Concentrate industriale

1. Reziduurile de la industria morăritului

2. Reziduuri de la industria uleiurilor vegetale
3. Reziduurile de la industria amidonului
4. Reziduurile de la industria zahărului
5. Reziduurile de la industria berii
6. Reziduurile de la industria spirtului
7.Drojdiile furajere
 1. Reziduurile de la industria morăritului

• Taratele, rezulta in urma macinarii cerealelor,

sunt valoare pentru consumul furajer datorita
continutului ridicat de proteina ,vitaminei din
complexul B(B2,B3,B5,B12), fosfor sub forma de
fitina cu actiune laxativa.
• Taratele de grau si secara; sunt recomandate
pentru vacile cu lapte,scroafele lactante si
pasari,iar cele de orz,ovaz si porumb,mai bogate
in celuloza se recomnda bovinelor la ingrasat.
2. Reziduuri de la industria uleiurilor vegetale

• Sroturile sunt rezidurile industriale de la extractia uleiului din plante

oleaginoase si au un continut ridicat de proteina,vitamina B,fosfor.
• Sroturile sunt de mai multe sortimente:cele de floarea-soarelui,
sroturile din germenii de porumb, sroturile de soia si cele de in,
sroturile de floarea-soarelui participa cu circa 10-20% in structura
combinatelor cu lapte, reproducatorii masculi, porcii adulti si pasari
ele completeaza nutreturile cu proteina de mare valoare biologica
prin continutul in meteonina.
• Uleiul se extrage din seminţele plantelor oleaginoase, din seminţele
altor plante şi din anumite fructe. Extragerea uleiului se poate face cu
mijloace mecanice (presare) sau chimice (cu ajutorul diferiţilor
solvenţi organici). Reziduurile rezultate în urma extragerii uleiului pe
cale mecanică se cunosc sub formă de turte, iar cele rezultate în urma
extragerii pe cale chimică se numesc şroturi. Prin şroturi se mai
înţeleg şi resturile de turte măcinate.
3. Reziduurile de la industria amidonului
Aceste reziduuri sunt în general apoase şi se folosesc în
special în hrana animalelor supuse îngrăşării (taurine, ovine,
suine). Ele se pot usca şi păstra mai multă vreme. În mod
obişnuit amidonul se extrage din cartofi, porumb şi grâu.
Valoarea nutritivă a acestora variază foarte mult în funcţie de
sursa din care provin şi conţinutul de apă.
Pulpa de cartofi (impropriu “borhot de cartofi”) rezultă din
extragerea amidonului din cartofi, având un conţinut ridicat de
apă (80%). Conţinutul în amidon este de 11,5%, este sărac în
proteine, vitamine şi săruri minerale. Are gust fad, de aceea
animalele trebuie obişnuite treptat cu consumul acestora.
Digestibilitatea este mare (80%), iar valoarea nutritivă în
medie de 0,15 UN.
Borhotul de porumb are un conţinut mai redus de apă
(75%) şi ca atare o valoare nutritivă mai mare (0,30 UN şi 20 g
PD). În stare proaspătă poate fi administrat bovinelor puse la
îngrăşat; în stare uscată, poate fi folosit în hrana tuturor
speciilor în proporţie de 10-20% din amestecul de concentrate.
Borhotul de grâu (“borhotul dulce”) se caracterizează prin
însuşiri asemănătoare cu cel de porumb.
 4. Reziduurile de la industria zahărului
• Sunt reprezentate de tăiţeii de sfeclă şi melasă.
• Tăiţeii de sfeclă (impropriu numit “borhot de sfeclă’) rezultă în urma extragerii
sucului de sfeclă, după ce aceasta a fost tocată. Tăiţeii proaspeţi au conţinut
ridicat de apă (95%), substanţa uscată fiind formată în cea mai mare parte din
SEN reprezentate prin zaharuri uşor asimilabile. Au conţinut scăzut în proteină,
grăsime, săruri minerale şi vitamine. Digestibilitatea este mare (80-85%), iar
valoarea nutritivă este de 0,08 UN şi 6 g PD. Tăiţeii proaspeţi se folosesc cu
precădere în hrana bovinelor puse la îngrăşat şi în cantităţi mai mici la vacile de
lapte. Pentru a li se mări durata de conservare ei se pot usca sau mura. Prin
uscare, conţin numai 10-12% apă şi se pot păstra mai multă vreme în camere
uscate şi curate (sunt higroscopice). În hrana animalelor nu se administrează sub
această stare ci înmuiaţi în apă (4-5 ori volumul lor) fiind ţinuţi pentru rehidratare
5-6 ore.
• Melasa se obţine ca reziduu de la cristalizarea zahărului prezentându-se sub
forma unui sirop vâscos, lipicios, brun, cu gust dulceag şi miros caracteristic.
Conţine 20-22% apă, iar SU este reprezentată în cea mai mare parte prin glucide
simple. Este bogată în săruri minerale (de potasiu), are o acţiune purgativă şi de
aceea în cantităţi mari produce diaree. Se recomandă să fie folosită împreună cu
furajele care au o acţiune constipantă.
• Digestibilitatea mare poate ajunge până la 90% iar valoarea nutritivă este de 0,80
UN şi 50 g PD. Nu se administrează ca atare ci numai sub formă de soluţie (3-4
părţi apă). Cu această soluţie se stropesc furajele grosiere îmbunătăţind gustul
lor sau la însilozarea furajelor. Se foloseşte obligatoriu când în hrană se
administrează uree.
 5. Reziduurile de la industria berii

