Sunteți pe pagina 1din 45

Republica Irlanda

Irlanda este asezata pe insula Eire din vestul


Europei, fiind incadrata de apele Oceanului
Atlantic (la vest) si de Marea Irlandei (la est).
La nord se invecineaza cu Marea Britanie
(Irlanda de Nord).
Are o suprafata de 70.284 km2. La o populaţie
de 3,84 mil. loc., densitatea medie a populaţiei
este de 54,6 loc./kmp (vezi Statele Lumii, 2000).
Capitala ţării este Dublin, cu peste 1 milion
locuitori.
Istoric
 În jurul anilor 500 î. Hr. în Irlanda ajung triburile celtice.
Micile state feudale s-au opus invaziei normande. La finele
sec. al XII-lea, Irlanda este cucerită de Anglia.
 Se duceau lupte atât interne (protestanţi-catolici) cât şi
externe (împotriva Angliei).
 După Al Doilea război mondial, Irlanda (incluzând Irlanda
de Nord) devine stat independent.
 Un acord irlando-britanic împarte Irlanda în Ulster (nord-
estul insulei Eire), partea centrală (Irlanda de Mijloc) şi
Munster (Irlanda de azi).
 În 1937 îşi declară independenţa sub numele de Eire,
Ulsterul aderând la Marea Britanie.
 În 1955 devine membru ONU şi mai târziu membru al
Uniunii Europene
Populaţia şi oraşele
 Scaderea numerică a irlandezilor se datoreaza emigrarilor
din perioada ,,foametei” de la finele sec. al XIX-lea,
existând un puternic miraj spre SUA, continuat şi în
perioada interbelică.
 Structura etnica este formata din irlandezi si britanici. Cu
un spor natural de 6,3 ‰ (rata natalitatii - 15,1‰; rata
mortalitatii de 8,8‰), Irlanda se alatura Portugaliei, cu cele
mai mari valori din Europa de Vest.
 Media densităţii populatiei este depăşită de-a lungul
coastelor si in zonele de campie (50-80 loc./km2), atât în
spaţiile centrale, unde se exploatează anumite resurse
minerale – cupru, plumb, zinc, argint, cât mai ales in
arealul Dublinului.
 Cele mai mici valori ale densitatii (30 loc./km2) se
inregistreazain sud-vestul tarii (zona orasului Tralee).
 Sectorul primar este inca bine reprezentat (14 %), iar
sectorul secundar ajunge la 40 %.
Orasele
 Populatia urbana (57%) este concentrata in capitala
Dublin (numita de localnici Baile Atha Cliath - 500.000
loc.), precum si in centrele Cork (Corcaigh – 280.000 loc.)
- in sud, si Limerick (Luimneach, 110.000 loc.) - port la
varsarea Shannonului in ocean (in vest).
 Orase mai mici sunt: Dundalk, Wicklow si Wexford - pe
coasta Marii Irlandei; Galway (133.000 loc.), Sligo, Tralee
- pe coasta Atlanticului, Kingston (55.000 loc.), Waterford
(53.000 loc.), Kilkenny, Carlow, Naas, Longford etc. - in
interiorul tarii.

 Oraşul Dublin formează o aglomeraţie de 1 milion


locuitori, fiind o fostă aşezare celtică, ocupată ulterior de
vikingi şi britanici. În 1921 este capitală a dominionului, şi
din 1937 - a statului Eire.
Industria
 Tara industrial-agrara, Irlanda are o economie axata pe industria
usoara (alimentara si textila). Industria alimentara prelucreaza materii
prime legate de cresterea animalelor: lapte, carne etc.

 In orasele mari (Dublin, Cork, Limerick) se fabrica conserve de carne.


La Cork si Dublin (cu traditionalul lanţ de producţie ,,Guineess”), pe
baza orzului şi porumbului indigen, se produce bere si whisky.

 La Dublin, Cork si Galway sunt vechi fabrici textile.


 Irlanda prezinta mici resurse minerale: carbune (60.000 t), fier, pirite
etc. Doar turba este in cantitati foarte mari.

 Masini agricole se produc la Cork, Waterford etc, iar ingrasaminte


fosfatice (pe baza fosforitelor din Maroc) se fabrică in porturi (Dublin,
Wicklow etc.).

