Curs 6 DESIGN

Design
Curs 6. CREATIVITATE (CREATOLOGIE) TEORII PSIHOLOGICE ŞI

TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII
DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 1

DESIGN
Curs 6. Creativitate (creatologie) teorii psihologice şi tehnici de stimulare
a creativităţii
PSIHOLOGIA CREAŢIEI – concept
 Creativitatea e considerată o importantă sursă de progres.
 Psihologii au definit creativitatea ca fiind o “aptitudine generală”, “capacitate

umană”, “comportament creator”, “talent creativ”, “coordonată esenţială a
personalităţii”.
 Haefele defineşte creativitatea superioară drept “priceperea de a realiza

inovaţii de o valoare socială deosebit de mare”.
 Blake King: “creativitatea la un arhitect sau un inginer denotă talentul de a

sintetiza şi introduce noi şi îmbunătăţite configuraţii în serviciul omului.
Elementele esenţiale sunt percepţia, imaginaţia şi talentul de a o proiecta şi
exprima”.
 N. Berdiaev: “omul se justifică pe sine în faţa creatorului nu numai prin

ispăşire, ci şi prin creaţie”.
DESIGN
a creativităţii
 C. Rogers: “adaptarea creativă naturală ar fi singura posibilitate prin care omul să poată ţine pasul cu
schimbarea caleidoscopică a lumii sale”.
 J.P. Guilford: “creativitatea ar viza abilităţi comune majorităţii oamenilor, reunind sui-generis însuşiri
de personalitate a fiecărui individ iar personalitatea creatoare se manifestă şi în aptitudini, atitudini,
calităţi temperamentale”.
 Mihaela Roco: creativitatea nu înseamnă doar receptarea şi consumul de nou, ci în primul rând
crearea noului.
Tipuri de creativitate:
1. artistică,
2. ştiintifică,
3. tehnică,
4. didactică,
5. Organizatorică
Etape ale creativităţii:
 -pregătirea: în care problema pune stăpânire pe subiectul creator şi
DESIGN
 -incubaţia: în care subiectul curs
caută nr.6 - şef
soluţii lucrări dr. Adriana
la problema pusăMICU
în subconştient. 3
DESIGN
a creativităţii
 Definitie: un sistem complex, dinamic, rezonant, ale cărui elemente

fundamentale sunt subiectul creator, mediul creativ, activitatea creatoare şi
produsul creativ, fiecare dintre acestea fiind necesare dar nu şi suficiente.
 Pentru manifestarea creativităţii, consonanţa elementelor constituente e mai

importantă decât fiecare element în parte, ea având elemente de rezonanţă.
Trăsăturile caracteristice personalităţii creatoare dupa R. Weisberg:
 interesele de cunoaştere,
 independenţa judecăţilor,
 încrederea în sine şi percepţia de sine ca individ creativ
El consideră că, conceptul de geniu este un mit.

DESIGN
a creativităţii
Mintea creatoare dispune de 3 facultăţi:
imaginaţia (facultate mentală de a elabora o infinitate de asociaţii noi),
judecata (combinarea ideilor şi observarea acordurilor şi dezacordurilor pentru grupări şi eliminări) şi
gustul (simţ intern pt delimitare, un supliment de judecată de factură estetică).
Calităţile creativităţii:
productivitatea (nr de idei, soluţii),
utilitatea (rezultatele acţiunilor),
eficienţa (randamentului economic şi performanţele acţiunii),
valoarea (produselor acţiunii),
ingeniozitatea (eleganţa şi eficienţa metodelor),
noutatea (în timp),
originalitatea (raritatea ideilor, soluţiilor diferă de noutate).

