Sunteți pe pagina 1din 22

COMPORTAMENTUL ÎN FAȚA

BOLII
Comportament specific al bolnavului

 scutirea de responsabilităţile care derivă din rolurile sociale, profesionale,


familiale;
 cererea ajutorului celorlalţi, comportament ce poate oscila între asumarea
exagerată a rolului de bolnav şi respingerea ajutorului;
 obligaţia bolnavului de a coopera pentru vindecare;
 obligaţia pentru bolnav de a cere ajutor specializat, competent pentru vindecare,
ceea ce implică acceptarea diagnosticului şi mai ales a tratamentului.
Comportamentul în fața bolii

 Acceptarea statutului şi rolului de bolnav


 Rolul de bolnav este jucat cu exagerare
 Neacceptarea rolului de bolnav (afecțiuni psihice –tulburări apărute în sfera
proceselor metale; persoane normale psihic, -mecanisme iraţionale de
apărare)
Comportamentul în fața bolii

 Este determinat de capacitatea individului de a-și percepe starea de boală, de a o


interpreta în mod adecvat și de a lua decizii care să-i faciliteze însănătoșirea.
 Trăirea bolii- comportamente și emoții variate legate de intensitatea
simptomatologiei clinice. (ex.boli cu simptomatologii dureroase severe-trăiri
psihologice de disperare ce conduc la un proces de regresie afectivă
comportament infantil: egocentrism, dependența de anturaj, afecte de tip
agresiv-furie,crize de plâns, anxietate, depresie.
 Trăirea bolii este determinată și de consecințele sociale ale maladiei (pierderea
statutuluifrustrareinterferare cu procesul de vindecare și recuperare.
Conceptualizarea bolii

În funcţie de:
 contextul apariţiei,
 momentul de viaţă,
 trăsăturile de personalitate,
 mediul sociocultural,
 bagajul informaţional
 antecedentele pacientului.
Poate fi realistă (informații științifice) sau interferează cu prejudecăți aberante.
Conceptualizarea bolii

 Boala este considerată eveniment de viaţă ce intră în categoria ,,situaţiilor


normale”; oricine se poate îmbolnăvi; o astfel de concepţie mobilizează forţele
de rezistenţă somatică şi psihică a pacientului împotriva bolii şi a consecinţelor
sale.
 Boala este văzută ca o entitate de sine stătătoare care există independent de
organismul care o găzduieşte şi care atacă din exterior.
 Boală indusă prin vrajă, magie, pasiune malefică. Această concepţie îşi are
rădăcina în medicina antică; mulţi pacienţi se consideră victime, fără voia lor,
ale unor acţiuni obscure din exterior şi de aceea îşi canalizează toate forţele într-
o combatere a ,,răului”.
Conceptualizarea bolii

 Boala este percepută ca o situaţie ruşinoasă, de slăbiciune, de inferioritate,


deoarece presupune întotdeauna suferinţă fizică şi psihică; se traduce în plan
subiectiv, prin emoţii negative de tip complex de inferioritate, stimă de sine
scăzută, ruşine.
 Boala perceputa ca o stigma atunci când este prezentă poate fi pusă în legătură
cu o boală venerică (SIDA) sau puternic invalidantă, care poate conduce la
dependenţă de îngrijiri medicale (cancerul, hemiplegiile, paraplegiile).
 Boala, mai ales când este de lungă durată sau malignă, este interpretată ca o
pierdere, provocând o reacţie psihologică apropiată de reacţia de doliu. O
,,pierdere iremediabilă”e considerată pierderea anumitor organe, ca în
mastectomie, histerectomie;
Conceptualizarea bolii

 În concepţia creştină, boala este văzută ca o ,,pedeapsă meritată”


-consecinţa unui păcat; antrenează o atitudine de resemnare, de pasivitate în
faţa bolii.
 Tot în sens spiritual– ,,semn al voinţei divine”; coabitează cu boala, de cele
mai multe ori, comportamentul este fatalist şi pasiv. Nu apelează la mijloace
de vindecare, ci doar la rugăciune şi meditaţie spirituală.
 Boala poate fi considerată un ,,beneficiu” pentru persoanele ce au interesul
să-i manipuleze conştient pe cei din familie sau din anturaj, cu scopul concret
de a obţine avantaje emoţionale sau economice.
Gravitatea simptomelor bolii

