Sunteți pe pagina 1din 50

SUEDIA

•Suprafaţa Suediei este de aproape 450.000 kmp, iar


populaţia ajunge la 8.875.000 locuitori. Rezultă o
densitate medie de 19,7 loc./kmp. Capitala ţării este
Stockholm, cu o populaţie de 1,5 milioane locuitori.

•Strămoşii suedezilor sunt vikingii. În secolele XII-


XIII, din regatul Suediei făcea parte şi Finlanda.
•Împreună cu Danemarca, Islanda şi Norvegia,
formează mai târziu Uniunea de la Kalmar.
•În sec. al XVII-lea, Suedia conduce Regiunea
Scandinavia, iar supremaţia sa este înfrântă de ruşi, la
1809. În anul 1995 aderă la Uniunea Europeană.
Suedia e un regat vechi
Harta
fizica a
Suediei
Suedia-populatie
• Populaţia şi aşezările. Suedia are o natalitate in crestere (14 ‰) si o
mortalitate de 11‰.

• Densitatea populatiei difera de la un deceniu la altul: in zonele


industriale din sud si centru depaseste 150 loc./km2 (Stockholm,
Götteborg, Scania de Sud-Vest), ajungand la 19 loc./km2 şi chiar 35
loc./km2 in zonele litorale ale regiunilor Norrland si Dalecarlia.

• Valorile cele mai mici se înregistrează in zonele muntoase si in nord-


vestul Laponiei. Populaţia cu peste 65 de ani atinge 16,5 % din totalul
locuitorilor, rezultand un puternic fenomen de imbatranire demografica.

• Suedia este una dintre tarile europene cu cel mai ridicat standard
de viata, acordând o mare atenţie sistemului sanitar. În structura
populatiei active industria si constructiile prezintă 29%, serviciile 67%,
iar agricultura doar 3,3%.
• La nivel de localităţi un rol important îl prezintă sectorul industrial
privat şi serviciile.
Suedia-aglomeratii urbane
Orasele nordice
Urbanizare, economie
• Urbanizarea este ridicată, 84% din totalul suedezilor trăind în mediul
urban.
• Centrele urbane mari sunt cantonate preponderent pe litoral si au
functii industriale sau comercial-portuare:
– Stockholm, capitala ţării, concentrează 650.000 locuitori (întreaga
aglomeratie urbana ajunge la 1.500.000 loc.),
– Göteborg – 650.000 loc.,
– Malmö – 235.000 loc.
Marile oraşe ale Suediei Centrale sunt:
-Nörrköpping – 120 000 loc.,
-Vasteras – 80 000 loc.
-Linköpping.
In nordul muntos orasele au functii administrative si comerciale, iar pe
litoralul nordic oraşele şi-au dezvoltat funcţii miniere şi forestiere.

• Economia. Secolul trecut Suedia a ocupat timp de mai multe


decenii locul II în Europa in privinta produsului intern brut/locuitor,
de obicei dupa Elvetia.
• Resursele de baza ale tarii sunt: fierul, padurile si raurile.
Stockholm,
Gotteborg,
Kalmar
Industria suedeza
• Energia electrica este asigurata de hidrocentralele din regiunea
nordică (Norrland) şi de termocentralele şi atomocentralele (30 %
din total) din sud si centru. Suedia exploateaza fier, dispune de mici
exploatari de titei, iar carbunele este importat.
• Fierul se exploateaza in Laponia (la Gällivare, Kiruna) si
Grangesberg, fiind prelucrat la Oxelösund.
• Suedia ocupa unul dintre primele locuri in lume in domeniul
siderurgiei. Autocamioane, autoturisme, masini-unelte etc. se
produc la Göteborg, Örebro, Vasteras si in aglomeratia capitalei.
• La productia de nave maritime Suedia este pe locul II în lume,
dupa Japonia. Mari santiere navale sunt concentrate in sud-vestul
ţării, in centrele: Göteborg, Malmö si Landskrona.
• Este pe locul II in Europa (dupa Rusia) la productia de cherestea.
Întreprinderile de prelucrare a lemnului sunt concentrate in
localitati situate pe vaile raurilor care se varsa in Golful Botnic
(Umeå, Luleå, Kramfors) si in zona lacului Vänner (la Karlstad). O
mare intreprindere de chibrituri se afla la Jönköping, în sudul
lacului Vätter.
• Industria textila s-a dezvoltat pe baza importului de bumbac si
lana şi este concentrata la Borås si Göteborg.
• Se poate vorbi de o adevărată axă industrială Göteborg-
Stockholm, bazată pe industria constructoare de maşini (electronică,
electrotehnică şi construcţii navale) şi prelucrarea lemnului.
Harta
industriei
Suediei
Nave, Volvo/Saab, Ikea
Agricultura, transporturi-Suedia
• Agricultura. Aproximativ 80 % din productia agricola este data de cresterea
Agricultura. Aproximativ 80 % din productia agricola este data de cresterea
animalelor. Pe o suprafaţă de 55 % sunt paduri, iar 1,7 % este ocupată cu
pasuni. In regiunile agricole Scania si Campia Suediei Centrale se cultiva grau
(2,3 mil. t), orz, ovaz, cartofi, sfecla de zahar, plante furajere etc. Laptele si
produsele derivate acestuia detin 50 % din productia zootehnica.

