Psihoza

maniaco-depresiva (tulburarea
bipolara)
 Ce este tulburarea bipolara?
 Tulburarea bipolara denumita si psihoza maniaco-depresiva
sau psihoza periodica reprezinta o tulburare mentala ce consta
in modificarea anormala a starii psihice, energiei si abilitatii
de functionare a unei persoane.
 Astfel, apare succesiunea episoadelor depresive cu episoadele
maniacale. Spre deosebire de variatiile starii psihice ale unei
persoane normale de-a lungul vietii, simptomele acestei boli
sunt mult mai severe.
 Ca urmare a acestei variatii de afectivitate, individul cu
aceasta tulburare nu poate mentine relatiile de prietenie, are
probleme la serviciu, performante scazute, putand ajunge chiar
la suicid.
 Tipic, tulburarea bipolara debuteaza in adolescenta sau la
adultul tanar. Uneori insa, se poate dezvolta inca din copilarie
sau chiar mai tarziu, la batranete.
 Conceptul de tulburare bipolara a fost extins de la
modificari subtile cu variatii “normale” ale dispozitiei
pana la modificari majore, patologice ale dispozitiei.
 Exista astfel trei tipuri de tulburare bipolara:

I- Se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade

maniacale sau mixte, acompaniate de regula de
episoade depresive majore
II- Unul sau mai multe episoade depresive majore,
acompaniate de un episod hipomaniacal
III- Tulburare pseudo-unipolara – aici se
experimenteaza episoade recurente de depresie
unipolara si elemente clasice care pot sugera ca
pacientul este pe cale sa aiba un episod maniacal.
 Simptomatologie
 Tulburarea bipolara este o afectiune in care indivizii
sufera de schimbari extreme de dispozitie, de la depresii
severe pana la episoade maniacale, ce se pot intinde de-
a lungul unor mari perioade de timp, impiedicand o
functionare normala in viata de zi cu zi.

 Diagnosticarea tulburarii este dificila, chiar si pentru

profesionisti, multi pacienti fiind tratati initial pentru
depresie majora.

 Astfel, s-au identificat mai multe categorii de simptome:

 1.Semne si simptome ale maniei:
- dispozitie iritabila/euforica, violenta verbala si fizica, ce
dureaza de cel putin o saptamana
- insomnie - scade nevoia de somn, pacientul nefiind afectat de
nivelul energetic care este crescut (diferit de depresie in care
nivelul energetic este scazut, scade durata somnului cu
oboseala consecutiva)
- sentimente de marire, grandoare - variaza de la incredere
crescuta in fortele proprii pana la delirul grandomanic
- fuga de idei
- hiperactivitate (sociala, sexuala, profesionala)
- logoree (vorbeste mult)
- dezinhibitie (verbala, sexuala, in maniera de a sofa, cheltuie
mai mult, initiative neasteptate in a initia calatorii)
- abuz de droguri - in special cocaina, alcool, sedative
 Accesul maniacal  poate debuta brusc, exploziv sau precedat de simptome precum:
indispozitie, tulburari digestive, tulburari respiratorii sau tulburari psihice.

 In perioada manifestarilor, tulburarile afective domina tabloul psihic, aparand o

crestere a tonusului afectiv, euforia: bolnavul este intr-o exagerata buna-dispozitie,
vesel, canta, danseaza, intra repede in relatii cu cei din jurul sau, este dispus la
glume.

 Atentia spontana este exagerata. Datorita superficialitatii perceptiior si din cauza

hipervigilitatii atentiei, apar si iluziile, in special iluziile de persoana: bolnavul
confunda usor o persoana cu alta, prin scaderea posibilitatii de diferentiere .

 Delirul expansiv al maniacalilor este insa instabil, fugitiv, modificandu-se si

renuntand la el de la o zi la alta.

 Limbajul gesticulat al bolnavului in puseu maniacal este bogat, iar tinuta,

imbracamintea este multicolora, ornamentala, femeia se fardeaza exagerat, iar
tendintele spre exhibitionism si hipersexualitate sunt frecvente.

 Netratat, accesul maniacal poate dura luni de zile.

 Remisiunea survine dupa cateva zile sau saptamani de tratament.

