Sunteți pe pagina 1din 25

Amenajările hidrotehnice și riscurile

induse de acestea
Grigore Simona- Elena
Dunărinţu Roberta- Andreea
Grigore Andreea- Alina
Cauze și efecte:
Având în vedere că resursa de apă este variabilă atat în timp cât și în spațiu, inovația a
dus la apariția amenajărilor hidrotehnice ce au funcții multiple.

Cele mai importante sunt cele de gestionare a resursei de apă (stocare și redistribuire în
timp a volumelor de apă în funcție de necesități) și cele cu rol în apărarea împotriva
inundațiilor.

Efectele produse asupra mediului sunt numeroase și profunde, atât benefice cât și
negative și afectează toate componentele mediului (relief, climă, vegetație, faună).
Efectele pozitive

• producerea energiei electrice;

• alimentarea cu apă;

• irigații
Efectele negative
• modificarea regimului natural de curgere;

• modificarea albiilor;

• dispariția unor specii de plante și animale;

• colmatarea lacului de acumulare;

• erodarea malurilor lacului;

• influența regimului apelor subterane.


Tipuri de amenajări hidrotehnice:

Amenajări hidrotehnice având ca folosință exclusivă producerea de


energie electrică:

Aceste amenajări sunt constituite din baraje și lacuri de acumulare cu volume


importante de apă, sau din baraje derivație la care volumele acumulate sunt nesemnificative
(0,01 mil. m3 – 0,4 mil. m3 ), având mai mult rolul de a crea coloana de apă necesară
încărcării aducțiunilor.

Din punct de vedere al volumului de apă reținut în lacul de acumulare, cel mai mare
volum este cel din lacul Vidra de pe râul Lotru de 340,0 mil m3 , urmat de lacul Târnița pe
Someșul Cald, cu un lac de 74,0 mil. m3.

Aceste amenajări, având folosință exclusiv energetică sunt de regulă situate în zona
montană și piemontană și constau în general dintr-un baraj înalt care realizează un lac de
acumulare cu un volum mai mare sau mai mic în directă legatură cu debitul mediu multianual
al cursului de apă.

Acolo unde acesta este însă relativ redus, dar rețeaua hidrografică adiacentă este densă
și cu disponibilități de debite, sunt realizate baraje de derivație, unele destul de înalte și
galerii hidrotehnice.
Barajul Vidra

Barajul Târnița
Amenajări hidrotehnice având o singură folosință (alta decât producerea
de energie electrică sau atenuarea viiturilor):

În această categorie sunt puține amenajări existente și ele constau în special


din amenajări destinate asigurarii apei pentru termocentrale. Ele constau în general
din baraje de priză cu volume în lacurile de acumulare cuprinse între 0,180 mil. m3
(Isalnița - Jiu), 1,65 mil. m3 (Paroseni) și maximum 2,5 mil. m3 (Mintia – Mureș).

Barajul Isalnița

Barajul Mintia
Alimentarea cu apă, irigații și producerea de energie hidroelectrică:

Aceste amenajări constau din baraje și lacurile de acumulare aferente.


Barajele sunt fie din beton (Paltinu) cu înălțimea de 108 m, din anrocamente
(Pecineagu) cu înălțimea de 105 m sau din umplutură de pământ precum Bucecea,
Bascov, Drăgănești cu înălțimi cuprinse între 12 și 35 m.

Barajul Drăgănești

Barajul Pecineagu
Alimentarea cu apă, producerea de energie și recreație:

În această categorie intră două amenajări mai importante: barajul și lacul de


acumulare Cincis, pe râul Cerna Ardeleană. Barajul Cincis este un baraj din beton
de formă arcuită având înălțimea de 48 m.

Barajul Cincis
Amenajări hidrotehnice având două folosințe (altele decât atenuarea viiturilor):

În general, în această categorie se situează acele amenajări hidrotehnice care au ca


folosințe producerea de energie electrică și navigația, producerea de energie și asigurarea
sursei de apă pentru irigații sau pentru alimentări cu apă potabilă.

