REZOLVAREA ECUAŢIILOR NELINIARE

Enunţul problemei
Fie ecuaţia neliniară: f ( x ) = 0

pentru care se cunoaşte că admite o rădăcina în intervalul [a, b]. Se cere determinarea

valorii rădăcinii   [ a, b] astfel încât f ( α ) < ε, unde ε reprezintă precizia cu care

se doreşte determinarea soluţiei.
Determinarea intervalului în care se găseşte soluţia se poate face fie analitic, dacă se
cunoaşte derivata funcţiei f ( x ) , utilizând şirul lui Rolle, fie pe baza unor considerente
de natura tehnică.
Toate metodele de rezolvare constau în restrângerea intervalului iniţial [a, b] în jurul
rădăcinii căutate.
În cazul tuturor metodelor se verifică în prealabil dacă în intervalul dat se afla o rădăcina
a ecuaţiei: Dacă f (a)  f (b)  0 în interval se află o rădăcină, în caz contrar nu şi
ca urmare procesul de căutare a soluţiei nu mai trebuie efectuat.
METODA ÎNJUMĂTĂŢIRII INTERVALULUI
Metoda constă în restrângerea intervalului iniţial [a, b] prin înjumătăţirii succesive, de
fiecare dată stabilind în care subinterval se găseşte rădăcina.

f (x)

x2
a x1 b x
Etapa 1
Se determină mijlocul intervalului iniţial [a, b]
ab
x1 
2

Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina, testând valoarea produsului f ( a)  f ( x1 )

 0  [a, x1 ]
f (a )  f ( x1 ) 
 0  [ x1 , b]

Se verifică dacă s-a obţinut rădăcina.

da  rădăcina este   x1 şi algoritmul de căutare se opreşte;
f ( x1 )   
nu  rădăcina nu a fost determinată şi ca urmare se va mai
parcurge o etapă.

La etapele următoare se efectuează acelaşi tip de calcule dar pentru intervalul restrâns
la etapa precedentă.
METODA SECANTEI FIXE
Această metodă utilizează, pentru apropierea de soluţie, intersecţia dinte axa absciselor
şi secanta la graficul funcţiei f ( x ), care uneşte punctele de pe grafic determinate de
extremităţile intervalului de căutare specificat iniţial.

y 2  y1
Panta secantei se va calcula cu relaţia: m
x 2  x1

iar ecuaţia secantei se poate scrie sub forma: y  y 2  m   x  x2 

 y 2  y1
m y  y 2  m   x  x2 
x 2  x1

Abscisa punctului de intersecţie y2

x3  x 2 
al secantei cu axa orizontală este: m
pentru această valoare se recalculează funcţia
obţinându-se valoarea: y 3  f  x3 
În punctul de coordonate (x3, y3) se duce o paralelă la secanta iniţială, o dreaptă de pantă
m, care va fi utilizată pentru continuarea procesului de căutare. Ca urmare, valorile
succesive care se vor obţine pentru determinarea soluţiei se pot scrie prin formula de
recurenţă: f  x k 1 
x k  x k 1 
m
Drept criteriu de oprire al algoritmului de căutare se poate utiliza relaţia: x k  x k 1  
prin care se verifică dacă diferenţa dintre două determinări ale soluţiei este mai mică decât
o valoare ε, impusă iniţial, sau relaţia:
f  xk   

prin care se verifică dacă valoarea funcţiei la determinarea în curs a devenit mai mică decât
o valoare ε, impusă iniţial.
Pentru a face o apreciere asupra convergentei metodei se va utiliza dezvoltarea în serie
Taylor a funcţiei. Presupunând că valoarea exactă a soluţiei este  şi prin urmare f(α) = 0,
atunci două determinării succesive ale soluţiei se vor putea scrie sub forma:
x k    ek x k 1    ek 1
în care ek şi ek+1 vor reprezenta erorile produse la cele două etape succesive.

Înlocuind aceste valori în relaţia de recurenţă a metodei se obţine:

f    ek 
  ek 1    ek 
m

Prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei în jurul punctului  şi păstrând numai primii doi
termeni ai dezvoltării, se obţine egalitatea:
f     ek  f   
' 

ek 1  ek  1 
f '
   
ek 1  ek  sau: 
m  m 

Prin această relaţie poate fi exprimată eroarea care se produce la o etapă oarecare faţă de
eroarea produsă la etapa precedentă. Procesul va fi convergent dacă paranteza are o
valoare subunitară, deci dacă: f '  
1 1
m

Această condiţie poate fi îndeplinită pentru valori mari ale pantei secantei.
METODA SECANTEI VARIABILE
La această metodă, la fiecare etapă se recalculează panta secantei. În acest scop
punctele care reprezintă extremităţile secantei se aleg astfel: unul dintre ele, de
exemplu cel din stânga, este fix alegându-se limita din stânga a intervalului de căutare
specificat iniţial; iar al doilea variabil determinat la fiecare etapă:

f (x)
y12

x01 x45 x34 x23 x12 x

y01
Etapa 1: f (x)
y2
1
Se calculează panta secantei determinate
de intervalul iniţial, respectiv punctele
x1 x5 x4 x3 x2 x
având coordonatele (x0, y0) şi (x1, y1): 0 4 3 2 1

y1  y 0 y1
m1  0

x1  x 0

ca urmare ecuaţia secantei va fi: y  y1  m1   x  x1 

Abscisa punctului de intersecţie a secantei cu axa orizontală se va obţine cu relaţia:

y1 f  x1 
x 2  x1   x1 
m m
pentru această abscisă valoarea funcţiei va fi: y 2  f  x2 
Etapa 2: f (x)
y2
1
Se calculează panta secantei determinate
de intervalul iniţial, respectiv punctele
x1 x5 x4 x3 x2 x
având coordonatele (x0, y0) şi (x2, y2): 0 4 3 2 1

y 2  y0 y1
0
m2 
x 2  x0

ca urmare ecuaţia secantei va fi: y  y 2  m2   x  x 2 

Abscisa punctului de intersecţie a secantei cu axa orizontală se va obţine cu relaţia:

y2 f  x2 
x3  x 2   x2 
m m
y 3  f  x3 
pentru această abscisă valoarea funcţiei va fi:
Etapa k:
f (x)
y2
1

Panta secantei la etapa k: x1 x5 x4 x3 x2 x

0 4 3 2 1
y k  y0
mk 
x k  x0
y1
0

Coordonatele punctului care vor determina secanta la etapa următoare:

f  xk 
x k 1  x k  y k 1  f  x k 1 
m

Drept criteriu de oprire al algoritmului de căutare se poate utiliza relaţia:

x k 1  x k  
prin care se verifică dacă diferenţa dintre două determinări succesive ale soluţiei este mai
mică decât o valoare ε impusă iniţial, sau relaţia:
f  x k 1   

prin care se verifică dacă valoarea funcţiei la determinarea în curs a devenit mai mică decât
o valoare ε impusă iniţial.
METODA TANGENTEI
Această metodă utilizează, pentru apropierea de soluţie, intersecţia dintre axa absciselor şi
tangenta la graficul funcţiei f(x), dusă în una dintre extremităţile intervalului de căutare,
care la prima etapă, este cel specificat iniţial. Ca urmare aplicarea metodei necesită
cunoaşterea atât a expresiei funcţiei f(x), cât şi a expresiei derivatei acesteia f’(x), .

f (x)
y1

x0 x3 x2 x1 x

y0
 f (x)
y1

Etapa 1:
x0 x3 x2 x1 x

Ecuaţia tangentei în punctul

y0
de coordonate (x1, y1) va avea expresia:

y  y1  f '  x1    x  x1 

Abscisa punctului de intersecţie al tangentei cu axa orizontală se va obţine cu relaţia:

y1 f  x1 
x 2  x1   x1 
f  x1 
'
f '  x1 

pentru această abscisă valoarea funcţiei va fi f(x2), iar a derivatei f’(x2).

 f (x)
y1

Etapa 2:
x0 x3 x2 x1 x

Ecuaţia tangentei în punctul

y0
de coordonate (x2, y2) va avea expresia:

y  y 2  f '  x2    x  x2 

Abscisa punctului de intersecţie al tangentei cu axa orizontală se va obţine cu relaţia:

y2 f  x2 
x3  x 2   x2 
f '  x2  f '  x2 

pentru această abscisă valoarea funcţiei va fi f(x3), iar a derivatei f’(x3).

Ca urmare, se pot stabili următoarele formule de recurenţă valabile pentru etapa k:
Ecuaţia tangentei în punctul de coordonate (xk, yk) va avea expresia:

y  y k  f '  xk    x  xk 

Abscisa punctului de intersecţie al tangentei cu axa orizontală se va obţine cu relaţia:

yk f  xk 
x k 1  x k   xk 
f '  xk  f '  xk 

pentru această abscisă valoarea funcţiei va fi f(xk+1), iar a derivatei f’(xk+1).

Drept criteriu de oprire al algoritmului de căutare se poate utiliza relaţia:

x k 1  x k  

prin care se verifică dacă diferenţa dintre două determinări succesive ale soluţiei este mai
mică decât o valoare ε impusă iniţial, sau relaţia:
f  x k 1   

prin care se verifică dacă valoarea funcţiei la determinarea în curs a devenit mai mică decât
o valoare ε impusă iniţial.
 Pentru a face o apreciere asupra convergentei metodei se va utiliza dezvoltarea în serie
Taylor a funcţiei. Presupunând că valoarea exactă a soluţiei este  şi prin urmare f(α) = 0,
atunci două determinării succesive ale soluţiei se vor putea scrie sub forma:
x k    ek x k 1    ek 1
în care ek şi ek+1 vor reprezenta erorile produse la cele două etape succesive. Înlocuind aceste
valori în relaţia de recurenţă a metodei se obţine:
f    ek 
  ek 1    ek 
f '    ek 

Prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei în jurul punctului  şi păstrând numai primii doi
termeni ai dezvoltării, se obţine egalitatea:

f     ek  f '   
ek 1  ek 
f '    ek 

ek 1

 e k  1  '
f '
   
e  f '
   e k   f '
  
 e 
f '
    e k  f ''
    f '
 

 f    e 
k 
 k
f '
   e k  k
f '
   ek 
 
 f '     f '    ek   f '    f '     ek  f ''     f '   
ek 1  ek  1  ' e   ek 

 f    e 
k 
 k f '
   e k  f '    ek 

Prin această relaţie poate fi exprimată eroarea care se produce la o etapă

oarecare faţă de eroarea produsă la etapa precedentă:

f ''   
ek 1  ek2 
f '    ek 

Deoarece e k 1  e k2 rezultă o convergenta mult mai bună faţă de metoda secantei.