• Transporturile. Caile ferate (11.400 km; 2.500 km electrificate) si rutiere


(115.000 km) fac legatura intre orasele Stockholm, Göteborg (port la
Stramtoarea Kattegat; detine 80 % din importurile tarii), Helsingborg si Lulea
(port specializat în exportul fierului pe timpul verii).
• In Stockholm sunt două aeroporturi: Årlanda si Bromma. Alte aeroporturi
importante pentru traficul international si intern sunt la Göteborg (cu
aeroporturile Landvätter si Torslanda) si Malmö (Sturup).

• Suedia exporta fier, produse siderurgice, nave, hartie etc. Este obligată să
importe petrol, carbune, bumbac, cocs, citrice etc.

• Prin construirea podului Malmö-Copenhaga s-au intensificat relatiile


comerciale cu Danemarca si Germania, şi dezvoltarea fluxurilor turistice.
Principalele centre de atracţie turistică sunt Stockholm şi Uppsala (una
din cele mai vechi universităţi din Europa), iar pentru peisajul deosebit sunt
adeseori frecventate lacurile interioare (glaciare) şi insulele baltice.
Reteaua de cai ferate nordice
Diferente regionale

În Suedia se disting patru regiuni economice: Nordul (Norrland), Suedia centrala, Småland si
Scania.
• Nordul Suediei (Norrland) prezinta
– un minerit activ, reprezentat mai ales de exploatarile de fier (Kiruna,
cu legaturi feroviare spre Norvegia şi portul Luleå de la Marea Baltică),
– activitati forestiere şi hidroenergetice. Orasele Sundvall, Luleå,
Kramfors etc. se remarca la cherestea si hartie
– este foarte dezvoltat si sectorul cresterii animalelor (bovine).
• Suedia centrală este o regiune industrial-agricola care detine 60% din populatia
tarii si ocupă 27% din suprafata acesteia.
– Stockholm este centrul principal, polarizand o zona larga, iar
Göteborg este un oras industrial-port important. Axa urbană şi
industrială Stockholm-Linköpping-Göteborg este cea mai renumită din
Scandinavia. Alte centre industriale sunt: Västeras, Örebro (ambele
pe malurile lacului Mälaren), Nörrköping, Linköping si Motala (situate pe
Canalul Gota). Cresterea bovinelor si cultivarea graului, ovazului si
cartofilor sunt activităţi specifice regiunii.
• Småland este o zona economica mai slab dezvoltata , cu orase la periferia
podisului, in sudul lacului Vätter si pe litoralul Marii Baltice.
– Jonköpping este principalul oraş al regiunii, fiind specializat pe industria
lemnului. Alte oraşe importante sunt: Växjö (oraş universitar), Kalmar
(turism) şi Västervik -producţia sticlei.
• Scania este principala regiune agricola a Suediei. Agricultura se practică intensiv,
cresterea porcinelor, cultura graului, sfeclei de zahar si legumelor.
– Industria este concentrata in jurul stramtorii Öresund, mai ales in orasul
Malmö. Importante activităţi economice se desfăşoară şi în oraşele
Lund (de altfel şi oraş universitar), Helsingborg şi Kristianstad.
Unitati administrative in Suedia
Finlanda
• ISTORIC
• La începutul mileniului trecut, vechiul teritoriu ocupat de o populaţie
de vânători şi pescari a fost cucerit de triburile fino-ugrice. În sec. al
XVI-lea intră sub ocupaţie suedeză, şi apoi ţaristă.
• În 1917 îşi cucereşte independenţa, iar războiul ruso-finlandez o
deposedează de istmul Kareliei. În 1995 este stat membru al Uniunii
Europene.

