Contractarea la export

Absolventă:
Felicia Mich
 Cuprins

CAPITOUL I. Vânzarea Internaţională conform prevederilor

Convenţiei de la Viena din 1980 vs. Prevederile din Uniform
Commercial Code al SUA  

CAPITOLUL II. Conţinutul şi particularităţile esenţiale ale

Contractului de Vânzare Comercială Internaţională       

CAPITOLUL III. Negocierea contractelor de vânzare internaţionale

CAPITOLUL IV. Cerinţe privind redactarea contractului de vânzare

internaţională

CAPITOLUL V. Importanţa cunoaşterii soluţiilor pronunţate de

Instanţele Arbitrale pentru dezvoltarea raporturilor de comerţ
internaţional

CAPITOLUL VI. Riscuri şi litigii

 De ce contractarea la export?
Contractul ca instituţie, deţine rolul principal în cadrul dreptului
comerţului internaţional, fiind cel mai important instrument juridic de
realizare a operaţiunilor de comerţ şi cooperare economică
internaţională

Procurarea de materii prime, combustibili şi energie, care sunt

indispensabil necesare pentru funcţionarea complexului economic
naţional din fiecare ţară, se face prin contracte de comerţ internaţional

Circulaţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, care sunt atât de necesare

pentru creşterea eficienţei activităţilor economice din orice ţară, se
realizează prin contracte de vânzare comercială internaţională

Părţile se află în ipostaze riscante datorită confluenţei dintre diferite

sisteme de drept, uzanţe şi practici contradictorii ceea ce necesită
tratarea cu maximă importanţă a fiecărei faze contractuale pentru a evita
apariţia unor impedimente la perfectarea contractului, dar mai ales la
executarea acestuia

Prezentarea şi analiza unor litigii soluţionate de instanţele arbitrale au

ca scop prevenirea unor situaţii similare în practică
 I. CVIM vs. UCC
Definiţii
Contractul de vânzare comercială internaţională este un contract in baza căruia
vânzătorul se obligă să predea mărfurile, să transfere dreptul de proprietate al
acestora şi, în unele cazuri să remită documentele referitoare la marfă
cumpărătorului, acesta din urmă se obligă să plăteasca preţul şi să preia mărfurile
predate

Conform U.C.C., o vânzare constă în trecerea titlului de proprietate de la

vânzător la cumpărător în schimbul unui preţ

Caracterul comercial al contractului de vânzare internaţională, CVIM prevede:

„Nici naţionalitatea părţilor, nici caracterul civil sau comercial al părţilor sau al
contractului nu sunt luate in considerare pentru aplicarea prezentei
Convenţii”pe plan internaţional distincţia dintre vânzarea civilă şi cea
comercială prezintă o importanţă redusă

Singurul criteriu care determină caracterul internaţional al contractului conform

CVIM îl constituie stabilimentul părţilor în state diferite

Statele membre au dreptul de a accede la CVIM cu anumite rezerve

EXEMPLU: în Chile, Ungaria şi Rusia, contractele de vânzare internaţională de
mărfuri trebuie să fie scrise pentru a fi considerate executorii, în pofida
prevederilor CVIM
Forţa juridică a CVIM
Pentru părţile al căror sediu este in state care au aderat la
convenţie, aceasta are putere de lege. Din art. 6 rezultă insă că dispoziţiile
acesteia au un caracter supletiv. Aceasta inseamnă că, parţile contractante
pot să excludă aplicarea convenţiei sau numai a unora dintre dispoziţiile sale.
Excluderea aplicării CIVM se va putea face numai dacă se prevede EXPRES in
contract in mod explicit(clauze contractuale in acest sens) sau implicit(se
indica o alta reglementare aplicabila contractului).
ATENŢIE: Daca ţara unde societatea dvs. are sediul, a aderat la
CIVM iar dvs. nu prevedeti expres in contract(explicit sau implicit) ca
excludeti aplicarea dispozitiilor acesteia, dispozitiile CIVM se aplica cu putere
de lege
Ce este mai bine in cazul unui contract international? Sa i se aplice
dispozitiile CIVM sau sa se excluda aplicarea acestora?

