Sunteți pe pagina 1din 33

COMPORTAMENTUL

INSTINCTIV
Comportamentul instinctiv
 Instinctele sunt comportamente înnăscute ce servesc
adaptării speciei.
 Instincte:
1. care contribuie la conservarea individului (instictul
alimentar și de apărare)
2. care contribuie la conservarea speciei (instinctul de
reproducere și instinctul matern).
Clasificarea comportamentului
instinctiv

Comportamentul alimentar
Comportamentul de apărare
Comportamentul de reproducere
Comportamentul matern
Comportamentul alimentar

 Are ca scop biologic perpetuarea individului.


 Tulburările instinctului alimentar sunt:
cantitative (anorexie/ inapetenţa, bulimie, hiperfagie,
potomanie)
calitative (pica).
Comportamentul alimentar-tulburări
cantitative

 Scăderea nevoii de hrană 


Inapetența -scăderea sau lipsa poftei de mâncare. Apare în
depresii (poate lua aspectul refuzului alimentar), în
anorexia nervoasă, schizofrenie, în diferite afecțiuni
somatice.
Sitifobia: refuzul alimentar, asociat cu tulburări de percepţie
sau de gândire. Apare în schizofrenie (ex. idei delirante de
otrăvire) , în depresie (ex. idei delirante de vinovăție), în
tulburarea obsesiv-compulsivă (refuzul se explică prin
prezența anumitor obsesii).
Comportamentul alimentar-tulburări
cantitative
Exagerarea nevoii de hrană
Bulimia – consum alimentar excesiv și impulsiv; apare în
afecţiuni organice cerebrale (demențe), schzofrenie,
bulimia nervoasă, episodul maniacal.
Hiperfagia- consum alimentar excesiv, dar neimpulsiv.
Apare în graviditate, obiceiuri culturare sau familiale la
persoanele obeze, anxietate, iatrogen (antidepresive,
antipsihotice, timostabilizatoare).
Opsomania – dorinţa de a mânca dulciuri în exces, din
dorinţa de a calma starea de anxietate. Pentru scurt timp,
starea de tristeţe este înlăturată prin consum de dulciuri
(ciocolată).
Comportamentul alimentar- tulburări
calitative
 persoana are tendinţa de a ingera fără discriminare
alimente sau produse necomestibile.
 Coprofagia – consumul de excremente. Apare în
oligofrenii grave şi în demenţe.
 Regurgitarea şi ruminaţia alimentelor regurgitate.
Apare în oligofrenie, demenţă.
 Pica – nevoia de ingestie a unor alimente sau substanţe
nealimentare (hartie,gheata, lipici,sticla, nisip). Apare
pasager în graviditate, copii, autism, schizofrenie,
demențe.
ANOREXIA NERVOASĂ
Anorexia nervoasă
Elementele esențiale:
 refuzul de a menține un minim de greutate corporală
o deteriorare importantă în perceperea conformației sau
dimensiunii corpului său.
Metode de pierdere în greutate : dietă,purgație, exerciții fizice.
Tehnici pentru a-și evalua dimensiunea sau greutatea corpului:
cântărirea excesivă, măsurarea obsesivă a părților corpului și
utilizarea persistentă a oglinzii pentru a controla zonele
percepute “grase”.
Stima de sine este dependentă de conformația și greutatea
corpului.
Factori etiologici

Etiologia bolii este plurifactorială:


 cauze biologice: factori genetici, factori neurobiologici
(serotonina), factori nutriționali (deficiul de zinc, vit. B1,
tirozină și triptofan-precursorii noradrenalinei și
serotoninei).
 cauze psihologice
 cauze sociale: promovarea slăbirii ca formă ideală
feminină, profesia, tradiții religioase, abuzuri sexuale.
Evolutie și prognostic
 Debut - de regulă la jumătatea și spre finele adolescenţei (14-18
ani); poate fi asociat cu un eveniment de viaţă stresant.
 Evolutie: unii indivizi se recuperează complet după un singur
episod, alţii prezintă un pattern fluctuant de luat în greutate urmat
de recădere, iar alţii experimentează o evoluţie cronică timp de
mulţi ani.
 Moartea survine cel mai frecvent ca rezultat al inaniţiei, suicidului
sau dezechilibrului electrolitic.
 Mortalitatea pe termen lung este de 10%.
 Factori de prognostic nefavorabil:
 spitalizări numeroase
 greutate corporală extrem de scăzută,
 distorsiuni quasi-delirante ale imaginii corporale.
Bulimia nervoasă

