FIZIOLOGIA SANGELUI

Sangele este considerat un tesut lichid circulant

format din plasma si din elemente figurate :
1. hematii ( eritrocite, globule rosii )
2. leucocite ( globule albe )
3. trombocite ( plachete sangvine )
Are culoarea rosie datorita prezentei
hemoglobinei, fixata labil de eritrocite.
Cantitatea totala a sangelui la un adult este in
medie de 5,5 litri din care 3,5 litri reprezinta plasma
( 55 % ) si 2 litri elementele figurate ( 45 % ). Plasma
sangvina contine
- 90 % apa si
- 10 % reziduu uscat format din
- 9 % substante organice ( proteine, lipide,
glucide, produsi de metabolism ) si
-1 % substante anorganice ( Na+, K+, Ca 2+,
Mg2+, Cl-, HCO3-, fosfati, sulfati ).
 Pentru studiul morfologiei elementelor figurate se
foloseste curent examenul frotiului de sange
periferic.
 Pentru explorarea elementelor figurate ale sangelui, se
folosesc in practica o serie de determinari reunite sub numele
de hemoleucograma si anume :
- numaratoarea erirocitelor
- dozarea hemoglobinei
- determinarea hematocritului
- indicii eritrocitari
- numaratoarea de leucocite si
- formula leucocitara.
Numaratoarea trombocitelor apare si ea pe acelasi buletin
de analiza.
Aceste masuratori se pot face atat din sangele venos
recoltat pe anticoagulant cat si din sangele capilar.
Determinarea VSH ( vitezei de sedimentare a hematiilor )
completeaza investigatiile .
1.DETERMINAREA HEMATOCRITULUI
Hematocritul ( Ht ) reprezinta procentul eritrocitelor
dintr-un volum de 100 ml de sange. Este de aproximativ 45 %.
Deci, din 100 ml de sange, 45 de ml sunt reprezentati de
eritrocite si 55 de ml de plasma. Masurarea Ht -ului reprezinta
in prezent un criteriu mai fidel de apreciere a normalitatii
continutului in hematii din sange, mai sigur decat numaratoarea
hematiilor pe lama.
Principiul metodei : sangele venos recoltat pe
anticoagulant se separa prin centrifugare in eritrocite si plasma
si si apoi se calculeaza raportul volumelor lor.
Materiale necesare : seringa, ace de seringa,
tampoane de vata, alcool, substante anticoagulante - amestec
de oxalati Wintrobe: oxalat de amoniu, oxalat de potasiu, apa
distilata sau heparina-
tuburi gradate Winthrope ( tuburi de hematocrit ) = tuburi de
sticla , cu pereti grosi ca sa reziste la centrifugare, gradate,
impartite in 100 de diviziuni si montate intr-o rama metalica
care se poate adapta axului centrifugei.
pipete Pasteur pentru aspiratia sangelui, centrifuga ( normala
sau speciala ).
Tehnica de lucru :
Sangele venos, recoltat pe anticoagulant, se
aspira cu ajutorul unei pipete Pasteur si cu el
se incarca pana la diviziunea 100 tuburile de
hematocrit Winthrobe care se monteaza apoi la
axul centrifugei. Dupa centrifugare, 30 de
minute la 3000 de turatii/minut, repetata pana
cand nivelul sedimentului nu se mai modifica,
se citeste, la limita inferioara a stratului cenusiu
de leucocite, nivelul rosu care indica valoarea
procentuala a volumului de hematii
sedimentate. Aceasta valoare consideram ca
reprezinta hematocritul.
 Valori normale : nou-nascut = 56 %
copil = 35 – 45 %
barbati = 46,5 ± 5 %
femei = 42 ± 5 %
Valori crescute ( policitemie ) se intalnesc
fiziologic, in poliglobulia de altitudine sau
patologic, in soc prin fenomene de
hemoconcentratie. Valori scazute (oligocitemie)
apar in anemii sau in starile de hiperhidratare,
prin hemodilutie.
2.DETERMINAREA VSH – VITEZEI DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR
Sangele extras din circulatie, recoltat pe anticoagulant, se
comporta ca o suspensie si se separa intr-o componenta
pasmatica si o componenta celulara ( in care esentiale sunt
hematiile ). Masurarea VSH-ului este un indicator al vitezei de
separare a hematiilor din suspensie si depinde de anumite
calitati ale eritrocitelor sau ale plasmei.
VSH-ul este considerat un test de disproteinemie,
determinarea lui oferind informatii despre structura proteica a
plasmei. Dintre proteinele plasmatice, albuminele si globulinele
au proprietatea de a se adsorbi pe suprafata hematiei. Cum
raportul albumine/ globuline este in favoarea albuminelor ( 1,2 –
1,5 ) predominanta albuminelor pe suprafata hematiei
contribuie la incarcarea lor electronegativa si generarea de forte
de respingere electrostatica care maresc stabilitatea in
suspensie ( se opun sedimentarii ).
Scaderea albuminelor plasmatice ( inanitie, insuficienta
hepatica sau renala ) duce la accelerarea VSH-ului. Cresterea
globulinelor plasmatice ( prin sinteza crescuta de
imunoglobuline in septicemii de exemplu ) va duce la cresterea
VSH-ului.
 Determ. VSH-ului face parte din probele de laborator de rutina
Principiu: sedimentarea eritrocitelor din sangele recoltat pe
anticoagulant si masurarea inaltimii in mm a coloanei de plasma
care se separa in unitatea de timp intr-un tub standard.
Materiale necesare :
1. eprubete de hemoliza
2. pipete Westergreen
3. stativ
4. anticoagulant ( citrat de sodiu, oxalat de amoniu )
5. sange recoltat in seringa
Tehnica de lucru : intr-o seringa de 2 ml se aspira 0,4 ml solutie
de citrat de sodiu (anticoagulant ) si apoi prin punctie venoasa
fara aplicare de garou se recolteaza 1,6 ml de sange in aceeasi
seringa.Se omogenizeaza amestecul si se pune in eprubeta de
hemoliza.
Se aspira apoi sange din eprubeta cu pipeta Westergreen pana
la diviziunea 0 si se fixeaza cu varful pe dopul de cauciuc al
stativului si extremitatea superioara se fixeaza cu ajutorul clemei
resort in pozitie verticala. Se noteaza ora fixarii si se citeste
inaltimea coloanei de plasma dupa o ora si dupa doua ore.
VSH  se exprimă în mm/oră.

