DERIVARE ŞI INTEGRARE NUMERICĂ

DERIVARE NUMERICĂ
f  x   f  x0 
Acest calcul are drept scop rezolvarea numerică a limitei: f '  x 0   lim
x  x0 x  x0

Aproximarea numerică a derivatei utilizând două puncte ale graficului funcţiei

f (x)
Q
L
P L+
L-

x0 -x x0 x0 +x x
 f (x)
Q
Pentru valori mici ale diferenţei Δx = x – x0 se poate aproxima P
L
L+
L-
valoarea derivatei funcţiei în punctul de abscisă x0 fie cu panta
M
dreptei MQ (L+) fie cu panta dreptei MP (L--) când Δx < 0.

f  x0  x   f  x0  x0 -x x0 x0 +x x

x  0  f  x0  
'
x

f  x0  x   f  x0 
x  0  f  x0  
'
 x

Se poate aproxima derivata şi prin panta dreptei PQ a cărei valoare este egală cu media
aritmetică a pantelor dreptelor (L+) şi (L--), deci:

f  x0  x   f  x0  x 
f  x0  
'
notând h = 2Δx se obţine în final relaţia:
2  x

 h  h care reprezintă formula de aproximare

f  x0    f  x0  
2 2
f '  x0     numerică a derivatei unei funcţii
h utilizând două puncte ale graficului.
Această expresie poate fi utilizată şi pentru obţinerea unei relaţii de calcul pentru derivata
de ordinul 2 a unei funcţii:

 h  h
f '  x0    f '  x0  
2 2  f  x 0  h   f  x 0   f  x0  h   f  x0 
f ''  x0     
h h2

Rezultă deci:

f ''
 x0   f  x0  h  2  f 2 x0   f  x0  h 
h
Aproximarea numerică a derivatei utilizând trei puncte ale graficului funcţiei

Notăm abscisele celor trei puncte astfel: x-1 = x0 – h1; x0 ; x+1 = x0 + h2

şi exprimăm derivata funcţiei în punctul de abscisă ca o combinaţie liniară a valorilor
funcţiei calculate pentru cele trei abscise:

f '  x0   p 1  f  x 1   p0  f  x0   p 1  f  x 1 

Coeficienţii reali p-1 ; p0 ; p+1 se determină punând condiţia ca relaţia de calcul care se
obţine să fie exactă pentru funcţii de gradul 0, 1 şi 2 adică să fie îndeplinite relaţiile:

Gradul 0 f  x  1  f '  x0   0

Gradul 1 f  x   x  x0  f '  x0   1

Gradul 2
f  x    x  x0  2  f '  x0   0
Prin înlocuire se obţine sistemul:
 p 1  p0  p 1  0

 h1  p 1  h2  p 1  1
 2
 h1  p 1  h22  p 1  0

care are soluţiile:

 h22 h22  h12 h12

p 1  p0  p 1 
h1  h2   h1  h2  h1  h2   h1  h2  h1  h2   h1  h2 

Ca urmare se obţine următoarea relaţie de calcul a derivatei:

f  x0  
'  h2
2
 f  x 0  h1   h 2
2  h 1
2
 f  x 0   h1  f  x0  h2 
2

h1  h2   h1  h2 
INTEGRARE NUMERICĂ
b
Calculul are drept scop determinarea
I   f  x   dx
numerică a valorii integralei definite:
a

Metoda trapezelor

Calculul constă în aproximarea suprafeţei cuprinsă între graficul funcţiei, axa orizontală
şi verticalele duse în dreptul absciselor a şi b, prin suma unor suprafeţe elementare în
formă de trapez, care rezultă prin împărţirea intervalului [a, b] într-un număr n de
subintervale.
f (x)
y i+1
yi yn

y0

h
a = x0 xi xi+1 b = xn x
 ba f (x)
Rezultă trapeze de înălţime: h y i+1
n yi yn

Astfel se aproximează liniar funcţia pe fiecare y0

subinterval. Ca urmare se va face aproximarea:

xi 1
h
f  x   dx    y i  y i 1 
h
Ii   2
a = x0 xi xi+1 b = xn x

xi

Această aproximare permite determinarea valorii integralei prin relaţia:

n
h
I   Ii    y 0  y1  y1  y 2  y 2      y n1  y n1  y n 
i 0 2

Prin urmare relaţia de calcul a integralei definite, prin metoda trapezelor, va fi următoarea:

h
I   y 0  2  y1  2  y 2  2  y3      2  y n 2  2  y n 1  y n 
2
 f (x)
Pentru a putea evalua eroarea de trunchiere se va y i+1
yn
yi
utiliza relaţia de dezvoltare în serie Taylor a funcţiei y0
f(x). Din relaţia de dezvoltare vom păstra termenii până
la derivata de ordinul 2, adică primii trei termeni.
Pentru punctul de abscisă xi se obţine: h

 x  xi  2
a = x0 xi xi+1 b = xn x

f1  x   f  x i    x  xi   f  x i  
'
 f ''  xi 
2
Pentru punctul de abscisă xi+1 se obţine:
 x  xi 1  2
f 2  x   f  xi 1    x  xi 1   f  xi 1  
'
 f ''  xi 1 
2