• Populaţia. Finlanda are o populatie de 5 milioane locuitori, cu o


crestere numerica redusa in ultimii ani (15%).
• Natalitatea a scazut continuu până la 12‰, sporul natural fiind
raportat la circa 4‰, în anul 2004. Densitatea medie este de 15
loc/km2, mai ridicată la sud-vest de linia Pori-Tampere-Kotka. In
provincia Undenmaan are valori de 115 loc/km2, iar n Laponia de
doar 1-2 loc/km2.
• Din totalul populatiei active, 9% lucrează în agricultura, silvicultura
si pescuit, 35% in industrie si constructii şi 56% in servicii.
• Interesant este că pe litoralul sudic, in Insulele Ahvenanmaa si pe
tarmul Golfului Botnic locuiesc 6,4 % dintre minoritarii suedezi ai
Finlandei. Insulele Ahvenanmaa sunt cunoscute pentru identitatea
culturală suedeză.
Finlanda- asezari,
economia
• Aşezările urbane. Circa 62% din populatia Finlandei locuieste in
mediul urban, deşi urbanizarea trece printr-un proces cu o
dezvoltare lentă. Reteaua urbana este densa in sudul ţării.
• Orasele au, în marea lor majoritate, funcţii industriale si comerciale,
fiind amplasate cu precădere pe litoral.
• Helsinki, capitala tarii, este numita Helsingfors de către localnici şi
are aproximativ 500.000 locuitori. Împreună cu orasele satelit
(Espoo, Kauniainen, Vantaa etc.) ajunge la 800.000 loc.
• În ordinea marimii urmeaza:
– Vantaa (135.000),
– Espoo (140.000),
– Turku (Åbo - 165.000),
– Pori (80.000), Tampere (170.000),
– Lahti - oras situat in interiorul tarii, in sudul Podisului Lacustru
(100.000 loc.),
– Kuopio (80.000) etc.
• Economia. Industria Finlandei este concentrata, de asemenea, in
sudul si sud-vestul tarii. Industria de prelucrare a lemnului si
industria metalurgica sunt ramurile de baza ale Finlandei.
Harta fizica a Finlandei si imagini
Orasele Finlandei
Finlanda-industrie
• Industria energetica este furnizata de termocentralele din sud (care
functioneaza pe baza importului de titei si de carbune) si hidrocentralele din
bazinele raurilor Kemi si Oulu.
• Pe baza fierului de la Otanmäki si Akäslompolo au rezultat centrele
siderurgice Turku, Tampere, Raahe (la sud de Oulu) si Hanko.
• La Outokumpu (in sud-est) se exploateaza pirite (cel mai mare zacamant
european), prelucrate la Harjavalta. Locomotive se fabrica la Tampere, nave
maritime la Helsinki, Raaha, Vaasa si Turku, iar masini pentru industria
lemnului la Rauma si Lahti.
• Prelucrarea lemnului - orasul Kotka, in sudul Lacului Saimaa, si pe raul
Kemi, in nord. La Kaukopaa este cea mai mare fabrica de celuloza din
Europa, Finlanda dand o treime din celuloza si hartia de scris a Europei.
• La Harjavalta si Kokkola se produc ingrasaminte azotoase, iar la Oulu si
Uusikaupunki (langa Turku) se fabrică vopsele pentru vase. Tampere este
cel mai dezvoltat centru textil al Europei de Nord.

