Sunteți pe pagina 1din 31

| 

     
 
 !
" ##!$%%&'$%%(

 ! )

*+

,)  !,  -

* ! " '"-  


Tulburările alimentare se caracterizează prin perturbări
severe de comportament alimentar.Această secţiune
include două diagnostice: anorexia nervoasă şi bulimia
nervoasă.
Tulburările de alimentaţie se înregistrează cu
precădere în adolescenţă, la tinerele femei, extrem de
preocupate de aspectul lor fizic. Potrivit datelor
Asociaţiei Medicale Europene, din 10.000 de persoane,
8,5 suferă de bulimie, 6 de anorexie, iar dintre pacienţii
diagnosticaţi cu anorexie, 3 au şi episoade de bulimie.

O perturbare în perceperea conformaţiei şi greutăţii corpului este elementul


esenţial,atât al anorexiei nervoase cât şi al bulimiei nervoase.
Anorexia nervoasă se caracterizează prin refuzul de a menţine o greutate
corporală normală minimă.
Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de mâncat
compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate cum ar fii
vărsăturile autoprovocate,abuzul de laxative,de diuretice sau de alte
medicamente,posturi sau exerciţii fizice excesive`
ANOREXIA NERVOASĂ

Cuvântul ³anorexie´ vine din limba greacă şi semnifică lipsa


poftei de mâncare. Persoanele care suferă suferă de aceast
această ă afec
afecţţiune
sunt de obicei femei tinere care se înfometează
nfometează inten
intenţţionat, au o
greutate sub limita normală
normală si totuş
totuşi tră
trăiesc cu convingerea c că
ă sunt
supraponderale. Aceste persoane iş işi impun limite foarte drastice
pentru cantitatea de hranăhrană pe care o consum
consumă ă, deoarece prezint
prezintăăo
imagine distorsionată
distorsionată a corpului şi se tem in permanenţă
permanenţă de luarea
in greutate.
Este o tulburare cu implicaţ
implicaţii fizice si psihice deosebite, put putâând
duce la probleme grave de să sănătate, la alterarea stă
stării emo
emoţţionale
şi la dezinser
dezinserţţia din mediul social. Această
Această tulburare de alimentaţ
alimentaţie
este în creş
creştere în randul femeilor tinere, din ţărileţările dezvoltate, acolo
unde asteptă
asteptările culturale incurajeaz
incurajează ă femeile ssăă fie din ce in ce
mai slabe. Alimentate de fixaţ fixaţia unor corpuri suple, tot mai multe
femei sunt îngrozite de ideea că că pot deveni obeze şi refuză
refuză să
menţţin
men inăă o greutate normală
normală, punpunâându-
ndu-şi vieţ
vieţile în pericol prin
urmarea unor diete din ce în ce mai severe, mergâ mergând deseori pana
la auto-
auto-înfometare.
Anorexia nervoasă
nervoasă este rar
rară
ă la persoane peste 40 de ani. De obicei apare în anii adolescenadolescenţţei şi ai
adultului tâ
tânăr, estimâ
estimându
ndu--se că
că afecteaz
afectează ă trei dintr
dintr--o suta de adolescenţ
adolescenţi. Instalarea anorexiei este de
multe ori precedată
precedată de diferite evenimente traumatice, dificultăţ
dificultăţii emoţ
emoţionale, stă
stări depresive. Este o
afecţţiune grav
afec gravă
ă, care pune în pericol viaţ
viaţa prin privarea organismului de hrană hrană, stop cardiac, sau
suicid.
Semne şi simptome:

Primul semnal atunci când o persoană suferă de anorexie nervoasă este pierderea severă în greutate.
Aceasta este însoţită de o diversitate de simptome psihice şi psihologice şi de un comportament
alimentar neobisnuit. În acelaşi timp persoana afectată insistă că este supraponderală.

Semne fizice:
ýAbsenţa ciclurilor menstruale;
ýSubţierea si căderea părului;
ýPielea uscată;
ýMâini şi picioare reci sau umflate;
ýBalonări sau crampe abdominale;
ýPierderi excesive în greutate într-o perioadă de timp relativ scurtă;
ýContinuarea regimului, chiar şi când este subţire sau când are o greutate foarte redusă.

Modificari psihologice:
ýPerceptia distorsionată a propriei imagini ± deşi este foarte slabă persoana afectată continuă să creadă
că trebuie să slăbească;
ýPierderea capacităţii de concentrare şi atenţie;
ýTulburări de memorie;
ýRefuzul de a accepta gravitatea situaţiei;
ýComportament obsesiv-compulsiv ± nevoia excesivă de a controla mediul personal;
ýDepresia, pierderea interesului faţă de activitaţile cotidiene, prieteni, lipsa spontaneitaţii, lipsa de
iniţiativă, iritabilitate, insomie, scaderea libidoului;

Modificari in comportament:
ýComportament neobisnuit legat de mancare ± de exemplu, refuzul de a mânca în public, consumul unui
singur fel de mâncare, preocupare intensă pentru diete şi calorii;
ýObsesie pentru efectuarea de exercitii fizice;
ýPreocupare constanta pentru dimensiunile corpului şi imagine;
ýInteres crescut pentru diete, modalitati de slabire etc.
Ractori etiologici

Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală:
1.cauze sociale
2.cauze psihologice
3.cauze biologice
Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenţi şi
căutarea altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui
factor în etiologia anorexiei nervoase.