  Valorile normale sunt de 3-10 mm/oră la bărbaţi

şi de 5-10 mm/oră la femei.
   În general se consideră că valorile cuprinse între
3-20 mm/oră, indiferent de sex sau vârstă, sunt
normale.
   O modalitate de calcul constă în raportarea VSH-
ului la vârstă astfel:
   VSH normal femeie = (vârsta [ani] + 10)/2,
   VSH normal  bărbat = (vârsta/2).
   Un VSH prea mare, poate fi semnul:
   - unui proces inflamator,
   - unei infecţii,
   - unui proces tumoral,
   - unor afecţiuni reumatoide,
3.NUMARATOAREA HEMATIILOR
Hematiile ( de la grecescul haima=sange ) sunt elemente
figurate anucleate in forma de disc biconcav . Pe frotiu au
diametrul mediu de 7,5 µ si culoarea rosie-caramizie, sunt mai
intens colorate la periferie si mai palide la centru . Modificarile
de forma, dimensiune si culoare se intalnesc in diverse stari
patologice. Durata de viata a hematiilor este de circa 120 de
zile.
Materiale necesare pt. numaratoarea hematiilor:

1.ace de seringa, alcool, tampoane de vata

2. pipeta Potain.
Potain Este compusa dintr-un tub capilar gradat, cu
diviziunile 0,5 si 101 inscrise si o bula de dilutie cu o bila rosie
marcand eritrocitele. In partea superioara, pipeta este atasata
la un tub de cauciuc care permite o aspiratie uniforma
3. lichid de dilutie : solutie Hayem ( clorura de sodiu, sublimat,
sulfat de sodiu, apa distilata ) sau ser fiziologic. Lichidul trebuie
sa fie izoton pentru a impiedica hemoliza.