DESIGN
a creativităţii
Criterii de delimitare a activităţii creatoare de cea productivă:
 I.A. Taylor: însemnatatea şi recunoaşterea socială a performanţei, formulare coerentă şi inteligibilă a

rezultatelor.
 S.Golan: rezultate performante, proces creativ (spontaneitate, flexibilitate), potenţial creativ

(fluiditate, originalitate).
 F. Barron: raritatea în colectivitatea unde apare corelată cu adecvarea la realitate.
 A.Koestler: nivelul de conştiinţă în căutare, tipuri noi de experienţă, natura obstacolului care trebuie
depăşit.
Tehnici de dezvoltare a creativităţii:
1.Tehnica autochestionarii Osborn -constă în multiplicarea întrebuinţărilor vechilor obiecte, care duce
la soluţii inedite:
 a) adaptarea obiectelor actuale la necesităţi noi
 b) ce rezultă din mărirea necesităţilor lucrurilor sau a duratei acţiunilor
 c) ce rezultă din micşorarea dimensiunilor sau duratei acţiunilor
 d) pot fi înlocuite materialele, procedeele, sursele de energie convenţionale? Cu ce?
 e) ce combinaţii de noi elemente ar finr.6
DESIGN curs posibile?
- şef lucrări dr. Adriana MICU 6
DESIGN
a creativităţii
Faze premergatoare ale actului de creaţie:
 -preparaţie (elaborarea unei preforme a ideii, neclară),
 -incubaţia,
 -iluminarea,
 -verificarea.
Specializarea şi interdisciplinaritatea G.P.Shaw:
 “Specialistul este un om care află din ce în ce mai mult despre un domeniu din ce în
ce mai mic, până când într-o anumită zi începe să ştie totul despre nimic”.
 Regula de aur a vechilor greci era: “Să ştii totul despre ceva şi ceva despre tot” şi ea
ar trebui reformulată: “Să cunoaştem esenţa tuturor fenomenelor pentru a
înţelege noua esenţă a unui fenomen”.
DESIGN
a creativităţii
2.Metoda testului pentru dezvoltarea potenţialului creator
–măsoara factorii cei mai înalţi ai creativităţii:
-fluenţa ideilor;
-flexibilitatea gândirii;
-originalitatea.
Ex: se prezintă o imagine (un purice şi un elefant) şi se cere să se găsească cât mai multe titluri pentru ea.
3. Brainstorming –reguli:
aprecierile critice sunt interzise
imaginaţia să fie total liberă, se acceptă orice idée, oricât de extravagantă ar fi
se cere cantitate
asociaţii neobişnuite de idei, combinările şi ameliorările soluţiilor propuse de ceilalţi

DESIGN
a creativităţii
4. Sinectica
-principala rivală a brainstormingului, întemeiată de W. Gordon, induce stări psihologice sau

favorizează imaginaţia;
-metodă calitativă, spre deosebire de brainstorming care e mai mult metoda cantitativă;
-metoda constă în expunerea unei idei unui grup de indivizi, specialişti din domenii diferite,
rezultatul e elaborarea unei idei sau unui concept complet nou;
Comportă 3 faze:
1. convertirea ciudatului în familiar
2. convertirea familiarului în ciudat
3. reconvertirea ciudatului în familiar şi elaborarea unui concept, idei sau metode de

rezolvare noi.

DESIGN
a creativităţii
Etape:
 -elaborarea soluţiei;
 -elaborarea modelului
 -prospectarea pieţei.
Metoda analogică – se folosesc analogii referitoare la un fenomen dat.

Analogii:
-lujer de ceapă spălat de ploaie
-pasăre care curăţă dinţii crocodilului;
-ceapă cu foiţe ce se decojesc.
6. Metoda <<6 – 3 – 5>>
 6 –nr de membrii ai grupului;

 3 –nr de idei pentru o problemă;
 5 –nr de persoane care prelucrează un set de idei

DESIGN
a creativităţii
7. Metoda Phillips <<6 – 6>>
 -un grup mare se împarte în mai multe subgrupe eterogene;

 -fiecare grup emite idei, enunţate apoi în plen de un reprezentant al grupului (se face în timp
limitat)
PROBLEMATICA METODICII DESIGNULUI
Metoda designului clasic schiţată în 1970 de catre Christopher Jones-“Design Methods”