Ractori biologici

Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se


presupune că sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-
compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburări de alimentaţie. Cercetări
recente sugerează că existenţa nivelelor crescute ale unor substanţe secretate la
nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfecţionism, gânduri şi
comportamente obsesiv-compulsive. Atunci când o astfel de persoană începe să se
înfometeze sau din contră, să mănânce necontrolat, în mod inconştient îşi modifică
nivelul acestor substanţe, ceea ce poate induce o stare de linişte sau chiar euforie,
înlăturând pentru o perioadă de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel
alimentele devin un fel de auto-medicaţie împotriva sentimentelor greu de suportat.
Ractori familiali

Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija faţă de ei, în timp
ce alţii s-au simţit în copilărie abandonaţi, neînţeleşi şi singuri. Părinţii care pun un accent exagerat
pe aspectul fizic contribuie în acest fel la instalarea tulburărilor. Acest tip de parinţi sunt uneori
incapabili de o apropiere emoţională faţă de copii lor, pe care îi critică excesiv sau din contră, îi
protejează excesiv sau au aşteptări prea mari de la aceştia. Copii ajung treptat să-şi ascundă
îndoielile, temerile şi imperfecţiunile. Astfel unii vor încerca să-şi rezolve problemele controlându-şi
într-o manieră improprie greutatea şi alimentaţia. Retele provenite din mame care au suferit de
tulburări de alimentaţie sunt mai susceptibile faţă de astfel de afecţiuni. În astfel de familii se pot
remarca obiceiuri ciudate legate de alimentaţie, folosirea hranei ca recompensă sau pedeapsă şi
îngrijorare exagerată faţă de greutatea copiilor.

Ractori nutriţionali

Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în
tulburări de apetit şi mai ales într-o inadecvată nutriţie. Rolosirea zincului în tratamentul bolnavilor
de anorexie a fost susţinută din 1979 când a fost lansată de către Bakan. Cel puţin cinci experimente
au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderală din anorexie. în 1994 un experiment dublu orb şi
controlat cu placebo a arătat că administrarea de zinc (14 mg pe zi ) a dublat rata masei corpului în
anorexie. Carenţa de alte substanţe ca de pildă tirozina şi triptofanul, precursori ai
neurotransmiţătorilor monoaminici ,norepinefrina şi serotonina, respectiv, ca şi carenţa de vitamina
B1 (thiamina) poate contribui la acest fenomen de malnutriţie indusă de malnutriţie/ tulburarea de
alimentaţie.
Ractori psihologici

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendinţe în gândire şi


percepţie pot contribui la menţinerea sau riscul de apariţie a anorexiei.

1.Tulburare a imaginii corporale despre sine .Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca
provenind din sentimente de îngrăşare şi de imagine despre sine ca fiind "neatractiv" şi este
menţinut de variate tendinţe, înclinaţii (bias) cognitive care denaturează evaluarea de către individ a
propriului corp, a alimentelor şi nutriţiei.
Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să
supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra cercetării
în acest domeniu sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percepţie, ci o problemă a
evaluării informaţiei perceptuale de către persoana afectată. Studii recente sugerează că persoane
cu anorexie nervoasă au o carenţă într- un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face
ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt consideraţi (clasificaţi - "rating" )
de alţii în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu anorexie nervoasă par să -şi judece mai realist propria
atractivitate decât persoanele neafectate de AN, adică ele nu posedă acest bias, înclinaţie
alimentatoare a stimei de sine.

2.Trăsături de personalitate:
Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate
considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare : un nivel înalt de obsesivitate (având
gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism,
restricţie (capacitate de rezistenţă la tentaţii), şi nivele clinice de perfecţionism (căutarea patologică
de standarduri personale înalte şi nevoia de control) - aceştia sunt factorii găsiţi cel mai des de către
cercetători.
3.Comorbiditate( afecţiune care este prezentă simultan la aceeaşi persoana) psihiatrică:
Rrecvent există comorbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă şi alte dificultăţi
psihologice şi tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:
1.depresia clinică;
2.tulburarea obsesivă ± compulsivă;
3.una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită
4.abuzul de substanţe
În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează şi prezenţa
în acelaş timp de tulburări afective (mai ales depresie) şi tulburarea de personalitate de limită
(borderline).
Sunt prezente grade înalte de depresie şi anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele îndeplinesc
criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.

