Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
!
" ##!$%%&'$%%(
*+
Primul semnal atunci când o persoană suferă de anorexie nervoasă este pierderea severă în greutate.
Aceasta este însoţită de o diversitate de simptome psihice şi psihologice şi de un comportament
alimentar neobisnuit. În acelaşi timp persoana afectată insistă că este supraponderală.
Semne fizice:
ýAbsenţa ciclurilor menstruale;
ýSubţierea si căderea părului;
ýPielea uscată;
ýMâini şi picioare reci sau umflate;
ýBalonări sau crampe abdominale;
ýPierderi excesive în greutate într-o perioadă de timp relativ scurtă;
ýContinuarea regimului, chiar şi când este subţire sau când are o greutate foarte redusă.
Modificari psihologice:
ýPerceptia distorsionată a propriei imagini ± deşi este foarte slabă persoana afectată continuă să creadă
că trebuie să slăbească;
ýPierderea capacităţii de concentrare şi atenţie;
ýTulburări de memorie;
ýRefuzul de a accepta gravitatea situaţiei;
ýComportament obsesiv-compulsiv ± nevoia excesivă de a controla mediul personal;
ýDepresia, pierderea interesului faţă de activitaţile cotidiene, prieteni, lipsa spontaneitaţii, lipsa de
iniţiativă, iritabilitate, insomie, scaderea libidoului;
Modificari in comportament:
ýComportament neobisnuit legat de mancare ± de exemplu, refuzul de a mânca în public, consumul unui
singur fel de mâncare, preocupare intensă pentru diete şi calorii;
ýObsesie pentru efectuarea de exercitii fizice;
ýPreocupare constanta pentru dimensiunile corpului şi imagine;
ýInteres crescut pentru diete, modalitati de slabire etc.
Ractori etiologici
Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală:
1.cauze sociale
2.cauze psihologice
3.cauze biologice
Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenţi şi
căutarea altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui
factor în etiologia anorexiei nervoase.
Ractori biologici
Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija faţă de ei, în timp
ce alţii s-au simţit în copilărie abandonaţi, neînţeleşi şi singuri. Părinţii care pun un accent exagerat
pe aspectul fizic contribuie în acest fel la instalarea tulburărilor. Acest tip de parinţi sunt uneori
incapabili de o apropiere emoţională faţă de copii lor, pe care îi critică excesiv sau din contră, îi
protejează excesiv sau au aşteptări prea mari de la aceştia. Copii ajung treptat să-şi ascundă
îndoielile, temerile şi imperfecţiunile. Astfel unii vor încerca să-şi rezolve problemele controlându-şi
într-o manieră improprie greutatea şi alimentaţia. Retele provenite din mame care au suferit de
tulburări de alimentaţie sunt mai susceptibile faţă de astfel de afecţiuni. În astfel de familii se pot
remarca obiceiuri ciudate legate de alimentaţie, folosirea hranei ca recompensă sau pedeapsă şi
îngrijorare exagerată faţă de greutatea copiilor.
Ractori nutriţionali
Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în
tulburări de apetit şi mai ales într-o inadecvată nutriţie. Rolosirea zincului în tratamentul bolnavilor
de anorexie a fost susţinută din 1979 când a fost lansată de către Bakan. Cel puţin cinci experimente
au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderală din anorexie. în 1994 un experiment dublu orb şi
controlat cu placebo a arătat că administrarea de zinc (14 mg pe zi ) a dublat rata masei corpului în
anorexie. Carenţa de alte substanţe ca de pildă tirozina şi triptofanul, precursori ai
neurotransmiţătorilor monoaminici ,norepinefrina şi serotonina, respectiv, ca şi carenţa de vitamina
B1 (thiamina) poate contribui la acest fenomen de malnutriţie indusă de malnutriţie/ tulburarea de
alimentaţie.
Ractori psihologici
1.Tulburare a imaginii corporale despre sine .Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca
provenind din sentimente de îngrăşare şi de imagine despre sine ca fiind "neatractiv" şi este
menţinut de variate tendinţe, înclinaţii (bias) cognitive care denaturează evaluarea de către individ a
propriului corp, a alimentelor şi nutriţiei.
Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să
supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra cercetării
în acest domeniu sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percepţie, ci o problemă a
evaluării informaţiei perceptuale de către persoana afectată. Studii recente sugerează că persoane
cu anorexie nervoasă au o carenţă într- un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face
ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt consideraţi (clasificaţi - "rating" )
de alţii în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu anorexie nervoasă par să -şi judece mai realist propria
atractivitate decât persoanele neafectate de AN, adică ele nu posedă acest bias, înclinaţie
alimentatoare a stimei de sine.
