PATOLOGIA APARATULUI

LACRIMAL

Curs 2012
 Generalităţi
 Aparatul lacrimal, format din glandele şi căile lacrimale, are
rolul de a produce, repartiza şi drena lacrimile, asigurînd,
împreună cu sistemul palpebral, protecţia corneei.
 Filmul lacrimal precornean:
- ecran protector între epiteliul corneo-conjunctival şi mediul
extern
- asigură nutriţia şi apărarea corneei contra agresiunilor
traumatice şi infecţioase.
 Glanda lacrimală principală :
- situată în unghiul supero-extern al orbitei
- adapostită în foseta lacrimală a osului frontal
- situată între m. ridicator al pleoapei sup si m. drept extern
- culoare roz-cenuşie, de mărimea unei migdale
 Glanda palpebrală
- prelungire a glandei lacrimale
- denumită şi glanda accesorie Rosenmuller

 Glandele lacrimale accesorii

- glandele Krause şi Wolfring ( secreţie seroasă)

- glandele Henle ( secreţie de mucină)
- glandele Meibomius, Zeiss şi Moll ( secreţie lipidică)
 Căile lacrimale
- încep în treimea internă a
pleoapei, lipsită de cili

- punctul lacrimal ( sup, inf)

- canaliculul lacrimal

- sac lacrimal

- canalul lacrimo-nasal
 Vascularizaţia
- Glanda lacrimală: artera lacrimală
- Venele sunt tributare venelor oftalmice superioare

 Limfaticele
- ganglionii preauriculari şi parotiroidieni

 Inervaţia
- fibre senzitive din braţul lacrimal al nervului oftalmic
- fibre simpatice din plexul carotidian
- fibre parasimpatice din nucleul lacrimo-muco-nazal al
facialului
 METODE DE EXAMINARE
 Starea glandei lacrimale se apreciază prin inspecţie şi palpare
a regiunii supero-externe a orbitei.
 Secreţia lacrimală se apreciază prin testul Schirmer.
 Examinarea căilor de drenaj se face prin inspecţia punctelor
lacrimale la nivelul unghiului intern al globului ocular.
 Testarea permeabilităţii căilor lacrimale se face prin
instilaţii, irigaţii, sondaje sau radiografie cu substanţă de
contrast.
 Instilaţiile se fac în fundul de sac conjunctival inferior, cu o
substanţă colorantă (fluoresceină), care ajunge în fosa nazală.
 Irigaţia se face prin introducerea în punctul lacrimal inferior,
după dilataţia acestuia cu o canulă, a unui lichid ce curge pe
obraz, atunci cînd căile lacrimale nu sunt permeabile.
 Radiografia cu substanţă de contrast permite stabilirea
sediului unei obstrucţii la nivelul căilor lacrimale.
 SEMIOLOGIA APARATULUI LACRIMAL
 Tulburările funcţionale ale aparatului lacrimal se manifestă prin
lăcrimare sau prin hiposecreţie lacrimală.
 Cînd lacrimile sunt prea abundente şi se scurg pe faţă – epiforă.
 Cînd căile de excreţie sunt permeabile, lăcrimarea este însoţită de
rinoree.
 Lăcrimarea poate fi:
- prin hipersecreţie poate fi - reflexă, dată de o iritaţie a polului
anterior, de o hipertonie oculară, de anomalii de poziţie ale pleoapelor
sau de iritaţii ale trigemenului
- psihică declanşată de emoţie, tristeţe.
- prin hiposecreţie – apare datorită unui obstacol în scurgerea
lacrimilor, situat la nivelul punctelor lacrimale, canaliculelor sau
canalului lacrimo-nazal. Ea determină o cheratoconjunctivită uscată,
cu risc de suprainfecţie. Este asociată cu senzaţie de înţepătură,
durere, arsură la deschiderea pleoapelor.
 INFLAMAŢIILE GLANDEI LACRIMALE
 Dacrioadenita este inflamaţia glandei lacrimale
 Dacrioadenita acută

- Etiologie : parotidită epidemică, pneumonie, rujeolă,

scarlatină, mononucleoză infecţioasă
- Clinic: alterarea stării generale, febră, edem palpebral
inflamator şi deformarea in S “ culcat” a pleoapei
superioare;adenopatie, chemosis
- Evolutie : retrocedare sau agravare spre flegmon în 7 – 10
zile
- Tratament : AB şi antiinflamatorii
adminstrate local si general
 Dacrioadenita cronică – se manifestă prin
- tumefierea progresivă a glandei lacrimale
- fără fenomene reacţionale
Poate fi uni sau bilaterală şi
apare in infectii cronice : sifilis, lepra, trahom
şi în sindromul Mickulicz
Sindromul Mickulitz – constă în tumefierea
bilaterală a glandelor parotide din cauza unui
infiltrat benign cu celule limfoide.
Afecţiunea interesează mai mult sexul feminin,
de vîrstă medie.

Dacrioadenita acuta
 INFLAMAŢIILE SACULUI LACRIMAL

 Dacriocistita – este inflamaţia sacului

lacrimal, care poate fi acută sau cronică

 Dacriocistita acută
- cuprinde tot peretele sacului lacrimal,
- edem, hiperemie locala, durere
- febra, adenopatie
- la palpare se evidenţiaza colectie purulentă
 Evoluţie : frecvent cu deschiderea spontană a colecţiei, la
piele.
Pericistita – complicaţie a dacriocistitei acute, cu caracter
flegmonos, cu supuraţie perisaculară. Poate abceda la
piele, dînd fistulă lacrimală.
Dacriocistita cronică – evoluţie atenuată,
mai frecventă la bătrîni.
Clinic: lăcrimare cronică, accentuată
la lumină şi frig; în unghiul intern al pleoapei
apare o tumoretă in regiunea sacului lacrimal,
nedureroasă, cu tegumente indemne
La apăsare, în regiunea sacului, apare o
secreţie muco-purulentă prin punctele lacrimale.
 Tratamentul in dacriocistite

 Dacricistita acută
- local: comprese calde cu rivanol
- general : AB cu spectru larg

 Dacriocistita cronică
- chirurgical : dacriocistorinostomie (DCR)
- restabilirea drenajului pe traiectul fiziologic cu proteza
din policlorura de vinil
 Dacriocistita nou-născutului (congenitală)
 Consecinţa imperforării congenitale a canalului lacrimo-nazal,
urmată de acumularea secreţiilor în sac, rezultînd o
dacriocistită cronică.
 La debut apare epiforă permanentă, apoi prin suprainfectatre
se instalează o dacriocistită supurată.

 permeabilizarea canalului lacrimo –nazal se realizează uneori

doar prin compresiune pe sac, prin simplu masaj al zonei. În
caz de eşec sunt utilizate sondele Bowman pentru
permeabilizarea canalului lacrimo-nazal, urmată de spălătură a
căilor lacrimale.