-designul contemporan se poate disocia în:
 analiza procesului de design (APD) şi
 metodele designului;
-APD- defineşte designul, obiectivele sale şi profesia
-metodele clasice erau cele consacrate de evoluţia meşteşugurilor şi designul pe bază de desen
(desen tehnic şi design arhitectural)
-metodele noi elaborate faţă de cele clasice sunt argumentate de noile realităţi şi încearcă să
dezvăluie gândirea intimă a specialiştilor
DESIGN curs nr.6 - şefîn design
lucrări dr. Adriana MICU 11
DESIGN
a creativităţii
Existau 3 criterii de evaluare a noilor metode de evaluare:

 al creativitatii,
 al raţionalitatii şi
 al controlului procesului de design.
Prin stimularea creativităţii a apărut brainstorming-ul şi sinectica (input-circuit, decantor-output).

Comune acestor metode ar fi obiectivele, variabilele şi criteriile fixate dinainte.
 -problema de proiectare în design poate fi defalcată în subansambluri însă nu întotdeauna fără a

afecta performanţa, preţul, greutatea, aspectul interacţiunilor dintre componente.
 -această dependenţă între componente duce la o activitate circulară când de fapt se doreşte
linearitatea fără bucle informaţionale repetate.
 -o trecere unică liniară ideală ar arăta astfel: identificarea tuturor variabilelor importante, relaţiilor
între ele, maximalizarea variabilelor de ieşire.
 Pentru această metodă liniară este nevoie de previziune, însă nu se reuşeşte întotdeauna
eliminarea neprevăzutului
DESIGN
a creativităţii
Criterii pentru controlul proiectelor de design:
 identificarea şi analizarea deciziilor critice,
 corelarea cheltuielilor de cercetare şi design cu penalizari pentru decizii greşite,
 corelarea activităţii de design cu oamenii ce trebuie să le realizeze,
 identificarea surselor de informaţii utilizate,
 explorarea interdependenţei dintre produs şi mediul ambiant.
Principalul element din trecut al procesului de design şi anume desenul la scară, nu mai răspundea
metodelor noi, fiind nevoie de un proces nou, coerent: automatizarea procesului de proiectare prin
transpunerea într-un program pe calculator
S-a încercat descompunerea metodei clasice şi reasamblarea ei, ceea ce a dus la viziunea unui proces
în 3 etape:
 divergenţa,
 transformarea,
 convergenţa.

DESIGN
a creativităţii
Principala consecinţă a acestui demers a fost că a făcut publică gândirea proiectantului:
 tipul intuitiv-cutia neagra,

 tipul raţional-cutia de sticlă,
 tipul procedural-gândire despre gândire
Reconstituirea procesului de design s-a bazat pe:
 utilizarea computerului,
 cooptarea tuturor celor implicaţi în proiect,
 reunirea divergenţei şi convergenţei prin interfeţele grafice ale calculatorului
Astfel metodele în design au fost clasificate după gradul de preplanificare şi după configuraţia
cercetărilor:
 preplanificate (liniare),
 adaptative (cu bucle ciclice)
 ramificate,
 incrementale
DESIGN
a creativităţii
Au rezultat 6 secţiuni care grupau aceste metode:
strategii prestabilite (convergenţa)
 cercetare sistemică,
 analiza valorilor,
 ingineria sistemelor,
 proiectarea sistemelor om-maşină,
 cercetarea limitelor,
 strategia acumulativă;
controlul strategiei
 comutarea strategiei (gândirea spontană influenţează gândirea planificată şi invers),
 metoda fundamentală de design a lui Matchet;
metode de explorare a situaţiilor de design (divergente):

 stabilirea obiectivelor,
 cercetarea bibliografiei,
 cercetarea vizuală a incompatibilităţilor,
 culegerea informaţiilor de la utilizatori,
 formularea de chestionare,
 cercetarea comportării utilizatorilor,
 testarea sistemică,
 alegerea scărilor de măsură,
 ordonarea şi reducerea datelor;