Pentru simplificare se vor introduce notaţiile:

 x  xi  2
f1  x   y i   x  x i   yi'   yi''
2

 x  xi  h  2
f 2  x   y i 1   x  xi  h   y i' 1   y i''1
2
  x  xi  2 f (x)
f1  x   y i   x  xi   yi'   yi''
2 yi+1
yi yn
 x  xi  h  2
f 2  x   y i 1   x  xi  h   y i' 1   y i''1 y0
2

Pe intervalul [xi , xi+1] aproximăm funcţia prin

expresia: h
f  x  f 2  x
f  x  1
a = x0 xi xi+1 b = xn x

2
ca urmare rezultă:
 x  xi  2 ''  x  xi   h '' h 2 ''
f  x 
y i  y i 1
2
  x  xi  
y i'  y i' 1
2
h '
  y i 1 
2 4
 ''
 y i 1  y i  
2
 y i 1 
4
 y i 1

Utilizând această expresie se recalculează valoarea integralei pe intervalul [xi , xi+1]:

xi 1
Ii   f  x   dx
xi

După efectuarea calculelor şi reducerea termenilor asemenea se obţine:

h
I i    y i 1  y i  
2
h2
4
' '
 y i 1  y i 
h3
6
 y i''1  2  y i''   
 xi 1
h
I i    y i 1  y i  
2
h2
4
 
 y i' 1  y i' 
h3
6

 y i''1  2  y i''  Ii 
h
 f  x   dx  2   yi  y i1 
xi

În relaţia obţinută, primul termen corespunde valorii calculate prin metoda trapezelor. Ca
urmare eroarea de trunchiere produsă la această metodă poate fi apreciată ca fiind egală cu:

eTi 
h2
2
' '

 y i 1  y i 
h3
6

 y i''1  2  y i'  
Pentru valori mici ale lui h primul termen are valoarea dominantă. Vom presupune că
eroarea de trunchiere are expresia:

eTi  K  h 2  y i' 1  y i'  

Presupunând derivatele de ordinul unu ca fiind aproximativ constante pe intervalul
de integrare, eroarea de trunchiere poate fi aproximată prin relaţia:

eT  c  h 2

unde c reprezintă o constantă.

 ba
h
Evaluarea erorii de trunchiere se poate face pe baza următorului raţionament: n

Presupunem: ba
k
I valoarea exactă a integralei; m

Ih valoarea integralei calculate prin metoda trapezelor utilizând pasul h;

Ik valoarea integralei calculate prin metoda trapezelor utilizând pasul k.
Următoarele relaţii pot fi scrise:
I  Ih  c  h2 I  Ik  c  k 2

Ih  Ik
Prin scădere se obţine: c
k 2  h2

Valoarea integralei se poate scrie sub forma:

Ih  Ik Ih  Ik
I  Ih   h2 sau: I  Ih 
k 2  h2 k2
2
1
h

Rezultat care dă o mai bună aproximare a valorii integralei I.

Metoda Simpson
Metoda este similară metodei trapezelor deoarece presupune divizarea intervalului de
integrare în subintervale iar funcţia de integrat trebuie evaluată la capetele acestor
subintervale.
Permite o aproximare mai bună a valorii integralei deoarece pe când în metoda trapezelor
s-a folosit o dreaptă (polinom de gradul 1) pentru aproximarea ariei unui interval mic
(rezultând un trapez) în metoda Simpson este utilizată o parabolă (polinom de gradul 2)
pentru aproximarea ariei corespunzătoare la două intervale adiacente.
Formula de calcul a integralei se obţine cu ajutorul relaţiei obţinute la metoda trapezelor.
Presupunem numărul de subintervale n, din relaţia , ca fiind par şi alegem . Scriind relaţia
dată de metoda trapezelor respectiv pentru subintervalele h şi k obţinem

h
Ih    y  2  y1  2  y 2  2  y3  2  y 4  2  y5    
2 0

respectiv

I k  h   y 0  2  y 2  2  y 4  2  y 6    
Pentru k  2h relaţia:
Ih  Ik Ih  Ik 1
I  Ih  devine: I  Ih    4  Ih  Ik 
k2 4 1 3
2
1
h
Înlocuind :
h
Ih    y  2  y1  2  y 2  2  y3  2  y 4  2  y5    
2 0

I k  h   y 0  2  y 2  2  y 4  2  y 6    

Obţinem:

h
I    y 0  4  y1  2  y 2  4  y 3  2  y 4  4  y5  2  y 6   
3

relaţie care reprezintă formula de calcul a lui Simpson.

Observaţie: Pentru ambele metode prezentate cu cât numărul de puncte în care se
evaluează funcţia este mai mare (pasul de integrare este mai mic) cu atât rezultatul
este mai precis.
Metoda Gauss
Metoda permite reducerea numărului de puncte în care se evaluează funcţia la două.
Aplicarea metodei presupune efectuarea unei schimbări de variabilă astfel încât intervalul

 a, b să fie reprezentat pe intervalul   1, 1

Schimbarea de variabilă va fi următoarea:

u    1 x  a

1    1 b  a

Rezultă:

2 ba
u x
ba ba

respectiv:
.

2
du   dx
ba
Prin urmare va fi îndeplinită o egalitate de forma:
b 1
I   f  x   dx    u   du y = 0+ u
y A3 1
a 1 A1
A2
y = (u)

-1 . u0 0 u1 1 u

Metoda constă în determinarea unei drepte y   0  1  u

pentru care să se obţină aceeaşi valoare a integralei pentru intervalul   1, 1

1 1
adică să fie îndeplinită egalitatea:
I     u   du     0   1  u   du
1 1
Grafic această condiţie revine la egalitatea dintre aria S1 cuprinsă între graficul
funcţiei şi dreaptă, aflată deasupra dreptei şi aria S 2 cuprinsă între graficul funcţiei şi dreaptă,
aflată sub dreaptă.

Pentru a calcula integrala utilizând numai două evaluări ale funcţiei se mai pune condiţia:
1 1
I    u   du     0  1  u   du  A1  (u 0 )  A2  (u1 )
1 1

Valorile reale ale mărimilor 0 , 1 , A1 , A2 , u0 , u1

se obţin punând condiţia de a se obţine un rezultat exact în cazul unui polinom de gradul 3.

Se alege un polinom de gradul 3 având următoarea formă particulară:

  u    0  1  u   u  u 0    u  u1     0  1  u 

Valorile u 0 şi u1 se obţin punând condiţia de a fi îndeplinită egalitatea:

1 1
I    0  1  u   u  u 0    u  u1     0  1  u    du     0  1  u   du
1 1
care, după reducerea termenilor asemenea, devine:

  u  u 0    u  u1     0  1  u   du  0
1

În continuare se pune condiţia ca această egalitate să fie îndeplinită oricare ar fi

valorile coeficienţilor  0 şi 1 . Ca urmare:

Pentru perechea de valori 0  1 şi 1  0 se obţine egalitatea:

  u  u 0    u  u1   du  0
1

care devine:

1 1 1

  du   u 0  u1    u  du  u 0  u1   du  0
2
u
1 1 1
 2
iar după rezolvarea integralelor:  2  u 0  u1  0
3

1
adică: u 0  u1  
3

Pentru perechea de valori 0  0 şi 1  1 se obţine egalitatea:

  u  u 0    u  u1   u  du  0 care devine:
1

1 1 1

u
3
 du   u 0  u1    u  du  u 0  u1   u  du  0
2

1 1 1

2
iar după rezolvarea integralelor:    u 0  u1   0 adică: u 0  u1  0
3
 1 1
I    u   du     0  1  u   du  A1  (u 0 )  A2  (u1 )
1 1
Prin urmare se obţine sistemul de ecuaţii:

 u 0  u1  0

 u u 1
 0 1  
3

3 3
care are soluţiile: u0   şi u1 
3 3
Coeficienţii A1 şi A2 se obţin punând condiţia de a fi îndeplinită egalitatea:

1
I    0  1  u   du  A1  (u 0 )  A2  (u1 )
1

care se poate scrie sub forma:

1 1
 0  du  1  u  du  A1   (u 0 )  A2  (u1 )
1 1
 1 1
I    u   du     0  1  u   du  A1  (u 0 )  A2  (u1 )
1 1
Deoarece:

  u 0    0  1  u 0 şi   u1    0  1  u1

după rezolvarea integralelor, egalitatea devine:

2   0  A1    0  1  u 0   A2    0  1  u1 

3 3
După înlocuirea valorilor u0   şi u1 
3 3

şi gruparea termenilor se obţine egalitatea:

3
 0   A1  A2    1    A1  A2   2   0
3
 În continuare se pune condiţia ca această egalitate să fie îndeplinită oricare ar fi valorile
coeficienţilor  0 şi 1 . Ca urmare:  0   A1  A2  
3
 1    A1  A2   2   0
3

Pentru perechea de valori 0  1 şi 1  0 se obţine egalitatea:

A1  A2  2

Pentru perechea de valori 0  0 şi 1  1 se obţine egalitatea:

 A1  A2  0
.
Deci se obţine sistemul:

 A2  A1  2

 A2  A1  0 care are soluţiile: A1  1 şi A2  1

În consecinţa formula de integrare prin metoda Gauss va avea expresia:

1 1  3   3
I    u   du     0  1  u   du  A1  (u 0 )  A2  (u1 ) 
I      
 
1 1
 3   3 