Sunteți pe pagina 1din 37

Tipuri de Relief

Europa are un relief variat si extins de la -28


m la nivelul Marii Caspice pana la +4.810 m
(vf. Mont Blanc din Alpi), fiind cel mai jos
continent datorită extensiunii mari a câmpiilor
şi dealurilor joase.

Din punct de vedere hipsometric şi al


proporţiilor formelor de relief, continentul
cuprinde:

- campii joase (-28 m - 200 m) = 57 %;


- podisuri, campii inalte, dealuri (200-300 m)
= 27 %;
- podisuri inalte, dealuri, munti josi (500-
1.000 m) = 10 %.
- munti de peste 1.000 m = 6 %
Mont Blanc- fatada estica si sud-vestica
(valea Ferret din Italia)
Campia Precaspica din Federatia
Kalmykia (Rusia)
Relief. Caractere generale
• Suprafata Europei prezinta o mare fragmentare

• Repartizarea teritoriala a formelor de relief este


neuniforma: Europa Meridionala şi jumătatea sa vestică
este muntoasa, iar Europa rasariteana este dominată de
campie.
• Unele sisteme de munti sunt estompate, cu energii mici
de relief (masivele hercinice si caledoniene), altele sunt
stancoase, cu energii mai mari (sistemul alpin).
• Unele campii sunt netede, plane (Campia Dunarii
Inferioare), altele sunt complexe (Campia Europei de Est).

• Lanturile montane sunt orientate diferit de la vest la est in


cazul Pirineilor, Alpilor, şi partial al Carpatilor si Balcanilor,
si de la nord la sud in Apenini, Alpii Scandinaviei, Dinarici
etc.
Sistemul alpin european
Campiile Europei

• Asa-numita Marea Campie a Europei este


extinsa mai mult in est, in Campia Rusa,
avand altitudini medii de 0 - 200 m.
• Ea este dominată de podisuri care ies din
loc in loc la 200 - 500 m: Karelo-Finic,
Valdai, Central Rusesc, Volgăi, Doneţului
etc. Partea de vest a campiei este formata
din Campia Franceza, cu aspect deluros,
iar in centru este Campia Germano-
Polona.
Campia Europei
Sistemul montan
• Muntii
• -se dezvolta sub formă de lanturi razlete la
periferia continentului, atât spre nord-vest
(Penini, Scotiei, Scandinavici) cât si spre nord-
est (Ural).
• -au o altitudine medie de circa 1.000 m, rareori
depasind 2.000 m (vf. Galdhoppigen – 2.469 m
si vf. Glitertinden – 2.481 m).
• -intre Oceanul Atlantic si Marea Neagra se întind
muntii formaţi în sistemul alpin.
• -la nordul acestora sunt munţii hercinici, cu
altitudini scazute: 1.886 m in vf. Sancy din
Masivul Central Francez, 1.602 m in Munţii
Sudeţi, 1.142 m in Muntii Padurea Neagra etc.
Varfuri de munti de importanta regionala