DESIGN
a creativităţii
metode pentru căutarea ideilor:

 brainstorming,
 metoda sinectică,
 înlăturarea blocajelor mentale,
 diagrame morfologice;
metode pentu cercetarea structurii metodelor (transformarea)

 matrici de interacţiune,
 reţele de interacţiune,
 analiza ariilor de decizie interconectate,
 transformarea sistemelor,
 inovarea prin deplasarea limitelor,
 inovarea funcţională,
metoda Alexander pentru determinarea componentelor,

 clasificarea informaţiilor de design;
 metode de evaluare (convergentă)
 liste de verificare,
 alegerea criteriilor de selectare,
 ierahizare şi evaluare,
 scrierea specificaţiilor,
 indicele gradului de fiabilitate
DESIGN
a creativităţii
Etapele procesului de creatie. Geneza creativitatii. Teorii asupra creativitatii.

 Teresa Amabile (1983): modelul are următoarele componente:
1. calificarea (grad de specializare în domeniu),
2. abilităţi creatoare şi
3. motivaţie intrinsecă
 Robert Weisberg (1986): studii împărţite în mituri consacrate şi cercetări experimentale.

Contesta iluminarea fulgeratoare.
Creativitate=gândire creativă evolutivă
 H. Gardner (1993): perspectiva holistă cu următoarele niveluri:

1. subpersonal,
2. personal,
3. intrapersonal,
4. multipersonal.
Tensiunile dintre ele generează creativitatea.
 M. Csikzentmihaly (1997): Creativitatea nu ar fi ceva personal ci interacţiunea a 3 sisteme:

1. setul instituţiilor sociale,
2. domeniul cultural stabil şi
3. individul. DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 17
DESIGN
a creativităţii
Michel şi Bernadette Fustier (1988): 5 curente istorice:
 curent clasificator sau logic (preocuparea omului raţional de a ordona universul), experimental
(tehnici de verificare a ipotezelor),
 funcţional (instrumentele făurite de om ar permite utilizarea legilor fundamentale ale naturii),
 combinatoric (creaţie şi inovaţie) şi
 intuitiv (gândirea raţională completată de sensibilitate, intuiţie şi sentiment)
 Insight şi creativitate( R. Sternberg, I. Davidson):
 vederea din interior se apropie de intuiţie şi intersectează cele 3 planuri ale desfăşurării activităţii
psihice: conştient, subconstient, inconstient.
Ar exista 2 forme de insight:
 convergent(soluţii ce dau sens unor fapte aparent nelegate până atunci) şi

 divergent (explorarea de posibilităţi ce generează noi implicaţii).
Prin legătura cu analogia şi metafora, insight-ul s-ar situa în relaţie cu motivaţia.
Motivaţie şi creativitate (C Rogers, Rolo May):

 resortul creativităţii este tendinţa omului de a-şi realiza potenţialul

DESIGN
a creativităţii
Dezorganizarea creativă (G.T. Land) nevoia de restructurare, de degradare a unui echilibru existent ar
fi cheia găsirii unei noi modalităţi de a vedea lumea.
După Land, procesul creativ ar avea 4 stadii:
 formativ(creştere aditivă),
 normativ (creştere replicativă),
 integrativ(creştere acomoditivă),
 transformaţional(creştere creativă).
Etapizarea procesului creator dupa Mihaela Roco:
 interpretări cu dominantă mistică (inspiraţie de la zei sau muze)

 abordări pragmatice generate de creşterea interesului pentru dezvoltarea creativităţii
 interpretarea psihoanalitică
 abordarea psihometrică cu introducerea testelor de apreciere a creativităţii
Alte 2 variante de etapizare a procesului creator:

Modelul elaborat de G Wallas cu 4 etape:
 prepararea,
 incubaţia,
 iluminarea şi
 verificarea DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 19
DESIGN
a creativităţii
2. Soluţia de topografiere în 4 secvenţe:
 analiza logică (prepararea),

 rezolvarea intuitivă (incubaţia),
 verbalizarea rezolvării intuitive (iluminarea),
 formalizarea rezolvării (verificarea)
Principalele etape ale creatiei dupa modelul G Wallas

