Electrocardiograma

Conf. Dr. Adelina Vlad

Disciplina Fiziologie II
UMF “Carol Davila”
Bucuresti
 Este metoda standard folosita in
clinica pentru a investiga activitatea
electrica a cordului
 Este neinvaziva, ieftina si versatila

 Permite identificarea
 Aritmiilor
 Tulburarilor de conducere
 Ischemiei miocardice
 Hipertrofiei si dilatarii cavitatilor
cordului
 Diselectrolitemiilor
 Susceptibilitatii crescute pt
moarte subita (interval QT
prelungit)
 Cordul este suspendat intr-un mediu bun conducator electric;
semnalele electrice sunt culese cu ajutorul electrozilor metalici
plasati pe tegument, amplificate si inregistrate de aparatul ECG

voltaj
timp
 Inregistrarea Undelor de
Depolarizare si Repolarizare
Voltmetru  Prin conventie, o unda
Electrod depolarizanta (- +) care
negativ
Electrod
avanseaza catre electrodul
pozitiv pozitiv da nastere unei unde
pozitive (A) pe traseul
ECG
 Daca unda repolarizanta (+ -)
progreseaza catre electrodul
pozitiv, se inregistreaza o
unda negativa (C)

 Absenta unei diferente de

potential intre cei doi electrozi
conduce la inregistrarea unei
linii izoelectrice (B,D)
Caracteristici ale ECG Normale
 Electrocardiograma
normala este alcatuita din
unde pozitive si negative,
conectate prin segmente de
linii izoelectrice
 Undele corespund
depolarizarii si repolarizarii
versantului extracelular al
sarcolemei miocardiocitelor
de lucru, pe parcursul ciclului
cardiac electric
 Unda P – depolarizarea atriala
 Segmentul PQ – intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale
si inceputul depolarizarii ventriculare
 Complexul QRS – activarea ventriculara
 Unda T – repolarizarea ventriculara
 Relatia dintre PA Ventricular si
Undele QRS – T pe ECG

Potential de actiune (PA) monofazic

inregistrat intr-o fibra miocardica
ventriculara
Inregistrare ECG realizata simultan:
QRS apare la inceputul PA, iar unda
T la sfarsitul acestuia

 Se observa inregistrarea unei linii izoelectrice atat cand miocardul

ventricular este in intregime polarizat (faza 4 a PA) cat si cand este
in intregime depolarizat (faza 2 a PA), intre electrozii exploratori
neexistand diferente de potential electric
 Depolarizarea rapida (faza 0 a PA) corespunde complexului QRS
 Factori care scad panta fazei 0 prin diminuarea influxului Na+
(flecainida, procainamida ori hiperpotasemia) tind sa prelungeasca
durata complexului QRS

 Faza de platou (faza 2) corespunde segmentului izoelectric ST

 Conditii care prelungesc faza 2 (amiodarona, hipocalcemie) cresc
durata segmentului ST
 Scurtarea fazei 2 (digitala, hipercalcemie) scade durata segmentului
ST

 Repolarizarea activa (faza 3) corespunde undei T

 The electrical
cardiac cycle
generates fast
changing potentials
throughout the
heart

 Curentii electrici care se propaga

prin miocard sunt produsi de
- fibre ale tesutului excito-
conducator
- fibre miocardice de
lucru
• ECG inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul
 Progresia depolarizarii si a repolarizarii miocardica da nastere
unor dipoli electrici care pot fi reprezentati vectorial  vectori
cardiaci, caracterizati prin directie, sens, magnitudine

 ECG inregistreaza suma spatiala si temporala a potentialelor

electrice produse de fibre miocardice multiple, care sunt
transmise la suprafata corpului

 Limitari inerente:
 De sensibilitate – activitatea anumitor regiuni poate fi anulata
sau diminuata, devenind prea slaba pentru a putea fi
inregistrata
 De specificitate – aceeasi rezultanta vectoriala poate
fi generata prin inregistrarea unor semnale selective sau
prin anularea partiala a fortelor orientate in sensuri opuse
Vectori Cardiaci
 Localizarea, orientarea si magnitudinea
vectorilor cardiaci variaza ciclic odata cu
paternul campului electric miocardic
dintr-un anumit moment
Inregistrarea Activitatii Electrice a
Cordului

negativ nul pozitiv

 Sistemul Derivatiilor

Electrocardiografice
 Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice
 O derivatie inregistreaza variatii ale potentialului electric intre
electrozii sai

 Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:

6 in planul frontal
 3 derivatii bipolare sau derivatiile standard ale
membrelor
 3 derivatii unipolare modificate (amplificate) ale
membrelor

6 in planul transversal
 derivatiile unipolare precordiale
 O derivatie bipolara
 Inregistreaza diferenta de potential intre doi electrozi activi
 Un electrod este considerat pozitiv, celalalt negativ

 O derivatie unipolara
 Masoara potentialul absolut inregistrat de un electrod unic
 Necesita un potential de referinta
 Electrodul inregistrator (activ) este considerat pozitiv fata de
potentialul de referinta
 Willem Einthoven
Premiul Nobel pentru Fiziolgie sau Medicina in
1924
 New Diagnostic Tools - Electrocardiographic Imaging (ECGI)
Application of the ECGI vest
used for imaging the electrical
activity of the heart. Body
Surface Potential Maps (BSPM)
are displayed on the monitor.
These BSPM are used to
reconstruct the electrical activity
on the heart surface
noninvasively.

http://rudylab.wustl.edu/overview/index.htm

The existing method for noninvasive diagnosis of cardiac rhythm disorders is the traditional electrocardiogram (ECG). ECG
measures electrical signals from six to twelve electrodes placed on the surface of the chest. These signals reflect the
electrical excitation of the heart as seen from remote observation points, located on the body surface. Traditional ECG is
very limited in resolution since it samples the entire body surface electric potential at only six or twelve points, leaving out
very important information. Completing the missing data is analogous to completing a puzzle of several hundred pieces
when only six or twelve pieces are available.
Advances in electronics and computers have made it possible to cover the torso with hundreds of electrodes to
obtain the total body surface ECG. This approach is known as body surface potential mapping (BSPM). Currently,
we use 250 body-surface electrodes embedded in a vest that facilitates rapid and convenient application.
 Derivatiile Bipolare Standard
 Derivatia I
 Electrodul negativ este plasat pe bratul
drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang
 Defineste in planul frontal o axa la 0°
 Derivatia II
 negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul
stang
 Defineste in planul frontal o axa la +60°
 Derivatia III
 Conexiunea negativa la bratul stang, cea
pozitiva la piciorul stang
 Defineste in planul frontal o axa la +120°

 Inregistreaza diferenta de potential intre doua

membre, in plan frontal
 Triunghiul lui Einthoven
 Este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor
 Legea lui Einthoven: daca potentialele electrice inregistrate de
oricare doua din cele trei derivatii bipolare ale membrelor sunt
cunoscute la un moment dat, valoarea potentialului inregistrat de
cea de-a treia poate fi determinat matematic prin insumarea
primelor doua (teorema lui Kirchhoff)
Tinand cont de semnele + si – ale derivatiilor, legea lui Einthoven
devine: I + III = II

+
Derivatiile Unipolare (Amplificate)
ale Membrelor
 Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un
electrod al membrelor (brat stang, brat drept, picior stang) cu
media celorlalti doi (metoda Goldberger)
 Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a
electrocardiografului prin intermediul unor rezistente electrice, iar
cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este
conectat la borna pozitiva a aparatului
 aVR (augmented voltage right)
+
 Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul drept
 Axa derivatiei este orinetata in
planul frontal la -150°

 aVL (augmented voltage left)

 Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul stang
+
 Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la - 30°

 aVF (augmented voltage foot)

 Electrodul pozitiv este plasat pe
piciorul stang
 Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la + 90°
 Sistemul Hexaxial
 Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului
frontal
 Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente,
care subintind unghiuri de 30°
Vectorii Cardiaci Sunt Tridimensionali
 Derivatiile Precordiale
 In mod obisnuit sunt utilizate sase
derivatii precordiale unipolare, cu
electrodul activ plasat astfel:
 V1: spatiul patru intercostal
parasternal drept
 V2: spatiul patru intercostal
parasternal stang
 V4: spatiul cinci intercostal
pe lina
medioclaviculara
 V3: la jumatatea distantei dintre
V2 si V4
 V6: spatiul cinci intercostal pe linia
axilara medie
 V5: la jumatatea distantei dintre
 Derivatiile precordiale sunt
orientate in planul transversal,
perpendicular pe planul derivatiilor
frontale