• 1.Mont Blanc 4810 Alpi


• 2.Mulhacén 3479 Pen Iberica
• 3.Etna 3323 Pen Italica
• 4.Musala 2925 Pen Balcanica
• 5.Gerlach (Gerlachovski) 2654 Carpatii Slovaciei
• 6.Galdhøpiggen 2469 Pen Scandinavia
• 7.Gora Narodnaya1894 Muntii Ural
• 8.Puy de Sancy 1885 Pod Central Francez
Cele mai mari 25 de varfuri din Alpi
• Mont Blanc, Masiv Mont Strahlhorn Alpii Penini   -Elvetia 4190
Blanc Franta-It, 4810 Dent d'Hérens, Alpii Penini –Elvetia-It
–Elvetia
• Monte Rosa(Dufourspitze), Alpii 4171
Penini-Elv 4634
Breithorn Alpii Penini, Elvetia-It 4164
• Dom, Alpii Penini -Elvetia 4545
• Lyskamm Alpii Penini,-Elv-It 4538 Jungfrau, Alpii Bernezi, -Elvetia 4158
• Weisshorn, Alpii Penini-Elvetia4505 Aiguille Verte, Masiv Mt Blanc Franta
• Matterhorn (Monte Cervino),Alpii 4122
Penini, Elv-It 4478 Mönch, Alpii Bernezi, -Elvetia 4107
• Dent Blanche Alpii Penini -Elv 4357 Barre des Écrins, Alpii Dofinezi, Franta
• Grand Combin Alpii Penini-Elv 4314 4101
• Finsteraarhorn Alpii Bernezi-Elvetia Schreckhorn, Alpii Bernezi, Elvetia
4274 4078
• ZinalrothornAlpii Penini-Elvetia4221
Ober Gabelhorn, Alpii Penini -Elv 4063
• Grandes Jorasses Masiv Mont Blanc,
Gran Paradiso, Alpii Graieni, Italia
 It 4208
• Alphubel Alpii Penini -Elvetia 4206 4061
• Rimpfischhorn Alpii Penini-Elv 4199 Gross Fisherhorn, Alpii Bernezi, Elv
• Aletschhorn Alpii Bernezi-Elvetia 4192 4025
Jungfrau, Monte Rosa, Finsteraarhorn,
Aletschorn, Matterhorn, Gran Paradiso
Relieful fluvial si relieful carstic
• Relieful fluvial se dezvolta in toate zonele Europei. O
eroziune fluvială accentuată apare in muntii Alpi,
Cantabrici, Carpati, Apenini, Dinarici si in zonele
submontane (Subcarpati, zona prealpină). Mai moderată
este eroziunea fluvială în Podisul Suediei, Irlanda, Islanda
(in zonele marginale), muntii britanici, muntii hercinici
europeni, Carpati, Balcani, Podisul Volgai etc. O eroziune
fluvială redusă este specifica campiilor (franceza,
belgiana, germana, polona, olandeza, rusa, romană,
panonica) şi părti din Podisul Iberic.
• Relieful carstic este conditionat de apele de suprafata
si subterane si este prezent in regiunile calcaroase,
loessoide, salifere etc. Carstul propriu-zis apare in Muntii
Dinarici, Pind, Jura, Podisul Causses, Muntii Cantabrici,
Podisul Central Rusesc, zona Sankt Petersburg, Irlanda
etc., iar carstul secundar (pseudocarstul) este legat de
depozitele loessoide din Campia Romana, Campia
Panonica, sudul Campiei Ruse şi Podisul Lodz.
Alte tipuri de forme de relief
• Relieful glaciar este specific insulelor nordice (Spitzbergen,
Franz Iosef, Novaia Zemlea), Islanda, Alpi, Pirinei, Muntii
Scandinavici, Sierra Nevada si nordul Muntilor Ural.
• Relieful periglaciar s-a format în urma fenomenelor
repetate de inghet-dezghet, fiind specific tundrei nordice
si spaţiilor alpine. Procesele nivale se datoresc actiunii
avalanselor si apar in muntii inalti, cu zapada bogata si
versanti abrupti (Alpi, Carpati, Pirinei etc.)
• Relieful eolian cuprinde procese fizico-geografice precum:
deflatia, coraziunea si acumularea, si apartine zonelor de
stepa din Campia Panonica, Campia Romana, Campiei
Caspice), zonei de semidesert şi tarmurilor Marii Negre,
Marii Baltice şi Golfului Gasconiei.
• Relieful antropic este reprezentat prin canale, baraje etc.
Peisajul natural este uneori total schimbat in centrele
industriale unde activitatea umană este intensă. Aceste
procese antropice apar si acolo unde omul a inlocuit
padurea cu terenurile de cultura.
CLIMA. Factori climatici
• Europa apartine aproape in totalitate climei
temperate, extinsa in limitele izotermei anuale
de 0º C in nord si 20º C in sud. Acest caracter al
climei este determinat de trei factori principali:
asezarea in latitudine; contactul si
intrepatrunderea cu Oceanul Atlantic; prezenta
Curentului cald al Golfului - in partea de vest.
• Se pot adauga si alti factori, de tip secundar:
fragmentarea reliefului in sud, cu multe insule si
peninsule si cu o influenta a apelor calde ale
Mediteranei; predominarea reliefului de joasa
altitudine, cu o orientare a catenelor pe directie
vest-est în zona central-europeană etc.
Alte tipuri de clima

• În insulele nordice si in Peninsula Kola


exista o climă rece, iar în sud-estul
continentului se manifestă o climă de tip
semideşertic.
• Relieful include o verticalitate a climei, o
zonalitate cu nuante de tip montan, chiar
un climat alpin pe varfurile inalte.
PRESIUNEA ATMOSFERICA
• Marile arii de actiune ale atmosferei asupra Europei sunt: ciclonul
Islandei, anticiclonul siberian, ciclonul central asiatic si anticiclonul
Azorelor.