4.Ractori cognitivi

Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia nervoasă nu sunt consecvente


în diversele studii şi este greu de a diferenţia efectele starvaţiei asupra creierului de caracteristicile
pe termen lung. Totuşi, o constatare destul de fiabilă este cea a existenţei unei slabe flexibilităţi
cognitive(capacitatea de a schimba tipare de gândire, mai ales legată de functia lobilor frontali şi de
sistemul executiv.
Alte studii au sugerat că anorexia ar fi menţinută de anumite tendinţe deviante (biases) în atenţie
şi memorie. Bias-urile atenţionale par să se concentreze în special în conceptele legate de corp şi
dimensiunile corpului -acestea fiind mai evidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au
găsit că bolnavii de anorexie au mai mare tendinţă de a-şi aminti materiale legate decât materiale
nelegate de aceste subiecte.
Deşi s-au efectuat un număr mare de cercetări în domeniul factorilor psihologici ai anorexiei
nervoase,sunt relativ puţine ipotezele care încearcă să explice boala în ansamblu.
Profesorul Chris Rairburn de la Universitatea Oxford şi colegii, au creat ceea ce se cheamă un
model "transdiagnostic, care aspiră spre o explicaţie a modului în care care sunt menţinute anorexia
nervoasă, condiţiile înrudite cu ea, ca bulimia nervoasă şi tulburarea de alimentare nespecifică ED-
NOS. Modelul lor s-a dezvoltat odată cu terapii psihologice. mai cu seamă cognitiv - comportamentale
şi sugerează care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu tratamente psihologice. Modelul de
bazează pe ideea că toate tulburările majore de alimentare (cu excepţia obezităţii au un număr de
tipuri nucleare de psihopatologie:
ýperfecţionism;
ýauto-apreciere scăzută,
ýintoleranţă la anumite stări emoţionale (dificultatea de a reacţiona în mod potrivit)
ýdificultăţi interpersonale.
Un caz renumit de comportament cel puţin parţial anorectic manifestat prin dorinţa obsesivă de a
menţine o greutate de până la maximum 50 kg (faţă de talia de 172 cm) prin diete excesive şi exerciţii
fizice lungi şi intense, a fost împărăteasa Austriei, Elizabeta de Bavaria, cunoscută şi sub numele de
Sisi sau Sissy. În ultima parte a vieţii ea a trăit sub impresia acumulării a multor experienţe de doliu
după morţi premature şi în împrejurări tragice în familia imperială.

r  
  
 
R      
               
  
    `r 
    

> 
         

         `  


  !"! "#$  
       

           
 

  
   
     
      

    `
>  
     %  % &   
  
       
          '  
(           
      )      
 
             
   
 
 
      
      `
-$!".    
/    
      
 l *  
     
 `*  
 
   
       l * 
+ R  +R  '
 ) 

 (  ) 
+  *(  0
1 (  *(  , ``
+R 

*(  
,
Deşi anorexia nervoasă este de obicei asociată cu culturile occidentale, se crede că expunerea la
media din Vest a contribuit la creşterea cazurilor de boală şi în ţări ne-vestice. Totuşi s-a constatat
că în alte culturi nu există aceeaşi "fobie de îngrăşare " ca în Vest, ci mai degrabă o scădere a poftei
de mâncare însoţind celelalte semne ale tulburării. În ţări şi colectivităţi unde există frecvent
foamete şi subnutriţie sau mari lipsuri de alimente anorexia ar fi o alegere absurdă ca mijloc de
exprimare a unui conflict psihologic. Profesorul Lambo din Nigeria susţinea la Congresul Mondial
Psihiatric din Danemarca din 1986 ca în ţara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă.

ýtradiţii religioase - culturale de post şi ascetism-la femei în societăţi creştine:


Exemplele din evul mediu ale prinţesei călugăriţe Margit (Margareta) a Ungariei (1242 - 1271) şi a
călugăriţei Venerabila Lukardis din Oberweimar (sec. XIII).
Abţinerea de la mâncare a făcut parte din experienţele mistice ascetice şi de mortificare ale
multora din femeile sfinte din istoria medievală a bisericii catolice ; după Rudolph Bell un
comportament anorexic, însoţit uneori şi de vărsături auto-provocate, au caracterizat jumătate din
cele 170 de femei sfinte din Evul Mediu a căror biografie le-a cercetat (R. Bell " Anorexia sacră").
Cazul cel mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa) (1347 - 29 aprilie
1380).
În veacurile precedente, inclusiv în secolul al XIX-lea, în epoca victoriană în Marea Britanie, dar şi
în SUA au devenit faimoase unele cazuri de " fete postitoare ",("fasting girls"), care, ca un fel de
minune a naturii ("fata care nu mănâncă") inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un
fenomen patologic de circ. Aşa au fost Sarah Jacob, "fata care nu mănâncă din Wales", Mollie
Rancher sau "Enigma din Brooklyn". Unele puteau fi cazuri de patologie psihică, inclusiv de
probabila anorexie nervoasă, isterie (ori personalitate disarmonică) sau de schizofrenie. Uneori erau
suspectate de înşelătorie şi deveniseră obiect de investigaţie medicală.
Motivaţii filosofice şi religioase creştine de puritate şi acceptarea suferinţei şi a morţii pentru
dragostea de adevăr au însoţit şi deprivaţia alimentară la care s-a supus filosoafa franceză de
origine evreiască Simone Weil, decedată de starvaţie la 34 ani în 1943.
Alţi factori psiho-sociali:

Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut şi o istorie mai încărcată de experienţe


de abuz sexual în copilărie ( până la 50 % din cazurile internate în spitale, cu o prevalenţă mai mică
la cele tratate ambulator) (deşi Waller 1991,1992 în Anglia a găsit că acest procent de 50% este egal
cu cel din rândul femei lor din populaţia generală!) Deşi trecutul de abuz sexual nu este considerat
un factor de risc specific pentru anorexie ( în schimb este un factor de risc pentru tulburări
psihiatrice în general ), cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul mai crescut de a avea forme
mai severe şi cu simptome cronice. Între femeile suferinde de tulburări de alimentare s-a constatat
că în istoria celor cu anorexie nervoasă pură se găsesc procentele cele mai mici de cazuri
raportate de abuzuri sexuale (incestuoase sau extrafamilale) în copilărie (6 %) faţă de pacientele
pur bulimice - (75%) ( Waller 1991,1992; Steiger şi Zanko, Montreal 1990). Internetul a uşurat
comunicarea dintre bolnavele de anorexie şi bulimie în afara mediului curativ, cu mult mai reduse
riscuri de respingere în contactele sociale decât în societatea mainstream. Au apărut o varietate de
website-uri. Unele aparţinând unor persoane având anorexie, altele ale unor persoane vindecate,
iar altele ale unor persoane de profesii curative. Majoritatea acestor site- uri sprijină concepţia
medicală că anorexia este o tulburare care poate fi vindecată, deşi unele persoane afectate de
anorexia nervoasă au format comunităţi online pro-ana care refuză abordarea medicală şi susţin că
anorexia este "opţiunea pentru un anumit stil de viaţă ". Acestea din urmă folosesc internetul ca un
mijloc de suport şi schimbă între ele reţete (weightloss tips) de mijloace pentru scăderea greutăţii.
Aceste site - uri au fost subiectul unui interes crescut în media, atrăgând atenţia asupra faptului ca
ele încurajează tinerele femei să adopte sau să persiste în comportamente anorectice, şi de aceea
unele (site-uri) au fost scoase din funcţie.
Diagnosticul

Nu există un anumit test care să pună diagnosticul. În diagnosticarea anorexiei


nervoase, de obicei tabloul clinic este edificator, prin prezenţa semnelor şi
simptomelor descrise mai sus. Medicul va investiga obiceiurile alimentare, modul de
hranire, pierderea în greutate şi va pune o serie de întrebări pentru a determina dacă
este sau nu vorba de anorexie. Dacă este suspicionată o tulburare de alimentaţie, se
vor indica mai multe analize, pentru a exclude alte cauze ce ar putea produce semnele
şi simptomele prezente. Se vor determina numărul de globule roşii pentru a exclude
anemia, nivelul electrolitilor din sânge (substanţe minerale precum potasiul, calciul şi
magneziul), cantitatea de proteine din sânge, funcţiile organelor vitale, ficatul, rinichiul
şi funcţia tiroidei. Se va efectua şi o electrocardiogramă pentru a pune în evidenţă o
eventuală afectare a inimii (de multe ori poate fi anormală datorită deficienţei unor
substanţe minerale din sânge).

Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM -
IV ± TR (Manualul Diagnostic şi Statistic al Tulburărilor psihice) a Asociaţiei Americane
de Psihiatrie şi clasificarea ICD - 10 (clasificarea statistică internaţională a bolilor şi
problemelor legate de sănătate) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Deşi teste biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează
pe o combinaţie de comportamente, de credinţe şi experienţe relatate, precum şi
caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de
psihologi, clinici , psihiatri sau alţi clinicieni cu calificarea necesară. De reţinut că
criteriile diagnostice au menirea de a ajuta pe clinicieni şi nu de a fi reprezentative
pentru ceea ce pacientul individual simte sau trăieşte în cursul bolii.
Criteriile DSM - IV :

1.Refuzul de a menţine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutăţii minime considerate normală pentru o
anumită vârstă şi înălţime (ex. pierderea ponderală ducând la menţinerea unei greutăţi corporale sub 85 % din
greutatea optimă; sau incapacitatea de a realiza creşterea ponderală optimă în cursul perioadei de creştere, ducând
la o greutate a corpului sub 85% din ponderea optimă;

2.Teama intensă de a creşte în greutate sau de a se îngrăşa (de a deveni supraponderal sau obez) ;

3.Tulburare în modul de a percepe greutatea şi forma corpului, influenţa exagerată a greutăţii şi a formei corpului
asupra auto-evaluării, sau negarea gradului sever de slăbire ;

4.La femeile postmenarheale. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei, dar nu au ajuns la
menopauză), amenoreea (absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale succesive) ;

5.sau alte tulburări de alimentaţie.

