Sunteți pe pagina 1din 44

Analiza comportamentului uman

Observarea comportamentului-Ce
urmărim?
 Care este aspectul general al pacientului?
Aspectul fizic
Vârsta biologică vs. vârsta cronologică
Ținuta vestimentară
 Care este comportamentul pacientului de-a lungul
interviului?
Episoade de plâns/distractibilitate/menținerea contactului
vizual /stabilirea contactului psihic, etc.
 Care este nivelul de activitate al pacientului de-a lungul
interviului?
Stare de inhibiție/neliniște/agitație psihomotorie
Gestica
Observarea comportamentului-Ce
urmărim?

 Există semne de autoîngrijire deficitară?


Igiena personală
Starea de igienă vestimentară
 Comportamentul social al pacientului este adecvat?
Familiarisme
Comportament sexual inadecvat
Comportament bizar/destructurat
Observarea comportamentului-Ce
urmărim?
 Comportamentul pacientului este amenințător, agresiv
sau violent?
După mimică sau din vorbire pacientul pare ostil sau
amenințător?
 Se evidențiază mișcări anormale?
Mișcări repetitive cu caracter bizar(stereotipii)
Posturi bizare (pierderea trăsăturilor logice ale gesturilor si
mișcărilor)
Activități voluntare, direcționate cu scop, dar executate
într-o maniera bizară (manierisme)
Efecte adverse datorate medicației (rigiditate, tremor)
Observarea comportamentului-Ce
urmărim?
 Pacientul este distractibil sau pare a răspunde la
halucinații?
Are o atitudine de ascultare și pare să nu fie atent la
întrebările examinatorului?
Se uită în interiorul camerei ca și cum ar căuta sursa
unei alte voci?
Vorbește singur în șoaptă?
Se evidențiază episoade de răspunsuri bruște la
întrebări imaginare?
Există acțiuni neașteptate?
Analiza comportamentului uman

 Aspectul general (tipuri constituționale, aspectul


vestimentar, starea de igienă)
 Comportamentul non-verbal (facies, mimică,
pantomimă)
 Comportamentul verbal (limbajul și grafica)
 Comportamentul motor
 Comportamentul volițional
 Comportamentul instinctual
Aspectul general

Aspectul fizic- tipul constituțional

Aspectul vestimentar

Starea de igienă
Tipul constituțional

 Conformaţia fizicã se repercuteazã asupra activitãţii


psihice şi asupra comportamentului individului.

 Printre tipologiile cele mai larg utilizate este cea a lui


Kretschmer (astenic, hiperstenic, normostenic).
Tipurile constituționale după Hipocrat
 Clasificare a tipologiilor umane, având la bază diferențele
între oameni datorită predominanței uneia sau alteia dintre
umori.
 A evidentiat astfel 4 caractere diferite:
- sangvinici – domină sangele – riguroși, optimiști,
activi, dar nervoși
- melancolici – predomină „bila neagră” – tăcuți,
înclinați spre reflectare, introspecție
- colerici – „bila galbenă” – permanent vioi, impulsivi,
tolerează cu dificultate frustrarea
- flegmatici – „flegma” – nepăsători, superficiali
Tipurile constituţionale descrise de
către Pavlov

1. Energic, echilibrat şi mobil –> corespunde tipului sanguin.


2. Energic, echilibrat şi inert –> este tipul flegmatic.
3. Energic, dezechilibrat –> corespunde tipului coleric.
4.   Slab –> corespunde melancolicului.
Aspectul vestimentar

 Principalele aspecte ale vestimentației care au semnificaţie


sunt: îmbinarea culorilor, ordinea, curãţenia, concordanţa sau
discordanţa faţã de vestimentația din zona culturala de unde
provine subiectul etc.
Aspectul vestimentar- aspecte
psihopatologice

 Aspectul neîngrijit, murdar poate să fie sugestiv pentru:


demență,toxicomanii, schizofrenie, depresii.
 Aspectul colorat al vestimentatiei, cu ornamentare
excesivă, poate sa fie sugestiv pentru: sindromul maniacal,
tulburări psihotice.
Aspectul vestimentar- aspecte
psihopatologice

