Semiologia splinei

Sindromul splenomegalic în
afecțiuni digestive și
hematologice

2019
Splina
organ limfoid abdominal
situat în hipocondrul stâng
lungime de 12-14 cm, lăţime de 6-8 cm, grosime
de 3 cm
mărirea de volum – splenomegalie
Funcţii: fagocitoză, rol hematopoietic în viaţa
fetală şi ulterior în cazul unor anemii severe şi
leucemii mieloide; rol limfopoietic în viaţa matură;
depozit sangvin al organismului
Anamneza
Rolul vârstei:
Nou-născut: anemie hemolitică congenitală,
tezaurismoze
Adolescenți: mononucleoza infecțioasă
Adult: chist hidatic, splenomegalii congestive, boli
hematologice sau tumorale
AHC:
Talasemii, microsferocitoza ereditară,
tezaurismoze
Anamneza
APP:
Hepatită cronică – ciroză – splenomegalie
Endocardită bacteriană subacută – splenomegalie
HIV – favorizează infecții și splenomegalie
CVM:
Talasemii mai ales în bazinul mediteranean
Zone tropicale – splenomegalii infecțioase
Istoricul bolii:
Contexte tipice; dureri mari – afecțiune acută
Clinic
Splenomegalia este adesea asimptomatică

Pot apărea simptomele de:

compresie exercitată asupra organelor vecine, ce se poate

manifesta prin:
compresiunea stomacului – manifestări dispeptice, senzaţia de

plenitudine
compresiunea colonului - constipaţie, sindrom subocluziv


ruptură splenică postraumatică sau spontană, într-un timp sau


în doi timpi (cu hemoragie peritoneală localizată sau generalizată)
Clinic
Pot apărea simptomele de:

infarctizare splenică (splina megalică nu mai poate fi irigată


corespunzător prin aportul arterial normal): durere de cadran abdominal
superior stâng

volvulări în jurul pediculului splenic datorate creşterii greutăţii splinei


şi modificării poziţiei acesteia prin hipertrofiere: fenomene ocluzive ale
tractului gastrointestinal.

distensia sau afectarea capsulei (inflamație, invazie tumorală) – durere


în hipocondrul şi flancul stg, cu iradiere în umărul stâng exacerbată de
mişcările respiratorii
Inspecția
– în splenomegalie importantă apare mărirea de volum
a abdomenului (bombare asimetrică a hipocondr. şi
flancului stâng)

– în splenomegaliile gigante se observă o creştere de

volum a întregului abdomen

– la persoanele denutrite se poate observa marginea

anterioară a splinei cu incizura (crena lienală)
Palparea
• pacientul în decubit dorsal, examinatorul în
dreapta sa; mâna dreaptă se aşează pe
hipocondrul stâng cu degetele îndreptate spre
rebordul costal executând o presiune în direcţia
axilei in timp ce pacientul inspiră, iar mâna
stângă ridică uşor regiunea lombară
Palparea
• pacientul în decubit lateral drept, palparea se poate
face fie de pe partea dreaptă sau stângă a pacientului,
inspiră profund (poziţia favorizează palparea unei spline
uşor mărită în volum)
» palpare din partea dreaptă – glisare
» palpare din stânga – cu mâna stângă prin acroşare

• la persoanele cu perete abd. gros (masa musculară,

obezitate) se efectuează palpare bimanuală: pacientul în
decubit dorsal cu mâna stângă poziţionată sub regiunea
lombară
Examenul splinei
– normal splina nu se palpează
– se poate palpa în:
– visceroptoză
– procese patologice care coboară diafragmul
stâng (pleurezie, emfizem pulmonar)
– splenomegalie (trebuie diferenţiate de
formaţiuni de vecinătate în special RS care
prezintă contact lombar, splenomegalia creşte
în jos şi oblic spre linia mediană, uneori
intersectând-o)
Percuția
– utilă pentru recunoaşterea unei splenomegalii
incipiente, inaccesibilă palpării

