8.

Diagrame de echilibru fazic

8.1 Echilibrul fazelor în aliaje. Legea fazelor
 Starea de echilibru
a unui aliaj: se B
↑
caracterizează prin
numărul şi natura p Lichid C
Solid
fazelor în echilibru,
care depind de: p
1
 - concentraţia T
Gaz
componenţilor, A

 - temperatura, Tt(p1) Tf(p1) T→

 - presiune. Fig. 8.1 Diagrama de echilibru
fazic a unei substanţe pure
 Legea fazelor a lui Gibbs, la p=ct
 V=k-+1
 V=0, sistem de aliaje invariant sau zerovariant: T,c
= ct
 V=1, sistem monovariant: ΔT, c=ct; Δc, T=ct.
 - V=2, sistem bivariant : Δ T, Δ c
 Legea fazelor indică:
 - numărul maxim de faze în echilibru
 V = 0, max = k + 1
 - condiţiile în care au loc transformările de fază
 T>Tt , L,
8.4 Tipuri de DE binare (k=2)
 1. După natura transformărilor care au loc în aliaje:
- DE de solidificare (cristalizare);
- DE cu transformări în stare solidă (cristalizare +
recristalizare).
 2. După solubilitatea componenţilor în stare lichidă şi
solidă:
- DE cu componenţi total solubili în stare lichidă şi cu
solubilitate totală, parţială sau insolubilitate în stare solidă;
- DE cu componenţi parţial solubili în stare lichidă şi cu
solubilitate parţială sau insolubilitate în stare solidă;
- DE cu componenţi insolubili în stare lichidă şi solidă.
 3. După reactivitatea chimică a componenţilor:
- DE fără compuşi intermediari;
- DE cu compuşi intermediari.
 1. DE cu componenţi total solubili în stare lichidă şi
solidă
Orizontala de
Linia lichidus
temperatură T
L TB L, V=k-φ+1=2-1+1=2 | ΔT, Δc
1 1
T
a b L→α, V=2-2+1=1| ΔT, c=ct
Tb c
L+α
2 2
TA α, V=2-1+1=2 | ΔT, Δc
α
0 a’ x c’ 100 t
A →B[%] B x
Linia α omogenă
Axa concentraţiilor Verticala de solidus
compoziţie x
ac – conoda
La=bc/ac;
αc= ab/ac
Formarea segregaţilor

∆c
T T1: L1+αc1;
L 1
TB
Tb: La+ αc;
c1
a b c
T2: La2 + α2
a2
L+α
2 α cu segregaţie
a3 dendritică
TA 3
α
0 x 100
A →B[%] B
∆c = f (viteza de răcire,
Curba solidus în intervalul de solidificare 12)
afarăde echilibru
 2. DE cu componenţi insolubili în stare solidă

T T
↑ L L, V=2
1 1 TB 1 L, V=2
TA L, V=2
1 1
L1→B + LE
L1→A + LE V=1
L+A L+B
2 E D V=1 1 1’ 2 2’
C 2
1 2’
2 E
’ 2 A+E
V=1 B+E
E(A + B)

1’ ’ B+E V=1
A+E V=1
LE↔E(AC+BD) LE↔E(AC+BD) LE↔E(AC+BD)
V=0 V=0 V=0
0 x y z 100 →t →t
→t
A →B[%] B x z
100 m y
A
F[%] n B
B DF
p A
0
A x →B[%] B
100 q
CS[%] A B DS
r E
s E E
0
A x →B[%]
B

Triunghiul Tammann – durata transformării invariante

 Reacţia eutectică  AC  LE  BD
 Faze care intră în reacţia
eutectică la T2+, pe conoda CE:
↓
L C2
LE   100(%)
E CE
C D 2E
2 AC   100(%)
A B CE
↓ ↓  Faze care rezultă din reacţia
;
eutectică la T2-, pe conoda CD:
Reacţia eutectică este 2D
AC   100(%)
reacţia invariantă la care o CD
fază lichidă se
C2
descompune în amestecul BD   100(%)
mecanic al altor două faze CD
solide. LE ↔E (AC + BD )
V=k – φ + 1= 2 -3 +1 =0
 3. DE cu componenţi parţial solubili în stare solidă
↑ L, V=2 ↑
1 L TB T 1 T L, V=2
TA 1
1’ 1 L→β , V=1
E L1→α + LE
2L+α L+β
2 2 V=1
↑
T C D αC→βII+αF
3 α, V=2 2 2’
V=1
α 3 β
2’
E(α +β)