• Padurile acoperă 59 % din suprafata tarii, pasunile au suprafeţe


nesemnificative (0,4 %), iar terenurile arabile ajung la doar 7,3 %.
Produsele animaliere (unt, branza) se exporta.
• Orzul, graul, cartofii ajung sa se cultive pana aproape de Cercul Polar de
Nord.
• O caracteristica agricola aparte o constituie faptul ca fermierii imbina
agricultura cu silvicultura. Deşi cele mai extinse paduri sunt in bazinele
râurilor Oulu si Kemi, din Podisul Lacurilor, totuşi industrializarea lemnului
are o cotă mai mare din exploatarea padurilor aflate în sudul tarii.
Espoo-centru mondial Nokia,
Centrul Arctic Lappland
Finlanda-transport, comert
• Transporturile maritime se efectuează prin porturile din sud-vest
(Sköldvik, Naantali, Turku, Helsinki).

• Pe timpul iernii transporturile se realizează cu ajutorul spargatoarelor


de gheata. Sunt multe cai navigabile interne (lacuri, rauri, canale), iar
plutaritul este activ si astăzi pe raurile importante.

• Caile ferate au extindere redusă (doar 6.096 km lungime), iar drumurile


depasesc 75.000 km lungime. Cea mai importantă cale ferată este în
sud, construită pe valul morenaic Salpauselka.

• Finlanda exporta lemn, hartie, celuloza, neferoase etc. Si importa


mijloace de transport, combustibili, masini, unelte etc.
Gara Heksinki si Pendolino (tren
intre Helsinki-Turku)
Finlanda-diferente regionale
• Pe fondul aspectelor fizico-geografice transpuse elementelor socio-
economice, distingem următoarele regiuni ale Finlandei: regiunea litorala,
Podisul Lacurilor si Finlanda de Nord.

• Regiunea litorala concentreaza cea mai mare parte a populatiei, cele mai
multe orase, o industrie puternic dezvoltata si o retea densa de transport.
– este o importanta regiune agricola a tarii, cultivandu-se grau, orz şi ovaz;
– orasele litorale Helsinki, Kotka, Turku, Pori, Vaasa s-au specializat în
industria constructoare de masini, industria prelucrarii lemnului si industria
alimentara.

• Podisul Lacurilor conserva viata culturala finlandeza. Aproximativ 80 % din


suprafata sa este ocupata cu paduri, de unde rezultă că industria de baza
este prelucrarea lemnului.
– orasele Kuopio si Jyväskalä determina o depopulare rurală în zona centrală a
ţării, prin atragerea populatiei rurale in industria lemnului.
• Finlanda de Nord se remarca prin exploatarea padurilor, plutarit si potential
energetic.
– centrele industriale cele mai dezvoltate sunt Oulu (95.000 loc.) si Kemi. Se
inregistreaza o natalitate foarte redusa. In Laponia (Lappi) turismul este
dezvoltat in special in localitatea Rovaniemi, centrul administrativ al provinciei.
Unitati
administrative-
Finlanda
INSULELE NORDICE
• Insulele nordice cuprind o serie de arhipelaguri şi insule izolate, mai
importante fiind: Franz Iosef, Spitzbergen, Jan Mayen şi Islanda.

• A) ARHIPELAGUL FRANZ IOSEF


• Franz Iosef cuprinde mai multe insule situate la 200 longitudine. Insulele
sunt acoperite de ghetari (circa 18.000 km2). În nordul acestora întâlnim
limita sudica a aisbergurilor.

• B). ARHIPELAGUL SPITZBERGEN (SVALBARD)


• Insulele Spitzbergen sunt situate la sud de paralela de 800 lat. N. Dispun de
un relief muntos, acoperit în proporţie de 90 % cu ghetari (58.000 km2).
Din punct de vedere geologic, relieful are o origine continentala.

• În partea de est, pe cea mai mare insula, sunt munti caledonici, modelaţi pe
un relief glaciar alpin. În nord-vest apar şi fiorduri adanci. Clima este foarte
rece, cu o medie termică anuală de sub 0 gradeC. Temperatura maxima
înregistrată a fost de 16 grade C. Regiunea de vest este putin mai caldă.
Noaptea polara tine din mijlocul lui octombrie pana la mijlocul lui februarie.

