Restaurarea campului protetic maxilar

Beneficiaza de implanturi pentru a facilita retenția:

• Pacienții la care inchiderea periferica este dificil de realizat din cauza

lipsei sau scaderii fluxului salivar secundar bolii (boala Sjögren),
tratamentelor (radioterapie) sau medicamentelor care reduc fluxul salivar.

• Pacienți, de exemplu - cei cu dd naturali- mandibula, implanturile maxilare

pot fi justificate pe baza furnizării de sprijin sau rezistență la forțele
ocluzale generate de către arcul mandibular dentat pentru a minimiza
resorbția osului alveolar restant
• Pacienți - prefera o supraproteza pe implant
sau o proteză fixă din motive personale -nu
doresc acoperirea bolții palatine cu o proteză
convențională sau, din motive psihologice și
psihosociale- doresc o proteză fixă cu suport
implantar
 Mai multe opțiuni sunt disponibile pentru pacienții care doresc rezolvarea
problemei edentatiei maxilare prin intermediul implanturilor:

• Supraprotezele pot fi suportate de implanturi (toate forțele de ocluzie sunt

suportate de implanturi) sau asistate de implant (forțele ocluzale sunt
distribuite între implanturi și suprafete edentate pe care se sprijina
proteza). Protezele suportate de implanturi pot fi proiectate să fie fixe sau
mobile dacă pot fi disponibile un număr suficient de implanturi iar modelul
de distribuție a implantului este adecvat.
• Nevoile și dorințele multiple (vorbire, estetică, masticație, psihologic,
psihosocial, etc.) ale majorității pacienților cu maxilare edentate pot fi
rezolvate cel mai bine cu ajutorul supraprotezelor asistate de implant din
mai multe motive, inclusiv tipare de resorbție osoasă, calitatea oaselor,
estetica, funcția și costul.

• Retrospectiv- o proteză fixă ​a fost o alegere slabă pentru acest pacient.

-contururile buzelor au devenit inestetice.
 Indicații – protezare fixă

• O proteză fixă ​pentru restaurarea

maxilarului edentat este luata in
considerare in cazul pacientilor care
au trecut recent la starea de
edentatie totala sau se afla intr-o
stare de tranzitie catre statusul de
edentata total.
• Pacienții cu relații maxilomandibulare favorabile, cum ar fi acest pacient, sunt
buni candidați pentru proteze fixe.
• (b) La pacienții cu relații maxilo-mandibulare favorabile și contururi osoase,
suprafețele vestibulare ale dintii anteriori si procesul alveolar vor fi pe un plan
similar. Contururile de buze vor fi păstrate cu proteza fixă.
• (c) Protezarea finala fixa.
• (d) Se mențin contururile buzelor.
 Supraproteze asistate de implanturi pe patru implanturi aliniate axial
• Clinicieni prefera o supraproteza asistată de implanturi pentru refacerea maxilelor
edentate.
• La majoritatea pacienților edentati- disponibile 4 situsuri pentru implant și dacă
implanturile sunt aliniate axial, răspândirea AP este de obicei insuficientă pentru a
permite utilizarea unei proteze sprijinite pe implant (unde toate forțele ocluzale
sunt suportate de implanturi) cu niveluri acceptabile de predictibilitate.
• Înclinarea implanturilor distale posterior și angajarea osului cortical (căptușește
sinusurile paranazale )-se poate dovedi previzibil. Cu această abordare, lungimile
implantului sunt crescute-creste răspândirea AP.
• Cele două implanturi anterioare-poziționate între incisivul lateral (lingual) și canin
acest lucru va permite ca bara să fie poziționata chiar sub cingulumul dinților
anteriori, lăsând contururile palatine ale protezei nederanjate.
• Implanturile trebuie să fie separate de 20 mm, măsurându-se de la centru . Acest
lucru va permite plasarea a două Clipuri Hader; dacă există spațiu disponibil pentru
un singur clips, retenția și stabilitatea vor fi compromise.
• Posterior, implanturile ar trebui să fie plasate cat de departe posibil, a.i. un implant
de 8-10 mm poate fi pozitionat. AP-ul este mare – creste reținerea și sprijinul.
• Unii clinicieni au folosit atașamente individuale pentru a menține supraprotezele
maxilare. Această abordare este problematică. Anatomia maxilarului -dificilă
plasarea implanturilor paralele (Fig. 6-50a la 6-50c).
• Amplasarea înclinată a implanturilor maxilare le predispune la uzura rapidă a
bontului și atașamentelor –proteza isi pierde retentia intr-o perioada scurta de
timp.
• Implanturile individuale- aflate în pozițiile distale- pot fi supuse supraîncărcării -are
loc pierderea acestora
Restaurareamaxilarului cu resorbtie moderată si severa
• În trecut, singura opțiune disponibilă pentru astfel de pacienți a fost –reconstructia
maxilarului prin aditii –grefele osoase pentru a crea situsuri pentru implanturile
osoase.