– la percuţie – submatitate/matitate cu formă

ovalară, se proiectează între coasta IX-XI (6
cm) (între LAM şi LAP)
Tehnica percuţiei
– pacientul aşezat în decubit lateral drept, cu membrele
inferioare flectate şi mâna stângă pe cap, se efectuează
percuţia toracelui la nivelul axilei pe cele 3 linii

– se obţine limita superioară acolo unde sonoritatea →

matitate şi limita inferioară acolo unde
matitatea→timpanism

– pentru marginea anterioară se percută dinspre spaţiul

Traube înainte lateral spre stânga acolo unde
timpanism→matitate

– marginea posterioară nu poate fi delimitată percutoric,

malitatea splenică continuându-se cu cea a matităţii
Auscultația
• frecătura peritoneală în aria splenică:
infarct splenic, perisplenită

• suflu sistolic în aria arterei splenice:

stenoză de a. splenică, anevrism a. splenică
Analiza semiologică a splenomegaliei
– 1. aprecierea gradului splenomegaliei
– 2. consistenţa - moale – febra tifoidă, malarie
- elastică – chist hidatic
- fluctuentă – abces splenic
- dură – limfoleucoze, amiloidoze
– 3. marginea anterioară a splinei se palpează cu uşurinţă,
menţinându-si incizarea lienală caracteristică şi în formele gigante
– 4. suprafaţa – de regulă netedă; este neregulată în TBC, chist
hidatic, tumori
– 5. sensibilitate – durere palpatorică: infarct splenic, perisplenita şi
hematom splenic
– 6. mobilitate
- respiratorie – se menţine în majoritatea splenomegaliilor
- fixitatea din perisplenită, splenomegalii gigante
 Definiție
Sindromul splenomegalic reprezintă totalitatea
manifestărilor clinice și paraclinice a diferitelor
afecțiuni care evoluează cu splenomegalie.
 Etiologie
Cel mai bine separată în funcție de gradul splenomegaliei:

- Splenomegalie moderată (splină sub 1000 gr.):

- Majoritatea afecțiunilor!

- Splenomegalie masivă (splină peste 1000 gr.):

- Leucemia cronică mieloidă (granulocitară)
- Mielofibroza (primară sau secundară Policitemiei vera)
- Limfomul splenic
- Malaria
- Leishmanioza (kala-azar sau „febra neagră”)
- Boala Gaucher
Etiologie
 Etiologie
Splenomegalie congestivă:
- ciroză hepatică
- insuficiență cardiacă
- sindromul Budd-Chiari, obstrucția venelor suprahepatice,
tromboză de venă portă, cavernom portal, tromboză de
venă splenică, stenoză congenitală de venă splenică,
compresiune exterioară asupra venei porte sau venei
splenice prin tumori sau ascită

Splenomegalie tumorală:
- tumori maligne: limfom, tumori splenice primare și
metastatice, sarcom
- tumori benigne: hemangiom
 Etiologie
Splenomegalia din boli infecțioase difuze sau localizate:

- virale: hepatită, mononucleoză infecțioasă,

citomegalovirus, infecția cu HIV
- bacteriene: salmoneloză, bruceloză, tuberculoză
- parazitare: malaria, toxoplasmoza, leishmanioza,
histoplasmoza
- micoze
- endocardită infecțioasă, septicemii
 Etiologie
Splenomegalia din boli inflamatorii: sarcoidoză, lupus eritematos
sistemic, artrită reumatoidă, sindromul Felty (artrită reumatoidă,
adenopatie, leucopenie)

Splenomegalia din boli infiltrative: boala Gaucher, glicogenoze,

amiloidoză.