 Elementele esenţiale :
mâncatul compulsiv
metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul
în greutate
 Tipul de alimente: dulciuri, alimente cu un înalt conţinut
caloric, cum ar fi îngheţata sau prăjiturile.
 Mâncatul compulsiv pare a fi caracterizat mai mult printr-o
anomalie în cantitatea de alimente consumate decât prin
dorinţa ardentă pentru un anumit aliment, cum ar fi
dulciurile.
Bulimia nervoasă
 Comportamente compensatorii:
 vărsături (80% până la 90% metode : uzul degetelor sau al
instrumentelor pentru a stimula reflexul de vomă, mai rar- sirop
de ipeca)
 abuzul de laxative şi diuretice
 mai rar, indivizii cu această tulburare abuzează de clisme după
episoadele de mâncat compulsiv
 post una sau mai multe zile
 exerciții excesive; exerciţiile pot fi considerate excesive când
interferează cu activităţi importante, când au loc la ore sau în
locuri inadecvate
 mai rar utilizarea de hormoni tiroidieni.
Bulimia nervoasă
Indivizii cu bulimie nervoasă au de regulă greutate normală,
deşi unii pot fi uşor subponderali sau supraponderali.
Există o frecvenţă crescută a simptomelor depresive sau a
tulburărilor afective la indivizii cu bulimie nervoasă.
Poate exista o creştere a frecvenţei simptomelor
anxioase(de ex., frica de situaţii sociale) sau a tulburărilor
anxioase.
Prevalenta pe viaţă a abuzului sau dependenţei de o
substanţă, implicând în special alcoolul şi stimulantele,
survine la cel puţin 30% dintre indivizii cu bulimie nervoasă.
Prevalenta pe viaţă a bolii la femei este de aproximativ l%-
3%, iar la bărbaţi este de aproximativ 1/10 din cea a femeilor.
Evoluție și prognostic
 Debut: începe de regulă în ultima parte a adolescenţei sau
la începutul vieţii adulte.
 Mâncatul compulsiv începe frecvent în cursul sau după un
episod de dietă.
 Evoluţia poate fi cronică sau intermitentă, cu perioade de
remisiune alternând cu recurenţa episoadelor de mâncat
compulsiv.
 Perioadele de remisiune mai lungi de 1 an sunt asociate
cu un deznodământ mai bun pe termen lung.
Comportamentul de apărare
 Are ca scop biologic apărarea vieţii şi integrităţii corporale.
 Poate genera agresivitatea normală (de apărare) verbală
sau comportamentală.
 Agresivitatea poate fi îndreptată împotriva altor persoane
(heteroagresivitatate) sau împotriva propriei persoane
(autoagresivitate): automutilare, suicid.
 Agresivitatea poate fi manifestată verbal (sub formă de
ironie, înjurătură, ameninţare, jignire) sau
comportamental.
Tulburările comportamentului de
apărare

 Exagerarea instictului de apărare se exprimă prin teama


excesivă de boală sau moarte (nevroze, hipocondrii) sau
prin agresivitate.
 Agresivitatea poate fi constituțională (tulburări de
personalitate) sau câștigată (traumatisme cranio-cerebrale,
dependența de substanțe psihoactive, afecțiuni
psihiatrice).
Tulburările comportamentului de
apărare

 Diminuarea instinctului de apărare se exprimă prin


nepăsare, indiferenţă faţă de pericole; poate apare în
schizofrenie, depresie, demențe, oligofrenie.
 0 forma de scădere a instinctului de apărare este
automutilarea care apare în schizofrenie ,depresii, în stări
confuzive,epilepsie, retard medntal.
 Abolirea instinctului de apărare conduce la comportament
suicidar.
Suicidul
 în absenţa vreunei tulburări psihice (motivat cultural,
motivat emoţional de disperare sau decepţie, motivat de
dorinţa de a protesta, motivat de altruism sau având
motivaţii obscure cum ar fi ruşinea sau dorinţa de a lăsa
familiei banii rezultaţi din plata asigurării de viaţă)
 în contextul tulburărilor psihice (depresie, tulburare
afectiva bipolara, anxietate, schizofrenie, tulburări de
personalitate caracterizate prin impulsivitate crescută,
alcoolism) sau unor boli organice sau dureroase (ex.
neoplasm).
Caracteristicile suicidului în depresie
 există intenţia reală de a muri este planificat, se iau măsuri
pentru a reuşi.
 este aleasă o metodă sigură, violentă: spânzurare,
împuşcare, aruncare de la înălţime, aruncarea în faţa unui
tren, maşină, ingestie de medicamente cu potenţial letal în
cantităţi mari, venesecţie.
 momentul ales: când persoana este singură şi mai ales
noaptea (depresia e maximă).
 persoana fie nu lasă scrisori, fie lasă scrisori în care preia
asupra sa responsabilitatea actului suicidar.
Parasuicidul

 Reprezintă mimarea actului suicidar cu scopul de a-i


impresiona pe cei din jur.
 Apare frecvent la personalităţile histrionice (caracterizate prin
egocentrism şi comportament manipulator afectiv).
 Poate să se complice cu moartea persoanei accidental sau în
situaţiile în care este repetat.
Parasuicidul
 Caracteristici:
Nu există intenţia reală de a muri.
 Actul e făcut demonstrativ, uneori în public.
Actul este deseori impulsiv, neplanificat.
Este aleasă o metodă mai puţin violentă şi mai puţin sigură:
ingestie de substanţe sau medicamente fără potenţial letal,
crestarea tegumentelor în dreptul venelor.
Persoana lasă scrisori în care individul se plasează în rolul
de victimă a neînţelegerii celor din jur, responsabilitatea este
aruncată asupra celorlalţi cu scopul de a-i pedepsi.
Tulburările comportamentului sexual