Depinde de caracteristicile particulare ale afacerii. Reţineţi însă: în afaceri, în

general şi cu atât mai mult în afacerile internaţionale, UN ROL FOARTE
IMPORTANT ÎL ARE ÎNCREDEREA.

Aplicarea dispoziţiilor unei convenţii internaţionale, adoptată de un numar

foarte mare de state, care conţine clauze uniforme, CREEAZĂ ÎNCREDERE.
Partenerul va putea fi convins mai usor de buna dvs. credinţă înlăturând
astfel unele blocaje în încheierea afacerilor
 II. Conţinutul şi particularităţile esenţiale ale
Contractului de Vânzare Comercială Internaţională
       
Conceperea unui contract internaţional este un proces mai complex
decât întocmirea unui contract între părţi ce provin din aceeaşi ţară
şi din acelaşi mediu cultural.

Aceşti factori pot să ducă uşor la neînţelegeri, de aceea, este

recomandat ca părţile contractante să-şi definească acordul reciproc
sub forma unor clauze contractuale

Conţinutul îl reprezintă totalitatea clauzelor contractuale,

drepturile şi obligaţiile părţilor care sunt stipulate în contract prin
acordul de voinţă al contractanţilor

Contractul conţine atât clauze de drept comun precum şi clauze

specifice determinate de particularităţile acestor contracte
Evitaţi clauzele contractuale implicite, sau unele tendinţe
din practică
Expuneţi-vă ideile în scris, în termeni clari şi concreţi
III. Puncte cheie pentru negocierile internaţionale
planificarea este esenţială:
informaţii despre cultura
partenerilor, obiceiurile,
normele şi practicile lor
flexibilitatea: adaptarea
stilulului de negociere la
subiecte şi împrejurări
specifice
presupunerile culturale
trebuie evitate.
Stereotipurile pot fi
înşelătoare
limba este o legătură
importantă între culturi şi
negociatori, dar poate fi în
aceeaşi măsură şi o barieră.
comunicarea nonverbală
este un factor important în
negocierile interculturale.
stilurile de negociere diferă
semnificativ de la o cultură
la alta
IV. Cerinţe privind redactarea contractului de vânzare
internaţională

Marfa: descriere, cantitate şi Clauza trebuie să fie explicită

preţ Descrierea bunului
Preţul/Modalitatea de plată precis
determinate

Condiţiile de plată Moneda puternică şi stabilă

Clauze de protecţie împotriva riscului
de preţ

Garanţiile Pot fi extinse sau limitate

CVIM admite garanţiile implicite

Executarea la timp a UCC: prevedere esenţială invocată de

partea interesată
contractului
 VI. Riscuri şi litigii

Fluctuaţia ratei
Clauze de menţinere a de
schimb
valorii contractului

↑preţurilor la Riscul Schimbările

materiile bruşte
prime de preţ din economie

Clauze de adaptare la Schimbările

noile împrejurări legislative
 A. Litigiu cu privire la aplicarea clauzei de hardship
Prezentarea situaţiei:
Contract de vânzare cumpărare de mărfuri
Pârâta (vânzătoarea) cere Instanţei arbitrale adaptarea contractului
Motivul: împrejurările de la momentul încheierii contractului s-au
modificat substanţial
Argumentarea: bazată pe adagiul rebus sic stantibus
Clauza de hardship nu este prevăzută în contract
ESTE TRIBUNALUL ARBITRAL ÎNDREPTĂŢIT SĂ RESTABILEASCĂ
ECHILIBRUL CONTRACTUAL?
Soluţia:
Absenţa clauzei de hardship: părţile şi-au asumat riscurile care pot să
decurgă de pe urma modificărilor survenite ulterior încheierii contractului
Arbitrii nu sunt abilitaţi să se pronunţe
Excepţie: recunoaşterea regulii rebus sic stantibus drept uzanţă comercială
Regulamentul Curţii Internaţionale de Arbitraj: “în toate situaţiile, arbitrul
va ţine seama de stipulaţiile contractului şi de uzanţele comerciale”
 B. Litigiu cu privire la existenţa situaţiei de hardship

Prezentarea situaţiei:
Contract de vânzare cumpărare de nichel electronic
Înainte de ultimele două livrări prevăzute în contract, preţul nichelului
pe piaţa cumpărătorului a înregistrat o pierdere de 25% raportat la
preţul livrărilor finale
Cumpărătorul este obligat să plătească în continuare vechiul preţ
Reclamanta solicită readaptarea contractului la condiţiile existente

SUNT ÎNDEPLINITE CONDIŢIILE CU PRIVIRE LA INCIDENŢA

CLAUZEI?

