UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

CAROL DAVILA
BUCURESTI

CURS
DE
NEUROLOGIE


 

 
 
  
CEREBELUL


 

 
 
  
 SITUAT ÎN FOSA
CEREBRALĂ
POSTERIOARĂ,
PE PARTEA
DORSALĂ A
TRUNCHIULUI
CEREBRAL


 

 
 
  
 TREI PERECHI DE
PEDUNCULI
CEREBELOŞI


 

 
 
  
 DESPĂRŢIT DE
EMISFERELE
CEREBRALE
PRIN CORTUL
CEREBELULUI.


 

 
 
  
 u
u
FILOGENETIC ĺ PEŞTI
DEZVOLTARE MAXIMĂ ĺ
MAMIFERE, ÎN SPECIAL
LA OM ÎN RELAŢIE CU
NECESITATEA
MENŢINERII UNOR
POSTURI
CORESPUNZĂTOARE ÎN
TIMPUL MIŞCĂRILOR.
ONTOGENETIC î
METENCEFAL.


 

 
 
  
 

 

 
 
  
 ANATOMIE
CONFORMAŢIE EXTERIOARĂ
PORŢIUNE MEDIANĂ
(VERMIS)

DOUĂ PORŢIUNI
LATERALE,
(EMISFERELE
CEREBELOASE)

ACOPERĂ, ÎN
PARTE, VERMISUL.



 

 
 
  
SUPRAFAŢA CEREBELULUI
ŞANŢURI PROFUNDE
(Delimitează lobi şi lobuli)

SANŢURI SUPERFICIALE
(Delimitează lamele şi folii)


 

 
 
  
Filogenetic, anatomo-fiziologic şi din punct de vedere al
patologiei, în raport cu două şanţuri principale transversale,

şanţul primar
sau antero-superior,
pe faţa superioară

şanţul uvulo- nodular

sau posterior,
situat pe faţa
inferioară


 

 
 
  
CEREBELUL SE ÎMPARTE ÎN : LOBUL ANTERIOR
(paleocerebelul).
Anterior fisurii primare,
cuprinde TREI
LOBULI: lingula, lobul
central şi culmen
(separaţi prin 2 şanţuri
transversale paralele cu
şanţul primar)
LOBUL MIJLOCIU SAU
POSTERIOR,
(neocerebelul). Intre fisura
primară şi uvulo-nodulară.
Divizat prin şanţuri în mai
multe formaţiuni:
a. la niv. vermisului ĺ
lobulii (decliv, folium, tuber,
piramida şi uvula) b. la niv.
emisferelor ĺ lobii
(ansiform, paramedian
(gracilis), digastric şi
amigdalian (tonsilla).


 

 
 
  
 LOBUL FLOCULO-NODULAR,
(arhicerebelul). Format la nivelul
vermisului din nodulus şi floculus
în părţile laterale.


 

 
 
  

 

 
 
  

 

 
 
  
 

 

 
 
  
STRUCTURA CEREBELULUI

Substanţa albă

fibre nervoase mielinizate, ĺ

conexiunile aferente, eferente
şi intercerebeloase.
-dispusă la interior sub
scoarţa cerebeloasă, dă
naştere la numeroase
prelungiri care formează axul
fiecărui lobul, ĺ se ramifică
axe de substanţă albă pentru
fiecare lamelă => aspect de
arbore ramificat, ³arborele
vieţii´.


 

 
 
  
 Substanţa cenuşie
- dispusă la periferie ĺ
cortexul cerebelos
- în interiorul substanţei
albe => nucleii
intracerebeloşi ĺ patru
perechi.
Situati in profunzimea
substantei albe
Nc. Fastigii ± acoperisului
ĺ deasupra ventricului IV
Nc. Globosus ±
lateral de nc.
Fastigii
Nc. Emboliformi ±
lateral de nc.
Globosus
Nc. Dintati ±
situati cel mai
lateral


 

 
 
  
SCOARŢA CEREBELULUI:
CEREBELULUI:
STRUCTURĂ UNIFORMĂ

TREI STRATURI DE
CELULE:
STRATUL
MOLECULAR EXT:
două tipuri de celule:
- Stelate mici, extern,
axonii conectaţi cu
dendritele celulelor
Purkinje
- Stelate mari sau celule
³în coşuleţ´, ³în paneraş´,
intern, a căror prelungire
descendentă formează o
reţea bogată în jurul
celulelor Purkinje