2.Trăsături de personalitate:
Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate
considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare : un nivel înalt de obsesivitate (având
gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism,
restricţie (capacitate de rezistenţă la tentaţii), şi nivele clinice de perfecţionism (căutarea patologică
de standarduri personale înalte şi nevoia de control) - aceştia sunt factorii găsiţi cel mai des de către
cercetători.
3.Comorbiditate( afecţiune care este prezentă simultan la aceeaşi persoana) psihiatrică:
Rrecvent există comorbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă şi alte dificultăţi
psihologice şi tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:
1.depresia clinică;
2.tulburarea obsesivă ± compulsivă;
3.una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită
4.abuzul de substanţe
În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează şi prezenţa
în acelaş timp de tulburări afective (mai ales depresie) şi tulburarea de personalitate de limită
(borderline).
Sunt prezente grade înalte de depresie şi anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele îndeplinesc
criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.
4.Ractori cognitivi
r
R
`r
>
*(
,
Deşi anorexia nervoasă este de obicei asociată cu culturile occidentale, se crede că expunerea la
media din Vest a contribuit la creşterea cazurilor de boală şi în ţări ne-vestice. Totuşi s-a constatat
că în alte culturi nu există aceeaşi "fobie de îngrăşare " ca în Vest, ci mai degrabă o scădere a poftei
de mâncare însoţind celelalte semne ale tulburării. În ţări şi colectivităţi unde există frecvent
foamete şi subnutriţie sau mari lipsuri de alimente anorexia ar fi o alegere absurdă ca mijloc de
exprimare a unui conflict psihologic. Profesorul Lambo din Nigeria susţinea la Congresul Mondial
Psihiatric din Danemarca din 1986 ca în ţara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă.
Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM -
IV ± TR (Manualul Diagnostic şi Statistic al Tulburărilor psihice) a Asociaţiei Americane
de Psihiatrie şi clasificarea ICD - 10 (clasificarea statistică internaţională a bolilor şi
problemelor legate de sănătate) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Deşi teste biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează
pe o combinaţie de comportamente, de credinţe şi experienţe relatate, precum şi
caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de
psihologi, clinici , psihiatri sau alţi clinicieni cu calificarea necesară. De reţinut că
criteriile diagnostice au menirea de a ajuta pe clinicieni şi nu de a fi reprezentative
pentru ceea ce pacientul individual simte sau trăieşte în cursul bolii.
Criteriile DSM - IV :
1.Refuzul de a menţine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutăţii minime considerate normală pentru o
anumită vârstă şi înălţime (ex. pierderea ponderală ducând la menţinerea unei greutăţi corporale sub 85 % din
greutatea optimă; sau incapacitatea de a realiza creşterea ponderală optimă în cursul perioadei de creştere, ducând
la o greutate a corpului sub 85% din ponderea optimă;
2.Teama intensă de a creşte în greutate sau de a se îngrăşa (de a deveni supraponderal sau obez) ;
3.Tulburare în modul de a percepe greutatea şi forma corpului, influenţa exagerată a greutăţii şi a formei corpului
asupra auto-evaluării, sau negarea gradului sever de slăbire ;
4.La femeile postmenarheale. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei, dar nu au ajuns la
menopauză), amenoreea (absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale succesive) ;
Tipul restrictiv: în timpul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana nu a avut comportamente regulate de
accese de mâncare rapidă sau de eliminare sau purgaţie (adică de vărsături auto - provocate, de exerciţii fizice
exagerate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme)
Tipul cu Accese de mâncare rapidă sau Tipul eliminator: în cursul episodului curent de anorexie nervoasă,
persoana s-a angajat în mod regulat în comportamente ca accese de mâncare rapidă sau comportamente de
eliminare (vărsături auto-provocate, exerciţii fizice exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme) .
Psihoterapia individuală. Un studiu de revistă clinică a sugerat că psihoterapia este o formă efectivă,
care poate duce la restaurarea greutăţii, reapariţia menstruaţiei la paciente, şi o ameliorare a funcţiei
psihologice şi sociale, în comparaţie cu eşantioane care au primit numai programe educaţionale sau
simplu suport.
psihoterapia psihodinamică (de orientare psihoanalitică) - promovată mai ales de Hilde Bruch
(1973);
psihoterapia comportamentală:
psihoterapia comportamentală - cognitivă - (K Halmi 1985, Garner & Bemis 1985). Totuşi
articolul de revistă menţionează faptul că există numai un număr prea mic de experimente
controlate randomizate pentru a susţine această recomandare, şi nici o formă specifică de
psihoterapie nu prezintă un avantaj de ansamblu în comparaţie cu celelalte.