Splenomegalia din boli hematologice: leucemia cu celule păroase,

leucemia limfatică cronică, policitemia vera, mielom multiplu,
trombocitopenie esențială, mielofibroză, anemie hemolitică
acută, siclemie, icter hemolitic congenital, talasemia, anemia
Biermer, anemia hemolitică acută, boala Werlhof (PTI)

Splenomegalia posttraumatică: hematom splenic

Hipersplenism
 Tablou clinic
Simptomele pot fi grupate în:

- simptome datorate splenomegaliei şi complicațiilor

acesteia: durere sub formă de junghi în perisplenită (abces
splenic, infarct splenic), jenă dureroasă în splenomegalii
masive, greutate în hipocondrul drept
- simptome ale organelor vecine realizate prin
compresiunea dată de splenomegalie asupra acestora:
greață, tulburări de tranzit intestinal, meteorism și tulburări
urinare, sațietate precoce
- simptome asociate splenomegaliei în cadrul bolii de bază:
frisoane, astenie (leucemii), transpirații, prurit (limfom
Hodgkin)
 Tablou clinic

Splenomegalie grad III – limfom non-Hodgkin splenic cu celule mari T

 Tablou clinic
Inspecția
la copii torace conoid, produs prin splenomegalii gigante
paloare în leucemii, anemii și endocardita bacteriană
roșeață în policitemia vera, ciroza hepatică
icter în anemii hemolitice („ca paiul”) și afecțiuni hepatice
circulație colaterală în hipertensiune portală
purpura în trombocitopenie idiopatică (PTI)
echimoze în ciroza hepatică
febră în bruceloză, septicemie, leucoze și abces splenic
steluțe vasculare în ciroză hepatică
degete hipocratice în poliglobulie
comă în ciroza hepatică cu encefalopatie hepatică
Tablou clinic
Tablou clinic
Tablou clinic
 Tablou clinic
Palparea
Splenomegaliile ușoare nu pot fi detectate prin palpare (splina
trebuie să își dubleze volumul pentru a fi accesibilă palpării)
Palparea în inspir profund poate decela uneori polul inferior splenic la
copii si persoanele slabe
Palparea unei incizuri la nivelul marginii inferioare indică palparea
splenomegaliei și nu a altei organomegalii, de exemplu
a nefromegaliei
Consistența splinei:
 dură: leucoze cronice, amiloidoză, malarie, poliglobulie, talasemie
 elastică: chist hidatic, mononucleoză infecțioasă, hematom
splenic
 fluctuentă: abces splenic
Tablou clinic
 Tablou clinic
Palparea
Suprafața splinei:
netedă: în majoritatea bolilor
neregulată: tumori, chist hidatic, tuberculoză
Sensibilitatea splinei:
insensibilă la palpare:amiloidoză, leucoze cronice, anemie
Biermer, tuberculoză splenică, chist hidatic splenic
sensibilă: perisplenită din abces splenic și infarct splenic
Mobilitatea respiratorie este prezenta în splenomegaliile
minore, moderate și lipsește în splenomegaliile gigante.
Tablou clinic
 Tablou clinic

Percuția în splenomegalie evidențiază înlocuirea

timpanismului din spațiul lui Traube (bula de gaz a
stomacului) cu matitate.

Dg. diferențial:
 pleurezie stângă
 pericardită exsudativă
 lob stâng hepatic mărit
 postalimentar
 obezitate
 Paraclinic
Explorări paraclinice

 ecografia abdominală
Pentru diagnostic
 computer tomografia
 RMN (hemangioame, hemocromatoză, b. Gaucher)
 Scintigrafie

 Splenomeglia = axul lung al splinei depășește 13 cm la

adult

 PET-Scan: pentru stadializarea limfoamelor

Este necesară determinarea etiologiei splenomegaliei!

 Paraclinic
Explorări paraclinice

Splenomegalie
Af. digestive Af. hematologice

Hemoleucogramă obligatorie
Explorări dirijate Frotiu sangvin

...
Reticulocite, electroforeza Hb,
Diagnostic aspirat medular și BOM
Paraclinic

Leishmanioza
Paraclinic

Pneumocystis jirovecii la pacient cu HIV