Cele mai reprezentative amenajări din această categorie sunt: Izvorul Muntelui –
Stejaru (Dimitrie Leonida), pe râul Bistrița, Govora, Arcești, Băbeni, Drăgășani, Strejești pe
râul Olt, Galbeni, Răcăciuni, Berești pe râul Siret, Cândești-Buzău, Clocotiș pe Bistrița-Jiu,
Colibița pe Bistrița Ardealului, Motru pe râul Motru, Petrești pe râul Sebeș, Poiana Uzului pe
râul Uz, etc.

Din punct de vedere al volumelor acumulate în lacurile realizate de barajele


amenajărilor se remarcă Lacul Izvorul Muntelui, cu un volum total de 1200 mil. m3 , cel mai
mare lac de pe râurile interioare, lac ce constituie și sursa potențială de apă pentru irigarea a
circa 200.000 ha în Bărăganul de Nord și Central.

Celelalte amenajări au în general volume mai mici în lacurile de acumulare.


Barajul Belci și râul Tazlău
Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului pe valea Argeșului (până la Golești)

Prin utilizarea metodei de analiză SWOT s-a încercat inventarierea cât mai completă a
efectelor induse de amenajarea lacurilor de acumulare de pe valea Argeșului asupra mediul.

Amenajarea râului Argeș pune în evidență ca efecte funcționale principale asigurarea


alimentării cu apa, producția de energie electrică, precum și regularizarea debitelor în bazinul
Argeș, înţelegând aici scăderea riscului de producere a inundațiilor prin stocare în acumulări a
surplusului de apă.

-Producția de energie electrică nepoluantă. Realizarea celor 14 hidrocentrale existente pe


Argeș până la Pitești au o putere instalată de 407 MW, iar producția de energie electrică
(cca 770 GW/an). are efecte benefice, imediate și permanente.

-modificări ale curgerii naturale. Ca urmare a utilizări hidroenergetice a derivațiilor


existente în cadrul sistemului, apar însemnate transferuri de apă dintr-un bazin în altul.

Ca urmare a derivației principale Vâlsan - Vidraru situată în zona montană a bazinului


său ce captează apele pentru suplimentarea volumului în acumularea Vidraru, râul Vălsan pierde
o cantitate însemnată de apă.
Se observă diferența semnificativă dintre debitul reconstituit (natural) și debitul
măsurat la stația hidrometrică Bradet aflată aval de captare.
- alimentarea cu apă a folosințelor și satisfacerea nevoilor de apă sunt asigurate prin stocarea
și regularizarea debitelor în lacurile de acumulare și derivații.
Întreaga amenajare a râului Argeș asigură apa potabilă pentru trei mari orașe București,
Pitești și Curtea de Argeș (cca 3.2 mil. loc), un volum de 225 828 mc la care se adaugă cca
200 000 mc apă pentru folosințele industriale agricole sau piscicole.

- riscul producerii de viituri este substanțial redus prin atenuarea viiturilor în salbă de
acumulări cu regulamente de exploatare foarte strict respectate.
La viitura din 2005, râul Argeș nu a produs nici o pagubă, iar lacul Vidraru a atins
nivelul maxim de retenție (832,85 mdM), apa fiind evacuată prin deversorul de suprafaţă.
- modificarea regimului natural de scurgere este unul din principalele puncte slabe.
Prin tranzitarea debitelor prin acumulări pe râul Argeș acestea au crescut, in timp ce pe
râurile afectate de captările din bazinul superior (Vâlsan și Râul Doamnei) debitele au scăzut.
Cel mai elocvent exemplu este dat de proiectul amenajării, care pentru o funcționare optimă a
acumulării Vidraru a decis suplimentarea debitului mediu afluent în lac de la 7.5 mc/s la 19.7
mc/s prin captarea celor nouă râuri din bazinul superior al Argeșului.

