METODE DE INTEGRARE NUMERICĂ A ECUAŢIILOR

DIFERENŢIALE FĂRĂ DERIVATE PARŢIALE

Aceste metode au drept scop determinarea graficului funcţiei pentru care se cunoaşte
expresia derivatei:

y '  f  x, y 

precum şi valoarea funcţiei într-un punct:

y  x0   y 0

această valoare purtând numele de valoare iniţială.

Metodele utilizează formula de dezvoltare în serie Taylor, relaţie care permite

determinarea valorii funcţiei într-un punct, dacă se cunoaşte valoarea funcţiei într-un
punct alăturat. Pentru o funcţie de o singură variabilă, formula lui Taylor este:

y  x  x   y  x   x  y '

 x  2
y ''

 x  3 '''
 y  
2! 3!
Deoarece formula de dezvoltare în serie Taylor are o infinitate de termeni, se
poate obţine o relaţie de recurenţă prin păstrarea unui număr finit de termeni şi
alegerea unui pas de integrare h.

f (x)
y n+1
y i+1 yn
y1 yi
y0

h h h
x0 x1 xi xi+1 xn xn+1 x

Explicativă la integrarea numerică utilizând formula lui Taylor.

Ca urmare calculul valorilor funcţiei în puncte succesive se poate face utilizând
o relaţie de recurenţă derivată din formula de dezvoltare în serie Taylor, astfel:

h 2 ' ' h 3 ' ''

ym 1  ym  h  y   ym   ym
'
m
2! 3!

O astfel de relaţie nu poate fi utilizată practic deoarece expresia conţine derivatele de

ordin superior ale funcţiei, care sunt necunoscute. Ca urmare metodele de integrare
numerică stabilesc formule de recurenţă care nu conţin derivatele funcţiei fiind totodată
echivalente formulei de dezvoltare în serie Taylor.

Metodele de integrare pot fi de două categorii, în funcţie de cantitatea de informaţie utilizată la

deducerea valorii funcţiei într-un punct, precum şi de modul de efectuare al calculelor:
Metode directe sau metode de tip Runge-Kutta, acest tip de metode utilizează numai
informaţiile obţinute la punctul precedent iar calculul se efectuează prin aplicarea
relaţiei de recurenţă.
Metode indirecte sau de tip predictor-corector, acest tip de metode utilizează
informaţiile obţinute la două puncte determinate anterior iar calculul se efectuează
printr-un proces iterativ în care relaţia de recurenţă este aplicată până la obţinerea
valorii funcţiei cu o precizie impusă iniţial.
METODE DIRECTE
SAU METODE DE TIP RUNGE-KUTTA

Acest tip de metode utilizează o formulă de recurenţă care simulează relaţia de

p
dezvoltare în serie Taylor până la termenul care conţine factorul h

valoarea lui p reprezentând ordinul metodei.

Exemplu: o metodă care utilizează o formulă de recurenţă care simulează

4
relaţia de dezvoltare în serie Taylor până la termenul care conţine factorul h

va fi o metodă Runge-Kutta de ordinul 4.

Modalitatea
. de deducere a formulelor de recurenţă este prezentată în continuare:
a) Metoda Runge-Kutta de ordinul 1 – metoda lui Euler

f (x) L

y m+1

ym

h
xm xm+1 x

Metoda constă în aproximarea graficului funcţiei într-un punct prin tangenta la grafic
dusă în acel punct.
  xm , y m 
f (x) L
Presupunem cunoscute coordonatele y m+1

ale unui punct aparţinând graficului funcţiei. ym

Calculând valoarea derivatei funcţiei în

h
acel punct, se obţine valoarea
xm xm+1 x

y m'  f  x m , y m 
care reprezintă panta tangentei la grafic în acel punct şi a cărei ecuaţie este:
y  y m  y m'   x  x m 
Dacă aproximăm graficul funcţiei cu tangenta la grafic rezultă că obţinem următorul punct al
graficului intersectând tangenta cu verticala dusă în dreptul abscisei x m 1  x m  h ordonata
acestui punct va fi:
h 2 '' h 3 '''
ym 1  ym  h  y   ym   ym
'

y m1  y m  h  y m'
m
2! 3!

Relaţia reprezintă formula de recurenţă în metoda Euler.

Relaţia reproduce primii doi termeni ai dezvoltării în serie Taylor, deci este
echivalentă acesteia până la termenul care conţine factorul h. Ca urmare, metoda Euler este o
metodă de tip Runge-Kutta de ordinul 1.
 h 2 '' h 3 ' ''
y m1  y m  h  y m' ym 1  ym  h  y   ym   ym
'
m
2! 3!