Trăirea bolii

Relaţia cu echipa Personalitatea Concepţia despre boală


medicală pacientului
Factorii care contribuie la conturarea personalităţii

 vârsta
 sexul
 factorii genetici
 particularităţile tipologico-caracteriale
 inteligenţa
 bagajul de informaţii
 instruirea
 competenţele profesionale
 statutul marital
Atitudinea pacientului ca expresie a trăirilor faţă de
boală

 Atitudinile se carcterizeza prin 3 elemente distincte:


 Atitudinile sunt învăţate – persoanele nu se nasc cu o anumită atitudine; ele
sunt însuşite (achiziţionate) de la părinţi, familie, prieteni şi din societate; într-o
anumită măsură, reflectă predispoziţiile culturale.
 Atitudinile sunt evaluative – implică judecăţi subiective (preferinţă/ respingere;
bun/ rău; benefic/ nociv).
 Atitudinile tind să fie relativ persistente – rămân consecvente în timp;
numeroase studii au arătat că atitudinile rămân relative stabile,uneori se schimbă
şi pot fi influenţate.
Atitudinea pacientului ca expresie a trăirilor faţă de
boală

Atitudinile au 3 componente principale:


 afect – implică emoţii şi evaluări;
 comportament – modalităţi de reacţie faţă de situaţia respectivă;
 cogniţii – implică cunoştinţele şi credinţele persoanei.
Tipuri de atitudini

 Acceptarea bolii implică o atitudine de dependenţă şi conformitate faţă de medici


(echipa medicală), faţă de procedurile de investigare şi tratament (uneori
laborioase sau chiar invazive).
 Acceptarea bolii necesită curaj, capacitate adaptativă ca şi anumite trăsături de
personalitate.
 Acceptarea bolii presupune că pacientul se va obişnui ce efectele sau consecinţele
bolii, îsi va utiliza la maximum potenţialul funcţional, fiind compliat la toate
indicaţiile medicale.
 Acceptarea bolii poate îmbrăca forme exagerate; este cazul atitudinilor de
dependenţă faţă de starea de boală, care generează o serie de beneficii secundare,
de ex.: poziţie de victimă, centru al atenţiei familiei, prietenilor, chiul, donaţii, etc.
Tipuri de atitudini

 Negarea bolii- bolnavul care are o atitudine de refuz a bolii reacţionează prin
mecanisme inconştiente, prin care caută să se apere de anxietate.
 O astfel de atitudine îmbracă diverse modalităţi de conduită: bagatelizarea
simptomelor; interpretarea simptomelor ca fiind semnele unor afecţiuni
intermitente (răceală confundată cu pneumonia); apelul la cunoştinţele
medicale a unor semiprofesionişti; automedicaţia.
 O altă situaţie este aceea în care apare neîncrederea în diagnosticul medicului,
pacientul apelând la opinia altor medici, colindând prin mai multe servicii
medicale, având speranţa că alţi medici, prin investigaţii suplimentare, vor
modifica diagnosticul şi prognosticul bolii.
Tipuri de atitudini

 Ignorarea bolii: există persoane, în special cele suferinde de boli psihice


(schizofrenie, demenţă, retard psihic) care ignoră boala, în ciuda evidenţei
simptomatologiei.
 Ignorarea bolii sau trecerea ei pe planul secund poate să apară si la indivizii cu
psihic normal, dar care sunt focalizaţi pe alte priorităţi. Există persoane care, deşi
observă schimbări în funcţionarea organismului, nu acordă importanţă, amână
decizia de control, în speranţa că totul e trecător şi lipsit de gravitate.
 Alte persoane (depresie, consum de alcool si alte substante psihoactive) nu
manifestă nici un interes pentru propria soartă, au o atitudine de indiferență,
resemnare, de demisie faţă de viaţă.
Comportamentul de bolnav

 Poate fi de doua tipuri: adaptativ si dezadaptativ.