 Disfuncțiile sexuale
 Parafiliile
 Tulburările de identitate sexuală.
Disfuncțiile sexuale
 Perturbări ale dorinței sexuale și modificări
psihofiziologice care caracterizează ciclul de răspuns
sexual; ele cauzează dificultate interpersonală marcată.
Includ:
Tulburările dorinței sexuale (dorința sexuală diminuată,
aversiunea sexuală).
Tulburările de excitație sexuală (tulburarea de excitație
sexuală a femeii, tulburarea de erecție a bărbatului).
Tulburările orgasmice (tulburarea de orgasm a femeii,
tulburarea de orgasm a bărbatului, ejacularea precoce).
Disfuncțiile sexuale

 Tulburările sexuale algice (de ex., dispareunia,


vaginismul).
 Disfuncția sexuală datorată unei condiții medicale
generale.
 Disfunctia sexuală indusă de o substanță.
Parafiliile
 Debut- devreme în cursul  dezvoltării, uneori în copilărie, dar
de obicei până la vârsta adolescenţei;
 Elementele esenţiale ale unei parafilii le constituie fanteziile
sexuale intense, recurente şi impulsiunile sexuale sau
comportamentele care implică în general:
1) obiecte nonumane;
2) suferinţa sau umilirea subiectului sau a partenerului
acestuia sau
3) copii ori alte persoane care nu consimt.
Parafiliile

 Exhibiționismul
 Fetișismul
 Froteurismul
 Voyeurismul
 Masochismul sexual
 Sadismul sexual
 Fetișismul transvestic
 Pedofilia
Parafiliile

 Exhibiționismul: expunerea organelor genitale proprii


unui străin. În unele cazuri, individul este conştient de
faptul că doreşte să surprindă sau să şocheze
observatorul. Debutul - înainte de vârsta de 18 ani, însă
poate avea loc şi la o vârstă mai avansată.
 Fetișimul:  utilizarea de obiecte inerte („fetişuri”-chiloţii de
damă, sutienele, ciorapii, pantofii, cizmele sau alte articole
de îmbrăcăminte) pentru obținerea satisfacției sexuale;.
Parafiliile
 Voyeurismul:  implică actul privirii unor persoane care nu-şi
dau seama că sunt privite în procesul dezbrăcării ori angajaţi
în activitate sexuală. Debut- înainte de varsta de 15 ani;
evoluţia cronică.
 Frotteurismul:  implică atingerea şi frecarea de o persoană
care nu consimte; comportamentul survine în locuri
aglomerate; debut- varsta de 15-25 de ani, după care apare
un declin gradual în frecvenţă.
Parafiliile
 Masochismul sexual: implică actul (real, nu simulat) de a fi
umilit, bătut, legat sau făcut să sufere în alt mod în vederea
obtinerii satisfacției sexuale. Acte masochiste: contenţia ,
legatul la ochi, bătutul, biciuitul, bătutul, şocurile electrice,
tăiatul, înţepatul etc. ;o formă extrema -„hipoxifilia“.
 Sadismul sexual: implica acte (reale, nu simulate) prin care
individul obţine excitaţie sexuală din suferinţa psihologică sau
fizică (inclusive umilirea) a victimei. Actele sadice : forţarea
victimei să se târască ori ţinerea victimei într-o cuşcă,
contenţia, legarea ia ochi, bătutul cu maiu, biciuitul, înţepatul,
bătutul, arsul, şocurile electrice,etc.
Parafiliile

 Fetisismul travestic: implică travestirea unui bărbat în


îmbrăcăminte de femeie; preferinţa fundamentală este
heterosexuală, dar tinde a avea puţine partenere sexuale şi se
poate angaja în acte homosexuale ocazionale.
Tulburările de identitate sexuală

 Identificare puternică şi persistentă cu sexul opus, asociată


cu disconfort persistent referitor la propriul sex atribuit.
 Identitatea sexuala se referă la perceperea de sine ca
bărbat sau femeie.
 isforie sexuală - sentimente persistente şi puternice de
disconfort ale cuiva în legătură cu sexul atribuit, dorinţa de
a poseda corpul celuilalt sex şi dorinţa de a fi privit de
ceilalţii ca membru al celuilalt sex.
 Orientare sexuală - se referă la atracţia sexuală pentru
bărbaţi, pentru femei saupentru ambele sexe.
Tulburările de identitate sexuală
 La băieţi- preocupare marcată pentru activităţi tradiţional
feminine.
 La fete -reacţii negative intense la dorinţele sau încercările
părinţilor de a le face să poarte rochiţe sau alte articole de
 îmbrăcăminte feminină; preferă  îmbrăcămintea
băieţească , părul scurt şi adesea sunt identificate în mod
eronat de către străini ca băieţi.
 La adolescenţi şi adulţi, preocuparea pentru dorinţele
sexului opus interferează adesea cu activităţile uzuale.
 Dificultăţile relaţionale sunt frecvente, iar funcţionarea
socială și ocupațională poate fi deteriorată.