 2.Semne si simptome ale depresiei:
- dispozitie trista, anxietate - accentuate dimineata
- idei de inutilitate, culpabilitate, neajutorare
- scaderea interesului pentru activitatile zilnice
- fatigabilitate, scaderea randamentului util
- dificultati de concentrare, de a lua decizii
- scadere memoriei
- neliniste, iritabilitate
- insomnii sau hipersomnii, vise cu cosmaruri
- cresterea sau uneori scaderea apetitului cu modificarea greutatii
- scaderea stimei de sine, tendinta de devalorizare, aprecieri
negative a calitatilor fizice si psihice
- acuze somatice - diverse dureri care nu sunt de cauza organica
( palpitatii, dureri de inima )
- idei autolitice – de suicid, idei de culpabilitate.
 Accesul depresiv, numit si melancolie, este o alta manifestare a psihozei periodice,
care poate surveni imediat sau dupa un interval de la remisiunea accesului maniacal
sau a altui acces depresiv.

 Tabloul clinic al melancoliei este situat la polul opus maniei.

 In perioada manifesta, melancolicul este abatut, trist, abulic, adica nu are initiativa si
nici placerea de a fi activ. Bolnavii vorbesc in soapta, raspunzand monosilabic la
intrebari.
 Acestei inhibitii a functiilor psihice ii corespunde si o inhibitie motorie; stau pe
marginea patului, cu capul plecat pe piept, cu mainile incrucisate, cu mimica
exprimand o adanca durere morala, se plang ca nu mai pot simti aceleasi sentimente,
ca nu mai pot participa la viata („anestezie psihica dureroasa").

 Cand depresiei i se adauga teama (anxietatea), melancolicii devin nelinistiti, se plimba

agitati de la un capat la celalalt al camerei, isi frang mainile, implora de la cei din jur
ajutor sau cer sa li se curme viata.

 Halucinatiile si iluziile auditive apar rar si au caracter depresiv. Intr-o forma mai grava,
melancolicul ramane la pat, refuza alimentatia, nu vorbeste cu nimeni, nu se misca din
pat, nici chiar pentru indeplinirea unor necesitati fiziologice (urineaza in pat).

 Acesti bolnavi, dupa un timp, pot trece la acte impulsive bruste (se automutileaza, se
dau cu capul de pereti, se pot chiar sinucide).
 Sinuciderea survine cu o frecventa maxima, de obicei la iesirea din inhibitia motorie
sau in perioadele de iesire din acces.
 3.Hipomania:
- este un nivel mediu de manie, care-l face pe omul ce
experimenteaza aceasta tulburare sa se simta bine;
- este asociata cu o buna functionare si productivitate crescuta.
- Fara tratament adecvat, hipomania se poate transforma in manie
severa sau chiar in episod depresiv.
- Uneori, episoadele maniacale sau depresive pot contine elemente
psihotice - halucinatii auditive, vizuale sau tactile, simte
prezenta unei persoane care nu este de fapt in apropiere; sau
delir de grandoare - nejustificat de situatia reala a individului, de
exemplu, crede ca  este presedinte sau ca ar avea puteri
supranaturale – in manie, sau idei de vinovatie sau ruinare –in
depresie.
- Uneori, aceasta tulburare se confunda cu schizofrenia datorita
elementelor halucinatorii.
 4.Simptomele tulburarii mixte:
- agitatie
- tulburari hipnice (de somn)
- modificari ale apetitului
- psihoza 
- ganduri de suicid

 Persoanele cu astfel de tulburare pot avea o dispozitie

deosebit de trista, neajutorata si in acelasi timp se pot
simti extrem de plini de energie.
 Evolutie
 Tulburarea bipolara este recurenta, fapt pentru care, dupa remisiunea
episodului maniacal, tratamentul de intretinere va fi mentinut pe termen
lung.

 In evolutia acestei boli exista o relatie sezoniera, episoadele maniacale

aparand vara, iar cele depresive iarna. Cand episoadele apar exclusiv in
relatie cu anotimpurile, vorbim de tulburare afectiva sezoniera. Cand
succesiunea episoadelor este: depresie-iarna si hipomanie-primavara,
tulburarea afectiva sezoniera se incadreaza in criteriile tulburarii bipolare
de tip II. Remisiunea este de obicei completa intre episoade.