 

 
 
  
  STRATUL MIJLOCIU,
CELULE PURKINJE:
PURKINJE
celule voluminoase cu
nucleu sferic si nucleol.
Dendritele se divid
dicotomic către stratul
molecular iar axonul ĺ
nucleii cerebelului
emiţând şi o colaterală
recurentă spre celulele
purkinje adiacente.
Axonul celulelor Purkinje
ĺ singura eferenţă a
scoarţei cerebeloase
STRATUL GRANULAR, intern:
Celule granulare mici, dendritele
prezintă mici ramificaţii în formă
de cârlige, axonul se bifurcă în
,,T¶¶ în stratul molecular
anastomozându-se cu dendritele
celulelor Purkinje
Celule granulare mari = celulele
Golgi, dendritele ĺ în stratul

 

 
 
 molecular
  iar axonii rămân pe loc

 

 
 
  
FIBRELE AFERENTE EXTRACEREBELOASE:
EXTRACEREBELOASE:

FIBRE AGĂŢĂTOARE,
ÎN JURUL CORPULUI ŞI
DENDRITELOR CEL.
PURKINJE, FĂCÂND
SINAPSĂ CU ACESTEA.

FIBRE MUŞCHIOASE,
FAC SINAPSĂ CU CEL.
DIN STRATUL
GRANULAR ŞI PRIN
ACESTEA ŞI FIBRELE
PARALELE ÎN ,,T¶¶
DESCARCĂ TOT PE
CELULELE PURKINJE.

 

 
 
  
CONEXIUNILE CEREBELULUI AFERENTE:
PROPIOCEPTIVE INCONŞTIENTE
spinocerebeloasă directă (Flechsig) şi
încrucişată (Gowers), ĺ lob ant, uvulă,
piramidă şi simplex
FASCICULUL CUNEAT EXT -
nucleii Von Monakov din bulb,
unde ajung parţial căiile
sensibilităţii profunde conştiente
- VESTIBULARE - direct din
nervii vestibulari în lobul
floculo-nodular homolateral şi
indirect din nucleii vestibulari
pe foliculi bilaterali, lingula şi
uvula
EXTRAPIRAMIDALE - oliva
bulbară şi olivele accesorii la lob
ant, post, floculo-nodular şi
fibre directe la nucleii cerebeloşi
RETICULATE ± fibre reticulo-
cerebeloase
CORTICALE ± fibre cortico-


 

 
 
   ponto-cerebeloase
 EFERENTE:
CONEXIUNILE CEREBELULUI
NC VESTIBULARI - fibre
încrucişate din nc.
acoperişului (Fasc. Russel) şi
fibre directe din lobul floculo-
nodular, lingula şi uvula.
Parte din fibrele plecate din
nucleii acoperişului stabilesc
legături şi cu subst. reticulată
NUCLEUL ROŞU - din nc
dinţat ĺ ped. cerebelos sup
(încrucişarea Werneking).
Din nucleul roşu, ĺ două
căi:
Nucleul roşu ĺ talamus,
nc ventral antero-lateral ĺ
scoarţa motorie, câmp 4, 6
Alte fibre se încrucişează ĺ
încrucişarea Forel spre
măduva spinării, prin
fascicolul rubro-spinal
CONEXIUNILE
INTERCEREBELOASE

 

 
 
  
 FIZIOLOGIA CEREBELULUI

 Cerebelul = formaţiune nervoasă spre care converg

impulsurile proprioceptive (labirintice şi ale sensibilităţii
proprioceptive), cu rol în menţinerea tonusului, coordonare
mişcărilor şi echilibru.
 Rolul in menţinerea tonusului se exercită prin intermediul
substanţei reticulate care acţionează asupra celulelor gama
din cornul anterior.
 Extirparea cerebelului la animale ĺ hipertonie
musculară cu acţiune antigravitatică. La om => hipotonie.
ĺ predominenţa neocerebelului la om şi paleocerebelului
la animale.
 În funcţia de coordonare a mişcărilor, cerebelul are rolul
de a dirija colaborarea dintre diferitele grupe musculare în
scopul desfăşurării unei mişcări.