 Bizarerii şi excentrităţi vestimentare –episodul maniacal,


schizofrenie sau tulburări ale personalității.
 Travestismul – exprimă tendinţa de adoptare a
vestimentaţiei sexului opus;
 Cisvestismul – adoptarea unei vestimentaţii adecvate
sexului respectiv, dar neconforme vârstei sau situației;
Starea de igienă

 Starea de igienă vizează igiena corporală (mîinile,


unghiile, dinții, părul) și întreținerea hainelor (starea de
curățenia a hainelor).
 Deficitară - schizofrenie, demențe, depresie, retard
mental.
Comportamentul non-verbal

 Se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale,


(facies, mimică, pantomimă).
 Comunicarea nonverbală însoţeşte comunicarea verbală şi
este mai uşor de decodificat decât aceasta.
 Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit în proporţie de
55% nonverbal, 38% paraverbal şi doar 7% verbal.
Facies

 Contactul vizual
 Privirea
 Aspect general
Contactul vizual

 Cel mai important indiciu nonverbal.


 Contactul vizual are patru funcţii importante în comunicare:
1. Reglarea fluxului conversaţiei,
2. Furnizarea de feed-back vorbitorului despre ceea
ce a comunicat,
3. Exprimarea emoţiilor
4. Informarea ambilor participanţi despre natura
relaţiei lor.
Privirea

 Redă în mod spontan conținutul afectiv al vieții psihice


Ură
Anxietate
Perplexitate
Indifetență
Tristețe, etc.
Aspecte ale privirii in
psihopatologie

 deschisă, surâzătoare, hipermobilă, fugace –în manie.


 instabilă– tulburări anxioase
 hipomobilă, fixă, stinsă sau absentă-în depresie.
 bizară, detaşată de realitate -schizofrenie și alte tulburări
psihotice.
Mimica
 Reprezintã ansamblul modificãrilor expresive la care
participã pãrţile mobile ale feţei: ochii, sprâncenele,
fruntea, gura, maxilarele, obrajii.
 Expresiile feţei sunt extrem de variate: mirare,
nedumerire, interogare, înţelegere, melancolie, tristeţe,
veselie, mânie, severitate .
 Expresiile feţei depind de :
a) Gradul de deschidere a ochilor
b) Direcţia privirii
c) Mobilitatea privirii
Aspecte ale mimicii în psihopatologie

 Mimica sãracã cu o redusã varietate şi mobilitate a


muşchilor faciali şi implicit a expresiilor- se întâlnește în
demențe, retard mental sau depresii profunde.
 Mimica predominant depresivã, caracterizatã prin
expresie meditativã datã de muşchii feţei "cãzuţi" ("Omega
melancolic")
 Mimica excesiv de mobilã – episod maniacal sau stare
de intoxicație.
Aspecte ale mimicii în
psihopatologie

 Amimia (facies fijat) constă în imobilitatea mimică. Se


întâlnește in schizofrenie.
 Mimica discordantă sau paramimia - expresiile
subiectului nu coincid cu starea sa afectivă.
 Ecomimia - imitarea mimicii interlocutorului (schizofrenie,
demențe)
Aspecte ale faciesului cu implicații
în patologia somatică și psihică
Facies basedowian-hipertiroidism

 exoftalmie bilaterală sau


asimetrică, fantă
palpebrală larg deschisă,
privire vie, clipire rară;
Facies mixedematos-hipotiroidism
• apare ca o lună plină, cu
faţă rotundă, palidă,
inexpresivă
• alopecia jumătăţii externe
a sprâncenelor,
macroglosie
• voce aspră şi groasă, păr
rar, aspru, uscat, friabil
• facies buhăit.
Facies cushingoid
• hipersecreţiea hormonilor
glucocorticoizi
suprarenalieni.
• facies rotund (facies de lună
plină), cu piele roşie
violacee, gura mică, acnee,
gât gros ("de bizon“)
• la femei apare hirsutismul.
Facies acromegalic
 hipersecreţia de hormon
somatotrop hipofizar
 dezvoltare accentuată a
arcadetor orbitale, nasului,
urechilor, buzelor şi
mentonului (prognatism)
Facies lupic