 Comportament adaptativ :iînțelegerea stării de boală, interpretarea adecvată
a acesteia, cooperare cu echipa medicală (investigații, diagnostic,tratament),
decizii ce facilitează însănătoșirea( ex. modificarea stilului de viață)
 Comportamentul dezadaptativ presupune:
 Respingerea e un răspuns obişnuit în faza de instalare a bolii, manifestându-se
prin ignorarea unor simptome somatice etichetate ca normale sau interpretate
eronat. Initial are un oarecare rol adaptativ de reducere a anxietăţii şi a panicii,
pe măsură ce negarea bolii tinde să se permanentizeze potenţial de
periculozitate pentru viaţa bolnavului.
Comportamentul de bolnav

 Dependenţa de boală se manifestă la acele persoane care exagerează


simptomele bolii şi diminuează efectele favorabile ale tratamentului; la cei
care utilizează boala ca mijloc de autovalorizare, pentru a beneficia de atenţia
celor apropiaţi. Pe termen lung, poate fi o reacţie contraproductivă,
contribuind la dezinserţia socială.
 Reacţiile depresive sunt cele mai frecvente, mai ales din momentul în care
persoana bolnavă începe să înţeleagă consecinţele bolii; simptomele depresiei
pot să evolueze spre o tulburare severă, cu risc suicidar; odată instalată
depresia, ea devein un factor de agravare a bolii somatice.
Mecanisme de apărare în boală

 Orice boală prin frica față de intervențiile terapeutice, de prognostic, de


consecințele personale si socio-profesionale simbolizeză un pericol existențial
major.
 În fața pericolelor omul simte nevoia de a se apăra.
 S. Freud- fenomenul de aparăre psihică-1894
 Mecanismele de apărare sunt procese psihice automate care protezează
individul de anxietate, de perceperea pericolelor si de stres.
 Subiecții conștientizează aceste mecanisme doar atunci când ele sunt deja
activate.
Mecanisme de apărare în boală

Se descriu şapte niveluri ale funcționării mecanismelor de apărare:


 Nivelul adaptativ ridicat- cuprinde apărările care permit o adaptare optimă la
factorii de stres, realizarea conştientizării sentimentelor, ideilor, consecinţelor,
precum şi asigurarea echilibrului optim între motivaţiile de natură conflictuală
(anticiparea, capacitatea de a recurge la celălalt, afilierea, altruismul, umorul,
autoafirmarea, reprimarea).
 Nivelul inhibiţiilor mentale- cuprinde apărările care menţin în afara conştiinţei
idei, sentimente, amintiri, dorinţe sau temeri, susceptibile de a reprezenta o
ameninţare potenţială (deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului,
formaţiunea reacţională, refularea, anularea retroactivă).
Mecanisme de apărare în boală

 Nivelul distorsiunii minore a imaginii- apărările la acest nivel operează unele


distorsiuni minore ale imaginii de sine, imagini corporale, având scopul de a
regla autoaprecierea (deprecierea, idealizarea, omnipotenţa).
 Nivelul negării- apărările menţin în afara conştiinţei factorii de stres, precum şi
anumite pulsiuni, afecte sau sentimente de responsabilitate neplăcute sau
inacceptabile, ele fiind atribuite eronat unor cauze externe (refuzul, proiecţia,
reţionalizarea).
Mecanisme de apărare în boală

 Nivelul distorsiunii majore a imaginii- reverie autistă, identificarea proiectivă,


clivajul imaginii de sine sau al imaginii celorlalţi.
 Nivelul acţiunii - cuprinde apărări caracterizate prin retragere în prezenţa unor
factori stresanţi (retragere apatică, activism, plângerea, cuprinzând solicitarea
ajutorului şi respingerea ajutorului, precum şi agresiunea pasivă)
 Nivelul dereglării definitive - apărările cuprinse în această categorie reprezintă
eşecului reglării defensive a subiectului la factorii de stres, fapt care antrenează o
ruptură în raport cu realitatea obiectivă (proiecţia delirantă, refuzul psihotic,
distorsionarea psihotică).
Concluzii

Factorii determinanţi pentru menţinerea trăirilor şi comportamentului de


bolnav:
 trăsăturile specifice de personalitate, mai ales cele de tip depresiv,
hipohondriac, anxios, obsesional;
 concepţia despre boală (boala incurabilă);
 modelul cultural şi educaţia (învăţaţi să se plângă sau dimpotrivă să reziste
la adversităţile vieţii);
 mecanismele imature (inconştiente) de apărare;
 starea socioeconomică (apariţia dorinţei de beneficii secundare).