• Vegetatia de muschi este predominanta, iar pasarile sosesc doar in timpul


verii polare.
Statiune
polara si
insula
Nothbrooke
INSULELE Nordice
• C). ARHIPELAGUL JAN MAYEN
• Insulele sunt învecinate cu Marea Groenlandei la vest şi
Marea Norvegiei la est. Relieful are o origine
continentală şi este acoperit în totalitate cu gheţari. Pe
insula principală, în partea central-sudică, există o
staţiune de cercetare ştiinţifică (Loran-C) şi un punct
meteorologic.

• D). ISLANDA
• Situata intre Cercul Polar si paralela de 60 grade 25’
lat. N., insula se extinde pe o suprafata de 103.000 km2.
In pleistocen a fost total acoperita cu ghetari. În
prezent, cel mai mare ghetar este Vatna-Jökull.
• Insula are caractere comune celorlalte insule amintite,
dar formează totuşi o regiune fizico-geografica aparte.
Este o unitate precambriana de sisturi cristaline
fracturata de eruptii de tip bazaltic (bazaltul atinge 3.000
m grosime). In sud-vest sunt brecii si tufuri vulcanice
numite palagonite.
Jan Mayen
ISLANDA-relief, clima
• Relieful Islandei. Un podis de 400-600 m altitudine domină centrul insulei.
• În est şi sud-est sunt masive vulcanice si ghetari. Cea mai mare altitudine este în
vârful Öraefa-Jökull (2.119 m), situat in sud-estul insulei.
• Eruptiile vulcanice actuale sunt specifice masivelor Hekla (1.503 m), Katla (1.450
m) si Askja (1.448 m). Insula Surtsey (sudul Islandei) a luat naştere în urma unei
erupţii vulcanice submerse, în anul 1963. Adeseori, se manifestă două fenomene
vulcanice: gheizerele (folosite de altfel la incalzirea serelor si locuintelor) si eruptiile
vulcanice sub gheata (care dau naştere la torenti de noroi).
• In sud si vest, sunt campii formate la gurile unor rauri; cea mai mare este Câmpia
Thjorsa, drenată de râul cu acelaşi nume.
• Hidrografia este divergenta, raurile aprovizionandu-se din ghetarii din sud-estul
Islandei. Raurile lungi se varsa pe litoralul Nordic şi formează mici delte. In nord si
nord-vest sunt multe fiorduri, cu golfuri inguste si ad nci. Dacă în nord-vest se simte
influenta Curentului rece al Groenlandei, părţile de vest si de sud stau sub influenta
Curentului cald al Irmingerului (ramura a Curentului Golfului). Exista o zona de contact
intre cei doi curenti, pe litoralul de vest rezultand ceata si furtuni frecvente.

• Ciclonul Islandei influenteaza dinamica atmosferica a zonei temperate europene.


Iarna sunt, în general, temperaturi situate între -5 şi -150 C, dar in partea de sud-vest
este ceva mai cald (+20 C). De aceea, zona Rejkjavik se include, asemenea ţărmului
norvegian, între marile anomalii globale pozitive de temperatură din timpul iernii.
Precipitatiile ajung la 1.000 mm/an in zona de sud-vest si la 3.000 mm/an in spaţiile
muntoase; in interior ploile scad la doar 400 mm/an.
• BIOGEOGRAFIA ISLANDEI. Mestecenii, salciile pitice si ienuperii s-au dezvoltat pe
solurile podzolice; muschii si lichenii au o largă extindere. Dintre mamifere amintim:
renul, sobolanul de Islanda, vulpea polara, diverse pasari etc.
• Pescuitul este foarte dezvoltat; există o specializare în pescuitul heringului şi codului.
Harta fizica a Islandei si imagini
Republica Islanda
• Insula a fost cunoscută în sec. X mai întâi de călugării irlandezi şi
apoi de către normanzi (scandinavi).
• În 1262 se uneşte cu Norvegia,cele două state fiind alipite secolul
următor Danemarcei.
• În sec. al XIX-lea, devine independentă, iar la 1919 este stat
suveran – deşi în uniune cu Danemarca.
• La această uniune se renunţă în 1943, recâştigându-şi independenţa
un an mai târziu. Până în prezent Islanda s-a constituit într-un stat
cu o structură social-politică şi economică moderne.

• Populaţia. Pe insula traiesc doar 250.000 locuitori.