• De la fabricarea berei care foloseşte ca materie primă orzul rezultă:

zoană, colţii de malţ, borhotul de bere şi drojdia de bere, ultimele
două prezentând cea mai mare importanţă.
• Borhotul de bere, (de malţ) reprezintă reziduul rămas după filtrarea
mustului de malţ, fiind format din tegumentul grăunţelor de orzoaică,
resturi de embrioni etc. se caracterizează prin conţinut ridicat de
apă (80%), proteină (25% din SU), digestibilitatea 65-70% şi o
valoarea nutritivă medie de 0,35 UN şi 80-90 g PD. Dacă se usucă,
valoarea nutritivă va fi mai mare (0,9 UN şi 190 g PD).
• Drojdia de bere, rezultă după sedimentarea mustului de malţ, se
caracterizează prin conţinut foarte ridicat de proteine (50%), cu
valoare biologică ridicată (conţine lizină, metionină şi triptofan) şi
vitamine din complexul B. Se utilizează proaspătă (lichidă), conţine
77% apă, sau sub formă uscată (12% apă). Digestibilitatea
substanţelor nutritive este ridicată putând ajunge până la 92%, iar
valoarea nutritivă este de 0,35 UN şi 115 g PD, la drojdia proaspătă,
de 1,1 UN şi 450 g PD la cea uscată. Datorită conţinutului ridicat în
proteine şi vitamine este indicată în hrana speciilor şi categoriilor de
animale care necesită multă proteină (tineret în general), păsări,
suine, reproducători.
 6. Reziduurile de la industria spirtului
• Pentru fabricarea spirtului se folosesc ca materie primă în mod
curent, cartoful şi porumbul. Reziduurile se numesc borhoturi.

• Borhotul proaspăt se caracterizează printr-un conţinut ridicat

de apă (90-94%), un conţinut scăzut în grăsime, celuloză şi
săruri minerale (sub 1%). Digestibilitatea este ridicată (75-
80%) iar valoarea nutritivă este de 0,05-0,10 UN şi 6-12 g PD.
În stare proaspătă se administrează în hrana taurinelor puse la
îngrăşat şi chiar a vacilor cu lapte.
• Borhotul uscat conţine 9-10% apă şi o valoare nutritivă de
0,52-1,20 UN şi 60-150 g PD; cel de porumb are valoare
nutritivă superioară celui de cartof.
• Reziduurile de la industria vinurilor şi rachiurilor de fructe.
Prezintă o importanţă mai redusă tescovina, boştina etc.,
având doar utilizare locală în hrana animalelor.
 7.Drojdiile furajere
• În rezolvarea deficitului de proteine pentru hrana
animalelor, importanţă deosebită prezintă făinurile obţinute
prin cultura unor microorganisme cunoscute sub numele de
drojdii furajere. Producerea lor se bazează pe capacitatea
unor organisme inferioare de a sintetiza proteine specifice
din substanţe neproteice, dacă au condiţii de mediu
convenabile. La noi în ţară drojdiile furajere se obţin prin
cultivarea unor specii de levuri (Torula utilis, Monilia
murmanica etc.) în sistem industrial pe medii nutritive
bogate în glucide. În acest scop, se folosesc reziduuri ca:
leşiile bisulfatice de la industria celulozei şi hârtiei, deşeuri
de la industria lemnului (talaş, rumeguş) sau de la culturile
agricole (pleavă, coceni, vreji). Drojdiile furajere produse la
noi (fabrica de la Râşnov) se caracterizează prin: apă 9,7%,
proteine 42,5%, grăsimi 2,1%, SEN 35,5% şi săruri minerale
9,8% (formate din microelemente ca Fe, Cu, Mn, S). în plus,
conţin vitamine, enzime şi hormoni. Digestibilitatea
substanţelor organice este de 95%, iar valoarea nutritivă de
1,15 UN şi 350-400 g PD