Deoarece orice relaţie de recurenţă are un număr finit de termeni rezultă că va determina
o eroare de trunchiere, notată cu eT

Valoarea acesteia poate fi apreciată în funcţie de pasul de integrare h.

Deoarece valoarea pasului de integrare este subunitară rezultă că dintre toţi termenii
neglijaţi, din formula de dezvoltare în serie Taylor, cea mai mare valoare o va avea cel
care conţine pe h la puterea cea mai mică adică primul termen neglijat. Ca urmare la
metoda Euler eroarea de trunchiere poate fi apreciată ca fiind e  k  h 2
T

Aceasta determină o valoare semnificativă a erorii de trunchiere şi ca urmare gradul

de precizie al metodei Euler este redus.
 Metode Runge-Kutta de ordinul 2

Aceste metode stabilesc formule de recurenţă care simulează formule de dezvoltare în serie
2
Taylor până la termenul care conţine factorul h ca urmare eroarea de trunchiere produsă va fi
apreciată ca fiind eT  k  h , deci metodele sunt mai precise decât cele de ordinul 1. După cum
3

se va arăta în continuare, se pot determina o infinitate de formule de recurenţă de tipul

menţionat. Se vor prezenta două dintre ele precum şi o generalizare.

Metoda lui Euler îmbunătăţită

L1
f (x) L3

Y L2

L
y m+1
ym

h
xm xm+1 x
Presupunem cunoscute coordonatele f (x)
L1
L3

 xm , ym  Y L2

L
y m+1
ym
Valoarea derivatei funcţiei în acel punct:

y  f  xm , y m 
h
'
m xm xm+1 x

care reprezintă panta tangentei la grafic în acel punct, dreapta L1

a cărei ecuaţie este: y  y m  y m'   x  x m 

Intersecţia acesteia cu verticala dusă în dreptul abscisei x m1  x m  h

determină valoarea: Y  y m  h  y m'

Pentru punctul de coordonate  x m1 , Y  se recalculează derivata funcţiei

obţinându-se: 
f x m  h, y m  h  y m'  care reprezintă panta dreptei L2
 L1
f (x) L3

Y L2

L
y m+1
ym
Se determină panta dreptei L3 ca medie
aritmetică a pantelor dreptelor L1 şi L2 :
h
xm xm+1 x


1
2
 
 f  x m , y m   f x m  h, y m  h  y m' 
Dreapta L de pantă Ψ si care trece prin punctul de coordonate (xm, ym) are ecuatia:

y  y m     x  xm 

Obţinem următorul punct al graficului intersectând dreapta L cu verticala dusă în

dreptul abscisei xm+1 ,ordonata acestui punct va fi:

y m1  y m 
h
2
 
 f  x m , y m   f x m  h, y m  h  y m' 

relaţie care reprezintă formula de recurenţă pentru metoda Euler îmbunătăţită.

 y m1
h
2
 
 y m   f  x m , y m   f x m  h, y m  h  y m'  h 2 ' ' h 3 '' '
ym 1  ym  h  y   ym   ym
'
m
2! 3!

Pentru a demonstra că relaţia rececurenţă este echivalentă dezvoltării Taylor până la

termenul care conţine h2 se va proceda după cum urmează. Se utilizează formula de
dezvoltare în serie Taylor pentru o funcţie de două variabile:
f f
f  x  x, y  y   f  x, y   x   y   
x y
cu ajutorul căreia se poate scrie:

 
f x m  h, y m  h  y m'  f  x m , y m   h 
f
x
 h  y m' 
f
y

se mai notează: y m'  f  x m , y m 

După înlocuiri şi reducerea termenilor asemenea, se obţine:

h2  f f 
y m1  y m  h  y m'     y m'  
2  x y 
 f f
y ''   y' 
x y

ca urmare relaţia

h2  f f 
y m1  y m  h  y m'     y m'  
2  x y 

devine:

h 2 ''
y m1  y m  h  y m'   ym
2

adică este echivalentă relaţiei de dezvoltare Taylor până la termenul care conţine factorul
h2 prin urmare metoda Euler îmbunătăţită este o metodă Runge-Kutta de ordinul 2.
 L1
f (x)
Metoda lui Euler modificată L2

Y L
Presupunem cunoscute coordonatele  xm , y m 
y m+1
ale unui punct aparţinând graficului funcţiei. ym