 Alte ramuri industriale sunt: industria electronica, farmaceutica,


industria cimentului (avand in vedere vastele rezerve de calcar) etc. La
Dublin, Cork şi Shannon se produc nave (mai ales prin asamblare).
Agricultura
 Mai dezvoltat este sectorul zootehnic (75% din
valoarea productiei agricole).
 Terenurile arabile si pomicole ocupa doar 15% din
suprafata tarii, dar pasunile si fânetele sunt
completate de culturile de plante furajere.

 Ovazul, orzul si graul (600.000 tone) sunt cele mai


extinse culturi agricole.

 In cadrul sectorului zootehnic cele mai importante


activităţi sunt destinate creşterii bovinelor (6,5 mil.
capete), ovinelor (5 mil. capete) si porcinelor.
Transporturile , turismul

 Transportul feroviar (circa 2.000 km lungime) şi transportul rutier


(77.490 km) detin roluri insemnate in traficul de marfuri si calatori. Ele
sunt polarizate pe coasta de est.

 Cea mai importantă şosea porneşte de la Rosslare spre capitala.



 Transportul fluvial se desfasoara pe 1.040 km cai navigabile, iar
traficul maritim este dezvoltat in porturile Dublin, Cork, Limerick,
Waterford etc.

 Irlanda şi-a orientat importurile pe materii prime (petrol, carbune,


bumbac), iar la export se bazează pe unele produse zootehnice (lapte
pasteurizat, carne), cereale, peste etc.

 Obiectivele turistice irlandeze sunt fie cultural-istorice (Dublin, Limerick


etc., situri celtice), fie naturale (Munţii Kerry, lacurile interne etc.).

Diferente regionale
Irlanda poate fi impartita intr-o zonă de coastă (litorală) si o zonă
internă. Unii geografi (I. Marin, M. Marin, 2005) recunosc alte două
regiuni economice: Irlanda de Est şi Irlanda de Vest.

 Zona litorală a Irlandei se caracterizeaza prin prezenta unei


activitati portuare intense şi pescuit (mai ales in zonele joase, cu
estuare si golfuri).
– S-au format poli industriali, specializati mai ales pe industria usoara
(Dublin, Cork - in est si Limerick, Galway - in vest).
– Cu exceptia zonelor de faleza, in zonele joase se cultiva cereale;
– vestul este mai sărac, doar oraşul-port petrolier Bantry concentrează o
importantă forţă de muncă;
– in nord-vest este cunoscut oraşul pescăresc şi turistic Sligo.

 Zona interioară a Irlandei este mai saraca, cu toate ca se dezvolta


in spatiul Campiei Irlandei. Localitatile s-au dezvoltat pe vaile
principalelor ape curgatoare (Shannon, Barrow etc.).
 Aici predomină intreprinderile mici, cu profil alimentar. Un important
segment din populatia activa este angrenat in domeniul cresterii
animalelor şi culturii cerealelor.
EUROPA DE VEST
CONTINENTALĂ
 Europa de Vest continentală cuprinde unităţile
Franţei:
1. Câmpia Franceză (Bazinul Parizian şi Bazinul
Acvitaniei),
2. Masivul Armorican,
3. Podişul Central Francez,
4. Munţii Vosgi,
5. Masivul Ardeni,
6. Munţii Pirinei,
7. Alpii Francezi,
8. Munţii şi Podişul Jura,
9. unităţile din Benelux(Câmpia olandezo-belgiană
şi Platourile Benexului).
Relieful Frantei
Campia Franceza
 Se intinde din zona golfului Gasconiei si Marii Manecii în
vest pana la poalele Pirineilor in sud.
 Are altitudini de 0-200 m şi este partea oceanica a
Frantei. În nord-vest se prelungeşte cu doua peninsule:
Bretagne si Cotentin. Este drenata de trei fluvii: Garonne,
Loire si Sena.
 Tarmul unghiular este de două categorii: in nord - de tip
breton, cu faleze inalte, taiate in sisturi cristaline si calcare,
iar in sud-vest - de tip lande, cu plaje, dune si estuare
(estuarul La Gironde are circa 100 km lungime). Dunele
bareaza in lungul Golful Gasconiei estuarele micilor rauri si
lacuri ale litoralului.
C. Franceza (2)
 Tectonic este un fundament cristalin acoperit de sedimentar
mezozoic - cuaternar (in bazinele Parisului si Aquitaniei,
legate prin Poarta Poitou).
 Un relief piemontan, colinar, apare in sudul Aquitaniei,
mai exact in Podisul Lannemezan. Pe tarmul Gasconiei este
o fasie de campie de acumulare. In estul Aquitaniei, la
contactul cu Masivul Central Francez, intalnim un podis
calcaros, Podisul Quercy.