• Prezintă un spor natural pozitiv datorita natalitatii mari (12‰) si
mortalitatii reduse (9‰). Densitatea este cea mai mica din Europa
(2,7 loc./km2).
• Oraşele. Populatia urbană este concentrata pe litoral, mai ales in
capitala Reykjavik.
• Acest oraş este situat pe litoralul golfului Faxafloi din sud-vestul
ţării, fiind cea mai nordică capitală din lume.
• Sub aspect economic, Reykjavik este cel mai mare centru de
prelucrare si comercializare a pestelui din Islanda.
Orasele Islandei
• În capitală trăiesc 108.000 locuitori.
• ,,Aria urbana” include si orase mici:
1. Kopavogur (14.000 loc),
2. Hafnarfjordhur (13.000 locuitori) etc.
În Islanda sunt numeroase orase cu o populatie
mai mică de 10.000 locuitori:
• Akureyri (in nord, la golful Eyia),
• Akranes (la nord de capitală),
• Vestinannaeyar (în insula Heimaey, din sudul
ţării), Keflavik (important aeroport, la sud-vest
de capitală), Olafsvik (la nord-vest de
Akureyri),
• Seydisfjordhur (în est) etc.
Islanda-economie
• Resursele economice ale Islandei sunt pescuitul si prelucrarea
pestelui, hidroenergia si energia geotermica.
• Economia tarii este concentrata in regiunea de sud-vest, in jurul
capitalei.

• Sunt circa 100 de intreprinderi de prelucrare a pestelui la


Reykjavik, Seydisfjordhur si Akureyri, unele din cele mai mari din
lume.
• La Staumsvik s-a dezvoltat recent industria aluminiului (langa
Hafnarfjordhur), bauxita provenind din import.
• Industria cimentului este prezenta la Akranes, Islanda fiind cel mai
mare consumator de ciment din Europa datorita lipsei materialului
lemnos indigen.

• Terenurile arabile detin doar 0,01 % din suprafata tarii, iar


pasunile 22,1%.
• Cresterea animalelor este cel mai important sector agricol: 850.000
ovine (in nord si nord-est) si 60.000 bovine (la sud de capitala).
• Din productia de peste (1,6 mil. t.), codul (pescuit in sud-vestul si
vestul insulei, in zona Vestmanaeyjer) si heringul (in nordul insulei)
sunt mai pretuiti la export.
Islanda: transporturi,comert,turism

• Transporturile. Islanda nu are cai ferate, dar dispune de 15.000 km


de drumuri.
• Privitor la numarul de autoturisme/cap de locuitor, Islanda ocupa un
loc de frunte in Europa.
• Cea mai importanta sosea a tarii este Reykjavik-Akureyri. Portul
Reykjavik este poarta economică a Islandei.
• Principalele aeroporturi ale tarii sunt in Reykjavik, Keflavik si
Akureyri.

• Pestele si produsele derivate lui detin 78% din exportul


Islandei. Un alt articol de export este aluminiul. Islanda importa
materii prime si produse alimentare.

• Relieful vulcanic, cu toate formele sale de manifestare (mai ales


prezenţa gheizerelor), gheţarii montani şi porturile pescăreşti se
numără între principalele atracţii turistice ale Islandei.
Campia si insulele daneze
Câmpia daneză este o subunitate a Campiei Nordice, dincolo de Canalul

Kiel, in Peninsula Iutlanda, si in insulele invecinate(Sjaelland - 7.543

km2, Fionia sau Fyn, Lolland, Falster, Møn, Bornholm)


Campia, insulele daneze
• Are o suprafata joasa, cu relief colinar in partea de est
(170 m). In vest sunt lagune, cordoane de dune si
fiorduri (Lym Fjord in nord-vest), iar regiunea de est
este sculptată de golfuri adanci.
• Morfologia este diferita: litoralul Mării Nordului este
asemanator celui olandez, iar litoralul baltic şi întreaga
parte de est a peninsulei prezintă aspecte similare
Campiei Germano-Polone. Morenele de fund au dat
nastere la campii ondulate, cu eskere si kame.
• Se inregisteaza o clima de tranzitie de la cea nordica, la
cea vestica si central-europeana, cu ierni aspre si veri
calde. In vest, paralel cu tarmul, sunt Insulele Frisice
de Nord, iar in nord si nord-est Danemarca este
despartita de Peninsula Scandinava prin Stramtoarea
Skagerrak si Kattegat.
• Zona de vest e traversată de rauri scurte, iar terenul
este cultivat cu grau, orz, ovaz, sfecla de zahar şi cartofi.
Regatul Danemarcei
• Suprafaţa Danemarcei este de 43.077 km2, iar populaţia ajunge la
5,4 milioane locuitori. Densitatea de 124 loc./ km2 o reclamă ca o
ţară intens populată. Capitala Copenhaga are 1,2 milioane locuitori.