 Episoadele netratate se pot prelungi pana la 6-12 luni, spre deosebire de

cele tratate ce dureaza 3-6 luni.

 Pacientii care au exclusiv manie sunt rari, cei mai multi sufera cel putin un
episod de depresie, fiind diagnosticati cu tulburarea bipolara.
 Cauze
 Tulburarea bipolara nu are o singura cauza. Se pare ca unii
oameni sunt predispusi genetic pentru aceasta afectiune, dar nu
toti cei cu o vulnerabilitate innascuta o si dezvolta, indicand ca
genele nu sunt singura cauza.

 Unele studii imagistice ale creierului au aratat modificari fizice

in structura acestuia la persoanele cu tulburare bipolara. Alte
studii indica spre dereglari la nivelul neurotransmitatorilor,
anormalitati in functiile tiroidei, un ritm circadian haotic si
niveluri ridicate de cortizol (hormonul stresului). 

 De asemenea se crede ca unii factori externi, de mediu si

psihologici, ar fi implicati in dezvoltarea afectiunii maniaco-
depresive. Acesti factori sunt numiti “triggers”(declansatori), ei
putand provoca noi episoade maniacale sau depresive sau pot
agrava simptomele deja existente. Totusi, multe episoade ale
afectiunii se produc fara un trigger specific.
 Cauze
 Stresul – Evenimentele de viata stresante pot provoca tulburarea bipolara
in indivizii cu vulnerabilitate genetica. Aceste evenimente sunt schimbari
drastice sau bruste – bune sau rele – cum ar fi casatoria, mersul la facultate,
pierderea unei persoane iubite, concedierea sau mutatul in alt oras.
 Abuzul de substance psihoactice – desi acest abuz nu produce in mod
direct aparitia afectiunii, el poate provoca un episod al bolii sau poate
inrautatii demersul acesteia. Droguri precum cocaina, ecstasy si
amfitaminele pot lansa episoade de manie, in timp ce alcoolul si
tranchilizantele pot provoca debutul depresiei.
 Medicatia – Anumite medicamente, mai ales cele antidepresive, pot initia
un episod maniacal. Alte medicamente ce pot produce manie sunt cele de
raceala eliberate fara reteta, cele inhibitoare de apetit, cele ce contin
cofeina, corticosteroizi si medicamentele pentru afectiuni ale tiroidei.
 Schimbarile sezoniere – Episoadele de manie si depresie urmaresc, cel
mai des, un tipar sezonier. Episoadele maniacale sunt mai des intalnite in
timpul verii, iar cele depresive sunt mai dese in timpul toamnei, iernii si
primaverii.
 Somn insuficient – Pierderea chiar si a 2-3 ore de somn poate provoca un
episod maniacal.
 Diagnosticare
 Diagnosticare este bazata pe auto-raportarea experientelor individului sau
prin identificarea de catre membrii familiei, a prietenilor sau colegilor de
munca a unor anormalitati in comportament. Acestea sunt urmate de
observatii secundare facute de catre profesionisti in institutii specializate.

 O prima verificare poate include si un control medical fizic, prin care se

vor exclude diverse afectiuni precum: hipo- sau hipertiroidismul, dereglari
metabolice, infectii sau boli cronice, sifilis sau HIV. De asemenea, o
encefalograma poate exclude epilepsia, iar o tomografie computerizata va
scoate din discutie eventuale leziune ale creierului.

