urma unui experiment pe două școlar,aceștia organizează
eșantioane de șobolani, Robert Rosenthal din nou un test IQ.
alături de directoarea școlii Oak School, Rezultatul testului
Leonore Jacobson, au realizat un demonstrează că la un an
experiment într-un un cartier sărac, locuit după primul test, cei 20%
de un număr mare de familii imigrate. Cei dintre elevii supraevaluați
doi realizează un test IQ pentru toți elevii, și-au ameliorat de la 5 la
apoi fac în așa fel încât profesorii să ia 25 puncte performanțele la
cunoștință de rezultatele trucate în testul de inteligență, acest
prealabil (20% dintre elevi au primit lucru datorându-se atenției
rezultate supraevaluate). sporite ale profesorilor!

Acest experiment demonstrează faptul că

performanțele unui elev sunt direct legate de așteptările
adulților și de atitudinea lor asupra acestuia. Învățarea
este un proces natural de dezvoltare în care trecem prin
etape de încercare, de blocaj, de deblocaj, de ajustare, și
pe care îl înscriem într-un demers îndelungat, fiind foarte
important să transmitem elevilor să aibă stimă de sine,
încredere în propria capacitate!
 Mitul 2:
În familia noastră, suntem/ nu suntem...
Acest mit ne prezintă credințele
genetico- familiale de genul: Noi nu ne
pricepem la matematică! Sau Noi
suntem cu toții niște sportivi!
Atunci când credința este
negativă, ea ne fixează în schema
eșecului, însă atunci când aceasta este
una pozitivă, ea ne fixează într-o
schemă prestabilită. Aceste credințe
lasă însă puțin loc dezvoltării talentelor
proprii fiecăruia și elimină
oportunitatea de a le cultiva.
Scurt exercițiu legat de
credințele voastre familiale:
Faceți lista tuturor
credințelor familiale care
încep prin Noi suntem... Și
Noi nu suntem... Și Noi
facem....
Observați dacă au fost
consecințe în urma acestor
credințe în momentul în
care ați fost școlari mici.
 Mitul 3:
Știu/ Nu știu...
Întâlnim mulți elevi care
funcționează cu ceea ce noi numim
gândire magică. Când le adresăm o
întrebare, ei vor deschide în minte un
sertat.Dacă răspunsul se află acolo,
este excelent! Însă dacă nu, catastrofă
pentru copil!
Altfel spus, acest mit se referă la
TRUC: teama copilului de a se inșela.
Atunci când copilul răspunde Începând din copilărie el nu suportă
mereu Nu știu! Propuneți-i
timpul suspensiei ( distanța dintre Nu
varianta următoare: Pune această
întrebare creierului tău și știu – încă și Știu) care dă naștere
așteaptă până când el îți va unor frustrări pe care va învăța să o
răspunde. Te rog, nu îl brusca, lui suporte pe măsură ce va crește.
nu îi place asta.
 Mitul 4:
Sunt as/ slab. Îmi place/ Nu îmi place...
Acest mit se referă la faptul
că unui elev îi displace o
anumită materie dacă are note
mici, iar materia la care are cele
mai mari note ajunge să fie
materia sa preferată.
Astfel, în ceea ce privește
Îmi place/ Nu îmi place.. este de
asemenea o strategie de evitare
care prmite raționalizarea
a m putea suferinței de a nu avea rezultate
Cum ti vitate
o a c bune.
realiza tra g e e levii
a a
pentru e i n t e re sul
creșt
și a le
carea?
și impli
 Mitul 5:
Pot face mai multe lucruri odată...

Această secvență din carte ne explică în urma

lucrărilor de cercetare ale neurologului Earl Miller faptul
că creierul uman este incapabil să răspundă la mai multe
acțiuni odată. Multitaskingul ii cere creierului mult mai
mult efort decât ar cere în cazul rezolvării, una după alta,
a diferitelor sarcini cotidiene. Cercetătorul a subliniat
însă că această prctică riscă să antreneze dificultăți de
învățare la unii dintre copii, devenind un obstacol în
calea perseverenței.
TRUC: ic ale si m fonice care
m u z
Există bucăți a c ti vit ate . Ca de
ntra r e a în
favorizează conce -S B ac h c are constituie
le lui J
exemplu concerte ic ă c a re in fluențează
lgor it m
pe o structură a
concentrarea.
 Mitul 6:
Nu am memorie...
În acest mit ne sunt
rezentate tipurile de memorie: de
caras auriu, de elefant, cea
selectivă, lapsus, misterele
memoriei selective deoarece
memori depinde de mai mulți
factori ( interes, motivație,
proiectul de memorare, nivelul
de dificultate, starea fizică și
emoțională.
De exemplu, dacă spunem
că nu ne place Istoria sau
Geografia, există mari șanse să
nu fiu motivată să învăț lecția,
deoarece nu am interes.
 A ÎNVĂȚA ÎNSEAMNĂ...?
în vă ța î n s e amnă a
A
descoperi. a m n ă a trăi
A înv ă ța î n s e
alături de alț
ii. În acest capitol ne
v ă ț a a l tf e l c u ajutorul
A în este prezentat faptul că
i p o z i ti v e î nseamnă a
Pedagogie c u i ni ma și cu termenul de a învăța
n te a ,
învăța cu mi semnifică diferite
corpul.
lucruri, în funcție de
vârsta celor întrebați,
cum percep aceștia
învățarea,cele 5 acte în
procesul învățării,
habitatul mintal.
 A învăța înseamnă a descoperi
A învăța înseamnă și să
înveți despre tine, despre cine ești.
Înseamnă să știi exact care îți sunt
calitățile, defectele, capacitățile,
talentele, gusturile. A învăța
despre cine ești înseamnă a putea
să câștigi destulă încredere în tine
pentru a îndrăzni să acționezi , să
încerci, să îți asumi riscuri. Copiii sunt ca
Astfel, ni se precizează să marinarii: oriunde privesc,
încurajăm copilul să facă ceea ce
îl atrage cel mai mult, să nu îl văd imensitatea!
închidem în el, toate acestea (Christian Bobin)
formând o încredere nelimitată și
îi oferim posibilitatea de a
îndrăzni să se gândească la un
viitor proiect, oricât de nerealist
ar fi acesta.
 Un bun exemplu
pentru a înțelege îl
reprezintă cazul lui
Ludo, un elev de 14
ani.
A învăța înseamnă a trăi alături de ceilalți