• Danemarca este alcătuită dintr-un sector continental, peninsula


Iutlanda, şi Arhipelagul Danez, având ca insule importante:
Sjaelland, Fionia (Fyn), Lolland, Falster şi Bornholm.

• Include politic şi teritoriile autonome: Groenlanda şi Faeroer.


Strâmtorile Skagerrak, Kattegat, Beltul Mic şi Beltul Mare au o mare
importanţă pentru navigaţie.

• În antichitate a fost locuită de popoare germanice, după care a fost


ocupată de danezii sosiţi din sudul Suediei. La începutul sec. al XIX-
lea a cuprins teritoriile actuale ale Norvegiei şi Marii Britanii.

• După adoptarea creştinismului şi aderarea la Reformă, Danemarca


domină economic şi politic Europa de Nord. O serie de războaie şi
alianţe o obligă să revină la propriile teritorii. În Al Doilea război
mondial este ocupată de germani. Încă din 1949 aderă la NATO, iar
în 1973 devine membră a Uniunii Europene.
Populatie, orase - Danemarca
• Populaţia. Exceptand I-le Faeroer si Groenlanda,
Danemarca manifestă o crestere de 20% in ultimele
cinci decenii. La o natalitate de 11,5‰ si
mortalitate de 11‰,un spor natural de 0,5‰.
• Fata de alte tari nordice, datorita suprafetei mai
reduse, densitatea este mai ridicata (120 loc./km2).
Concentrarea mare a populaţiei a aparut pe fondul
conditiilor morfo- climatice propice.

• Sunt insa diferentieri regionale: Insulele Sjaelland -


290 loc/km2, Fionia - 130 loc/km2, iar Iutlanda doar
80 loc/km2. Populatia urbana a ajuns la 85%. În
structura populaţiei active ponderea agricultorilor s-
a redus la 7% în anul 2004, crescând in sectorul
terţiar (55%).
Orasele daneze
• Oraşele fac parte din categoria celor mici si mijlocii, avand initial functii
comerciale, administrative si de comunicatii. In partea de vest sunt doar
orase cu functii pescaresti.

• Principalele localităţi urbane sunt:


1. Copenhaga (Kobenhavn), capitala tarii, cu o populatie de 1,5 mil.
locuitori (respectiv 28 % din populatia tarii), se extinde pe două
insule: Sjaelland şi Amager;
2. Århus (250.000 loc.) - cel mai mare oraş al Iutlandei,
3. Odense (170.000) – în Fionia,
4. Ålborg (160.000) -Iutlanda
5. Esbjerg (100.000) - oras in Iutlanda.
Alte orase importante sunt: Silkeborg, Randers, Vejle, Nykøbing,
Rønne (principalul oraş al insulei Bornholm), Frederiksborg, Kolding,
Helsingor, Hening etc.

• Aglomeraţia capitalei include oraşul Frederiksborg şi alte 26 de


municipalităţi. De regatul Danemarcei apartin ca teritorii autohtone si
Insulele Faeroer, cu centrul administrativ la Torshavn (30.000 loc.) si
Groenlanda – cu Nuuk sau Godthab, ultima fiind inclusă fizico-geografic
în America de Nord.
Harta oraselor si comunicatiilor daneze
Danemarca-industrie
• Datorita resurselor limitate ale subsolului (lignit, calcar, turba,
caolin), industria s-a dezvoltat in porturi. Industria constructoare de
masini si industria alimentara sunt cele mai importante. Nişele de
specializare industriale sunt foarte numeroase, existând o
predominare a intreprinderilor mici si mijlocii.