• LED (lupus eritematos


diseminat)
• erupţie cutanată
caracteristică sub formă de
fluture la nivelul nasului şi
obrajilor.
• erupţia este eritematoasă
cu scuame fine.
Facies mitral
• apare la pacienţii cu
afectarea valvelor mitrale
şi este tipic cu cianoza
obrajilor, nasului, buzelor
şi urechilor, pe un fond
palid al restului
tegumentelor.
Facies anemic

• este un facies palid pai, cu


mucoasele conjunctivale
palide
• în anemiile severe
Facies adenoidian

• este specific copiilor cu polipi


nazali
• facies cu îngustarea nasului,
proeminenţa buzei şi a arcadei
superioare
• voce tipică, nazonată şi
tulburări ale auzului.
Faciesul din paralizia facială

• este asimetric
• partea afectată prezintă
trăsături şterse, comisura
bucală este trasă în jos
• nu poate fluiera
Facies depresiv
Pantomima

 Ansamblul reacţiilor la care participã întreg corpul


 Cuprinde:
1. Ţinuta
2. Mersul
3. Gesturile.
Ţinuta

 Îmbinã următoarele elemente:


statura şi constituţia corporalã,
forma şi poziţia capului,
poziţia trunchiului şi a umerilor,
amplasarea mâinilor şi picioarelor,
direcţia şi expresia privirii.
Mersul

 Reflectă dinamica neuropsihică (mersul rapid- mobilitate


mare, mers lent- mobilitatea redusã).
 Exprimã fondul energetic de care dispune individul.
 Constituie semn al coloraturii afective a individului.
 Principalele criterii prin prisma cãrora poate fi descris
mersul sunt: viteza, elasticitatea şi fermitatea.
Mersul
 Mersul lent şi greoi indicã o mobilitate psihomotorie
redusã; este însoţit de vorbire şi gesturi lente.

 Mersul rapid, energic, suplu şi ferm -resurse energetice


bune ,încredere în sine, echilibrul emoțional stabil.
Aspecte ale mersului cu implicații în
patologia somatică și psihică

 Mersul antalgic –în boli reumatice sau afectarea nervului


sciatic.
 Mersul rigid –în boala Parkinson;un mers cu paşi mici.
 Mersul dezordonat – apare în corea Huntington.
 Mersul cosit – apare în hemipareze spastice; membrul
descrie un arc de cerc în timpul mersului.
Aspecte ale mersului cu implicații în
patologia somatică și psihică

 Mersul stepat – apare în paralizia de sciatic popliteu


extern.
 Mersul legănat– apare în miopatiile grave.
 Mersul ataxic – apare în afecţiunile cerebeloase ;pacientul
merge încet cu picioarele depărtate.
 Mersul ebrios – apare în intoxicaţiile acute cu alcool.
Gesturile

 Mijloace de exprimare a reacţiei organismului.

 Gesturile pot fi împãrţite în trei mari diviziuni:


instrumentale, retorice şi reactive.
Gesturile instrumentale
 Prin intermediul cãrora se efectueazã o anumitã activitate
(apucare, tragere, împingere, ridicare, lovire, rotire,etc. ).

 Gesturile instrumentale generale cele la care recurg


oamenii pentru satisfacerea diverselor trebuinţe: activitãţile
casnice şi gospodãreşti, îngrijirea copiilor, scrisul etc.

 Gesturile instrumentale specifice cele implicate în


exercitarea activitãţilor profesionale.
Gesturile retorice
 Cele care, fie însoţind, fie înlocuind vorbirea, au drept scop
sã convingã interlocutorul.

 Servesc la comunicarea emoţiilor: frica, mânia, veselia,


tristeţea etc.

 Varietatea şi coloratura afectivã a gesturilor


-edificatoare pentru fondul emotional al individului.
Gesturile reactive
 Mişcãri ale corpului şi membrelor efectuate ca rãspuns la
diferite solicitãri sau situaţii neaşteptate cu care se
confruntă individul.

 Nu sunt elaborate conştient, ele servind, în marea


majoritate a cazurilor, unor scopuri de apãrare.

 Reflecta dinamica neuropsihicã, resursele energetice şi


în special caracteristicile reactivitãţii emoţionale.