DSM - IV - TR specifică două tipuri de anorexie nervoasă :

Tipul restrictiv: în timpul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana nu a avut comportamente regulate de
accese de mâncare rapidă sau de eliminare sau purgaţie (adică de vărsături auto - provocate, de exerciţii fizice
exagerate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme)
Tipul cu Accese de mâncare rapidă sau Tipul eliminator: în cursul episodului curent de anorexie nervoasă,
persoana s-a angajat în mod regulat în comportamente ca accese de mâncare rapidă sau comportamente de
eliminare (vărsături auto-provocate, exerciţii fizice exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme) .

Criteriile ICD-10 sunt similare, dar în plus fac menţiunea unor:


ýmoduri prin care pacienţii induc scăderea în greutate sau îşi menţin starea subponderală (evitarea alimentelor care
îngraşă, vărsături auto-provocate, purgaţii auto-provocate, exerciţii fizice excesive, uz excesiv de substanţe
anorexice sau diuretice);
ýtrăsături fiziologice, inclusiv o "tulburare endocrină răspândită în axa hipotalamo-hipofizo -gonadică, care se
manifestă la femei prin amenoree şi la bărbaţi prin pierderea interesului sexual şi a potenţei.
De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de creştere- somatotrop), ale cortizonului, schimbări în
metabolismul periferic al hormonilor tiroidieni şi anomalii ale secreţiei de insulină", iar dacă debutul bolii este înainte
de pubertate, întârziere sau oprire în dezvoltare.
Tratamentul anorexiei

Cura de creştere in greutate: !    pentru anorexia nervoasă se concentrează pe


imediata creştere în greutate - mai ales în cazurile care necesită spitalizare. În cazuri deosebit de
grave, se pot aplica ordine de spitalizări forţate acolo unde legislaţia o permite. În majoritatea
cazurilor persoanele bolnave sunt tratate ambulator, de către medici, psihiatri, psihologi clinici şi alte
profesii din domeniul sănătăţii mentale.

Psihoterapia individuală. Un studiu de revistă clinică a sugerat că psihoterapia este o formă efectivă,
care poate duce la restaurarea greutăţii, reapariţia menstruaţiei la paciente, şi o ameliorare a funcţiei
psihologice şi sociale, în comparaţie cu eşantioane care au primit numai programe educaţionale sau
simplu suport.

psihoterapia psihodinamică (de orientare psihoanalitică) - promovată mai ales de Hilde Bruch
(1973);

psihoterapia comportamentală:

tehnici de reinforcement pozitiv (Agras et al 1974) - în condiţii de spital: gratificarea


pacientului cu un anumit privilegiu (ex.vizionarea unui program de televiziune, permiterea
întâlnirii cu un prieten etc) în cazul unui anumit câştig în greutate într-o anumită perioadă
de timp.

psihoterapia comportamentală - cognitivă - (K Halmi 1985, Garner & Bemis 1985). Totuşi
articolul de revistă menţionează faptul că există numai un număr prea mic de experimente
controlate randomizate pentru a susţine această recomandare, şi nici o formă specifică de
psihoterapie nu prezintă un avantaj de ansamblu în comparaţie cu celelalte.
O      

          
  2 0       
   
 `-    
   
          '  

((
  
)`
O   ,3 
         

     
     `O  

    
 `
2  
        
     `  4$5
6     
  
        
   `2      
       
   
      
 `7 
 
   `
O  `r       
          
                `
! 

 
   
     
  
  

 
 


   $8 9
        

  
   
   

:   
  
 
    

  
     
!
 " !#$ %  
 "   & ' (  
     ) 
     * 
   
     
'
+
  "   
> 
"   ,
> 

  
  "
,
> 
  - . 
  
/          
 
  
   

    
  
. 

 
 !  
   