1. Prepararea – etapa de acumulare , de colectare a materialului brut analizată secvenţial, prepararea
se subdepartajează în :
 sesizarea problemei,
 analiza şi definiţia problemei,
 acumularea materialului necesar,
 formularea ipotezelor şi schiţarea primelor soluţii
2. Dominanta preparării : intuirea în sens larg
a) alături de cunoştinte în domeniu, strategii logice şi experimentale, creaţia de anvergură înseamna

cultură şi experienţă
b) creativitatea presupune uzanţa deprinderilor intelectuale şi motrice
3. Condiţiile ambientale : facilitează buna desfăşurare a procesului creator

DESIGN
a creativităţii
II .Incubaţia:
 refugierea creatorului într-o etapă de aşteptare

 conştienţa,
 preconştienţa, sau care trebuie pusă pe seama altor procese => structura inconştientă sau
preconştientă
C.Rogers : “incubaţia este o deschidere faţă de experienţa internă” - individul are acces la
capitolul informativ, depozitat mai demult în memorie.
Concluzie : contribuţia factorilor abisali în procesul creator
III .Iluminarea (inspiraţia şi intuiţia) – exprimă apariţia firească a soluţiei
 momentul iluminarii = fulgeraţia unei clipe unice
 iluminarea este laitmotivul prezent inevitabil în orice proces creator-are loc dozarea
involuntară a proporţiei dintre inspiraţie şi afectivitate, inteligenţă.
 iluminarea se produce în modul corect numit “serendipitate” (descoperire întâmplătoare),

revelaţia soluţiei apare în momente de relaxare, în timpul somnului, sau influenţată de hazard.
DESIGN
a creativităţii
IV . Verificarea – etapa care desăvârşeşte procesul creator
 presupune elaborarea respectiv materializarea ideii într-o formă

explicită
 conţinutul verificării înseamnă întreruperea ideii furnizate de iluminare
şi evaluarea acesteia (verificarea nu este prezentă în orice domeniu: în
arte fiind vorba de acceptare sau respingere mai mult)
 verificarea este prin excelenţă o cale activă în toate momentele sale
 concretizarea ideii nu este niciodată copia originalului prefigurat în
imaginaţia creatorului
 opera creatoare parcurge 4 stadii în drumul său către public:
 cunoaştere,
 convingere,
 decizie,
 confirmare.

DESIGN
a creativităţii
Teoria neurobiopsihologică
-explorarea zonelor funcţionale din creier cu cele 100 miliarde de neuroni în care se desfăşoară
procesele creativităţii
Modelul triadic al creierului :
 -creierul reptilian (apărarea teritoriului, rutine, itinerare, automatism)

 -creierul limbic (visceral, se ghidează după 7 legi :
1. impermeabil logicii raţionale;
2. pe aici sunt filtrate unidirecţional toate informaţiile;
3. filtrarea dă tonalităţile emoţionale informaţiei (interesant /monoton);
4. înregistrarea acţiunilor şi transformarea în reflexe;
5. stocarea amintirilor şi dobândirea experienţei;
6. acţionarea filtrului în funcţie de tipul de amintiri ;
7. asigurarea debitului cunoaşterii prin imagine
 Cortexul apare la mamiferele superioare ca sediu al recunoaşterii obiectelor, ca realitate externă

într-un spaţiu dat; la om dă specificitate prin operarea cu simboluri, limbaj şi gândire abstractă
 În cadrul creierului operează specializarea pe orizontală ( creierul drept şi stâng ) şi tipuri de

emisfericitate (complementaritatea emisferelor)
DESIGN
a creativităţii
Există 4 sectoare de reactivitate cerebrală:

 preferinţe cerebrale şi interconexiuni între sectoare, profiluri marcante şi interconexiuni privilegiate,
 diferenţieri în gradul de folosire al sectoarelor,
 modul de rezolvare al problemelor şi localizare în creierul total,
 comunicare interpersonală.
Creativitatea si factorii stimulatori sau inhibitori decurgând din complexele personale
Bariere personale în raporturile interumane (E. Limbos )