• Ciclonul Islandei (centru de minima presiune) si anticiclonul Azorelor


(centru de maxima presiune) au un caracter permanent deasupra
Oceanului Atlantic.
• Acesti centrii barici au aparut prin activitatea presiunilor maxime din
zona polara si a celor minime din zona ecuatoriala.
• Alti doi centrii barici formati la est de continentul european sunt:
anticiclonul siberian (un centru de maxima pentru perioada de
iarna) si ciclonul central asiatic (actioneaza deasupra Iranului ca un
centru de minima, mai cu seamă pe timpul verii).
• Ei s-au dezvoltat prin racirea si incalzirea întinsului uscat al Asiei.
Ciclonul Islandei se manifesta în special iarna, generand un aer
oceanic in zonele temperate.
• Anticiclonul Azorelor este situat intre 30-350 lat. N., se deplaseaza
vara spre nord-est, generand un aer tropical umed .
• Ciclonul central asiatic atrage pe timp de vară mase de aer ale
anticiclonului Azorelor.
Ciclonul (Depresiunea) Islandei
Anticiclonul siberian
Harta barica a lumii
CICLONUL ISLANDEI
• Ciclonul Islandei determina ca in timpul iernii
vanturile de nord-vest aduc mase de aer arctic
care se transforma in zonele temperate in aer de
tip marin.
• Aşa se explică temperaturile si umiditatea
ridicată în perioadele de iarnă din vestul Europei.
Uneori, aerul oceanic este patruns de un aer
arctic care ajunge in sudul Europei, provocand
scaderea temperaturii si a umiditatii.
• In estul continentului, aerul oceanic se
transforma in aer continental; astfel, anticiclonul
siberian determină (in lunile de iarna) si o
patrundere a unor mase de aer rece din est.
Anticiclonul siberian
• Centrul ciclonic al Islandei si anticiclonul siberian
determina patrunderi de aer din vest, respectiv din est in
timpul iernii.

• Daca anticiclonul siberian este slab în lunile de iarnă,


masele de aer vestic ajung departe, in est, iernile
devenind astfel calde si ploioase.

• Dacă aerul vestic este mai puternic decat cel admis de


ciclonul central asiatic, apar numeroase precipitatii. Iată
cum clima Europei este determinata de schimbul
latitudinal dintre masele de aer arctice si tropicale, dar si
de activitatea ciclonica din lungul fronturilor.
TEMPERATURA AERULUI
• Temperatura aerului depinde de trei factori: dinamica centrilor de
presiune, anotimpuri si repartizarea maselor de aer. Elementele de baza in
analiza temperaturii aerului sunt: temperatura medie a lunii celei mai reci,
temperatura medie a lunii celei mai calde, diferentele de temperatură si
durata perioadei de inghet.
• a) Temperatura medie a lunii ianuarie scade pe directie sud-vest -
nord-est de la 120 in zona Gibraltarului la -230 C in Uralul nordic si Novaia
Zemlea. Izoterma de 0º C ocoleste la sud Islanda, este influentata de
Curentul Norvegiei, trecând prin Peninsula Iutlanda pana la Munchen, apoi
ajunge la sud de Dunare pana in centrul Dobrogei, sudul peninsulei
Crimeea, nordul Caucazului si tarmul Marii Caspice. Astfel, Europa este
impartita intr-o zonă sud-vestică cu temperaturi pozitive in ianuarie si o
zona nord-estica cu temperaturi negative, realitate la care participă centrii
barici şi influenţele aduse de Oceanul Atlantic si Curentul Golfului.
• b) Temperatura medie a lunii iulie scade paralel de la sud la nord.
Izoterma de 16 º C trece prin sudul Irlandei, nordul Londrei, vest de Oslo,
Stockholm, ajunge la sud de Arhangelsk si pe cursul superior al Peciorei.
Izoterma de 20 º C trece prin nordul Peninsulei Iberice, nordul Vienei, Kiev,
cursul inferior al Kamei si cursul superior al Uralului. Cele mai mari
temperaturi medii de vara (280 C) sunt inregistrate in Peninsula Iberica,
sudul Peninsulei Italice, Peninsula Balcanica si nordul Marii Caspice.
Izoterma lunii iulie indica faptul ca directia vest- sud-vest - est-nord-est
este influentata de latitudine, cu menţiunea că Oceanul Atlantic are rolul de
regulator termic.
Tp medii anuale in Europa
Diferente termice, inghet