 Clima este oceanica pe fatada atlantica, cu variantele pur
oceanica in nordul Peninsulei Bretagne si în Normandia, si
semioceanica (cu variantele pariziana si acvitaniana).
 Temperaturile de iarna sunt de 0-4 ºC, iar in iulie ajung la 15-
21º C (in valea Garonne ating 21ºC). Iarna sunt doar 10 zile
cu zapada. Vanturile de vest aduc un aer umed si cald tot
anul. Vanturile de nord-nord-est bat numai iarna. Valorile
medii ale precipitatiilor ating 600-1.000 mm/an, dar urca la
1.500 mm in Podisul Lannemezan
C. Franceza (3)
 Hidrografia este bogata prin aportul cursurilor mijlocii si
inferioare ale Senei, Loirei si Garonnului, alte rauri fiind
Sômme, Vilaine, Charente etc.

 Sena curge lent si regulat. Este navigabila, traversează


bazinul Parisului si debuşează in Marea Manecii. Primeşte
afluenti pe Oise, Marne şi Yonne.
 Loire are un curs rapid, este navigabila pe un sector
limitat, trece prin Bazinul Parisului, coteste la Orleans spre
vest, iar de la Angers are un curs epigenetic in Masivul
Armorican. Se varsa in Oceanul Atlantic. Afluentii săi mai
mari sunt: Cher, Indre si Vienne.
 Garonne îşi are izvoare in Muntii Pirinei, dreneaza Bazinul
Acvitanieisi ajunge in Oceanul Atlantic prin estuarul La
Gironde (in care se varsa si raul Dodogne).
 Majoritatea lacurilor apar la sud de estuarul La Gironde.
Campia Acvitaniei
 Acvitania este marginita de Muntii Pirinei, Masivul
Armorican, Golful Gasconiei, Podisul Central
Francez si este legata in nord-est de Bazinul
Parisului prin Poarta Poiteau.
 Are un relief de campie, care cade in trepte spre
Oceanul Atlantic. Rocile tertiare si cuaternare
predomina in bazinul Garonne, iar cele mezozoice
in bazinul Charente.
 Se pot distinge doua unitati: Podisul
Lanemezan, cu formatiuni piemontane foarte
groase, aluvio-proluviale, şi Podisul Quercy,
calcaros.
C. Acvitaniei (2)
 Intalnim trei tipuri de relief: relieful de acumulare (litorala,
eoliana, fluviala), relieful carstic si relieful de eroziune, cu
structuri monoclinale.
 Clima de tip acvitanian este oceanica, cu ploi scurte
si bogate de toamna, cu ierni cetoase, umede, blande si
veri calduroase (21º C in iulie la Bordeaux) si uscate.
 Pasunile apar mai mult in campiile aluvionare, iar padurile
de stejar de tip mediteranean apar in bazinul Garonne.
 Pe carstul Podisului Quercy este o vegetatie de tufisuri.
Dintre resursele naturale se remarcă solurile propice
activităţilor viticole si pomicole, petrolul, fierul si pestele.
Regiunea Acvitaniei
Campia Pariziana
 In centrul si nordul Campiei Franceze este bazinul
Parizian, drenat de Loire, Sena si afluentii
acestora.
 Centrul acestei regiuni se suprapune bazinului
sedimentar tertiar al Parisului (numit Lile de
France), toate stratele de roci inclinand spre
acesta.
 Regiunea Parisului este o campie inalta, cu
cueste si suprafete erozivo-structurale, asezate in
trepte, in semicercuri, ca un amfiteatru urias,
valurit. Rocile predominante sunt calcarele
argiloase si lehmurile (loess remaniat).
C. Pariziana (2)
 Diviziuni: pe baza provinciilor istorice, regiunea a
fost impartita in: Campia Normandiei (in vest),
Campia Champagne (in est), Colinele Artois,
Campia Picardia (nord-vest), Campia Bence,
Campia Brie, Campia Sologne (centru-sud) si
Campia Anjou (ultimele doua in sud).
 Are o clima de tip parizian, cu ierni reci (3º C
in ianuarie la Paris) si lungi, cu veri calde (19 º C in
iulie). Se observa o interferenta a climei oceanice
cu cea continentala.
 Padurile sunt rare, amplasate pe coama unor
dealuri.
 Dintre resurse amintim: fierul (la Caen in
Normandia), pestele (din Marea Manecii) şi
campiile cu soluri prielnice culturilor agricole.
Masivul Armorican
 Este o unitate hercinica in continuarea Insulelor
Britanice, cu dealuri de 200-400 m si campii de 0-
200 m.
 Este un masiv peneplenizat pe sisturi cristaline,
dar cu o cuvertura de roci sedimentare mai noi,
paleozoice.
 Masivul Armorican este format din trei masive :
Colinele Bretagne, Normandiei si Vendée.
 Colinele Bretagne se dezvoltă intre Golful St.
Malo si raul Loire, Colinele Normandiei apar la
est de Golful St. Malo, in Peninsula Cotentin, iar
Colinele Vendee se extind intre Nantes (pe Loire)
si Poarta Poiteau.
Regiunea Bretagne
Masivul Armorican (2)
 Cele mai mari varfuri din Colinele Bretagne sunt :
– Monts d’ Aree -384 m si Montagnes Noires (Muntii Negri),
despartite de Câmpia Chateaulin.
– Colinele Bretagne au o orientare nord-vest - sud-est, in sensul
cutelor hercinice. Pe margini întâlnim podisuri si campii joase.