 Suprafata cordului este situata in

proximitatea peretelui toracic
 Fiecare derivatie precordiala
inregistreaza cu predilectie
potentialul electric al miocardului
din imediata sa vecinatate
 Anomalii ventriculare relativ
discrete, mai ales ale peretelui
ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice
importante in derivatiile precordiale
 Borna Wilson
 Cate un electrod explorator este plasat in fiecare
dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la borna
pozitiva a sistemului de inregistrare
 Potentialul de referinta (borna Wilson) este
realizat astfel:
 Electrozii membrelor sunt conectati impreuna,
prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la
borna negativa a electrocardiografului 
fiecare derivatie precordiala inregistreaza
potentialul la una dintre pozitiile precordiale
relativ la media potentialelor celor trei membre
 Potentialul de referinta ramane relativ constant
pe parcursul ciclului cardiac  potentialul
inregistrat de derivatia precordiala reflecta
activitatea electrica a zonei in care este
amplasat electrodul explorator
 Perspective Asupra Cordului

Miocardul
lateral
Miocardul
anterior Derivatiile I,
aVL, V5,
Derivatiile V6
V1 – V4

Miocardul
inferior Derivatiile II, III, aVF
Vedere inferioara Vedere anterioara

Vedere laterala
 Reprezentarea Vectoriala a
Derivatiilor
 Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
 Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
 Pentru derivatiile unipolare: de la punctul de potential nul (punctul
de intersectie al derivatiilor), catre electrodul activ (pozitiv)

Lead I vector
aV
F
 De la Vectori Cardiaci la Unde
Electrocardiografice
 Amplitudinea si polaritatea undelor
ECG inregistrate intr-o derivatie sunt
proportionale cu magnitudinea si sensul
proiectiei vectorilor cardiaci pe axa
derivatiei:
a
a. Daca vectorul cardiac este orientat
catre polul pozitiv al derivatiei 
unda pozitiva in derivatia respectiva

b. Daca vectorul cardiac este orientat

in sens opus fata de polul pozitiv al
derivatiei  unda negativa in acea
derivatie b
Undele ECG – reflecta diferente de voltaj inregistrate de
fiecare derivatie

A – vector cardiac
corespunzator activarii
ventriculare

B, C, D – proiectii ale
A pe axele
derivatiilor I, II si III,
cu ilustrarea undelor
R inregistrate pe
ECG
Geneza ECG Normala
 Criterii de Evaluare
 Unde
 Morfologie
 Polaritate
 Axa
 Amplitudine (mV)
 Durata (s)

 Segmente
 Se afla pe linia izoelectrica sau nu?
 Durata

 Intervale
 Durata
Depolarizarea Atriala si Unda P
V6
AS
AD

P bifazic in V1
Lead I V1
vector
aV
F

Plan frontal Plan transversal

 Unda P - Caracteristici
 Forma
 In dom; uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5,
V6, aVL), datorita ansincronismului partial al activarii
atriale
 Polaritate
 pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 – V6
 negativa in aVR
 Axa: 0° – 75°
 Durata: < 0.12 s
 Amplitudinea:
 < 0.25 mV in derivatiile membrelor
 Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1 mV
1 mV

1 mm = 0.04 s
 Repolarizarea Atriala si Unda Ta
 Repolarizarea atriala incepe in
proximitatea NSA
 Vectorul repolarizarii atriale are
aceeasi directie dar sens opus
vectorului depolarizarii
 Unda de amplitudine mica si
polaritate opusa undei P
(Ta)

 In ECG normala Ta este mascata

de complexul QRS
 Conducerea prin NAV si
Segmentul PR
 Segmentul PR
 Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul
complexului QRS