• Diferenţele termice dintre vara si iarna cresc de


la vest la est. În Irlanda si Peninsula Iberică sunt
diferenţe termice de 100 C datorită influenţei
oceanice. Ajung la 200 C în Podişul Castiliei şi la
peste 600 C in câmpiile Europei de Est pe fondul
continentalismului accentuat.
• Durata perioadei de ingheţ creste de la sud-
vest spre nord-est. Ea variază astfel de la circa o
luna la peste 7 luni.
PRECIPITATII ATMOSFERICE
• Europa are suficiente precipitatii, neexistand regiuni cu
un surplus sau cu un mare deficit de umiditate. Doar in
nordul Marii Caspice sunt sub 250 mm/an.

• In estul Podisul Castiliei se inregistreaza valori de 300-


350 mm/an. Pozitia de vecinătate cu Oceanul Atlantic
face ca ploile sa fie mai bogate in vestul Europei si sa
scada spre est. Exceptii locale apar acolo unde factorul
relief intervine prin altitudine.

• In zonele montane din vestul continentului precipitatiile


sunt mai mari pe versanţii vestici, crescand însă cu
altitudinea, mai ales pentru ca muntii sunt orientati pe
direcţie nord-sud.
Precipitatii (2)
• Valori medii anuale de peste 1.000 mm/an, chiar
peste 2.000 mm/an cad în zona litorală si pe
versantii orientati spre Marea Mediterana si
Oceanul Atlantic, dar si pe muntii cei mai inalti.
• Cele mai puţine precipitaţii (sub 250 mm/an)
apar in nordul Marii Caspice, intre Volga si Ural.
Cantitatile de 300-500 mm/an se intalnesc in
nordul Scandinaviei, la vest si est de Peninsula
Kanin, in Peninsula Iberica, nordul Marii Negre si
Marii Caspice.
• Toate celelalte zone europene se incadreaza
valorilor de 500-1.000 mm/an.
Precipitatii (3)
• Diferentele locale sunt evidente in cazul
depresiunilor şi câmpiilor de tip depresionar
(Campia Panonică, Campia Romană, depresiunile
din Peninsula Iberica), unde precipitatiile se
reduc considerabil din cauza situarii in
apropierea muntilor.
• In vest, pe litoralul Atlantic, ploile cad tot
timpul anului, iar in sudul Europei precipitaţiile
predomina iarna. In centrul si estul Europei
acest feneomen meteorologic este specific
anotimpului de vară.
Precipitatiile solide si vanturile
• Precipitaţiile solide (zapezile) sunt specifice aproape în toata
Europa, crescand ca durata de la circa 7 -10 zile in sud-vest si în
sud până la peste 200 zile in nord-est. Jumatate din suprafata
continentului este acoperită de zăpadă pe o durată de 40 de
zile.
• Vânturile reprezintă un element meteorologic important. Pot fi
clasificate în vânturi regulate şi neregulate, respectiv vânturi de
importanţă regională şi locală. Cele mai importante vânturi
regulate care afectează latura occidentală a continentului sunt
vânturile de vest.
• Vremea umedă şi răcoroasă a lunilor de vară în această parte a
Europei este influenţată de cele trei caracteristici de bază ale
acestor vânturi: o durată bine determinată; o intensitate anume;
o orientare specifică.
• Ca urmare a activităţii anticiclonului siberian de iarnă, Crivăţul
bate dinspre nord-est şi est, afectând Câmpia Europei de Est şi
dealurile situate la vest de aceasta. În general, bariera
orografică a Carpaţilor se opune pătrunderii Crivăţului spre vest,
dar manifestă infiltrări spre sud până în zona mediană a Câmpiei
Române.
Vanturi locale
• Dintre vânturile care au un caracter regional sau
local menţionăm: Austrul (în nord-vestul
Peninsulei Balcanice), Simunul (care bate în
sudul Europei dinspre Africa), Mistralul (un vânt
puternic în sudul Franţei), Bora (dinspre Dinarici
spre Marea Adriatică) etc.

