Sunteți pe pagina 1din 28

4.

Imperfecţiuni ale structurii


cristaline
4.1 Tipuri de imperfecţiuni structurale
 Materialul policristalin prezintă abateri de la
structura cristalină ideală = imperfecţiuni sau
defecte structurale
 Cristalul real, afectat de defecte, este numit
cristalit sau grăunte cristalin.
Imperfecţiuni ale structurii cristaline

dinamice statice

Din p.v. geometric: După stabilitatea După mărime,


termodinamică: se observă prin:
- punctiforme;
- stabile; - microscopie
- liniare = dislocaţii;
electronică;
- instabile.
- de suprafaţă. - microscopie
optică.
4.2 Imperfecţiuni punctiforme
• dimensiuni comparabile cu constanta reticulară

B’ C’
B
C

Fig 4.1 Defecte punctiforme simple:


A – lacune (vacanţe); B, B’ –atomi interstiţiali; C.C’ – atomi de substituţie
Nv/N = exp (-∆Gv/kT)
E G K
Fig. 4.2 Defecte punctiforme complexe: E-interstiţial disociat;
G-crowdion; K-cluster

a) b).

defect

Fig. 4.4 Defect de structură sau


Na+ Cl─
compoziţie chimică a lanţului la un
Fig. 4.3 Defecte punctiforme în cristale polimer izotactic
ionice: a. Frenkel; b. Shottky
4.3. Imperfecţiuni liniare - dislocaţii
4.3.1 Tipuri de dislocaţii
 1 dimensiune >> decât constanta reticulară
 Dislocaţia – şir reticular cu defect de coordinaţie, care
deformează reţeaua cristalină pe distanţe mari faţă de linia
dislocaţiei.

Marginală – pană - Taylor Orowan

Dislocaţia Elicoidală – şurub - Bürgers

Mixtă
Generarea dislocaţiilor prin alunecare asincronă

Vector Bürgers extraplan


linia dislocaţiei extra F
E
plan P Q
b
B C B C´
F C A

A D A D´ D
b
plan de N R M
alunecare
a. b. c.
Fig. 4.5 a. cristalul secţionat cu planul ideal de tăiere (ABCD);
b. dislocaţia marginală b ┴ AB; c. distribuţia atomilor în secţiune ┴ pe
linia AB; circuitul Bürgers MNPQR.
B C´
C b B
T
B b
D´ D´
A b A D
D

Fig.4.6. Dislocaţia elicoidală Fig. 4.7 Dislocaţia mixtă


b oarecare faţă de AB curbă
b ||AB

• reţeaua Frank de dislocaţii


4.3.2 Originea dislocaţiilor
 în procesul solidificării;
 în procesul deformării plastice;
 la transformările de fază cu variaţii de volum;
 aliere;
 răcire rapidă.

Densitatea de dislocaţii
ρ = L / V [m-2] = (109 ÷ 1010) m-2 .... 1016m-2
4.3.3 Proprietăţile dislocaţiilor
 1. Dislocaţiile provoacă deformarea elastică a reţelei
cristaline pe distanţe mari faţă de linia dislocaţiei
E = Gb2L

Fig. 4.10 Câmpul de tensiuni din jurul unei dislocaţii


 2. Dislocaţiile se deplasează în cristal sub acţiunea
unui efort tangenţial τ || b , τ > τcr,
Planul de alunecare
→τ →τ →τ

a b. c.
.

d.
Fig. 4.11 Evoluţia deplasării dislocaţiei marginale pozitive prin
alunecare (slip)
AB A’B’ A”B”

Fig. 4.12 Deplasarea dislocaţiei marginale prin căţărare (climb)


 3. Dislocaţiile interacţionează între ele, în scopul
reducerii energiei cristalului.

← →

→ a.

D=b/θ
→ lacune

← b.


atomi interstiţiali c. d.
Fig. 4.13 Interacţiunea dislocaţiilor marginale; a. din acelaşi plan de
alunecare; b., c. din plane paralele; d. din plane perpendiculare
 4. Dislocaţiile interacţionează cu defectele
punctiforme → atmosfere Cottrell.
 5. Dislocaţiile se multiplică prin surse Frank-Read.
 6. În planele de alunecare dislocaţiile se grupează la
obstacole → ecruisarea sau iniţierea ruperii.
Sursa Frank-Read

limita de grăunte

microfisura
Fig. 4.14
Fig. 4.15 Blocarea dislocaţiilor
Sursa Frank-Read
la limita de grăunte
τcr = Gb / L
4.3.4 Influenţa dislocaţiilor asupra rezistenţei la
deformare plastică
σ
1
 1. ρ = 0, σmax. - cristalul ideal;
σmax
 2. ρo, σo = σmin.- materialul
3 policristalin la echilibru;
4
 3. ρ < ρo, σ < σmax. –
2 monocristale filiforme =
Whiskers
σo  4. ρ > ρo, σ > σo, material
ρo ρ policristalin durificat prin
călire, aliere, ecruisare
Fig. 4.16 Influenţa densităţii
de dislocaţii ρ asupra  σc = σo + α G b ρ-1/2
rezistenţei la deformare σ
Tabel 4.1 Rezistenţa la tracţiune a unor whiskers şi metale
policristaline (N/mm2)
Fe Cu Al2O3 C B4C SiC

whiskers 13000 3000 20000 21000 7000 11000

Material 300 250


poli-
cristalin

materialele compozite = matrice tenace din Cu, Al, Ag,


aliaj Ni-Cr, polimeri + elemente de armare din whiskers
din W, Mo, Al2O3, B, C, B4C, SiC, fibre de sticlă etc.
4.4 Imperfecţiuni de suprafaţă
 2 dimensiuni >> constanta reticulară