 

 
 
  
 FUNCŢIONAL
SE ÎMPARTE ÎN:
ARHICEREBEL: conexiuni predominent vestibulare,
ARHICEREBEL
cuprinde proiecţile nc vestibulari în lobul floculo-nodular şi
parţial în lingula şi uvula şi de aici pe nucleii acoperişului.
PALEOCEREBELUL: conexiuni spinale şi trunchiul
PALEOCEREBELUL
cerebral. Format din lob ant şi post. Aferenţele urcă prin
căi spino-cerebeloase iar eferenţele coboară pe nucleul
globos, emboliform şi parţial dinţat. ĺ pedunculul
cerebelos mijlociu ĺ nucleul roşu opus şi coboară pe calea
fasciculului rubro-spinal.
NEOCEREBELUL: maximum de dezvoltare la om.
NEOCEREBELUL:
Aferenţa principală a neocerebelului, cortico-ponto-
cerebeloasă, pleacă din lobul frontal şi temporal opus iar
eferenţa coboară pe nucleul dinţat ĺ nucleul roşu ĺ
cortex ariile 4, 6 prin nucleul ventral anterior al
talamusului.

 

 
 
  
 SIMPTOMATOLOGIA GENERALĂ

ALCĂTUITĂ DIN

 TULBURĂRI DE TONUS MUSCULAR

 TULBURĂRI ÎN MENŢINEREA ECHILIBRULUI
STATIC ŞI DINAMIC
 LIPSĂ DE COORDONARE A MIŞCĂRILOR
FINE ŞI COMPLEXE

TULBURĂRILE AU FOST SISTEMATIZATE ÎN

TULBURĂRILE
URMĂTOARELE SIMPTOME:

 ATAXIA
 TULBURĂRI DE VORBIRE
 NISTAGMUS LA CARE BABINSKI ADAUGĂ
 DISMETRIA
 DISDIADOCOCHINEZIA
 ASINERGIA


 

 
 
  
ATAXIA
 Examen static - ortostaţiunea:
 Baza de susţinere lărgită
 Braţele în abducţie

 Uneori - oscilaţii ant., post. sau lat. ale trunchiului

 Proba Romberg - negativă. În leziuni cerebeloase grave ortostaţiune

imposibilă, => astazo-abazie

 Examen dinamic - mersul cu baza de susţinere lărgită, ezitant cu paşi

inegali, în zig-zag, ebrios, cu ritm şi cadenţa pierdută

 Examenul extremităţilor prin probele segmentare - elemente de

incoordonare. Mişcările nu sunt gradate, continui ci întrerupte de
tremurături la începutul şi sfârşitul mişcării. Este 
  
 ,
de mişcare.

 Scrisul ± este afectat precoce, literele ĺ deformate, mari, inegale

= megalografie sau macrografie.


 

 
 
  

 

 
 
  

 

 
 
  
TULBURĂRILE DE VORBIREVORBIRE: secundare incoordonării mişcărilor.
Vorbirea - încetinită, sacadată, monotonă, nazonată. Bruscheţea ei permite
diferenţierea dizartriei cerebeloase de alte dizartrii.

NISTAGMUSUL ± interesarea conexiunilor vestibulo-cerebeloase reciproce. Se

consideră a fi secundar presiunii exercitate de procese expansive asupra bulbului.
El este orizontal sau orizonto-girator.

DISMETRIA ± tulburare de apreciere a distanţelor. ĺ proba de prehensiune, proba

sticlei (Grigorescu), proba indice-nas, călcâi-genunchi.

DIADOCOCHINEZIA ± posibilitatea de a efectua mişcări rapide, succesive în

planuri diferite. Perturbare parţialăĺ disdiadoco-chinezie, totală ĺ
adiadocochinezie, în funcţie de mărimea leziunii. Proba marionetelor sau pronaţie-
supinaţie şi proba moriştii.

ASINERGIA ± defect de sinergie între grupele musculare care participă la

realizarea unei mişcări. Este o descompunere a mişcării compuse.
Probe: proba aplecării pe spate, a mersului, a ridicării din poziţia culcat în şezut, a
atingerii unui obiect la 60 cm de genunchi şi de sol cu vârful piciorului.