 Scala de Diagnosticare a Spectrului Bipolar (Bipolar Spectrum Diagnostic

Scale – BSDS) a fost creata de Dr. Ronald Pies si a fost apoi imbunatatita
si testata de catre medicul si psihologul Nassir Ghaemi si colaboratorii sai.
Scala contine 19 itemi sub forma unor intrebari si doua sectiuni pentru
varianta in engleza. Scala a fost validata si a demonstrat o mare eficacitate.
 Tratament
 Majoritatea bolnavilor cu tulburare bipolara, chiar si aceia cu
forme severe, pot obtine o stabilizare substantiala a statusului
psihic.
 Deoarece aceasta tulburare este de natura recurenta,
tratamentul urmareste:
- in fazele acute ale episoadelor -> remisiunea lor
- in perioadele intercritice -> mentinerea remisiunilor si
prevenirea recaderilor printr-un stabilizator al dispozitiei pe
termen lung.
 Tratamentul stabilizator al dispozitiei (timostabilizator) este de
obicei prescris pentru controlul tulburarii bipolare . In general,
oamenii cu tulburare bipolara continua tratamentul
timostabilizator pe o perioada foarte lunga (ani). Alte
medicamente sunt adaugate daca este necesar, pentru perioade
scurte de timp pentru a trata episoadele de depresie sau manie
survenite in ciuda tratamentului timostabilizator.
 Tratamentul psihosocial
 Tratamentul psihosocial cuprinde anumite forme de
psihoterapie pentru sprijinirea si educarea pacientilor cu
tulburare bipolara si familiilor acestora.
 Cele mai folosite metode de acest gen sunt:

* Terapia cognitiv-comportamentala – invata pacientii sa inlature

pattern-ul inadecvat asociat cu boala.
* Psihoeducatia - implica informarea bolnavilor cu psihoza
maniaco-depresiva despre implicatiile acestei boli si
tratamentul sau. Psihoeducatia este, de asemenea, importanta
pentru familie.
* Terapia de familie - foloseste strategii pentru a reduce stresul
ce apasa familiile acestor pacienti.
* Terapia interpersonala si sociala - ajuta oamenii cu aceasta
boala sa-si imbunatateasca relatiile interpersonale si sa-si
stabileasca un program regulat.
 Alte tratamente
 In anumite situatii, tratamentul psihosocial, medicamentele
sau nici una din combinatiile lor nu se dovedesc a fi eficiente
sau dau rezultate prea greu, ca in cazul simptomelor suicidare,
asa incat se poate lua in considerare terapia anticonvulsivanta
(ECT=Electroconvulsive therapy).
 ECT poate fi luata in considerare si pentru tratarea episoadelor
acute, cand conditiile medicale, inclusiv graviditatea, sunt prea
riscante. ECT este foarte eficienta si in tratamentul episoadelor
depresive severe, maniacale, sau mixte.

 Acizii omega-3 din uleiul de peste este studiat ca fiind

folositor in acesta boala, insa nu sunt suficiente date
referitoare la acest lucru.
 Recuperare
 Un studiu efectuat de la prima internare a pacientilor cu
manie sau episoade mixte (reprezentand cele mai severe
cazuri) a aratat ca 50% dintre pacienti si-au revenit din
punct de vedere simptomatic in 6 luni de la initierea
tratamentului, iar 98% in 2 ani.
 72% nu au mai prezentat simptoame si 43% si-au
revenit functional, redobandindu-si ocupatia si statutul
anterioare internarii.
 Totusi, 40% au ajuns sa resimta un nou episod maniacal
sau depresiv la 2 ani dupa recuperea simptomatica si
19% au demonstrat oscilatie fazica fara recuperare.
 Experientele si comportamentul caracteristice
tulburarii bipolare sunt, de cele mai multe ori,
neintelese de indivizi si nediagnosticate corect de
catre profesionisti si din aceasta cauza tratamentul
adecvat nu este aplicat, putandu-se ajunge la o
intarziere a acestuia cu 10 ani si chiar mai mult.

 Aceasta intarziere in tratament nu pare sa se

amelioreze in prezent, desi acum atentia acordata
tulburarii este semnificativ mai crescuta.

 O atenta analiza longitudinala a simtomatologiei si a

episoadelor, imbogatita, daca e posibil, cu discutii cu
prietenii si familia pacientului, e cruciala in stabilirea
unui diagnostic valid si in crearea unui plan de
tratament potrivit.
 Bibliografie
 1. Neuropsihologie clinica si neurologia
comportamentului, Editia a II-a, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1996

 2. S. Chelcea, A. Chelcea, Eu, tu, noi. Viata psihica –

ipoteze, certitudini, Ed. Albatros, Bucuresti, 1983

 3. Torres IJ, Boudreau VG, Yatham LN,

Neuropsychological functioning in euthymic bipolar
disorder: a meta-analysis, Acta Psychiatrica
Scandinavica, 2007