 
Complicaţii

Anorexia are de regulă numeroase complicaţii. În cel mai grav caz poate fi fatală. Moartea poate apărea subit - chiar
atunci când cineva nu este sever subponderal. Aceasta poate rezulta din aritmii cardiace sau din dezechilibre
electrolitice. Alte complicatii serioase sau care pun viata in pericol includ în mod frecvent :
ý anemia:
ý probleme cardiace cum sunt prolapsul de valvă mitrala, aritmiile şi stopul cardiac;
ý pierderea de substantă osoasă, riscul crescut de fracturi mai târziu în viată;
ý probleme pulmonare asemanatoare emfizemului;
ý la femei, absenta unui ciclu menstrual;
ý la bărbati, testosteron scăzut;
ý probleme gastrointestinale cum ar fi constipaţia, balonarea sau greaţa
ý anormalităti electrolitice cum ar fi un nivel scăzut al potasiului, al sodiului şi clorurii de sodiu în sange;
ý probleme renale
Daca o persoană cu anorexie devine sever malnutrită, fiecare organ din corp poate suferi afectiunea, inclusiv
creierul, inima şi rinichii . Aceasta afectare poate să nu fie complet reversibilă chiar atunci când anorexia este sub
control. In plus la multitudinea de complicaţii fizice, oamenii cu anorexie au frecvent şi alte tulburări mentale.
Acestea pot include:
ý depresia;
ý tulburări anxioase;
ý tulburări de personalitate;
ý tulburări obsesiv compulsive
ý abuz de medicamente
Asocierea acestor tulburari cu anorexia pot face boala mai dificil de tratat.

Măsuri preventive

Strategia cea mai eficientă în prevenţia anorexiei este invaţarea, de la o vârstă cât mai mică, a unui comportament
alimentar sănătos şi acceptarea propriului corp. Educaţia în materie de nutriţie constientizarea şi pericolului vital al
anorexiei sunt de asemenea măsuri importante in prevenţia acestei tulburări.
Pentru persoanele care au suferit şi au fost tratate de anorexie, principalul scop al prevenţiei este evitarea
reinstalării acestei tulburări de alimentaţie.
De asemenea, adulţii trebuie să ajute copiii şi adolescenţii să-şi dezvolte o imagine corespunzătoare despre ei inşişi
şi să înveţe să abordeze alimentaţia si exerciţiile cu o atitudine pozitivă.
Profilul psihologic al anorecticului
O persoană suferind de anorexie nervoasă scade sau încearcă să scadă în greutate. De obicei se teme
îngrozitor de creşterea în greutate şi obezitate. Se îmbraca cu haine largi pentru a ascunde grăsimea sau în
faze avansate ale bolii, emancierea. Se plânge tututor despre greutatea sa şi nu ii poate crede pe cei care îi
spun în cel mai sincer mod că nu are probleme cu greutatea, incluzându-i aici şi pe medici. Se analizează
foarte frecvent în oglindă şi găseşte mereu ceva de criticat. Îşi detestă anumite părţi ale corpului, în special
sânii, abdomenul, fesele şi coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc rapid
datorită aportului caloric insuficient. Cu timpul performanţa sportivă devine din ce în ce mai slabă, însă vor
refuza să-şi adapateze stilul de antrenament. Deşi multe anorectice au o inteligenţă medie sau peste medie,
modul lor de gândire devine simplu:´ dacă voi fi mai slabă, mă voi simti mai bine´. Cu trecerea timpului îşi
pierd capacitatea de a gândi logic şi obiectiv, devin iraţionale, ajung să se certe cu oamenii care vor să îi
ajute şi au probleme de concentrare. Nu reuşesc să discute cu uşurinţă despre problemele lor emoţionale,
îşi reprimă furia şi se eliberează de stres făcând excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau
antrenându-se. În timp devin iritabile, excesiv de sensibile şi răspund la cele mai mărunte conflicte cu
lacrimi şi crize de isterie. Îşi evită prietenii şi devin izolate social. Anorecticii tind să evite relaţiile sexuale,
iar relaţiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad înalt de dependenţă faţă de
partener. Tânjesc după intimitate, dar sunt îngrozite de aceasta.
Elementele obsesivo-compulsive atât în legătură cât şi fără legătură cu alimentarea sunt
proeminente.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasă sunt preocupaţi de idei în legătură cu
alimentarea.Unii colectează reţete culinare sau fac provizii de alimente.Observaţiile comportamentelor
asociate cu alte forme de inaniţie sugerează că obsesiile şi compulsiile în legătură cu alimentarea pot fii
cauzate sau exacerbate de subnutriţie.Când indivizii cu anorexie nervoasă prezintă obsesii sau compulsii
care nu au legătură cu alimentarea,conformaţia corpului sau greutatea,poate fi justificat un diagnostic
adiţional de tulburare obsesivo-compulsive.Alte elemente asociate cu anorexia nervoasă includ preocpări
în legătură cu mâncatul în public,sentimentul de ineficienţă, necesitatea intensă de a controla ambianţa
proprie,gândirea inflexibilă, spontaneitate socială limitată, perfecţionismul,iniţiativa şi expresia emoţională
extrem de restrânse.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasă au simptome care satisfac criterii pentru
cel puţin o tulburare de personalitate.Spre deosebire de indivizii cu anorexie nervoasă de tip restrictiv,cei
cu tipul de mâncat compulsiv sau purgare este foarte posibil să aibă alte probleme de control al
impulsului,să abuzeze de alcool sau alte droguri, să manifeste mai multă labilitate afectivă,să fie activi
sexual,să aibă o frecvenţă mai mare a tentativelor de suicid,să aibă o perturbare de personalitate care
satisface criterii pentru tulburările de personalitate borderline.
Stilul de viaţă previne anorexia

Tratarea anorexiei necesită schimbări majore în stilul de viaţă.