limita de subgrăunte
1. limita de grăunte;
grăunte
sublimita 2. sublimita;
3. structura de blocuri
grăunte
cristalin in mozaic;
grăun
blocuri în 4. limita de maclă;
te
mozaic
5. defecte de
Fig. 4.17 Microstructura împachetare
materialului policristalin
1. Limita de grăunte Proprietăti:
- reactivitatea chimică
ridicată;
- tendinţa spontană de a-şi
o reduce energia
56-58
superficială, grăunţii
adoptând forma sferică de
rază maximă;
- sunt sediul de iniţiere a
Fig. 4.18. Secţiune transformărilor de fază în
cristalografică printr-o stare solidă şi de
limită de grăunte precipitare a noi faze.
Relaţia lui Petch:
σc = σo + k/√d
2. Limita de subgrăunte

o
5-6

dislocatie lacuna

Fig. 4.19 Secţiune cristalografică printr-o sublimită.


3. Structura de blocuri în mozaic
0,01-1m – reţeaua Frank de dislocaţii
4. Limita de maclă
Limita de
Macla maclă

Plane de Macla
maclare
Fig. 4.20 Limita de maclă
a. deplasarea atomilor ; b. aspect microstructural
5. Defectul de împachetare

(0001)
A B C
A

(111)
A

Normal:CFC: ABCABC…. HC: ABAB….


Defect: ABC.ABAB.ABC… ABAB.ABCABC.ABAB…
5. Difuzia
5.1 Noţiuni. Cuplul de difuzie
 Difuzia atomică - un proces de transfer de
substanţă, bazat pe migrarea atomilor pe
distanţe mai mari decât distanţa medie
interatomică.
 Autodifuzie
 Difuzie sau heterodifuzie
 Cuplu de difuzie, format prin îmbinarea a două
bare din metale diferite
 Interdifuzia
Aliaj Cu-Ni

Cu→
Cu Ni Cu Ni
←Ni

Cu Ni Cu Ni
100

Cu, Ni
[%]

distanţă distanţă
a. b.
Fig. 5.1 Cuplul de difuzie Cu-Ni.
Variaţia concentraţiei în vecinătatea suprafeţei de difuzie înainte (a) şi
după menţinere îndelungată sub temperatura de topire (b)
5.2 Mecanisme de difuzie

 Salturi ale atomilor activate termic.


 Condiţii de salt:

- să existe în vecinătate o poziţie de echilibru


liberă;
- atomul să aibă suficientă energie pentru a rupe
legăturile cu atomii vecini şi pentru a deforma
elastic reţeaua cristalină în timpul saltului.
a. b. c. d. e. f.
Fig. 5.2 Mecanisme de difuzie volumică: a. ciclic; b. de schimb; c.
lacunar; d. interstiţial direct; e. interstiţial indirect; f. interstiţial extins

Ds
Fig. 5.3 Difuzia în materialul
policristalin: Ds-superficială; Dv-
volumică; Dl-pe limita de grăunte

Dl Dv
Esuprafaţă <<Elimită grăunte  Edislocaţii 
0,5 Edefecte punctiforme.
5.3 Legile difuziei
 I-a lege a lui Fick pt. difuzie uniaxială în regim staţionar,
[ flux de difuzie, J, ct în timp]
c
J  D
x
 a II-a lege a lui Fick pt. difuzie uniaxială în regim
nestaţionar [J(t), c(t)]

c    c 
  J   D 
t x x  x 
c  2c
D 2
t x
 Pt. difuzia interstiţială în sisteme binare monofazice
izotrope la p, T = ct.
 Ex.1. Difuzia atomilor unui gaz printr-o placă subţire din
metal, la p1, p2 = ct

Δc c1  c 2
p1
J  D  D  const
Δx x1  x 2
c1

p2
c2 cs p
x1 x2
Fig. 5.4 Difuzia
staţionară printr-o placă p1  p 2
subţire
J   Ds  const
x1  x 2
5.5 Factori de influenţă ai difuziei
 1. Temperatura

 E 
D  D 0 exp   
 RT 
 2. Mărimea atomilor de difuzie;
 3. Structura cristalină a solventului;
 4. Mărimea de grăunte;
 5. Densitatea defectelor structurale;
 6. Concentraţia elementului de difuzie;
 7. Starea de tensiune
Element de difuzie Solvent Do E T D
[m2/s] [kJ/mol] [ C]
o
[m2/s]

Fe Fe (CVC) 2,0 x 10-4 241 500 1,1 x 10-20


900 3,9 x 10-15

Fe Fe (CFC) 5,0 x 10-5 284 900 1,1 x 10-17


1100 7,8 x 10-16

C Fe (CVC) 6,2 x 10-7 80 500 2,3 x 10-12


900 1,6 x 10-10

C Fe (CFC) 1,0 x 10-5 136 900 9,2 x 10-12


1100 7,0 x 10-11

Cu Cu 7,8 x 10-5 211 500 4,4 x 10-19

Zn Cu 3,4 x10-5 191 500 4,3 x 10-18

Al Al 1,7 x10-4 142 500 4,1 x 10-14

Cu Al 6,5 x 10-5 135 500 4,8 x 10-14

Mg Al 1,2 x 10-4 131 500 1,8 x 10-13

Cu Ni 2,7 x 10-5 255 500 1,5 x 10-22