 Colinele Normandiei se extind pana la orasul Le Mans, avand


inaltimi ce cresc spre sud: ating 417 m in Dealurile Avaloirs si în
Dealurile Ecouves.
 Doar in Peninsula Cotentin este o fasie de campie litorală.

 Colinele Cherbourg domină întreaga peninsulă Cotentin.

 Colinele Vendee prezintă o bombare a cristalinului din


fundament. Sunt insotite de o campie în zona estuarului Loire.
Masivul Armorican (3)
 În Masivul Armorican se trece climatic de la o influenta
semioceanica la una pur oceanicain nord.
 Umiditatea este ridicata, cu ploi bogate de tip burnite (200
zile/an), ceturi dese, geruri întâmplătoare (12 zile/an),
zapada foarte rara, veri calduroase si vanturi puternice.

 Pasunile din Bretagne si Normandia sunt bogate şi verzi tot


timpul anului.

 Landele sau terenurile nisipoase si aride au o vegetatie de


ericacee si sunt presarate cu lacuri si turbarii. Apar paduri
de stejar.

 Alte resurse ale regiunii sunt: terenurile agricole si viticole,


zacamintele de fier si pestele (hering, sardele, macrou etc).

Masivul Central Francez
 Podisul Central Francez este cel mai inalt din zona
hercinica, remarcandu-se prin conurile sale vulcanice.
S-a dezvoltat in sudul Frantei; e masiv, asimetric (cu un
versant estic abrupt si vestic prelung), dar in nord si sud
cristalinul este peneplenizat.
 Este inconjurat de depresiunile: Rhone-Saône, in est;
Bazinul Acvitaniei in vest; Campia Languedoc in sud, si
Bazinul Parisului in nord. De aici izvoraşte Loire, cu
afluentii Allier, Dordogne si Tarn (afluent al Garonnului).
 Este un masiv cristalin, cutat si faliat, strapuns de mase
vulcanice. In lungul faliilor au aparut in pleistocen
stratovulcanii.
 Masivele muntoase mari sunt: Mont Doré (vf. Puy de
Sancy - 1.886 m), Cantal (1.856 m) - ambele in centru,si
Puy de Dome (1456 m) in nord.
 In interior, in lungul raurilor Allier si Loire, sunt petece de
campie dezvoltate in grabene.
Puy de Dome
Masivul Central Francez (2)
 In sud si sud-vest este Podisul Causses (700-
1.000 m), format pe calcare jurasice, cu fenomene
carstice multiple (doline, lapiezuri etc.).
 In est si sud-est este un abrupt faliat, dominat de
Muntii Lyon, Muntii Vivarais si Muntii
Cevennes (1.567 m).
 Intre Loire si Rhône sunt doi pinteni montani:
Masivul Morvan (902 m) si Côte d’Or (636 m).
 Spre Campia Parisului remarcăm prezenţa a două
podisuri: Podisul Berry si Podisul Burgundiei.
Pe latura de nord-vest este Podisul Limousin.
Masivul Central Francez (3)
 Din punct de vedere climatic, Podisul Central Francez are un
caracter montan, cu temperaturi de iarna (media lunii
ianuarie) de 2-4º C, şi chiar sub 0 º C in zonele inalte; mediile
termice ale lunii iulie sunt de 20-22 º C (10 º C in Puy de
Dôme).
 Precipitatiile variaza intre 1.000-2.000 mm/an.
 Iernile sunt aspre iar verile sunt calde.