Calculând valoarea derivatei funcţiei în acel h h

2 2
punct, se obţine valoarea:
xm xm+1 x

y m'  f  x m , y m 

care reprezintă panta tangentei la grafic în acel punct, dreapta L1, şi a cărei ecuaţie
este:

y  y m  y m'   x  x m 
h
Intersecţia acesteia cu verticala dusă în dreptul abscisei xm  determină valoarea:
2
h '
Y  ym  y
2 m
 L1
Pentru punctul de coordonate f (x)
L2

 h  Y L

 m 2 ,Y 
x
  y m+1
ym
se recalculează valoarea derivatei funcţiei cu relaţia

y '  f  x, y  h h
2 2
xm xm+1 x
obţinându-se valoarea:

 h h 
f  x m  , y m   y m'  care reprezintă panta dreptei L2
 2 2 

Dreapta L paralelă cu L2 şi care trece prin punctul de coordonate  xm , y m 

va avea ecuaţia:
 h h 
y  y m  f  x m  , y m   y m'    x  x m 
 2 2 
 L1
f (x)
 h h 
y  y m  f  x m  , y m   y m'    x  x m 
L2
 2 2  Y L

y m+1
Obţinem următorul punct al graficului ym
intersectând dreapta L cu verticala dusă în dreptul

abscisei x m1  x m  h h h
2 2
xm xm+1 x
ordonata acestui punct va fi:

 h h 
y m 1  y m  h  f  x m  , y m   y m' 
 2 2 

relaţie care reprezintă formula de recurenţă pentru metoda Euler modificată.

Într-un mod similar celui utilizat la metoda Euler îmbunătăţită se poate arăta că şi formula
de recurenţă dedusă este echivalentă dezvoltării Taylor până la termenul care conţine
factorul reprezintă o metodă Runge-Kutta de ordinul 2.
Generalizare

După cum se poate constata din relaţiile anterioare pentru determinarea relaţiilor de
recurenţă pentru metodele Runge-Kutta de ordinul 2, este utilizată o dreaptă de pantă
Ψ care trece prin punctul de coordonate  x m , y m 

y  y m     x  xm 
.

Vom determina panta acestei drepte astfel încât utilizarea ei să conducă la o formulă de
recurenţă valabilă pentru o metodă Runge-Kutta de ordinul 2. În acest scop vom exprima
panta Ψ prin expresia:


  a1  f  x m , y m   a 2  f x m  b1  h, y m  b2  h  y m' 
în care au fost introduşi coeficienţii reali a1 , a 2 , b1 , b2

a căror valori urmează a fi determinate

y  y m     x  xm  
  a1  f  x m , y m   a 2  f x m  b1  h, y m  b2  h  y m' 
Pentru valorile:

1 1
a1  , a 2  , b1  1, b2  1 se obţine relaţia de recurenţă:
2 2

y m1  y m 
h
2
 
 f  x m , y m   f x m  h, y m  h  y m' 

Pentru valorile:
1 1
a1  0, a2  1, b1  , b2  se obţine relaţia de recurenţă:
2 2

 h h 
y m 1  y m  h  f  x m  , y m   y m' 
 2 2 
 y  y m     x  xm  
  a1  f  x m , y m   a 2  f x m  b1  h, y m  b2  h  y m' 

Determinarea valorilor posibile ale coeficienţilor reali a1 , a 2 , b1 , b2

se va efectua punând condiţia ca relaţiile:

y m1  y m  h  
şi să fie echivalente.
2
h
ym 1  ym  h  ym'   ym''
2!

Utilizând formula de dezvoltare în serie Taylor pentru o funcţie de două variabile,

se poate exprima:

 
f x m  b1  h, y m  b2  h  y m'  f  x m , y m   b1  h 
f
x
 b2  y m'  h 
f
y
y  y m     x  xm  
  a1  f  x m , y m   a 2  f x m  b1  h, y m  b2  h  y m' 
 
f x m  b1  h, y m  b2  h  y m'  f  x m , y m   b1  h 
f
x
 b2  y m'  h 
f
y

După înlocuire şi reducerea termenilor asemenea se obţine:

f f
   a1  a 2   f  x m , y m   a 2  b1  h   a 2  b2  y m'  h 
x y
sau:

f f
   a1  a 2   y m'  a 2  b1  h   a 2  b2  y m'  h 
x y
şi ca urmare:
 f f 
y m1  y m  h   a1  a 2   y m'  a 2  b1  h   a 2  b2  y m'  h  
 x y 

sau
 f f 
y m1  y m  h   a1  a 2   y m'  h 2   a 2  b1   a 2  b2  y m'  
 x y 
 2
h
ym 1  ym  h  ym'   ym''
2!