Revizuirea obiceiurilor alimentare trebuie completată şi de modificări în
percepţia faţă de sine pentru a nu mai avea o imagine distorsionată a
propriului corp. Cele mai importante decizii trebuie să includă:

ýStabilirea meselor regulate şi a unor diete sănătoase;


ýConsiliere psihologică pentru a combate stresul şi problemele
emoţionale;
ýRenunţarea la exerciţii fizice excesive dacă acestea au contribuit la
instalarea anorexiei şi reluarea lor, la un nivel mai mic, atunci cand s-a
obţinut greutatea normală.
Bulimia nervoasă

B
 
 
! 
"
   

  0     


 

.
 

!
    
!  

! 
  
  
    


/  

  
  
  
" 
     1 

   

 
 
  
B  
" 2. 3%    

 /  

       
 

  '
        !  
  
 
/  

  

 
 
 
     ,
    !   
 
  

  !"      4  
 

 


!      




;           


 <8`- 
  
 `+         
:            `
 :  
         =
2      
R   
  =
r
 
   `

3 (  

*          

,    =


r   =
      =
2       =
2       =
7        
   
  
 
     
        
  
=
*           =
;    

     =
2            =
  =
7   
      
R        =
7    =
%   
  =
+ =
   =
7 (  =
;  =
!  =
    =
7         (     =
>           '  )
!           
   `
O persoană poate incearca să se confrunte cu dificultăţi emoţionale sau să uşureze încordarea, dar
asta poate scăpa foarte usor de sub control. Mincarea pe care o mânâncă are foarte multe calorii,
carbohidraţi şi grăsimi, iar în anumite circumstanţe persoanele pot recurge la a minca hrana
înghetată. Pe mîsura ce el sau ea a mincat mult, sentimentele de vinovăţie şi de rusine îi copleşesc.
Disperaţi, ei vomită sau iau laxative pentru a se curăti de tot ceea ce au consumat. Din acest punct de
vedere, unii oameni spun ca se simt usuraţi si fizic, şi psihic. Acest ciclu poate ţine durerea interioara
si nefericirea departe ± dar numai pentru puţin timp. Rrecvenţa acestor cicluri bulimice va varia de la
o persoana la alta. Unii vor suferi câte un episod la câteva luni, pe când alţii, care sunt mai bolnavi, se
pot curăţa de mai multe ori pe zi. Unele persoane pot vomita automat dupa ce mânâncă orice. Alţii pot
mânca precum nişte oameni normali, dar în privat sa fie bulimici. Mulţi nu privesc boala lor ca pe o
problemă, pe când alţii disperă şi le este teamă de ciclul vicios şi necontrolat în care sunt.

Cauze

Bulimia nervoasă este o tulburare cu etiologie multifactorială. Atitudinea faţă de standardele


culturale ,de frumuseţe şi atractivitate fizică contribuie la comportamentele bulimice, deşi există
dovezi care indică o implicare a factorilor genetici.
Bulimia si alte tulburari alimentare sunt legate de anomalii ale neurotransmiţătorilor - în special a
serotoninei, implicată în reglarea aporturilor alimentare.
Afectarea senzaţiei de satietate, scăderea ratei metabolismului bazal şi anomaliile în reglarea
funcţiei gonadice au fost observate la pacienţii cu bulimie. Aceste anomalii pot fi asociate cu
alterarea funcţiei leptinei. Leptina este o proteină ce controlează greutatea corporală, acţionând
asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare. În studiile efectuate,
administrarea de leptină a dus la scăderea ingestiei de alimente, ceea ce sugerează că alterarea
functiei leptinei contribuie la episoadele de supraalimentaţie observate la bulimici.
Mediul sociocultural joacă cu siguranţă un rol în apariţia bulimiei. Bulimia este mai frecventă în
culturile în care este idealizată silueta suplă.
Crizele bulimice pot surveni în mod obişnuit sau pot fi declanşate de anxietate, furie sau depresie.
După acestea, se instalează sentimentul de vinovăţie sau de disforie. Totuşi, pentru unii pacienţi,
aceste episoade pot crea anumită stare de satisfacţie.
R   

,    


          
 
                
    
         (   
           
          