4.camera de numarat (hemocitometru) cea mai folosita este

camera Burker – Turk cu o retea formata din 9 patrate de 1
mm2 delimitate prin linii triple. Patratul din mijloc este impartit la
randul lui in 400 de patratele mici : 1/400 dintr-un mm si se
foloseste la numararea eritrocitelor. Inaltimea camerei este de
0,1 mm.
5. lame, lamele
6. microscop
Pipete Potain:
- cu bila rosie pentru numaratoarea eritrocitelor
- cu bila alba pentru numaratoarea leucocitelor
Tehnica numararii eritrocitelor :
Dupa dezinfectarea cu alcool, se inteapa lateral pulpa
degetului cu un ac de seringa. Prima picatura se sterge cu un
tampon de vata iar urmatoarea se aspira cu pipeta Potain pana
la diviziunea 0,5 si in continuare se aspira lichidul de dilutie
( solutia Hayem sau serul fiziologic ) pana la diviziunea 101.
Daca din greseala se aspira mai mult sange, se sterge varful
pipetei cu o hartie de filtru pana ce coloana ajunge la diviziunea
dorita. Se realizeaza in acest mod o dilutie a sangelui 1/200.
Apoi pipeta se astupa la cele doua capete cu degetul mare si
cel mijlociu si se omogenizeaza prin agitare timp de 1 – 3
minute pentru liza celorlalte elemente figurate.
Se acopera reteaua de numarat a camerei cu o lamela care
se fixeaza cu ajutorul cavalerilor sau prin simpla adeziune.
Aderenta se verifica prin aparitia inelelor de refractie a luminii
( inelele Newton ). Din pipeta Potain se arunca primele 2 – 3
picaturi si se lasa sa cada la marginea camerei o picatura de
sange care va patrunde prin capilaritate in spatiul de 0,1mm
dintre lama si lamela. Se asteapta 1 – 2 minute pentru
sedimentarea eritrocitelor pe grila si apoi se examineaza la
microscop cu obiectiv uscat mare 40x, ocular 10x sau 7x, la
lumina slaba.
Camera de numarat
(hemocitometrru)
 Camera se fixeaza in asa fel incat in campul microscopului sa apara
patratelele mici de 1/400. Se face numaratoarea pe 5 patrate de 1/25 ( 4 pe
diagonala retelei si al cincilea ales la orice nivel ). Patratul de 1/25 are 16
patratele mici de 1/400 deci in total pe 80 de patratele mici de 1/400 mm2.
X
----- va fi media hematiilor dintr-un patrat cu o suprafata egala cu a 400

80
parte dintr-un milimetru. Pentru calcularea numarului de hematii dintr-un
mm3 de sange se foloseste urmatoarea formula :
X
Nr. hematii/ mm3 de sange = ----- x 400 x 10 x 200
80
X
----- = media pe un patrat ( pe a 400-a parte dintr-un mm )
80

400 = corectia pentru aducerea la mm2

10 = corectia pentru aducerea la mm3 ( adancimea retelei pe care s-a facut

numaratoarea fiind de 0,1 mm )

200 = dilutia sangelui in pipeta de recoltare
 Numarul eritrocitelor pe mm3 de sange variaza in raport cu
sexul, varsta si in diferite conditii fiziologice si patologice.
- la copil : 5 – 6 milioane / mm3
- la barbat : 4,5 – 5 milioane / mm3
- la femeie : 4 – 4,5 milioane / mm3.
Numarul de eritrocite prezinta variatii in functie de
presiunea partiala a oxigenului : creste la altitudine ( poliglobulia
de altitudine ) si scade la mineri si in mediul subacvatic.
Poliglobulia se mai intalneste la nou-nascut ( se corecteaza printr-
o hemoliza intensa la cateva zile dupa nastere = icterul nou-
nascutului )si in conditii de hipovolemie sau hipoxie.
Scaderea numarului de eritrocite asociata cu scaderea
hemoglobinei se intalneste in boala numita anemie. Apare in
conditii fiziologice prin hemodilutie in cazul ingestiei unei cantitati
mari de apa si in conditii patologice prin deficit de producere a
hematiilor, pierdere sau hemoliza eritrocitara.