Soluţia:
Chiar dacă cumpărătorul este ţinut să plătească în continuare vechiul
preţ, faţă de preţul total al contractului, pierderea este de doar 6%
Este necesară o analiză de ansamblu a condiţiilor contractuale care
conduce în speţă la inexistenţa unei situaţii de hardship
 C. Litigiu cu privire la incidenţa clauzei de hardship
Prezentarea situaţiei
Cumpărătorul dintr-un contract de livrare de petrol este nemulţumit
în legătură cu regimul aplicat de furnizorul de petrol, adică
vânzatorul, faţă de alţi cumpărători din alte contracte incheiate
ulterior de către furnizor
Preţul aplicat cumpărătorilor ulteriori este net inferior faţă de cel pe
care cumpărătorul din speţă trebuie sa-l plătească, astfel încât doreşte
sa se înlăture dezavantajul creat

SE POATE PREVALA CUMPĂRĂTORUL DE AVANTAJELE CONSIMŢITE

DE CĂTRE FURNIZOR UNUI COCONTRACTANT
ULTERIOR?

Soluţia:
Sentinţa pronunţată a fost în favoarea cumpărătorului, conferindu-i-se
dreptul de a se prevala de avantajele consimţite de către furnizor unui
cocontractant ulterior, cu care a încheiat o serie de acorduri similare,
pentru a obţine revizuirea preţului în contractul originar
Soluţia nu este acceptabilă. Înţelegerile perfectate cu alţi clienţi nu pot
influenţa direct la clauza de hardship, contractul dintre furnizor şi
cumpărătorul iniţial
 D. Litigiu cu privire la competenţa Curţii de Arbitraj
Prezentarea situaţiei:
Două contracte de vânzare-cumpărare de mărfuri, aceleaşi părţi
Reclamanta a ataşat la primul contract, două pagini intitulate: „Condiţii
generale de vînzare”, în care figurează o clauză compromisorie, prin
care se atribuia Curţii de Arbitraj Comercial competenţa de a soluţiona
„toate litigiile izvorâte în legătură” cu respectivul contract
În al doilea contract s-a prevăzut că „celelalte clauze şi condiţii similare
cu cele menţionate” în celălalt contract „sunt valabile aşa cum sunt”
Reclamanta a recunoscut că aceste condiţii erau semnate numai de ea,
nu şi de pârâta cumpărătoare
În susţinerea tezei valabilităţii „Condiţiilor generale” a invocat faptul că
pârâta, pe parcursul derulării raporturilor comerciale s-a folosit de
clauze cuprinse în „Condiţiile generale” şi totodata aceste condiţii „au
fost acceptate şi aplicate în cadrul livrărilor anterioare”
Pârâta a declarat că nu nu are cunoştinţă de aceste „Condiţii generale”,
că nu le-a semnat şi nu le recunoaşte. În contestaţia sa, pârâta a adus la
cunoştinţa Curţii că cele două contracte din care izvorăşte litigiul
„cuprind câte o singură pagina pe care nu figurează vreo clauză
compromisorie”
 Se pun următoarea întrebare:
ESTE CURTEA DE ARBITRAJ COMPETENTĂ SĂ DECIDĂ ÎN
SPEŢĂ?
ÎN CE CAZURI LITIGIUL AR PUTEA FI SOLUŢIONAT DE CURTE?