A învăța înseamnă și
a învăța să te integrezi
împreună cu alții în Ni se prezintă faptul că în
societate, trebuind să timpul procesului de
punem mereu accentul învățare accentul este pus pe
pe funcția socială a socializare, aceasta fiind un
școlii, ca și pe element marcant în
învățarea regulilor de dezvoltarea personală a
copilului și cea profesională
viață în societate.
pentru viitor. Pedagogii
reprezintă și ei un element
cheie în dezvoltarea copiilor
deoarece, alături de părinți,
aceștia au responsabilitatea
de a educa copiii, de a fi
alături de ei, de a comunica.
 A învăța înseamnă a învăța cu mintea
Actul atenției
Constră în planificarea în minte
Antoine de la sau evocarea a ceea ce va fi perceput
Garanderie a pus în prin intermediul unuia sau al altuia
lumină cinci acte dintre cele cinci alte simțuri ale
fundamentale în noastre. De exemplu, putem să
procesul învățării. mobilizăm atenția copilului prin:
Aceste cinci Privește ce-ți voi arăta! Gustă
pentru ca să-mi spui.. Ascultă ce-ți
acte fundamentale,
voi spune. A fi atent nu folosește la
dacă sunt puse în nimic dacă nu ai și un plan. Nu poți
practică în momentul fi atent fără să ai un motiv.
învățării, vor permite
copilului să Actul memorării
reușească în ceea ce Constă în a provoca revenirea amintirilor
întreprinde. în scopul de a le restitui într-un mod precis. Eu
memorez pentru un proiect precis pe termen
scurt, mediu sau lung.
Actul înțelegerii
Constă în a face un drum
dus- întors permanent între ceea
ce eu percep și ceea ce-mi
amintesc, pentru a-i conferi un
sens. Eu înțeleg atunci când pot
compara între ceea ce știu deja și
ceea ce percep ca noutate. A
înțelege înseamnă a-ți însuși
cunoștințele reformulându-le cu
propriile cuvinte sau desenându-
le așa cum le înțelegi, înseamnâ
asimilarea cunoștințelor și
transformarea lor într-o manieră
proprie.
Actul gândirii
Se poate realiza doar cu
ajutorul celor trei acte deja
prezentate. Constă în a căuta
printre cunoștințe ceea ce îl poate
ajuta să rezolve sarcina pe care o
are de îndeplinit. Mă simt în
largul meu reflectând, pentru că
am în minte tot ceea ce am
nevoie.

Actul imaginației
Constă în a-mi imagina, pornind de la ceea
de cunosc, trebuind deci să descopăr sau să
inventez noi piste. Imaginația reprezintă un
element cheie în dezvoltarea copiilor, ajutându-i
de cele mai multe ori să rezolve o sarcină.
A învăța înseamnă a învăța cu inima

Ne este prezentat faptul că nu

ajunge să ai un creier mare pentru a
putea învăța, ci a învăța înseamnă
deci a o face cu toată ființa.
Ființa noastră senzorială este
condusă de istoria personală, de
credințele noastre și de a celora care
sunt în preajma noastră, de mediu.
De exemplu, întâlnim deseori copii
blocați în procesul de învățare a
cititului din cauza emoțiilor limitante,
precum teama de a greși sau de a se
supraevalua.
A învăța înseamnă a învăța cu tot corpul
Corpul reprezintă un partener
privilegiat și complice al învățării. O
noapte bună de somn, un mic dejun sănătos
și o mică mângâiere vor constitui ajutorul
prețios înainte de plecarea la școală pentru
a trece de orice dificultate.
Astfel, se încheie prima parte a cărții ÎNVAȚĂ
ALTFEL CU PEDAGOGIA POZITIVĂ !

Autori: Audrey Akoun ( terapeut

cognitiv- comportamental)
Isabelle Pailleau ( psiholog clinic,
specializat în muncă și tipuri de
învățare)