 Durata: 0.02 – 0.12 s

 Punte temporala intre activarea atriala si cea

ventriculara

! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a ramurilor acestuia

si a retelei Purkinje genereaza potentiale care sunt prea
mici pentru a fi inregistrate la suprafata corpului de un
aparat ECG standard
 Intervalul PR
 Intervalul PR = unda P + segmentul PR

 Reprezinta timpul dintre initierea activarii atriale si debutul

activarii ventriculare

 Durata: 0.12 – 0.20 s, variaza cu frecventa cardiaca si cu

varsta
 Depolarizarea Ventriculara si
Complexul QRS
1. Activarea septala
 V1, V2, aVR = derivatii ventriculare
drepte  unde pozitive de
amplitudine mica, r
 I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare
stangi  unde negative cu
Lead I
vector
amplitudine mica, q
aV
F
 2. Depolarizarea
apexului ventricular
 V1, V2, aVR  tranzitia catre unda
negativa, S
 I, aVL, V5, V6  tranzitia catre
unda pozitiva, R

Lead I vector
aV
F
 3. Activarea peretelui
ventricular stang – vectorul
dominant al activarii
ventriculare
 V1, V2, aVR  unda negativa
cu amplitudine mare, S
 I, aVL, V5, V6  unda pozitiva
Lead I cu amplitudine mare, R
vector
aV
F
 4. Activarea ariilor posterobazale
ale vetriculului stang
 V1, V2, aVR  parte terminala
ascendenta a undei negative S (o
readuce la linia izoelectrica)
 I, aVL, V5, V6  mica deflexiune
negativa, s
Lead I vector
aV
F
QRS in Derivatiile Membrelor
Lead I
vector

aV
F
QRS in Derivatiile Precordiale

rS  qRs
 Vectocardiograma Depolarizarii
Ventriculare
 Vectocardiograma ilustreaza progresia paternului depolarizarii
sau repolarizarii miocardice reprezentat vectorial moment de
moment (infasuratoarea tuturor vectorilor momentani ai
depolarizarii ventriculare, spre exemplu)

Vectocardiograma QRS
 Complexul QRS
 Nomenclatura:
 Unda Q
 Prima unda negativa a complexului
 Durata: < 0.03 – 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q
este anormal
 Amplitudine: < ¼ R wave, < 0.2 – 0.3 mV
 Unda R
 Prima unda pozitiva a complexului
 Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea
cea mai mare in V5 si/ sau V6
 O a doua unda pozitiva este notata R’
 Unda S
 A doua unda negativa a complexului daca exista unda Q, sau
prima unda negativa in caz contrar
 Durata: < 0.04 s
 Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2
 qRs qR R bifid rSR’ QS QS bifid

 Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule

Complexul QRS - Caracteristici
 Morfologie:
 R/S < 1 in V1 – V2; orice unda Q este anormala in
aceste derivatii
 R/S > 1 in V5 – V6

 Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare

in planul frontal
 Limite normale: -30° - +90°
 Deviatie axiala stanga: -30° - -90 °
 Deviatie axiala dreapta: +90° - +150°
 Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg
complex
 Deflexiunea intrinsecoida:
- Masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului
pozitiv al unei derivatii precordiale (V1, V2, V5, V6)
- Se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul
de debut al complexului QRS
- Valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5,
V6

QRS ID ID
 Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor
undelor componente
 > 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, >
0.5 mV intr-o derivatie standard

 Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru

diagnosticul hipertrofiei ventriculare stangi:
 Indice Sokolow-Lyon: Sv1 + (Rv5 or Rv6) > 3.5 mV
 Criteriile de voltaj Cornell: Sv3 + SaVL ≥ 2.8 mV la
barbat,
≥ 2.0 la femeie
sau drepte:
 Sv1 > 0.7 mV, RV5 or V6 > 0.7 mV etc.
 Segmentul ST
 Izoelectric, miocardul ventricular este depolarizat in
intregime

 Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate

normale
 Repolarizarea Ventriculara
 Incepe in ariile epicardice
ale miocardului ventricular
si la nivelul apexului
 Vectorul repolarizarii
ventriculare este orientat
catre apex
 Unda T are aceeasi
polaritate cu a complexului
QRS precedent
 Caracteristicile Undei T
 Morfologie
 Asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta
abrupta si varf rotunjit
 Polaritate
 Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
 negativa in aVR
 variabla in III, V1 - V3
 Axa
 0° - 90°;
 Formeaza un unghi < 60 ° cu axa QRS, numit unghi QRST
 Durata
 Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu
precizie
 Amplitudine
 1/3 din amplitudinea undei R precedente
 Unda U
 Apare uneori dupa unda T
 Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de
0.1 mV
 Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi
determinat de o repolarizare tardiva a celulelor mezomiocardice
(cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu
relaxare mecanica intarziata

ST interval

ST
segment

PQ Isoelectric line
segment

PQ interval QT interval
 Intervalul QT
 Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
 Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (corespunde
duratei PA ventricular)
 Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde
U
 Este caracterizat de durata
 Durata intervalului QT
 Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste
intrucat durata PA se scurteaza la cresterea frecventei de
stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/√RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata
dintre doua unde R consecutive (un ciclu cardiac).

 Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii

normale < 0.05 s, cel mai lung in V2, V3; accentuarea
dispersiei intervalului QT este un semn de
variabilitate crescuta a repolarizarii si de risc
aritmogen
 Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la
femei
Interpretarea Electrocardiogramei
1) Calibrarea
2) Determinarea frecventei cardiace
3) Determinarea ritmului
4) Determinarea axei QRS
5) Determinarea duratei intervalelor
6) Analiza morfologiei si a interrelatiei dintre elementele
electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS, ST, T, QT) in
derivatiile frontale si precordiale
sau
6) Identificarea elementelor definitorii pt. hipertrofie
7) Identificarea semnelor de ischemie/ infarct miocardic
 1) Calibrarea de Voltaj si de Timp
 Pe verticala
 1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
 10 mm (doua patrate mari) = 1mV

 Pe orizontala
 Un patrat mic = 0.04 s
 Un patrat mare = 0.20 s
 2) Calculul Frecventei Cardiace
 Metoda directa
 Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min = 60
s/ durata unui ciclu cardiac
 Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua
unde ECG de acelasi tip, de pilda unui interval R-R

R – R = 16 x 0.04 = 0.64  FC = 60/ 0.64 = 94

batai/min
 Calculul FC

R
wave

 Metoda rapida
 Se alege o unda R care se suprapune pe
o linie groasa
 Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a
doua unda R este la 1 patrat mare de precedenta, FC este de
300 bpm, la 2 patrate mari – 150 bpm, la 3 patrate mari –
100 bpm, la 4 patrate mari – 75 bpm, etc.

In exemplul nostru, un pic sub 100 bpm 

3) Determinarea Ritmului Cardiac
• Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
• Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:

 Unde este localizat pacemakerul cardiac?

 Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de

descarcare corecta?

 Care este calea de conducere de la pacemaker pana la

ultima celula ventriculara?
 Pasul 1: Se calculeaza frecventa cardiaca
 Pasul 2: Se determina regularitatea activarii ventriculare
 Pasul 3: Se analizeaza undele P, pt a verifica daca
pacemakerul cardiac este localizat in AD, la nivelul
NSA
 Pasul 4: Se determina intervalul PR, pt a evalua durata
intarzierii PA la nivelul NAV
 Pasul 5: Se determina durata complexului QRS, pt a evalua
conducerea PA prin miocardul venricular
Pasul 2: Determinarea regularitatii
R R

 Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau

semne de marcare pe o hartie)
 Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional
neregulat? Neregulat, dar respecta un anumit patern
repetitiv? Neregulat, fara a respecta vreun patern?

In exemplul nostru?
Ritm regulat
 Pasul 3: Analiza undelor P

 Undele P sunt prezente?

 Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta?
 Undele P apar la intervale regulate?
 Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?

Interpretarea exemplului:

Unde P normale cu 1 unda P inaintea

fiecarui complex QRS
 Pasul 4: Analiza intervalului PR

 Normal: 0.12 - 0.20 secunde.

(3 - 5 mm)

Interpretare?

0.12
secunde
 Pasul 5: Durata QRS

 Normal: 0.04 - 0.12 secunde

(1 - 3 mm)

Interpretare?