• Astăzi, sunt disponibile mai multe opțiuni mai puțin invazive:

1. supra-protezarea - două implanturi si acoperire palatinala completa
2. supra-protezarea - implanturi angulate
3. supra-protezarea - implanturi zigomatice.
 Supra-protezarea - două implanturi si acoperire palatinala completa

• Plasarea a doua implanturi in zonele piriforme laterale ale maxilarului.

• Intre peretele lateral al cavității nazale și peretele anterior al sinusului

maxilar- zonă de formă piramidală de os cortical care poate primi un
implant-8 - 10 mm lungime și 3,5 -4,0 mm diametru .

• Stabilitatea primară pentru implanturi este obținută prin angajarea

straturilor corticale ale osului asociate cu peretele lateral al cavității nazale
și a peretelui anterior al sinusului.
 Supra-protezarea- Implanturi angulate sau transinuzale-

• Se folosesc atunci cand se doreste o supraproteza cu sprijin implantar.

• Este de preferat ca implanturile sa fie ancorate apical in os cortical.

• Studiile histologice- angulații pot fi benefice. Motive pentru această constatare:

• (1) Implanturile distale sunt de obicei cu 50% mai lungi decât implanturile care
sunt poziționate axial în poziții posterioare
• (2) capul implanturilor posterioare iese din țesuturi mai posterior, reducând astfel
lungimea extensiei.
• Supra-protezare - implanturi zigomatice

• Introdus de Brånemark - alternativă la grefarea osoasă la pacienții cu

maxilare edentate moderat resorbite și sinusuri pneumatizate care
impiedicau plasarea implanturilor posterioare.
• Aceste implanturi sunt concepute pentru a fi utilizate concomitant cu 2-4
implanturi poziționate axial în maxilarul anterior, pentru a oferi suport
posterior - permite realizarea unei proteze cu sprijin pe implant.
• Implanturile zigomatice absorb forțele posterioare, iar implanturile anterioare
absorb forțele anterioare.
• Dpdv. protetic este necesar ca aceste implanturi sa fie uniteintre ele cu cadre
metalice rigide

Această abordare este potrivită pentru persoanele cu :

• despicaturi bilaterale ale buzei și ale palatului,
• pierderi semnificative ale palatului dur secundar rezecției
orale sau paranazale, tumori sinusale,
Nu este necesară în majoritatea pacienților edentatI cu
configurații anatomice normale.

În mod normal prima alegere ar fi plasarea a două până la

patru implanturi (convenționale sau pozitionate angulat),
urmate de fabricarea unei supraproteze asistate de implant.
a - Două implanturi convenționale au
fost plasate și două implanturi
zigomatice.
b - Bara de conectare suportată de
implant.
c- Supraproteze- maxilar și
mandibulare.
d - Supraproteza maxilara pe poziție e -
Rezultat estetic.