• Acţiunile de foehnizare (vânturi de tip foehn)


sunt caracteristice Pirineilor, Alpilor, sierrelor
spaniole, Carpaţilor Meridionali etc. Cu efect
local sunt brizele marine şi brizele de munte.
Harta vitezei vanturilor
Harta distrugerilor efectuate de vanturi
Regiuni fito-climatrice
• Principala “regiune climatica” a Europei este regiunea climatică
temperată, dar importante sunt şi regiunile climatice polara si
subpolara in nord, mediteraneană in sud, temperat-oceanică in vest
(extinsa de la Peninsula Iberica la Peninsula Scandinavica),
temperat-continentală in est si de tranziţie (intre cele doua tipuri
temperate, respectiv oceanica si continentala). Aceste tipuri de
regiuni climatice se reflecta in elementele peisajului geografic, mai
ales in regimul de scurgere al raurilor, in tipurile de vegetatie si
soluri.
• Clima temperată de tranziţie se dezvoltă între culoarele Rhon-Rhin şi
aliniamentul Varşovia-Marea Albă. Influenţele oceanice sunt mai
atenuate, precipitaţiile oscilând între 500-800 mm/an (cu o maximă
de iarnă în partea de vest şi cu doar 500 mm/an la Varşovia).
Temperaturile medii ale lunilor de vară sunt puţin mai ridicate în
estul arealului (200C în est şi 170C în vest).
• Clima temperat continentală defineşte arealul cuprins între Carpaţi şi
Ural, formând o fâşie largă în cadrul Câmpiei Europei de Est.
Particularităţile climatice sunt date de: precipitaţii mai reduse (400-
600 mm/an) dar torenţiale; ierni reci (sub influenţa estică a
anticiclonului siberian şi al Crivăţului); veri mai călduroase (cu o
direcţie a vânturilor dinspre sud şi sud-vest).
Regiuni fito-climatice (2)
• Clima temperat continentală excesivă se suprapune peisajului
de stepă din estul Europei, respectiv Câmpiei pontico-caspice
şi zonei de sud a Câmpiei Niprului.

• Gerurile sunt îndelungate (minime de iarnă de până la -400C).


Acest tip de climă e favorizat de influenţa acută a Crivăţului.
Mediile lunii iulie sunt ridicate (23-240C), precipitaţiile ajung la
doar 200-350 mm/an şi cad mai ales vara, iar vânturile de
sud-est sunt fierbinţi pe întreaga durată a verii.
• Clima mediteraneană (subtropicală) relevă două nuanţe:
oceanică şi continentală. Nuanţa continentală se manifestă în
interiorul peninsulelor (Iberică, Italică şi Balcanică) şi dispune
de veri toride, ierni reci, deci amplitudini termice mari.
• Precipitaţiile sunt în jurul valorii de 300 mm/an. Nuanţa
oceanică este mai blândă, cu temperaturi mai mici de vară
(240C, influenţate şi de vânturile Mistral şi Bora) şi mai
ridicate de iarnă (100C), cu precipitaţii mai bogate (mai ales
pe ţărmul dalmatic), scăzând latitudinal pe direcţie nord-sud.
1 - zona arctică; 2 - climat subarctic de tip oceanic ; 3 - climat subarctic de tip
continental; 4 - climat oceanic (atlantic); 5 - climat de tranziţie; 6 – climat continental; 7
– climat continental excesiv; 8 – climat de nuanţă oceanică ; 9 – climat de nuanţă
continentală, 10 – climă montană
Limite fito-climatice
• Limitele fitoclimatice au o mare importanţă în reflectarea
activităţii populaţiei. Relevante sunt limitele nordice ale
orzului, fagului, viţei de vie şi măslinului.
• Limita nordica a orzului trece prin Peninsula Scandinava,
Capul Nord, litoralul Marii Albe si bazinul Peciorei,
• limita nordica a fagului traversează centrul Angliei,
Peninsula Scandinava, Carpati, Dobrogea, Crimeea si
coboara in Muntii Caucaz.

• Viţa de vie are ca limita nordica partea centrală şi de


nord a Frantei, sudul Germaniei, nordul Austriei, Ungariei
şi Romaniei, nordul Marii Negre şi Delta Volgai.
• Limita fitoclimatică nordica a măslinului traverseaza
centrul Peninsulei Iberice, sudul Frantei, nordul Italiei,
tarmul Adriaticii, nordul Greciei şi ajunge pana la
Istambul.