O
2
0
`-
'
((
)`
O
,3
`O
`
2
` 4$5
6
`2
`7
`
O`r
`
!
$8 9
:
!
"
!#$ %
" & '(
)
*
'
+
"
>
"
,
>
"
,
>
- .
/
.
!
Complicaţii
Anorexia are de regulă numeroase complicaţii. În cel mai grav caz poate fi fatală. Moartea poate apărea subit - chiar
atunci când cineva nu este sever subponderal. Aceasta poate rezulta din aritmii cardiace sau din dezechilibre
electrolitice. Alte complicatii serioase sau care pun viata in pericol includ în mod frecvent :
ý anemia:
ý probleme cardiace cum sunt prolapsul de valvă mitrala, aritmiile şi stopul cardiac;
ý pierderea de substantă osoasă, riscul crescut de fracturi mai târziu în viată;
ý probleme pulmonare asemanatoare emfizemului;
ý la femei, absenta unui ciclu menstrual;
ý la bărbati, testosteron scăzut;
ý probleme gastrointestinale cum ar fi constipaţia, balonarea sau greaţa
ý anormalităti electrolitice cum ar fi un nivel scăzut al potasiului, al sodiului şi clorurii de sodiu în sange;
ý probleme renale
Daca o persoană cu anorexie devine sever malnutrită, fiecare organ din corp poate suferi afectiunea, inclusiv
creierul, inima şi rinichii . Aceasta afectare poate să nu fie complet reversibilă chiar atunci când anorexia este sub
control. In plus la multitudinea de complicaţii fizice, oamenii cu anorexie au frecvent şi alte tulburări mentale.
Acestea pot include:
ý depresia;
ý tulburări anxioase;
ý tulburări de personalitate;
ý tulburări obsesiv compulsive
ý abuz de medicamente
Asocierea acestor tulburari cu anorexia pot face boala mai dificil de tratat.
Măsuri preventive
Strategia cea mai eficientă în prevenţia anorexiei este invaţarea, de la o vârstă cât mai mică, a unui comportament
alimentar sănătos şi acceptarea propriului corp. Educaţia în materie de nutriţie constientizarea şi pericolului vital al
anorexiei sunt de asemenea măsuri importante in prevenţia acestei tulburări.
Pentru persoanele care au suferit şi au fost tratate de anorexie, principalul scop al prevenţiei este evitarea
reinstalării acestei tulburări de alimentaţie.
De asemenea, adulţii trebuie să ajute copiii şi adolescenţii să-şi dezvolte o imagine corespunzătoare despre ei inşişi
şi să înveţe să abordeze alimentaţia si exerciţiile cu o atitudine pozitivă.
Profilul psihologic al anorecticului
O persoană suferind de anorexie nervoasă scade sau încearcă să scadă în greutate. De obicei se teme
îngrozitor de creşterea în greutate şi obezitate. Se îmbraca cu haine largi pentru a ascunde grăsimea sau în
faze avansate ale bolii, emancierea. Se plânge tututor despre greutatea sa şi nu ii poate crede pe cei care îi
spun în cel mai sincer mod că nu are probleme cu greutatea, incluzându-i aici şi pe medici. Se analizează
foarte frecvent în oglindă şi găseşte mereu ceva de criticat. Îşi detestă anumite părţi ale corpului, în special
sânii, abdomenul, fesele şi coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc rapid
datorită aportului caloric insuficient. Cu timpul performanţa sportivă devine din ce în ce mai slabă, însă vor
refuza să-şi adapateze stilul de antrenament. Deşi multe anorectice au o inteligenţă medie sau peste medie,
modul lor de gândire devine simplu:´ dacă voi fi mai slabă, mă voi simti mai bine´. Cu trecerea timpului îşi
pierd capacitatea de a gândi logic şi obiectiv, devin iraţionale, ajung să se certe cu oamenii care vor să îi
ajute şi au probleme de concentrare. Nu reuşesc să discute cu uşurinţă despre problemele lor emoţionale,
îşi reprimă furia şi se eliberează de stres făcând excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau
antrenându-se. În timp devin iritabile, excesiv de sensibile şi răspund la cele mai mărunte conflicte cu
lacrimi şi crize de isterie. Îşi evită prietenii şi devin izolate social. Anorecticii tind să evite relaţiile sexuale,
iar relaţiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad înalt de dependenţă faţă de
partener. Tânjesc după intimitate, dar sunt îngrozite de aceasta.
