ETICA ŞI CULTURA

ÎN AFACERI
AFACERILE ECONOMICE ŞI
ETICA ÎN AFACERI
 2.1. AFACERI ŞI AFACERI
ECONOMICE INTERNAŢIONALE

 AFACERE = “TRANZACŢIE FINANCIARĂ, COMERCIALĂ SAU

INDUSTRIALĂ BAZATĂ PE SPECULĂ SAU SPECULAŢII “ SAU
“ACTIVITATE LEGALĂ DIN DOMENIUL AGRICOL, INDUSTRIAL,
COMERŢ, SERVICII ETC. DESFĂŞURATĂ CU SCOPUL DE A OBŢINE
PROFIT”

 AFACERE – “ORICE INIŢIATIVĂ A UNUI ÎNTREPRINZĂTOR,

CONCRETIZATĂ ÎNTR-O RELAŢIE CONTRACTUALĂ ŞI CARE ARE O
FINALITATE ECONOMIC-FINANCIARĂ PRECIZATĂ ”
 AFACERILE INTERNAŢIONALE – TOTALITATEA
TRANZACŢIILOR COMERCIALE DESFĂŞURATE DE
COMPANII PRIVATE ŞI/SAU ORGANISME
GUVERNAMENTALE - CARE IMPLICĂ DOUĂ SAU MAI
MULTE ŢĂRI.

 O COMPANIE CARE INTRĂ ÎN DOMENIUL AFACERILOR

INTERNAŢIONALE SE VA ANGAJA ÎN UNELE TIPURI DE
OPERAŢIUNI, CUM AR FI EXPORTUL SAU IMPORTUL,
CARE DIFERĂ DE CELE PE CARE LE-A PRACTICAT LA
NIVEL NAŢIONAL.
 2.2. ETICA ÎN AFACERI – DIVERSE
ABORDĂRI
 ETICA ÎN AFACERI - TOTALITATEA NORMELOR DE
CONDUITĂ ÎN AFACERI, CARE PERMIT APRECIEREA DIN
PUNCT DE VEDERE AL CRITERIILOR MORALE ŞI SOCIALE A
CEEA CE ESTE BINE ŞI CE ESTE RĂU ÎN RELAŢIILE DINTRE
ANGAJAŢI, DINTRE INDIVIZI ŞI FIRMĂ, DINTRE
ORGANIZAŢII ŞI PARTENERI DE AFACERI, DINTRE
ORGANIZAŢIE ŞI SOCIETATE, ÎN SCOPUL STABILIRII UNOR
RAPORTURI FOLOSITOARE ÎNTRE OAMENI.

 ETICA ÎN AFACERI - PROPUNE UN SET DE INSTRUMENTE DE

DECIZIE UTILE ÎN STABILIREA STRATEGIEI COMPANIEI, ÎN
REZOLVAREA CONFLICTELOR DINTRE GRUPURILE CARE
INTERACŢIONEAZĂ ÎNTR-O AFACERE: ANGAJAŢI ŞI
ANGAJATORI, MANAGERI ŞI ACŢIONARI, COMPANIE ŞI
SOCIETATEA LOCALĂ, COMPANIEI ŞI PARTENERI ETC.
DE-A LUNGUL TIMPULUI ETICA ÎN AFACERI A FOST PRIVITĂ
DIN DOUĂ PUNCTE DE VEDERE:

 DIN PUNCT DE VEDERE RELIGIOS, ÎN SENSUL CĂ ÎN

TOATE TREBUIE URMATE NORMELE MORALE CARE
CORESPUND UNOR PRINCIPII ETICE RELIGIOASE. DE
EXEMPLU, ÎN CREŞTINISM, BINELE ESTE LEGEA LUI
DUMNEZEU, ESTE BINELE VEŞNIC, ABSOLUT,
PROPOVĂDUIT PE PĂMÂNT DE ISUS. ACEST ADEVĂR ARE
LA BAZĂ DOUĂ VALORI MORALE: IUBIREA APROAPELUI ŞI
MILA FAŢĂ DE APROAPE. ACEASTĂ ABORDARE ESTE
NUMITĂ ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE „ABORDAREA
MORALISTĂ”;
DE-A LUNGUL TIMPULUI ETICA ÎN AFACERI A FOST PRIVITĂ
DIN DOUĂ PUNCTE DE VEDERE:

 DIN PUNCT DE VEDERE RAŢIONAL, ÎN SENSUL CĂ

AFACERILE TREBUIE SĂ FIE MORALE PENTRU CĂ ELE
CONTRIBUIE LA CREŞTEREA RENTABILITĂŢII
ORGANIZAŢIEI, EVITÂND O SERIE DE RISCURI,
CONFLICTE SAU TENSIUNI. ACEASTĂ ABORDARE ESTE
NUMITĂ ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE „ABORDAREA
RAŢIONALISTĂ”
2.3. ABORDĂRILE NORMATIVE ALE ETICII
ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA AFACERILOR
ECONOMICE
 ABORDAREA ETICII ÎN TERMENII MORALEI CREŞTINE
(ABORDAREA ETICII ÎN TERMENII LEGII ETERNE –
THOMAS D’AQUINO ŞI THOMAS JEFFERSON)

CARACTERISTICI:
 PORNEŞTE DE LA IDEEA CĂ EXISTĂ O LEGE ETERNĂ, CE
EMANĂ DE LA DUMNEZEU ŞI MANIFESTATĂ ÎN DOUĂ
FORME PRINCIPALE: REGULA DE AUR (BAZATĂ PE
IUBIREA ŞI RESPECTUL FAŢĂ DE APROAPELE TAU) ŞI
PEDEAPSA DIVINĂ (SAU PORUNCA DIVINĂ).
 RELIGIA ŞI MORALITATEA NU SE CONDIŢIONEAZĂ
RECIPROC ÎNTRUCÂT EXISTĂ PERSOANE ATEE CARE
ACŢIONEAZĂ MORAL, DAR ŞI PERSOANE CREŞTINE CARE
ÎNCALCĂ NORMELE MORALE, ACEASTĂ ABORDARE A
STAT ŞI STĂ LA BAZA PRINCIPIILOR MORALE ALE
MULTOR OAMENI DE AFACERI.
 ABORDAREA ETICII ÎN TERMENII TEORIEI VIRTUŢII
(ARISTOTEL )

CARACTERISTICI:
 PLEACĂ, ÎN PRINCIPAL, DE LA TEORIILE ARISTOTELICE
ALE VIRTUŢII, ARISTOTEL CONSIDERÂND CĂ
MORALITATEA UNEI ACŢIUNI ŞI INTERESUL PERSONAL SE
ARMONIZEAZĂ, EL MILITÂND PENTRU FORMAREA OMULUI
DE CARACTER. TEORIA VIRTUŢII, ÎN GANDIREA LUI
ARISTOTEL, PUNE ÎN CENTRUL DEZBATERII INDIVIDUL
CARE REALIZEAZĂ RESPECTIVA ACŢIUNE, PRECUM ŞI
TRĂSĂTURILE SALE DE CARACTER (VIRTUŢILE SALE).
 IDEEA DE BAZĂ ÎN TEORIA VIRTUŢII ERA CEEA CĂ
MANIFESTAREA UNEI VIRTUŢI, A UNEI ACŢIUNI MORALE,
NU NECESITĂ PREMEDITARE, INDIVIDUL ACŢIONÂND ÎN
MOD SPONTAN, ORI DE CÂTE ORI APARE OCAZIA
POTRIVITĂ.
 ABORDAREA ETICII ÎN TERMENII TEORIEI UTILITARISTE

CARACTERISTICI:
 TEORIA UTILITARISTĂ CONSIDERĂ CĂ VALOAREA
MORALĂ A CONDUITEI UNEI PERSOANE POATE FI
DETERMINATĂ NUMAI PRIN CONSECINŢELE SAU
EFECTELE COMPORTAMENTULUI ACESTEIA,
RESPECTIV BENEFICIILE ŞI SATISFACŢIILE SUFLETEŞTI
PE CARE ACESTEA LE POATE GENERA.
 REPREZENTANŢII UTILITARISMULUI CONSIDERAU
DREPT ŞI MORAL DOAR CEEA CE MAXIMIZEAZĂ
PLĂCEREA (UTILITATEA) ŞI REDUCE SUFERINŢA
PENTRU UN NUMĂR CÂT MAI MARE DE PERSOANE.
 DACĂ O ACŢIUNE PRODUCE MAI MULT BINE DECÂT
RĂU, ATUNCI EA TINDE SĂ FIE O ACŢIUNE CORECTĂ
DIN PUNCT DE VEDERE MORAL.
 ABORDAREA DEONTOLOGICĂ (UNIVERSALĂ) A ETICII (TEORIE
BAZATĂ PE ETICA DATORIEI LA KANT)