- modificarea morfologiei albiilor vizează două aspecte: apariția unor noi sectoare de
curgere (derivațiile - pentru suplimentarea debitului și canale - pentru reutilizarea apei în scop
energetic) și modificarea albiei naturale.
Apariția acumulărilor și a barajelor a dus la schimbarea profilului de echilibru,
eroziunea diminuindu-se pe anumite sectoare (acolo unde apa e dirijată prin canale de fugă) sau
accelerându-se aval de acumulările unde deversarea se face în albia naturală.

- modificarea peisajului. Peisajul s-a schimbat prin apariția unui nou biotop, a lacului
artificial și implicit a transformărilor induse de acesta (baraj, maluri înălțate).

- schimbări în calitatea apei datorate schimbărilor caracteristicilor de curgere


(temperatură, turbiditate, concentraţie de oxigen, mineralizare etc.).

Alterarea calității apei, ca urmare a stagnării ei, duce la forma cea mai severă,
eutrofizarea, afectând parametrii calitativi necesari dezvoltării vieții acvatice.
Barajul Vidraru

Valea Argesului
Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului pe râul Ialomița:

Activitatea antropică și-a pus cel mai mult amprenta asupra râului Ialomița. Exceptând
lucrările hidrotehnice de construire a barajelor și de realizare a lacurilor de acumulare, pe
cursul râului Ialomița s-au mai realizat praguri de linistire a apelor la Pietroșița și Doicești,
în Subcarpați, Teiș și Valea Voievozilor în Câmpia Târgoviștei, derivații la Fieni, regularizări
de albie și apărări de maluri.

Înaintea realizării acestor modificări, Ialomița prezenta o albie despletită, cu ușoare


denivelări pe malul stâng, meandre părăsite și zone de înmlăștiniri (înainte de amenajarea
Lacului Pucioasa). Ca urmare a acestor lucrări hidrotehnice, albia Ialomiței, în special în
Subcarpați, se caracterizează printr-un profil longitudinal complex, în care alternează
secțiunile naturale sau artificiale de dimensiuni mari, cu secțiuni de dezechilibru de mici
dimensiuni, în funcție de care se diferențiază morfodinamica actuală de albie .
Influența amenajărilor hidrotehnice asupra scurgerii lichide:

Datorită amenajarilor hidrotehnice din lungul râului, apar o serie de modificări în


regimul scurgerii lichide.

Debitul modul afluent în lacurile de acumulare Bolboci, Pucioasa, Doicești fiind mai
ridicat decat debitul defluent, care este dictat de necesitățile în alimentarea cu apă a
obiectivelor socio-economice din aval de acestea.

Aceste lacuri au și rolul de a regulariza scurgerea lichidă în cursul unui an, în scopul de
a atenua undele de viitură sau fenomenele de secare care ar putea să apară.

Totalitatea lucrărilor hidrotehnice realizate pe cursul superior al râului Ialomița și-au


pus amprenta asupra regimului scurgerii lichide, astfel încât nu putem discuta despre o
scurgere în regim natural, ci doar de una influențată antropic.

Această stare de lucruri este impusă de necesitățile din aval în ceea ce privește
alimentarea cu apă, protecția așezărilor umane la fenomene hidrologice de risc de tipul
undelor de viitură.
Barajul Pucioasa
Barajul Bolboci
Barajele determină încă de la execuție sau de la punerea lor sub sarcină,
modificări ale condițiilor de teren sau de mediu precum cele privind :

-caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor din fundațiile construcțiilor


-regimul hidrologic al cursului amenajat în sectorul aval
-morfologia albiei râurilor în zona cuvetei lacurilor și în aval
-morfologia albiei râurilor în zona cuvetei lacurilor și în aval
-seismicitatea zonei
-oscilațiile nivelului piezometric.
După amploarea lor, după tipul barajului se disting mai multe categorii de
evenimente:

-cedări
-accidente
-incidente
Impactul amenajării hidrotehnice Siriu asupra mediului:
Barajul și acumularea Siriu amplasate pe râul Buzău, în localitatea Siriu are multiple folosințe:
irigații, alimentări cu apă, producere de energie electrică, combaterea
inundațiilor, turism.