 

 
 
  

 

 
 
  
 PROBE CE ÎNSUMEAZĂ MAI MULTE SIMPTOME:

 PROBA STEWARD-HOLMES ± ASINERGIE ŞI TONUS

 PROBA LOTMAR ± TONUS
 PROBA RADEMAKER-GARCIN ± ASINERGIE
 PROBAASIMETRIEI TONICE DINAMICE
(DRĂGĂNESCU-VOICULESCU) - ASINERGIE
 PROBA SOLICITĂRII FUNCŢIEI ANTIGRAVITAŢIONALE ±
DIFERENŢIAZĂ TREMURĂTURA CEREBELOASĂ DE CEA
EXTRAPIRAMIDALĂ

TULBURĂRILE DE TONUS
SE TRADUC PRIN EXAGERAREA MIŞCĂRII PASIVE
ŞI REFLEXE OSTEOTENDINOASE PENDULARE.


 

 
 
  
 SINDROAME TOPOGRAFICE CEREBELOASE

Apariţia simptomelor cerebeloase indică o leziune a cerebelului sau

căilor cerebeloase. În funcţie de localizare, la nivelul cerebelului se
descriu trei sindroame cerebeloase:

1. SINDROMUL ARHICEREBELOS ± LEZIUNEA LOBULUI

FLOCULO-NODULAR. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:

 TULBURĂRI DE ECHILIBRU
 MERS CU BAZA DE SUSŢINERE LĂRGITĂ
OSCILAŢII ÎN SENS ANTERO-POSTERIOR
 PROBELE SEGMENTARE ± NORMALE
 TREMORUL LIPSEŞTE.

ESTE CEL MAI FRECVENT DETERMINAT DE UN

MEDULOBLASTOM CEREBELOS

 

 
 
  
2. SINDROMUL PALEOCEREBELOS

 LEZIUNII ALE LOBULUI ANTERIOR

= SINDROMUL VERMIAN ANTERIOR

 SE DATOREAZĂ TUMORILOR SAU ATROFIILOR

CEREBELOASE CU PREDOMINENŢĂ VERMIANĂ

 SIMPTOMATOLOGIA ESTE ASEMĂNĂTOARE

CU CEA ANTERIOARĂ.

 TULBURĂRILE PREDOMINĂ LA NIVELUL

MEMBRELOR INFERIOARE.

 MERS, EBRIOS CU BAZA DE SUSŢINERE LĂRGITĂ CU

TENDINŢA DE A CĂDEA PE SPATE.

 APARE, ÎN PLUS, DIZARTRIA CU CARACTER CEREBELOS

 PROBELE APENDICULARE SUNT NORMALE

 TONUSUL MUSCULAR ESTE SCĂZUT.

 

 
 
  
. SINDROMUL NEOCEREBELOS
 SINDROMUL EMISFERELOR CEREBELOASE
 HIPOTONIE
 TULBURĂRI ALE MOTILITĂŢI DE PRECIZIE
A MEMBRELOR SUPERIOARE
 PROBELE SEGMENTARE - TULBURĂRI CEREBELOASE:
 DISMETRIE
 ASINERGIE
 ADIADOCOCHINEZIE
 TREMURĂTURĂ INTENŢIONALĂ

SIMPTOMELE CEREBELOASE UNILATERALE APAR ŞI ÎN CADRUL

LEZIUNII CĂILOR CEREBELOASE LA NIVELUL TRUNCHIULUI
CEREBRAL, CAZ ÎN CARE SIMPTOMATOLOGIA SE COMPLETEAZĂ CU
SEMNE DE PRINDERE A CĂILOR SENSIBILITĂŢII, SIMPTOME DIN
PARTEA NERVILOR CRANIENI ŞI ALTE MANIFESTĂRI DE
VECINĂTATE.

 

 
 
  
LEZIUNEA PEDUNCULULUI CEREBELOS INFERIOR INFERIOR::
 hipermetrie,
 asinergie,
 hipotonie homolaterală
 caracteristică leziunililor bulbare
 frecvent - sindromul lateral al bulbului
(Wallenberg).
LEZIUNEA PEDUNCULULUI CEREBELOS MIJLOCIU MIJLOCIU::
 caracteristică lezării pontine
 lateropulsiune
 asinergie
 hipermetrie
 adiadoco-chinezie.
 se pot asocia:
 semne piramidale
 tulburări de sensibilitate
 paralizii ale mişcărilor conjugate,
 paralizii de nervii VII, VI.
LEZIUNEA PEDUNCULULUI CEREBELOS SUPERIOR SUPERIOR::
 caracterizează leziunile pontine superioare, pedunculare şi subtalamice. Astfel
în leziuni deasupra încrucişării Wernekink apar semne cerebeloase încrucişate
care constau în: asinergie, dismetrie, hipotonie şi tremurătură foarte evidentă.