CARACTERISTICI:
 PLEACĂ DE LA IDEEA CĂ MORALITATEA UNEI ACŢIUNI
POATE DEPINDE DE REZULTATE, DEOARECE ACESTEA SUNT
INDEFINITE ŞI INCERTE ÎN MOMENTUL LUĂRII DECIZIEI.
 VALOAREA MORALĂ A UNEI ACŢIUNI TREBUIE SĂ FIE
EVALUATĂ ÎN FUNCŢIE DE INTENŢIILE INDIVIDULUI CARE
IA DECIZIA DE A EXECUTA RESPECTIVA ACŢIUNE, ACEASTA
FIIND MORALĂ DOAR CÂND ESTE FĂCUTĂ DIN RAŢIUNI
MORALE ŞI BUNE INTENŢII.
 PROPUNE REGULI DE COMPORTAMENT CORPORATIV ŞI O
SERIE DE PRINCIPII DEONTOLOGICE ALE DREPTURILOR
OMULUI ŞI ALE DREPTĂŢII SOCIALE TRANSORMATE ÎN
RESPONSABILITĂŢI, OBLIGAŢII SAU DATORII ALE
MANAGEMENTULUI.
 ABORDAREA ETICII BAZATĂ PE DREPTURILE
INDIVIDUALE (NATURAL LAW)

CARACTERISTICI:
 ESTE O ABORDARE DEONTOLOGICĂ, COMPLEMENTARĂ
TEORIEI LUI KANT, ÎNTRUCÂT DREPTURILE ŞI
DATORIILE REPREZINTĂ DOUĂ FEŢE ALE ACELEIAŞI
MONEDE, CE PORNEŞTE DE LA IDEA DE LIBERTATE
PERSONALĂ .
 O ACŢIUNE ESTE CONSIDERATĂ CORECTĂ, JUSTĂ SAU
BUNĂ NUMAI DACĂ TOŢI MEMBRI SOCIETĂŢII VOR
BENEFICIA ULTERIOR DE O MAI MARE LIBERTATE
PERSONALĂ, ÎN IDEA CĂ DREPTURILE OMULUI SUNT
INALIENABILE ŞI ÎNDATORIRILE SUNT DERIVATE DIN
ACESTE DREPTURI .
 ABORDAREA JUSTIŢIARĂ A ETICII

CARACTERISTICI:
 PLEACĂ DE LA PREMISA CĂ DREPTATEA ESTE PRIMA
VIRTUTE A INSTITUŢIILOR SOCIALE, AŞA CUM
ADEVĂRUL ESTE PRIMA VIRTUTE A SISTEMELOR DE
GÂNDIRE. DE AICI REZULTĂ NECESITATEA RESPECTĂRII
IMPARŢIALITĂŢII ŞI CORECTITUDINII REGULILOR
MORALE ATÂT LA NIVEL SOCIAL CÂT ŞI
CORPORAŢIONAL.
 PRIN URMARE, ORICE TEORIE SAU ACŢIUNE TREBUIE
RESPINSĂ SAU REVIZUITĂ DACĂ ESTE NEADEVĂRATĂ ŞI
NEDREAPTĂ, ORICÂT DE UTILĂ AR FI EA. ASTFEL UN ACT
POATE FI CONSIDERAT DREPT, JUST SAU CORECT DACĂ
EL CONDUCE LA O MAI MARE COOPERARE ÎNTRE
MEMBRII SOCIETĂŢII.
 2.4. TEORII ALE ETICII ÎN AFACERI