0.08
secunde
 Analiza Ritmului Cardiac

 Frecventa 90-95 bpm

 Regularitate regulat
 Unde P nor
 Interval PR ma
 Durata QRS le
0.12 s
0.08 s
Interpretare?

Ritm sinusal
normal
Parametrii Ritmului Sinusal Normal

 FC 60 - 100 bpm
 Regularitate regulat
 Unde P normale
 Interval PR 0.12 - 0.20 s
 Durata QRS 0.04 -
0.12 s
Orice abatere de la acesti parametri indica prezenta unei
aritmii cardiace
 4) Determinarea Axei QRS
(Axa Electrica a Inimii)
 Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al
depolarizarii ventriculare in planul frontal

 Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii

ventriculare (corespunzatori activarii septului, apexului,
peretilor liberi si a bazelor)
 Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare
doua derivatii ale planului frontal

 Sunt posibile doua abordari:

 Metoda geometrica, precisa dar elaborata
 Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient
de precisa pentru diagnosticul ECG in clinica
 2 3 4
Se noteaza pe hexaxa +2 unitati pe Se ridica perpendiculare pe Se uneste centrul cercului cu
derivatia II si +1 unitate pe aVR derivatiile I si pe aVR din intersectia celor doua perpendiculare
punctele notate aterior

1 5
Se masoara amplitudinea Se estimeaza axa sagetii
rezultanta a QRS in oricare doua galbene (la aprox. 95°)
derivatii ale planului frontal (D II
si aVR in exemplul nostru)

Metoda geometrica
 Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta
proiectia unui moment vectorial al depolarizarii
ventriculare (activarea septului, apexului etc) pe acea
derivatie

 Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o

derivatie a planului frontal reprezinta proiectia vectorului
rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie

 Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului

rezultant al activarii ventriculare pe doua derivatii ale planului
frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-un
punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii
ventriculare

 Conectind centrul hexaxei cu intersectia celor doua

perpendiculare va rezulta axa complexului QRS, numita si axa
electrica a inimii; valori normale: intre - 30 si + 90 de grade
 Metoda Inspectiei

1 2
Se identifica derivatia in Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care
care amplitudinea QRS este amplitudinea QRS este minima – derivatia II in cazul
nula – derivatia aVL in nostru (sageata galbena pe hexaxa). Daca
acest exemplu (sageata amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata la + 60º,
verde pe hexaxa) daca este -, axa este orientata la - 120º. In exemplul
dat, axa este orientata la + 60º
 Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal
cu amplitudinea neta a complexului QRS minima sau
chiar nula;
un complex echidifazic sau cu amplitudinea minima este
usor vizibil pe traseul ECG, si are amplitudinea neta 0

 Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in

care amplitudinea QRS are valoarea cea mai mare

 Cele doua derivatii (cea in care amplitudinea rezultanta a

QRS este minima si cea in care aceasta e maxima) sunt
perpendiculare intre ele
+50°
+30°
 Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS
este nula sau aproape nula, cel mai probabil axa QRS
formeaza bisectoarea a doua derivatii separate printr-un
unghi de 30°, pe care rezultanta QRS are proiectia maxima
si egala

+15°
0°
+120°
 Orientatarea Axei QRS
Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si +
90o. o
-90
O axa QRS situata intre - 30o -120o -60o
si - 90o este anormala si
-30o
numita deviatie axiala
-150o
stinga.
180o 0o
Deviatia axiala dreapta este
definita de orientarea axei 150o 30o
QRS intre + 90o si + 150o
120o 60o
90 o

O axa QRS localizata intre + 150o si - 90o defineste

deviatia axiala superioara dreapta.
 Deviatia Axiala Stinga

Deviatia axiala stanga la cordul

hipertensiv (hipertrofie ventriculara Deviatia axiala stanga produsa de blocul
stanga). Observati si prelungirea de ram stang. Durata complexului QRS
discreta a duratei complexului QRS. este considerabil crescuta
 Deviatia Axiala Dreapta

Stenoza congenitala a valvei pulmonare Deviatie axiala dreapta indusa de

cu hipertrofie ventriculara dreapta. blocul de ram drept. Se observa
Deviatie dreapta superioara a axei QRS, cresterea considerabila a duratei
cu o prelungire discreta a duratei complexului QRS.
complexului QRS
 5) Masurarea Intervalelor
Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata
complexelor QRS