 f f 
y m1  y m  h   a1  a 2   y m'  h 2   a 2  b1   a 2  b2  y m'  
 x y 

Condiţiile de echivalenţă vor fi:


a1  a 2  1
 1
 a 2  b1 
 2
 a b 1

 2 2 2

Rezultă prin urmare un sistem de 3 ecuaţii cu 4 necunoscute, sistem compatibil

nedeterminat.
 
a1  a 2  1
 1
 a 2  b1 
 2
 a b 1

 2 2 2

Se alege una dintre necunoscute ca variabilă şi se obţine:

 a1  1 

a 2   R   0
 1
 b1 
 2
 1
b2 
2

1
Pentru  se obţine relaţia de recurenţă
2
y m 1  y m 
h
2
 
 f  x m , y m   f x m  h, y m  h  y m' 
 1 se obţine relaţia de recurenţă

 h h 
y m1  y m  h  f  x m  , y m   y m' 
 2 2 
În mod analog se pot determina metode Runge-Kutta de ordinul 3 şi 4.

Cea mai utilizată metodă este metoda Runge-Kutta de ordinul 4 care este definită prin
următoarea relaţie de recurenţă:

h
y m1  y m    k1  2  k 2  2  k 3  k 4 
6
unde
k1  f  x m , y m 

 h h  k1 
k 2  f  x m  , y m  
 2 2 

 h h  k2 
k 3  f  x m  , y m  
 2 2 

k 4  f  x m  h, y m  h  k 3 

Eroarea de trunchiere în acest caz este eT  K  h 5

 Fie Y m valoarea reală a soluţiei în punctul x  x0  m  h , ca urmare:

Ym  y m( h)  K  h 5
.
unde indicele superior (h) indică faptul că y m a fost calculat pentru dimensiunea h a intervalulu

h
Recalculăm soluţia pentru o dimensiune de , astfel încât
2
h 5
 
h
Ym  y m 2 
 K  
2
Scăzând relaţiile obţinem:
h
  31
ym h   y 2
m   K  h5
32
iar eroarea de trunchiere este

  h  
32  
eT  K  h 5    y m 2   y m( h ) 
31  
 
Caz particular: f  x, y   F  x 

În situaţia în care funcţia de integrat depinde numai de x

y '  F  x

şi ca urmare

 F  x   dx  y  x   y  x 0   y  x   y 0
x0

h
În continuare vom utiliza mărimea: p  precum şi următoarele notaţii:
2

F2 m  F  x0  m  h   F  x0  2m  p 

Y2 m  y  x0  m  h   y  x0  2m  p 
Utilizând aceste notaţii obţinem:

k1  f  x m , y m  k1  f  x m   F2m

 h h  k1   h
k 2  f  x m  , y m   k 2  f  x m    F2 m1
 2 2   2
 h h  k2   h
k 3  f  x m  , y m   k 3  f  x m    F2 m1
 2 2   2
k 4  f  x m  h, y m  h  k 3  k 4  f  x m  h   F2 m 2

h
y m1  y m    k  2  k 2  2  k3  k 4 
6 1

şi ca urmare relaţia de recurenţă devine:

p
Y2 m  2  Y2 m    F2 m  4  F2 m 1  F2 m  2 
3
 x
p
Y2 m 2  Y2 m    F2 m  4  F2 m 1  F2 m 2 
3  F  x   dx  y x   y x0   y x   y 0
x0

pentru m = 0, 1, 2, … , n – 1 obţinem:

p
Y2  Y0    F0  4  F1  F2 
3
p
Y4  Y2    F2  4  F3  F4 
3
p
Y6  Y4    F4  4  F5  F6 
3
…………………….
p
Y2n  Y2 n  2    F2 n  2  4  F2n 1  F2 n 
3
Adunând aceste ecuaţii, obţinem
p
Y2 n  Y0    F0  4  F1  2  F2  4  F3  2  F4      2  F2 n2  4  F2 n1  F2 n 
3

Relaţia obţinută reprezintă formula lui Simpson. Ca urmare, metoda Runge-Kutta de

ordinul 4 o generalizare a metodei Simpson pentru funcţii de mai multe variabile. Din
acest motiv este numită şi metoda Runge-Kutta-Simpson.