   6     
          
 
       `

Bulimia: Consecinte

Desi bulimia nu duce la pierderi mari in greutate, aceasta dereglare comportamentala este la fel de
periculoasa ca si anorexia. Consecinţele bulimiei pot fi cu adevărat infricosatoare. Incercarea de
eliminare a alimentelor dauneaza sanatatii organismului si, in situatii extreme, poate cauza decesul.
Bulimicii se plang de dureri de gat, arsuri de stomac sau de balonari. Vomitatul in exces face ca acidul
din stomac sa se ridice in esofag si astfel apar diverse boli, printre care si ulcerul.
Si dintii pot fi afectati de vomatul excesiv. In plus din cauza bulimiei, organismul se deshidrateaza si
pierde cantitati mari de potasiu, sodiu si clor. Rara de acestea muschii, nervii si rinichii nu pot functiona
normal,
Din cauza durerilor mari care apar in urma bulimiei, foarte multi pacienti devin depresivi, iar o parte
din ei incearca sa se sinucida. Principala cauza de deces in randul bulimicilor este sinuciderea`
Diagnosticare dificilă
Asemeni anorexiei, negarea şi ascunderea complică diagnosticarea bulimiei. Persoana nu
intră de obicei în atenţia doctorului până când nu apare o problemă medicală asociată sau o
problemă psihologică gravă. Prezentarea adevarată a comportării este importantă pentru o corectă
diagnosticare.

Criteriile actuale pentru diagnosticarea bulimiei nervoase sunt prezente in DSM-IV.Există cinci
criterii de bază în diagnosticarea bulimiei:

1. Apariţia repetată a episoadelor de mâncat foarte mult. Acestea sunt caracterizate prin mâncarea
într-o perioadă de două ore a unei cantitaţi de mâncare care este în mod evident mai mare decât la
mulţi oameni care mânca în timpul unei perioade similare de timp şi în circumstanţe identice.
2. Un sentiment de lipsă de control asupra mâncatului în timpul unui asemenea episod sau
sentimentul că nu se poate opri din mâncat.
3. In plus faţă de mâncatul în cantitate mare, se manifestă o comportare de compensare inadecvată
pentru prevenirea luării în greutate. Aceste comportări pot include provocarea vărsăturii, folosirea
laxativelor, diureticelor, clismelor sau a altor medicamente, înfometarea sau excesul de exerciţiu
fizic.
4. Atât impulsul de a mânca cât şi comportarea compensatoare trebuie să apară de cel puţin două
ori pe săptămâna timp de trei luni şi nu trebuie să apara în timpul episoadelor de anorexie.
5. Comportarea de mai sus este clar influenţata de imaginea asupra propriului corp.

DSM-IV identifica de asemenea două tipuri:

Tipul care elimină provocându-şi în mod regulat voma sau folosind laxativele, diureticele sau
clisma.
Tipul care nu elimină, caracterizat printr-un alt tip de comportare cum ar fi înfometarea sau
exerciţii fizice excesive.
2  
 

7    


 
     

   
 
         
  `3 
   
    
        : =
        =
r    :           
   
       `-    
       ( ':   )    
  
    
     `
?     :      
 `!  (    
  :  =
         =
         
=
                 `

O   

*           `O   
   :           
 

  `3           
           `
*       
     `
*        
   
  :       `-         
           `- 
 
   
:
`
Complicaţii

Crizele de bulimie sunt urmate de eforturile de a preveni luarea în greutate, ce constau în


vărsături autoinduse, abuz de laxative sau diuretice, restricţia calorică extremă sau exerciţii intense.
Deşi provocarea vărsăturilor poate fi ocazională, antrenând puţine consecinţe, pe termen lung acest
obicei va duce la deteriorarea stării generale de sănătate, eroziune dentară, dezechilibre electrolitice
grave, aritmii cardiace şi chiar deces.
Dezechilibrele electrolitice datorate vărsăturilor repetate pot fi însoţite de diaree provocată de
laxative sau de utilizarea diureticelor. Supradoza de laxative (fenoftaleina) este uneori observată.
Pastilele de slăbit pot provoca hipertensiune şi hemoragii cerebrale, atunci când sunt luate în exces.
Au fost înregistrate decese cauzate de ipeca (planta utilizata uneori pentru provocarea varsaturilor),
datorita cardiotoxicitătii emetinei, asociată cu dezechilibrele electrolitice.
Tulburările menstruaţiei pot fi cauzate de fluctuaţiile greutaţii, deficienţă nutriţională sau de stres.
Pacienţii cu bulimie suferă frecvent de depresie şi pot avea tentative de suicid.
Complicaţiile potenţial fatale sunt ruptura gastrică sau esofagiană,, pneumomediastin şi
pancreatită. Majoritatea deceselor atribuite bulimiei sunt cauzate de aritmiile cardiace.
(  
 

/      


" !
   
 
  "    

!      
 

  ! 
 
   
 

  
 
  


/       

 
    
 
7     ,

& 
2$ ! 5 ! 
     
 

&   "

!     
2$
#6 
  
 2#.27 B
 8  
!

 #$ 
  
  2#.28  

 
  28.
27    
 
6$.9$ 
 

       
 
 !
   
     1



 2$ 
  "  #$

  "

S-ar putea să vă placă și