Soluţie:
Excepţia de necompetenţă invocată de pârâtă a fost admisă de
Tribunalul arbitral în condiţiile în care „soluţionarea pe calea
arbitrajului este condiţionată de încheierea unei convenţii arbitrale
scrise”
Înţelegerea părţilor cu privire la soluţionarea prin arbitraj a litigiului
poate rezulta şi din săvârşirea unor acte procedurale, cum ar fi
introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea
de către pârât ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj,
în speţă neefiind îndeplinite aceste condiţii
Tribunalul arbitral a constatat că nu există nici convenţie arbitrală şi
nici acceptarea pârâtului privind soluţionarea litigiului pe cale arbitrală
Neexistând o acceptare expresă sau tacită, dar incontestabilă cu privire
la soluţionarea litigiului de către Curtea de Arbitraj, excepţia de
necompetenţă a fost admisă
 E.Litigiu cu privire la aplicarea clauzei compromisorii
Prezentarea situaţiei:
Părţile litigante au inserat în instrucţiunile şi condiţiile pentru comanda
care formează obiectul disputei, clauza compromisorie prin care stipulau:
„orice litigiu rezultat din prezenta comanda va fi interpretat în
concordanţă cu şi va fi în toate privinţele subiectul unei singure instanţe
acceptate de ambele părţi”
Reclamanta doreşte soluţionarea litigiului de către Curtea de Arbitraj
Comercial Internaţional Bucureşti, susţinând că şi pârâta este de acord în
această privinţă, acceptarea rezultând din schimbul de faxuri între părţi
AVÂND ÎN VEDERE REDACTAREA CLAUZEI ŞI ACŢIUNILE
ULTRIOARE, CARE ESTE DECIZIA CURŢII?
CE SEMNIFICAŢIE ARE ACCEPTAREA TACITĂ?
Soluţie:
tăcerea reprezentanţilor firmei pârâte cu privire la acceptarea soluţionării
pe calea arbitrajului nu poate avea valoare de acceptare tacită
Formularea clauzei compromisorii în contract este deficitară. Nu rezultă
în mod explicit că părţile au optat pentru soluţionarea litigiului pe calea
arbitrajului. Utilizarea formulei „Court of Law” evocă mai degrabă
tribunalele statale şi nu arbitrajul
 F. Litigiu cu privire la validitatea clauzei compromisorii

Prezentarea situaţiei:
reclamanta – o societate comercială exportatoare- a solicitat obligarea
pârâtei furnizoare –o societate comercială producătoare de confecţii, la
plata, cu titlu de daune, a unor bonificaţii acordate partenerului extern
pentru un lot de confecţii ce i s-au livrat de către pârâtă în afara
dimensiunilor comandate de către acesta
Pârâta a ridicat excepţia de necompetenţă a Curţii de Arbitraj,
susţinând că nu a existat o înţelegere între părţi cu privire la
competenţa acesteia
Pârâta nu a contestat existenţa obligaţiilor părţilor, adică livrarea
mărfii şi plata preţului. Temeiul acestor obligaţii l-a constituit o notă
de comandă a reclamantei, executată de pârâtă la termenele convenite

SUNT FUNDAMENTATE ARGUMENTELE PĂRŢILOR?

Soluţia:
Pârâta contestă doar valabilitatea clauzei compromisorii, deoarece contractul
nu a fost valabil încheiat. Susţinerile pârâtei se confirmă, deoarece contractul în
care a fost inserată clauza compromisorie nu era semnat de reprezentanţii săi
legali
 CONCLUZII

Părţile contractante sunt libere să aleagă legea aplicabilă contractului

de vânzare internaţionlă, însă înainte de a o face merită studiate şi
comparate alternativele pe care le au la dispoziţie

Chiar dacă tendinţa actuală este de a interpreta contractele pe baza

uzanţelor sau a practicilor financiare, în lispa unor clauze esenţiale,
riscul este prea mare

Majoritatea litigiile apărute în practică sunt consecinţa nerespectării

unor cerinţe de redactare a clauzelor contractuale

Riscurile, consecinţele, soluţiile impuse de practică, criticile şi

dezbaterile acestora contribuie la o îmbunătăţire a cercetării în acest
domeniu şi reprezintă un ghid util pentru cei interesaţi de viaţa
economică internaţională