Intervalul PR
< 0.12 s 0.12-0.20 s > 0.20 s

Eliberare crescuta de
catecolamine
Normal Blocuri ale NAV
Sindrom Wolff-
Parkinson-White
Complexul QRS
< 0.10 s 0.10-0.12 s > 0.12 s
Bloc complet de ram
drept sau stang
Normal Hemiblocuri Extrasistole

ventriculare
Ritmuri
ventriculare
Intervalul QTc

< 0.44 s > 0.44 s

Normal QT lung

Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos, indica predispozitia la un tip de tahiaritmie

ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile: medicamente, tulburari electrolitice,
afectiuni ale SNC, infarct miocardic, afectiuni cardiace congenitale.
 QT = 0.40
s RR =
0.68 s
Square
root
= 0.82
QTc =
0.40/0
= 0.49 s

Intervalul Durata Intervalul

PR? QRS? QTc?
0.16 0.08PR si QRS normale,0.49
secunde secunde
QT lung secunde
Interpretare:
 RR

23 boxes 17 boxes

10 boxes 13 boxes

QT

Normal QT
Long QT

QTc = QT/√RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare
rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil
lung
 6) Hipertrofia

ECG permite diagnosticarea:

Dilatarii atriale drepte
Dilatarii atriale stangi
Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)
 Hipertrofia Ventriculara
 Este indusa de presiuni ventriculare crescute
 Modificari ECG
 Unde R, S cu amplitudine crescuta
 Deviatia axei QRS
 Cresterea deflexiunii intrinsecoide
 Inversarea undei T
 7) Modificari ECG Induse de
Infarctul Miocardic
Urmarim urmatoarele:
 Unde Q anormale
 Supra sau subdenivelari ale segmentului ST
 Unde T ascutite, aplatizate ori inversate

Supra sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua

derivatii este semnul ECG cel mai precoce si mai relevant in
cursul unui infarct miocardic acut (IMA)
Supradenivelarea segmentului ST
Supradenivelarea
segmentuli ST in cel putin
2 derivatii este un indiciu
pertinent pentru
diagnosticul IMA

Intrucat perfuzia
miocardului este
regionala, aria infarctata
este la randul sau
regionala  derivatii ECG
specifice permit
estimarea localizarii zonei
lezate
IMA
Anterior
IMA
Inferior
Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si
aVF
 IMA
Anterolateral
In acest caz sunt afectati atat peretele anterior (V -V ) cat
2 4
si cel lateral (V5-V6, I si aVL)!
8) Alte patologii diagnosticabile
prinECG…
 Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele
1 si 3, medicamente psihotrope etc.)

 Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)

 Etc
 Teste ECG Speciale
 Folosirea unor derivatii suplimentare – utile in
diagnosticul IMA peretelui ventricular drept si posterior (V1R –
V6R; V8, V9) esofagiene – pentru o mai buna inregistrare
Derivatii
activitatii atriale sau pentru monitorizarea intraoperatorie a
ischemiei miocardice a
 Monitorizarea Holter – intregistrarea ECG, a presiunii arteriale
ori a amandurora timp de 24 – 48 h; ECG – obiectiveaza aritmii
intermitente
 Inregistrarea evenimentelor patologice sporadice – pina la
30 de zile, poate surprinde tulburari de ritm infrecvente care ar
putea scapa monitorizarii Holter; sistemul de inregistrare este
activat de pacient cand apar simptomele
 Monitorizarea continua a segmentului ST – detectia precoce a
ischemiei si a unor forme grave de aritmii (monitorizare intra- si
postoperatorie, etc)
Bibliografie
 Boron and Boulpaep, Fiziologie Medicala, editia a 3-a, Hipocrate
2017 (pag. 493 - 501)

 Guyton and Hall, ‘Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a,

Editura Medicala Calisto, 2007 (pag. 123 – 139)

 Bara Constantin, ‘Electrocardiografie clinica in chestionare

explicative’, Editura Medicala 1993 (pag. 112 – 130)