Elementele obsesivo-compulsive atât în legătură cât şi fără legătură cu alimentarea sunt
proeminente.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasă sunt preocupaţi de idei în legătură cu
alimentarea.Unii colectează reţete culinare sau fac provizii de alimente.Observaţiile comportamentelor
asociate cu alte forme de inaniţie sugerează că obsesiile şi compulsiile în legătură cu alimentarea pot fii
cauzate sau exacerbate de subnutriţie.Când indivizii cu anorexie nervoasă prezintă obsesii sau compulsii
care nu au legătură cu alimentarea,conformaţia corpului sau greutatea,poate fi justificat un diagnostic
adiţional de tulburare obsesivo-compulsive.Alte elemente asociate cu anorexia nervoasă includ preocpări
în legătură cu mâncatul în public,sentimentul de ineficienţă, necesitatea intensă de a controla ambianţa
proprie,gândirea inflexibilă, spontaneitate socială limitată, perfecţionismul,iniţiativa şi expresia emoţională
extrem de restrânse.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasă au simptome care satisfac criterii pentru
cel puţin o tulburare de personalitate.Spre deosebire de indivizii cu anorexie nervoasă de tip restrictiv,cei
cu tipul de mâncat compulsiv sau purgare este foarte posibil să aibă alte probleme de control al
impulsului,să abuzeze de alcool sau alte droguri, să manifeste mai multă labilitate afectivă,să fie activi
sexual,să aibă o frecvenţă mai mare a tentativelor de suicid,să aibă o perturbare de personalitate care
satisface criterii pentru tulburările de personalitate borderline.
Stilul de viaţă previne anorexia
B
!
"
0
.
!
!
!
/
"
1
B
"
2. 3%
/
'
!
/
,
!
!" 4
!
Cauze
Bulimia: Consecinte
Desi bulimia nu duce la pierderi mari in greutate, aceasta dereglare comportamentala este la fel de
periculoasa ca si anorexia. Consecinţele bulimiei pot fi cu adevărat infricosatoare. Incercarea de
eliminare a alimentelor dauneaza sanatatii organismului si, in situatii extreme, poate cauza decesul.
Bulimicii se plang de dureri de gat, arsuri de stomac sau de balonari. Vomitatul in exces face ca acidul
din stomac sa se ridice in esofag si astfel apar diverse boli, printre care si ulcerul.
Si dintii pot fi afectati de vomatul excesiv. In plus din cauza bulimiei, organismul se deshidrateaza si
pierde cantitati mari de potasiu, sodiu si clor. Rara de acestea muschii, nervii si rinichii nu pot functiona
normal,
Din cauza durerilor mari care apar in urma bulimiei, foarte multi pacienti devin depresivi, iar o parte
din ei incearca sa se sinucida. Principala cauza de deces in randul bulimicilor este sinuciderea`
Diagnosticare dificilă
Asemeni anorexiei, negarea şi ascunderea complică diagnosticarea bulimiei. Persoana nu
intră de obicei în atenţia doctorului până când nu apare o problemă medicală asociată sau o
problemă psihologică gravă. Prezentarea adevarată a comportării este importantă pentru o corectă
diagnosticare.
Criteriile actuale pentru diagnosticarea bulimiei nervoase sunt prezente in DSM-IV.Există cinci
criterii de bază în diagnosticarea bulimiei:
1. Apariţia repetată a episoadelor de mâncat foarte mult. Acestea sunt caracterizate prin mâncarea
într-o perioadă de două ore a unei cantitaţi de mâncare care este în mod evident mai mare decât la
mulţi oameni care mânca în timpul unei perioade similare de timp şi în circumstanţe identice.
2. Un sentiment de lipsă de control asupra mâncatului în timpul unui asemenea episod sau
sentimentul că nu se poate opri din mâncat.
3. In plus faţă de mâncatul în cantitate mare, se manifestă o comportare de compensare inadecvată
pentru prevenirea luării în greutate. Aceste comportări pot include provocarea vărsăturii, folosirea
laxativelor, diureticelor, clismelor sau a altor medicamente, înfometarea sau excesul de exerciţiu
fizic.
4. Atât impulsul de a mânca cât şi comportarea compensatoare trebuie să apară de cel puţin două
ori pe săptămâna timp de trei luni şi nu trebuie să apara în timpul episoadelor de anorexie.
5. Comportarea de mai sus este clar influenţata de imaginea asupra propriului corp.
Tipul care elimină provocându-şi în mod regulat voma sau folosind laxativele, diureticele sau
clisma.
Tipul care nu elimină, caracterizat printr-un alt tip de comportare cum ar fi înfometarea sau
exerciţii fizice excesive.
2
*
`O
:
`3
`
*
`
*
:
`-
`-
:
`
Complicaţii
&
2$ ! 5 !
&
"
!
2$
#6
2#.27 B
8
!
#$
2#.28
28.
27
6$.9$
!
1
2$
" #$
"