Lucrările la amenajare au început în anul 1974. În anul 1992, acumularea a intrat parțial în
folosință. Lucrările de construcție continuă și în prezent într-un ritm extrem de lent din cauza
lipsei de resurse financiare.

Din punct de vedere economico-social, realizarea amenajării Siriu a avut un impact extrem de
pozitiv pe întreaga vale a râului Buzău, favorizând dezvoltarea industriei și comerțului,
modernizarea rețelelor de comunicații, mărirea producției agricole, dezvoltarea turismului.

Organizarea de șantier a inclus și realizarea unui centru comercial și a altor infrastructuri


corespunzătoare aglomerației umane nou create, mult mai dezvoltate decât cele existente în
mica localitate rurală de munte Siriu.

Localitatea Nehoiu, din aval de baraj, a devenit oraș ca urmare a dezvoltării economice, și a
beneficiat în primul rând de alimentarea cu apă potabilă și industrială din lacul Siriu.

Din punct de vedere social sunt de remarcat locurile de muncă nou create nu numai pe durata
construcției, dar și ulterior în cadrul personalului de exploatare a amenajării și în
infrastructurile nou create.
În categoria impactului social negativ trebuie remarcată strămutarea a 370 de
familii care aveau gospodării amplasate în cuveta lacului. Familiile strămutate au primit
despăgubiri și locuri de casă în vatra satului.

În categoria impacturilor geomorfologice se pot menționa următoarele:

- afectarea negativă a peisajului pe cca. 390 ha datorita exploatării carierelor care au


furnizat materiale pentru baraj;

- activarea unor alunecări locale în versanți, ca urmare a umplerii lacului;

-reducerea debitului solid tranzitat de râu în aval de baraj, urmare a reținerii în lac a
unei cote părți importante de sedimente, fenomen care, în timp, va genera eroziuni în albia
din bieful aval;

-colmatarea lacului, în special prin aportul de sedimente transportate de torenți


neamenajați.
Studiile asupra calității apei din acumularea Siriu au condus la următoarele concluzii asupra
indicatorilor fizico-chimici:

- pH-ul apei s-a situat în domeniul slab-alcalin, având valoarea 8,0 atât la coada lacului, cât
și în vecinătatea barajului;

- oxigenul dizolvat a avut valori ridicate, saturația de oxigen fiind de 140% la coada lacului
și 164% la baraj;

- mineralizarea apei a fost scăzută (reziduu fix în jur de 260–275 mg/l);

- conținutul de substanțe organice a fost redus (9,26–7,34 mg KMnO4/l şi 2,34–1,86 mg


O2/l);

- conținutul de nutrienți s-a caracterizat prin conținutul ridicat al azotului mineral, cu o


ușoară tendință de diminuare spre secțiunea barajului, fapt explicat prin consumarea acestuia de
către fitoplancton;

-conținutul de fosfor a fost redus.

În privința indicatorilor biologici (fitoplancton, zooplancton, zoobentos), concluzia a fost că


apa lacului are capacitatea de mineralizare aerobă a materiei organice existente.

În privința impacturilor asupra florei și faunei, formarea noii acumulări a determinat apariția
a două ecosisteme: cel creat artificial (barajul) și cel natural din jurul lacului.
Barajul Siriu
Bibliografie:

1) Ionescu St. (2001), Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului, Edit. H.G.A.,
București;

2) Pișota I., Moraru T., Buta I. (1970), Hidrologie Generală, Edit. Didactică și Pedagogică,
București;

3) Radoane Maria, Radoane N. (2003), Impactul construcțiilor hidrotehnice asupra dinamicii


reliefului, în vol. „Riscuri și Catastrofe”, II, Editor Sorocovschi, V.;

4) Diaconu C. (1999), Cursuri de apă - amenajare, impact, reabilitare, Edit. HGA, București;

5) Gastescu, P. (1971), Lacurile din Romania. Limnologie regională, Edit. Academiei Române,
București;

6) Gheorghe Brănoiu, Monografia geologică a bazinului râului Buzău.

S-ar putea să vă placă și