 

 
 
  
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL SINDROMULUI CEREBELOS

 Ataxia din cadrul tulburărilor de sensibilitate profundă:

 reflexe osteotendinoase abolite (prezente în leziunile înalte: cotex,
talamus, lemniscul).
 Romberg pozitiv
 tulburări de sensibilitate profundă: mioartrochinetică, vibratorie,
stereognozică.

 Ataxia frontală - în cadrul leziunilor tumorale:

tulburări de mers sunt fecvent imposibil de diferenţiat de ataxia
vermiană.
 se produc frecvent căderi pe spate, latero-pulsiuni de partea opusă
tumorii
 frecvent - nistagmus - suferinţa trunchiului cerebral

Sindromul cerebelos emisferic:

 se deosebeşte net de ataxia frontală care este bilaterală iar semnele
neocerebeloase lipsesc.
 simptomatologia psihică precede instalarea ataxiei în leziunea
frontală, pe când în leziunea fosei posterioare ataxia este precoce.

 

 
 
  
 DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
AL SINDROMULUI CEREBELOS

PENTRU DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC SUNT

IMPORTANTE:

 MODUL DE INSTALARE A
SIMPTOMATOLOGIEI CEREBELOASE,
 ANTECEDENTELE FAMILIALE,
 ANTECEDENTELE PERSONALE
 INFECŢIOASE
 TOXICE
 NEOPLAZICE
 ADMINISTRARE DE MEDICAMENTE
MEDICAMENTE..

 

 
 
  
 DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
AL SINDROMULUI CEREBELOS

 AFECŢIUNI INFLAMATORII: encefalite virale primitive

(arbovirus), encefalite virale secundare ca cerebelita din
varicelă, rubeolă, scarlatină; leuco-nevraxita, sifilisul,
tifosul exantematic, tuberculomul cerebelos, abcesul
cerebelos.
 AFECŢIUNI TOXICE: intoxicaţia acută cu alcool,
alcoolism cronic, intoxicaţia cronică cu barbiturice,
hidantoină. Toate acestea pot determina atrofii cerebeloase.
 PROCESE TUMORALE: tumorii primitive de tipul
meduloblastom sau astrocitom, metastaze, tumori de
vecinătate ± meningioame, neurinom de acustic.
 TRAUMATISME: contuzii, hematoame extradurale,
subdurale, intracerebeloase

 

 
 
  
 DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
AL SINDROMULUI CEREBELOS

 LEZIUNI VASCULARE: hemoragii şi hematoame

intracerebeloase primitive, ramolismente cerebeloase în
teritoriul arterei cerebeloase antero-superioare,
ramolismente de trunchi cerebral.
 DEGENERESCENŢE SPINOCEREBELOASE:
 boala Friedreich (sindrom cerebelos cu tulburări de
sensibilitate profundă, semne piramidale, nistagmus,
picior scobit)
 boala Pierre-Marie
 ataxia vestibulo-cerebeloasă (Farmer)
 distazia areflexică ereditară (Russy-Levy)
 atrofia olivo-ponto-cerebeloasă (Dejerine-Thomas)
 degenerescenţa olivo-cerebeloasă (Holmes)
 atrofia dento-rubrică (Hunt)
 degenerescenţa cerebeloasă parenchimatoasă
(Murri)

 

 
 
  
 DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
AL SINDROMULUI CEREBELOS

 TULBURĂRI DE DEZVOLTARE: atrofia încrucişată a

cerebelului (Hassin), aplazia şi hipoplazia cerebeloasă,
displaziile cerebeloase (microgirie, macrogirie, agirie), boala
Arnold-Chiari, sindromul Dandy-Walker (obstrucţia
orificiului Magendie şi Luschka).

 ALTE AFECŢIUNI: degenerescenţa hepato-lenticulară

mai ales forma Westphal Strumpell, idioţia amaurotică
familială, ataxia teleangiectazică Louis-Bar, corea cronică.

 

 
 
  
 DEOCAMDATA ATAT!

NE REVEDEM LA CURSUL URMATOR:

SINDROAME EXTRAPIRAMIDALE