TEORIA INCOMPATIBILITĂŢII DINTRE ETICĂ ŞI AFACERI

(TEORIA LUI ALBERT CARR)
 PORNEŞTE DE LA IDEEA CĂ “AFACEREA, CA
ÎNTREPRINDERE COMPETITIVĂ, NU ARE NIMIC DE A FACE
CU ETICA CE GUVERNEAZĂ PRINCIPIILE MORALE ALE
VIEŢII DE ZI CU ZI; DECI, ÎN AFACERI NU EXISTĂ
RESPONSABILITĂŢI MORALE”.
 ETICA ŢINE DE VIAŢA PERSONALĂ A INDIVIZILOR, EA
NU TREBUIE CONFUNDATĂ CU REGULILE PE CARE LE
URMEAZĂ OAMENII DE AFACERI ÎN DOMENIUL LOR
PROFESIONAL. CA ARGUMENT SPECIALIŞTII ÎN
DOMENIU AU APELAT LA ANALOGIA CU JOCUL DE
POKER, AFACEREA FIIND CONSIDERATĂ DREPT JOC
COMPETITIV ŞI DREPT JOC DE STRATEGIE.
TEORIA COMPATIBILITĂŢII DINTRE ETICĂ ŞI AFACERI
(MILTON FRIEDMAN)
 CARE PORNEŞTE DE LA IDEEA CĂ ÎNTR-O SOCIETATE
LIBERĂ “EXISTĂ O SINGURĂ RESPONSABILITATE SOCIALĂ
ÎN AFACERI – ACEEA DE A UTILIZA RESURSELE AFACERII ŞI
DE A O ANGAJA ÎN ACTIVITĂŢI DESEMNATE SĂ SPOREASCĂ
PROFITURILE ATÂT TIMP CÂT SUNT RESPECTATE REGULILE
JOCULUI; ADICĂ, ANGAJAREA ÎNTR-O COMPETIŢIE
DESCHISĂ ŞI LIBERĂ, LIPSITĂ DE ÎNŞELĂTORIE ŞI FRAUDĂ .”
 ÎN ACEASTĂ ACCEPțIUNE ETICA ÎN AFACERI ÎNSEAMNĂ
DOAR OBLIGAŢIILE MANAGERILOR FAŢĂ DE
PROPRIETARI, RESTUL FIIND RESPONSABILITĂŢI
SUPLIMENTARE PE CARE ORGANIZAŢIILE ŞI LE ASUMĂ
PENTRU A CÂŞTIGA ÎN TERMENI DE IMAGINE
TEORIA GRUPURILOR COINTERESATE (TEORIA
STAKEHOLDERS A LUI AMITAI ETZIONI)
 VIZEAZĂ RAPORTURILE CU CEI CARE, ÎNTR-O FORMĂ
SAU ALTA, INVESTESC CEVA ÎNTR-O COMPANIE (NU
NEAPĂRAT CAPITAL, CI ÎNCREDERE, FIDELITATE, TIMP,
INOVAŢIE), FAŢĂ DE CARE ACEASTĂ ARE O ANUMITĂ
RESPONSABILITATE MORALĂ.
 ACEASTĂ ABORDARE EXTINSĂ A RESPONSABILITĂțII
SOCIALE A UNEI COMPANII NU ESTE UNA ASUMATĂ ÎN
MOD LIBER, PENTRU A CÂșTIGA ÎN TERMENI DE
IMAGINE șI DE PROFITURI, CI UNA DE NATURĂ
DEONTOLOGICĂ, FIRMA AVÂND ANUMITE OBLIGAțII șI
DATORII FAțĂ DE ACESTE GRUPURI COINTERESATE
(STAKEHOLDER-I).
TEORIA RESPONSABILITĂŢII SOCIALE CORPORATISTE
 PRIVEŞTE MAI ALES RELAŢIILE CU SFERA CEA MAI LARGĂ
DE PUBLIC, DE REGULĂ, ENTITĂŢI DIN AFARA COMPANIEI
(COMUNITATE, SOCIETATE ÎN ANSAMBLU, PIAŢA ŞI
CONCURENŢA, ONG-URI, MEDIU, INSTITUŢII
GUVERNAMENTALE ETC.).
 ACEASTĂ TEORIE PORNEŞTE DE LA PREMISA CĂ
OBLIGAŢIILE UNEI CORPORAțII SE EXTIND LA NIVELUL
ÎNTREGII COMUNITĂŢI, NU DOAR LA NIVELUL GRUPURILOR
CARE ÎŞI ADUC CONTRIBUŢIA LA PROFITURILE COMPANIEI.
 PRINCIPALA RESPONSABILITATE ÎN AFACERI ESTE DE A
FACE PROFIT, ÎNSĂ EXISTĂ LIMITE SAU CONSTRÂNGERI DIN
PUNCT DE VEDERE ETIC, REFERITOARE LA CEEA CE SE
POATE FACE EFECTIV DIN AFACERI.
TEORIA GUVERNĂRII CORPORATISTE

 ACOPERĂ RELAŢIILE MANAGERI-ACŢIONARI SAU

ACŢIONARI MAJORITARI-ACŢIONARI MINORITARI. ÎN
GENERAL, E VORBA AICI DE POSIBILELE CONFLICTE
ETICE GENERATE DE ÎNCĂLCĂRI ALE DREPTULUI DE
PROPRIETATE (AL ACŢIONARILOR MINORITARI DE
CĂTRE CEI MAJORITARI, SAU AL ACŢIONARILOR DE
CĂTRE MANAGEMENT).
 GUVERNANŢA CORPORATIVĂ REPREZINTĂ SISTEMUL
PRIN CARE COMPANIILE SUNT CONDUSE ŞI
CONTROLATE.