 Vegetatia dominanta este cea de fag, pin si stejar (in partile


joase), solurile fiind scheletice si podzolite.
 Cu exceptia apelor carstice subterane din sud si sud-vest,
hidrografia este bogata : Loire, Allier, Dordagne, Tarn,
Yonne etc.
 Exista şi un important lac vulcanic, Bouchet.
 Agricultura este slab dezvoltata.
 Resursele naturale sunt: huila, uraniul, aurul, argintul şi
zincul.
Masivul Ardeni
 În partea central-nordică a Franţei, la graniţa cu
Belgia, se desfăşoară Masivul Ardeni. Profilul
masivului este asimetric, înclinând spre Bazinul
Parisului şi spre câmpiile vest-belgiene. Este
alcătuit din şisturi cristaline şi nu depăşeşte 504 m
altitudine - vf. Croix-Scaille.
 Râul Meuse şi afluentul său Sambre îl
traversează de la sud spre nord. Valea Meuse
este puternic adâncită, cu sectoare de tip defileu.
 Clima masivului este continentală, cu ierni
răcoroase şi veri călduroase.
 Este unul din puţinele masive hercinice vest-
europene care dispune de suprafeţe mari de
pădure. Acolo unde pădurea a fost defrişată,
vegetaţia de tufişuri este predominantă.
Masivul Ardeni din Wallonia
Muntii si Podisul Jura
 Munţii Jura formeaza un sector mai coborat intre
Depresiunea Rhodaniană si Depresiunea Elvetiei. Se intind
ca o fasie arcuita intre valea Rhônului la sud, si valea
Doubsului la nord.
 S-au format in tertiar, ca si Alpii, dar se deosebesc de
acestia prin cutele largi, regulate, si prin altitudinea mai
mica : vf. Creasta Zăpezii sau Créte de la Neige 1.723m.
 Calcarele mezozoice au dat naştere unui relief carstic:
cornise, abrupturi si creste golase, campuri de lapiezuri,
rauri ce dispar, pesteri etc.
 In structura de tip jurasian culmile sunt anticlinale si vai, iar
depresiunile sunt sinclinale.
Muntii si Podisul Jura (2)
 Jura are un relief variat. Este compus din Podişul
Jura (600-800 m altitudine) in partea de vest si
nord-vest si muntele propriu-zis, Muntii Jura
(1000-1700 m) în est si sud-est.
 Muntii Jura sunt un bloc mai jos decat Alpii , dar
mai inalt decat depresiunea din jur, inclinand spre
vest si nord-vest
 Vegetatia, clima si fauna este etajata, iar
resursele principale sunt sarea si asfaltul.
Alpii Francezi
 În partea de est a Franţei se desfăşoară Alpii Francezi. Au
forma unui arc de 350 km, cu o convexitate spre vest.
Aparţin amplelor mişcări tectonice alpine, cu un intens
şariaj. Cristalinul formează o axă centrală, iar sedimentarul
(mai ales calcarul) flanchează laturile de vest şi de est.

 Cel mai înalt vârf este Mont Blanc (4.807 m).


 Văile Durance, Isere, Rhon etc. sunt puternic adâncite.
 Relieful a fost fasonat de procesele de îngheţ-dezgheţ, de
eroziunea torenţială şi glaciară.
 S-au creat văi şi circuri glaciare, abrupturi (spre sud şi
spre vest), conuri de dejecţie etc.