• Industria energiei electrice este in proportie de 90% realizata in


termocentrale, având ca materie primă cărbunele intern.
• Industria constructoare de maşini este amplasata in jurul
uzinelor siderurgice de la Ålborg, Copenhaga, Odense, Helsingör,
unde sunt si santiere navale, intreprinderi de automobile, masini
agricole etc. Industria chimica este dezvoltata in porturi, alimentarea
cu materii prime din import fiind definitorie.

• Pe baza calcarului indigen Danemarca este un mare producator


european de ciment (2,5 mil. t). Industria textilă si de confecţii este
concentrata in jurul orasului Hening.

• Industria alimentară produce carne de porc si bacon (specialitate


nationala) la Århus, Esbjerg etc., lapte, unt, margarina (primele
locuri pe glob), bere (industrie de tradiţie), zahar (Insulele Lolland
si Falster), faina si ulei de peste (Esbjerg, Skagen, Frederikshavn).
Agricultura, transporturi-Danemarca
• Terenurile agricole detin 62 % din suprafaţa tarii
(una din cele mai mari procente din Europa), iar
pasunile si fanetele ajung la 6,0 %. La o clima
destul de aspra, randamentele sunt foarte mari la
grâu şi sfecla de zahar.

• Produsele lactele (provenite de la recunoscutele


vaci rosii daneze) sunt în mare măsură preferate
la export. Daca bovinele reprezinta 3,0 mil.
capete, porcinele ajung la 10 mil. capete; din
carnea de porc se produce baconul.
• Danemarca dispune si de o mare productie de orz
(6 mil. t.), folosita la fabricarea berii şi la
ingrasatul porcinelor. Din Marea Nordului si din
zona stramtorii Skagerrak se extrag anual circa 2
mil. tone de peste.
Transporturi - Danemarca
• Caile terestre sunt dense in Peninsula Iutlanda (2.500 km cai
ferate si 68.000 km de drumuri), susţinute de poduri peste
stramtori si fiorduri (ex. Størstrom - intre Sjaelland si Falster). Sub
Limfjorden, la Ålborg, trece un tunel rutier.

• Podul Soarelui (Nordului) creat între Copenhaga şi sudul Suediei a


impulsionat foarte mult legăturile economice dintre Europa
continentală şi Europa de Nord. Frecvente sunt transporturile pe
bacuri si ferriboturi, mai ales peste stramtoarea Øresund.
• Porturi importante sunt: Copenhaga, Arhus, Ålborg, Esbjerg,
Stignaes si Essohavnen, ultimele doua fiind specializate. Foarte
activ este aeroportul Kastrup din Copenhaga.

• Danemarca este un mare exportator de branzeturi (locul III pe Glob),


bacon (in Marea Britanie) etc., fiind cel mai mare exportator
agricol din Europa.
• Totodată, s-a orientat spre importul de mijloace de transport si
materii prime.

• Oraşul Copenhaga atrage turişti prin vestigiile sale culturale, iar


Trelleborg este cunoscut prin vestigiile vikinge.
Diferentieri regionale daneze
• Danemarca prezintă trei regiuni cu un specific aparte:

• Iutlanda de Vest, Centru si Nord se caracterizeaza prin predominarea


activităţilor agricole. Densitatea populatiei este redusă, orasele fiind mici, cu
funcţii comerciale sau piscicole. Landele si lagunele au fost transformate
antropic. Centrul principal al regiunii este Esbjerg (85.000 loc).

• Iutlanda de Est si Arhipelagul danez are o agricultura intensiva (cultura


graului, cresterea porcinelor in Fionia, cultura plantelor tehnice etc.) si orase
de marimi diferite: orase mari - Odense, Alborg si Århus (cel mai mare oras
al Intlandei) si orase mai mici: Randers, Kolding, Frederinshavn, Helsingør.

• Arealul metropolitan Copenhaga s-a dezvoltat in jurul capitalei (700.000 loc.),


avand o economie de tip preorasenesc. Regiunea detine 50 % din industria
tarii. S-a construit un mare santier naval, numit Burmeister og Wain.
Aeroportul Kastrup, de pe insula Amager, asigura transportul pe rutele
transpolare. Copenhaga este un oras turistic, o veche capitala a Europei (din
anul 1485).