 -bariere legate de contextul socio-cultural ce decurg din insatisfacţiile condiţiilor în care trăieşte
individul, condiţionarea şi manipularea prin mass-media, persistenţa prejudecăţilor, diferenţe culturale,
non-integrarea frustrărilor
şi ultimele descoperiri ştiintifice sau filosofice:
 -bariere datorate fricii endemice : înfruntarea, agresivitatea, principiul competenţei, rezistenţa la

schimbare, lipsa încrederii în sine
 -bariere datorate atitudinii individualiste : egocentrismul, sentimente de incompetenţă, lipsa de
obiectivitate şi realism
 -bariere referitoare la relaţiile individ-grup : lipsa de comunicare, marginalizare, lipsa de autenticitate,
dependenţa.

DESIGN
a creativităţii
Blocaje ale creativităţii : de tip emoţional, de ordin cultural, de ordin perceptiv
Complexe personale : complexul de abandon, de rivalitate fraternă , de insecuritate, al castrării

sau afirmării de sine în plan sexual, de culpabilitate, de inferioritate. Complexul este un
segment de conduită, compus din tendinţe, reprezentări, afecte şi fără semnificaţia unitară prin
raportare la existenţa actuala a subiectului.
La ora actuala prin complex se înţelege echivalentul sentimentelor de inferioritate sau
vinovăţie, adică un handicap când este noncompensat sau nonintegrat dar altfel poate fi şi o
sursă de autodepăşire.
Inteligenţa emoţională
Importanţa acordată individului şi drepturilor sale se regăseşte în însemnătatea emoţiilor şi

studiul afectivităţii ce scapă conştiinţei (este la nivel inconştient)
Emoţiile asigură:
supravieţuirea,
luarea deciziilor,
stabilirea limitelor,
comunicarea şi unitatea membrilor speciei umane
 DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 25
-inteligenţa emoţională EQ are o influenţă mai mare asupra reuşitei individului decât IQ
DESIGN
a creativităţii
Inteligenţa emoţională implică:
 După Mayer şi Salovey :

1. abilitatea de percepere şi exprimare a emoţiilor,
2. de accedere şi generare de sentimente,
3. facilitează gândirea şi facultatea de cunoaştere şi înţelegere a emoţiilor şi
4. astfel promovarea dezvoltării emoţionale şi intelectuale.
 Reuven Bar – On :
1. adaptabilitate,
2. controlul stresului ,
3. dispoziţia generală,
4. conştientizarea propriilor emoţii,
5. stăpânirea emoţiilor,
6. motivarea interioară,
7. empatia,
8. stabilirea şi dirjarea relaţiilor interumane
 D. Goleman :
1. conştiinţa/încredere în sine,
2. autocontrol,
3. aptitudini sociale DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 26
DESIGN
a creativităţii
A. Mehrabian :
1. perceperea clară,
2. exersarea capacităţii de a răspunde cu emoţia şi comportarea adecvată,
3. implicarea într-o relaţie interpersonală implicând onestitatea,
4. respectul,
5. alegerea profesiei cu satisfacţie profesională,
6. capacitatea de a lucra echilibrat
7. de a se recrea şi relaxa în viaţă.
Nivelurile formării inteligenţei emoţionale :

 evaluare perceptivă şi exprimarea emoţiei,
 facilitatea emoţională a gândirii,
 înţelegerea şi analiza emoţiilor şi utilizarea cunoştinţelor emoţionale,
 reglarea emoţiilor.
Empatia – fenomen psihic de retrăire a stărilor şi acţiunilor celuilalt prin transpunerea psihologică a eului,
permiţând înţelegerea modului în care celălalt interpretează. Ipostaze ale empatiei : fenomen psihic,
proces psihic, produs psihic, însuşire psihică, construct multidimensional de personalitate.
Altruism – influenţat de empatie prin 3 variabile :

 abilitatea de discriminare şi clasificare a stărilor afective ale altora ,
 evaluarea ipotetica a modului de comportare a unei alte persoane-impresionabilitatea emoţională,
 capacitatea de a-ţi unifica simţămintele cu alte persoane.