α3→βII+αF
α+ α +E β + E β+ LE↔E(αC+βD)
+ αII αII V=1 α+E+βII
βII +βII α+βII V=0
0 F x y G 100 →t →t
A →B[%] G B x y
100 G
βII max α α
F[%] β
α DF
α IImax βII
0
A αII →B[%] βII
βII
B E
100
CS[%] α β DS
0 E

A →B[%] B
4. DE cu componenţi parţial solubili în stare solidă şi
reacţie peritectică
T L,V=2 T L, V=2
1’ L
1 1
TA L1→α + LD L1→α + LD
1 11
L+α V=1 V=1
↑ 2 P 2 D 2 2’ 2 2’ L →β
C α+β V=1
T 2’ L+β V=1 3
2’ β,V=2
3 TB
α α+β LD+αC↔βP+αCexces LD+αC↔βP+LDexces
β
V=0 V=0
0 FF x G y 100 t y t
x
A →B[%] B
β β
100
DF
DS α
F, CS α β
[%]

0 A →B[%] B
Reacţia peritectică este reacţia invariantă la care o fază lichidă
reacţionează cu alta fază solidă formând o nouă fază solidă.
 Reacţia
 αC  LD  βP
peritectică
 Faze care intră în reacţia
peritectică la T2+, pe conoda
CD:
↓ ↓ L
P 2C
α D LD  100(%)
CD
C
2D
2 β αC   100(%)
CD
↓ ↓
;  Faze care rezultă din reacţia
peritectică la T2-, pe conoda
CP:
Reacţia peritectică este 2P
reacţia invariantă la care o αC   100(%)
CP
fază lichidă reacţionează
C2
cu alta fază solidă formând βD   100(%)
o nouă fază solidă. CP
αC +LD  βP + αC exces
V=k – φ + 1= 2 -3 +1 =0
5. DE cu componenţi parţial insolubili în stare solidă şi
compuşi intermediari AmBn cu topire congruentă
T TAmBn
TB T L, V=2
1 L 1
TA L L+ L1→AmBn + LE2
L+ L+B
AmBn 2 E2 V=1
L+A AmBn
E1 F 2 2’
G

E2(B+ AmBn)
D AmBn+E2
2’
C V=1
E1(A+ AmBn)

E1+ AmBn
A + E1 LE2↔E2(AmBn + B)
AmBn +E2 2’ E2+B
V=0
0 x 100 t
A AmBn →B[%] B x
AmBn
100
F[%] AmBn DF
A B
0
A AmBn →B[%] B
100 E2
CS[%] A AmBn B DS
E1 E2
0
A AmBn →B[%] B
6. DE cu reacţie eutectoidă
L 1
T TB T 1 L, V=2
↑ L→β, V=1
L+β 2
TA 2
Bβ β, V=2
Aβ TA’ β 3 TB’ 3 β3→Bα + βE
β+ Aα β + Bα V=1
E 4 4 4’
C D
E(Aα + Bα)

Aα Bα
4’ Bα+E, V=1
βE↔E(Aα+Bα)
Aα + E Bα + E V=0
0 x 100 →t
A →B[%] B

Reacţia eutectoidă este reacţia invariantă la care o fază solidă se

descompune în amestecul mecanic al altor două faze solide.
8.5 Legătura diagramă de echilibru –
proprietăţi fizico-mecanice
T
↑
β β
α
α A+B α+β α α+β A + AmBn AmBn+B

HB
ρ
↑

A →B[%] B A B[%] B A →B[%] B A →B[%] B A →B[%] A mBn

B
a). b). c). d). e).
duritatea Brinell - HB; rezistivitatea electrică - ρ
8.6. Legătura diagramă de echilibru-
proprietăţi tehnologice
T
↑ E
C D I - aliaje deformabile
α α+β β II – aliaje de turnătorie

I II I
↑ plasticitatea

↑ rezistenţa
la cald
↑
fluiditateaa
↑ contracţia la solidificare

↑ segregaţia dendritică

volumul retasurii dispersate

↑
volumul retasurii concentrate