 Pot fi împărţiţi în Alpii Francezi de Nord şi Alpii Francezi


de Sud.
Alpii Francezi (2)
 Alpii Francezi de Nord se dezvoltă între văile Drome,
Durance şi aliniamentul dintre lacul Leman şi Valea
Rhonului. În zona marginală vestică sunt Prealpii, apoi
urmează o depresiune de contact (sillon alpin), Alpii
Cristalini, iar în est sunt Alpii Înalţi .
 Prealpii Francezi de Nord se desprind de Culoarul
Rhonului printr-un abrupt. Între masivele cristaline se
remarcă şi Mont Blanc, iar în cadrul Alpilor Înalţi
menţionăm gheţarul Mer-de-Glace.
 Alpii Francezi de Sud se desfăşoară de la râurile Drome,
Durance până la Marea Mediterană. Aici distingem
Prealpii sudici (sub 2.000 m altitudine) şi Alpii Înalţi
Sudici (vârfurile Argentera şi Oisans – peste 3.000 m
altitudine). Rocile sunt diversificate: cristaline, gresii,
calcare etc.
Alpii Francezi (3)
 Sunt evidente diferenţieri climatice între cele două
zone: în nord sunt 100 zile de ger, iar la Nice doar 40 de
zile cu ger.
 Dacă în Alpii Savoiei se ajunge la o temp. medie a lunii
august de 15 º C, în Alpii Provensali aceasta creşte la
20ºC, pe fondul influenţelor mediteraneene.
 Precipitaţiile variază între 700 mm/an şi 2.000 mm/an,
mai ridicate în Alpii Savoiei.
 Principalul râu colector este Rhonul, cu afluenţii Saône şi
Isere.
 Defileele de la Vienne (sud de Lyon) şi Tournon, de pe
valea Rhonului, mărginesc la vest regiunea alpină
franceză.
Campia Alsaciei si Culoarul Rhonului
 Masivul Central Francez şi Munţii Vosgi delimitează în
estul şi sudul Franţei două areale joase: Câmpia Alsaciei şi
Culoarul Rhonului. Câmpia este o fosă hercinică umplută
cu depozite sedimentare terţiare şi cuaternare. Colinele
subvosgiene fac legătura dintre Câmpiei Alsaciei şi Munţii
Vosgi.

 Culoarul Rhodanian cuprinde:


– Câmpia La Bresse, argiloasă, cu relief colinar;
– Câmpia Bourgogne - săpată de văile Saône şi Doubs;
– Câmpia Rhonului mijlociu şi inferior, care include atât
cursul inferior al râului Durance cât şi delta Rhonului.
 La vest de Culoarul Rhodanian s-a format Câmpia
Languedoc, parţial mlăştinoasă şi Câmpia Roussilon - un
fost golf marin.
Muntii Pirinei
 Muntii Pirinei fac legatura dintre Oceanul Atlantic si Marea
Mediterana. Sunt legati de Muntii Cantabrici prin Muntii
Biscaya (de circa 1500 m).

 Muntii Pirinei sunt inalti, formati pe roci cristaline in zona


centrala : Masivul Maladeta - vf. Pic d’Aneto - 3404 m
si Masivul Perdido - 3.550 m, si pe roci paleozoice in
celelalte areale.

 Muntii Pirinei sunt un anticlinoriu, fragmentat transversal.


Prezinta varfuri ascutite, versanti abrupti si un relief glaciar.

 În zonele marginale inaltimile sunt mici, sculptate pe


sedimentar. Ghetarii detin 30 km2, la altitudini mai mici
urmand padurile de conifere si foioase. Aurul, argintul,
plumbul si cupru sunt principalele resurse naturale ale
Pirineilor.
Insula Corsica
 Corsica are o suprafata de 8.720 km2.

 Prezinta o orientare nord-sud a culmilor,


care ajung la altitudini de 2.000 - 2.710 m
(vf. Cinto - 2.710 m).

 In est este Campia Tavignato. Plumbul este


cel mai important zacamant al subsolului.

 Clima este subtropicala. Daca maquisul


predomina in Sardinia, in Corsica sunt mai
extinse padurile de foioase si culturile.