Curs 6 DESIGN

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 6 DESIGN

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Design

Curs 6. CREATIVITATE (CREATOLOGIE) TEORII PSIHOLOGICE ŞI

DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 1

PSIHOLOGIA CREAŢIEI – concept

 Creativitatea e considerată o importantă sursă de progres.

 Psihologii au definit creativitatea ca fiind o “aptitudine generală”, “capacitate

 Haefele defineşte creativitatea superioară drept “priceperea de a realiza

 Blake King: “creativitatea la un arhitect sau un inginer denotă talentul de a

 N. Berdiaev: “omul se justifică pe sine în faţa creatorului nu numai prin

Etape ale creativităţii:

 -pregătirea: în care problema pune stăpânire pe subiectul creator şi

 Definitie: un sistem complex, dinamic, rezonant, ale cărui elemente

 Pentru manifestarea creativităţii, consonanţa elementelor constituente e mai

Trăsăturile caracteristice personalităţii creatoare dupa R. Weisberg:

 încrederea în sine şi percepţia de sine ca individ creativ

El consideră că, conceptul de geniu este un mit.

DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 4

Mintea creatoare dispune de 3 facultăţi:

imaginaţia (facultate mentală de a elabora o infinitate de asociaţii noi),

judecata (combinarea ideilor şi observarea acordurilor şi dezacordurilor pentru grupări şi eliminări) şi

gustul (simţ intern pt delimitare, un supliment de judecată de factură estetică).

productivitatea (nr de idei, soluţii),

utilitatea (rezultatele acţiunilor),

eficienţa (randamentului economic şi performanţele acţiunii),

valoarea (produselor acţiunii),

ingeniozitatea (eleganţa şi eficienţa metodelor),

noutatea (în timp),

originalitatea (raritatea ideilor, soluţiilor diferă de noutate).

DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 5

Criterii de delimitare a activităţii creatoare de cea productivă:

 I.A. Taylor: însemnatatea şi recunoaşterea socială a performanţei, formulare coerentă şi inteligibilă a

 S.Golan: rezultate performante, proces creativ (spontaneitate, flexibilitate), potenţial creativ

 F. Barron: raritatea în colectivitatea unde apare corelată cu adecvarea la realitate.

Tehnici de dezvoltare a creativităţii:

Faze premergatoare ale actului de creaţie:

 -preparaţie (elaborarea unei preforme a ideii, neclară),

Specializarea şi interdisciplinaritatea G.P.Shaw:

2.Metoda testului pentru dezvoltarea potenţialului creator

–măsoara factorii cei mai înalţi ai creativităţii:

aprecierile critice sunt interzise

imaginaţia să fie total liberă, se acceptă orice idée, oricât de extravagantă ar fi

se cere cantitate

asociaţii neobişnuite de idei, combinările şi ameliorările soluţiilor propuse de ceilalţi

DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 8

-principala rivală a brainstormingului, întemeiată de W. Gordon, induce stări psihologice sau

1. convertirea ciudatului în familiar

2. convertirea familiarului în ciudat

3. reconvertirea ciudatului în familiar şi elaborarea unui concept, idei sau metode de

DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 9

Metoda analogică – se folosesc analogii referitoare la un fenomen dat.

6. Metoda <<6 – 3 – 5>>

 6 –nr de membrii ai grupului;

DESIGN curs nr.6 - şef lucrări dr. Adriana MICU 10

7. Metoda Phillips <<6 – 6>>

 -un grup mare se împarte în mai multe subgrupe eterogene;

PROBLEMATICA METODICII DESIGNULUI

Metoda designului clasic schiţată în 1970 de catre Christopher Jones-“Design Methods”

 analiza procesului de design (APD) şi

-APD- defineşte designul, obiectivele sale şi profesia

Existau 3 criterii de evaluare a noilor metode de evaluare:

 al controlului procesului de design.

Prin stimularea creativităţii a apărut brainstorming-ul şi sinectica (input-circuit, decantor-output).

 -problema de proiectare în design poate fi defalcată în subansambluri însă nu întotdeauna fără a

Criterii pentru controlul proiectelor de design: