Stres 6

Stres-ul
Hippocrate din Cos Avicena

460-370 980-1037
Stress-ul
Reacţia nespecifică a întregu-

lui organism în cursul unor
momente de ameninţare a ho-
meostaziei somatice şi psihice
Hans Hugo Bruno Selye

1973
Homeostazie = echilibrul în constantele unui organism, cu
alte cuvinte un echilibru fiziologic şi psihologic al acelui
organism, pentru buna şi fireasca existenţă a acestuia.
W.B.Cannon
= diferenţa intre „Ce se dă”, aptitudinile noastre, şi
„Ce se cere”, solicitările profesionale sau personale.
În acest context, există un nivel optim de stres, care

are drept efect cresterea, dezvoltarea noastra ca fiinţe umane
si profesionişti.
Absenţa completă a stresului duce la rutina si plafo-

nare, iar niveluri exagerat de ridicate ale acestuia duc la
epuizare fizică, mentală si afectivă.
Agenţi stresori
 Fizici: traumatisme, arsuri, frig, zgomot
 Chimici: acizi, baze
 Biologici: infecţii, tulburări metabolice
 Psihici: stimuli verbali, emoţii puternice

Tipuri de stres
 în funcţie de agentul stresor, stresul poate fi:

psihic, fizic, chimic şi biologic
 În funcţie de numărul persoanelor afectate,

stresul poate fi individual sau colectiv
Teorii corelate cu stresul
1. Teoria adaptării ( sindromul general de

adaptare – S.G.A.) – Hans Selye, 1952
2. Teoria evenimentelor de viaţă – Holmes &
Rahe, 1967
3. Teoria cognitivă – Lazarus & Folkman, 1984
Sindromul general de adaptare
H. Selye 1952
- asigurarea, cu ajutorul mecanismelor nespecifice, a

mobilizării resurselor adaptative ale organismului în faţa
agresiunii
- 3 stadii:
- reacţia de alarmă – 2 etape:
- etapa de şoc
- etapa de contraşoc
- stadiul de rezistenţă specifică (de revenire)
- stadiul de epuizare
Teoria evenimentelor de viaţă
 evenimentele de viaţă, pozitive sau negative,
determină un anumit grad de stres
 scală de apreciere a evenimentelor de viaţă
 scorurile obţinute de o persoană pe un an de
zile sunt predictoare pentru probabilitatea de
producere a bolilor somatice şi psihice
 aplicabilitate maximă la vârsta presenes-
cenţei sau senecenţei, la indivizi cu suport
social scăzut şi cu uzură biologică mare
Teoria cognitivă
 răspunsul la stres este mediat de procesele
cognitive
 importanţa şi înţelegerea unui eveniment
variază în funcţie de individ, precum şi de
diferitele momente ale vieţii unei persoane
 factorii care influenţează răspunsul la stres
- motivaţia, şansele de reuşită sau eşec,
disponibilitatea răspunsului, starea
generală de sănătate
Stresul psihic
 Caz particular de stres, generat de agenţi stresori psihici
dotaţi cu semnificaţie negativă (distres) sau pozitivă
(eustres)
 Paul Fraisse: totalitatea conflictelor personale sau sociale

ale individului care nu-şi găsesc soluţia pe moment
 „stresul psihic reprezintă o stare de tensiune, încordare şi

disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie
negativă, de frustrarea sau reprimarea unor stări de
motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau
imposibilitatea rezolvării unor probleme”. M. Golu
“Spaima este un sentiment care
te îmbolnăveşte pe jumătate,
care atacă atât de violent maşina
omenească încât facultăţile
acesteia sunt dintr-o dată
împinse fie la cel mai înalt grad
al forţei lor, fie la ultimul grad al
destrămării.”
Balzac Louis Boulanger 1838

Particularităţi şi caractere generale
ale agenţilor stresori psihici
 Marea majoritate sunt stimuli verbali (incluzând şi
limbajul interior) care au o semnificaţie importantă
pentru subiect
 Au caracter potenţial stresant, caracter de ameninţare
permanentă pentru individ şi caracter negativ al
consecinţelor agenţilor stresori
 Pot deveni stresori psihici şi stimulii senzoriali externi
precum şi excitaţiile interoceptive, dacă influenţează
scoarţa cerebrală timp îndelungat sau dacă au o anumită
semnificaţie pentru subiect
 Parametrii de acţiune ai unui agent stresor: inten- sitate,
durată, repetabilitate, noutate şi bruscheţe
Situaţii generatoare de stres psihic
 existenţa unor circumstanţe neobişnuite pentru individ care îl surprind
pe acesta nepregătit pentru a le face faţă.
 semnificaţia unui eveniment.
 particularităţile contextului social.
 lipsa condiţiilor interne.
 modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
 subsolicitare / suprasolicitare.
 situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel
intelectual.
 criza de timp.
 izolarea.
 apariţia unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la
frustrare.
 situaţii perturbatoare cauzate de agenţi fizici (zgomote, vibraţii, fluctuaţii
de temperatură)
Distres
 Termen ce defineşte stresul cu potenţial nociv

pentru organism
 Neconcordanţă între resursele, abilităţile şi capacită-
ţile individului şi cerinţele sau necesităţile acestuia
 Este o reacţie de lungă durată, în care se constată o
eliberare mare de catecolamine şi cortizol care
determină modificări fiziologice şi fiziopatologice şi
au efect de încordare, tensionare şi dezadaptare.
 Scade rezistenţa faţă de infecţii, cancer şi poate
favoriza apariţia bolilor cardiovasculare.
Exemple de situaţii cu semnificaţie stresantă
(după Sells)
ameninţarea şi / sau anticiparea unui pericol

interpunerea unui obstacol în realizarea unui scop anume,
generând frustrare
situaţia de conflict, creată de interferenţa a două sau mai
multe solicitări cu motivaţii opuse, ce realizează competiţie
unele circumstanţe care surprind individul nepregătit pentru a
le face faţă – incapacitate fizică, psihică sau intelectuală
teama de eşec în cazul unei mize foarte mari
persistenţa unor stări afective negative sub acţiunea unor
stimuli condiţionali sau circumstanţiali
suprasolicitarea peste limita capacităţii intelectuale (gândire,
atenţie, memorie, etc.)
sub-solicitarea – monotonia activităţii, lipsa de activitate şi
informaţie, deprivarea senzorială.
Eustres
 stare de stres generată de stimuli cu semnificaţie benefică
pentru individ, caracterizată printr-o reacţie catecolaminică şi
mai rar cortizolică, moderate, şi frecvent prin creşterea
nivelului endorfinelor cerebrale, ca neuromodulatori ai
durerii.
 Eustresul are efecte stimulatoare pentru echilibrul fizic şi

psihic, existând opinii că repetarea frecventă a eustres -
urilor ar determina creşterea imunităţii şi ar fi o premisă a
longevităţii.
 Are adesea în componenţa sa şi elemente de stres fizic :

râsul, dansul, actul sexual
Exemple de eustres
 Sentimentul de dragoste împărtăşită, care constituie un

eustres cu rol dinamizator asupra conduitei, creativităţii şi
mai ales asupra funcţiilor organelor interne
 Revederea unei persoane foarte dragi
 Extazul creat de audiţia unei opere muzicale, o expoziţie
de artă, etc
 Stările de excitaţie sexuală
 Capacitatea de a face faţă unei provocări
 Cumpărarea unei case noi
 Obţinerea unei promovări sau a locului întâi într-o com-
petiţie
Vulnerabilitatea psihică la stres
 Selye, 1968: „Nu contează ce ţi se întâmplă, ci cum

reacţionezi la ce ţi se întâmplă”
 Vulnerabilitatea poate fi definită ca un răspuns

adaptativ insuficient sau neadecvat al persoanei la
solicitările psihice sau fizice obişnuite
 Dacă vulnerabilitatea la stres este crescută, individul

are un „prag de toleranţă” mic, răspunsul la stres nu
este pe măsura aşteptării, acest lucru manifestându-se
prin tulburări în sfera psihicului şi a comportamentului
Determinismul vulnerabilităţii
la stres
 Date fixe: genetice, biologice, factori familiali, rasa,
factori perinatali, limba maternă, defecte înnăscute
 Aspecte structurale: capacităţi, abilităţi, nevoi,

inteligenţă, trăsături morale, trăsături de caracter
 Ciclurile dezvoltării: psihologice, familiale, instructiv

profesionale, ale activităţilor şi relaţiilor sociale,
funcţionalitatea socială, solicitări / satisfacţii
Indici de vulnerabilitate la stresul
psihic
 tendinţe interpretative şi susceptibilitate

crescută;
 rigiditate şi încăpăţânare
 tendinţe egocentrice pronunţate, de auto-
afirmare
 tendinţe obsesivo – fobice
 impulsivitate, emotivitate crescută
 agresivitate, înclinaţie câtre violenţă
Diagnosticul clinic şi de laborator al
stresului psihic
Markeri ai stresului psihic
A. Date de observaţie clinică
1. Mimica - crispată
- anxioasă
- depresivă
2. Tensiunea musculară - hipertonie (încordare)

- hipotonie/atonie („leşin”)
3. Comportament
a. Activ - euforie (logoree)
- excitaţie – furie
- agitaţie motorie
b. Pasiv - „blocaj” – groază
- vertij, ameţeli
c. Paradoxal = a + b
4. Constante cardio – respiratorii
a. frecvenţa respiraţiei (hiperventilaţie,

apnee)
b. puls – tahicardie, bradicardie,
extrasistole
c. TA – creşteri, colaps
B. Constante umorale în stresul psihic
1. Hormonii de stres – catecolaminele, cortizolul, alţi

hormoni (GH, ADH, etc.), opioidele
2. Glicemia
3. Acizii graşi liberi, colesterol

C. Indicatori psihofiziologici în stresul psihic
1. ECG – segmentul ST, tulburări de ritm
2. Galvanometrie cutanată
3. Pletismografie
4. Timpi de reacţie
Principalele tulburări fiziopatologice
declanşate de stimulii psihici
• Respiratorii
- blocaj nazal sau strănuturi în salve + rinoree
- crize de astm
- hiperventilaţie
- crize de tetanie (+ simptome musculare)
• Cardiovasculare
- tahicardie
- hipertensiune
- crize anginoase sau lipotimii
- tulburări vasomotorii - constricţie – paloare cutanată
- dilataţie – eritem cutanat
- tulburări de ritm
- tulburări de conducere
- spasme coronariene – infarct miocardic
• Digestive
- cardiospasm, pilorospasm, duodenospasm
- dischinezii hipertone biliare
- hipersecreţie HCl
- hiperperistaltism
• Urogenitale
- colici reno-ureterale
- tulburări de dinamică sexuală
• Cutanate
- flash, prurit, erupţie
• Metabolice
- anorexie mentală
- hiperglicemie (diabet)
- obezitate
• Imunologice
- VSH crescut
- limfocite (număr scăzut)
- fagocitoză scăzută
- Ig A secretor scăzut
- oncogeneză
Boli cu participare etiologică
prioritară a stresului psihic
• Bolile psihice – în primul rând psihogeniile, unde există o
declanşare exogenă prin stres psihic, aproape exclusivă a bolii)
• Boli endocrine – boala Basedow, amenoreea de stres, nanismul

psihosocial, hipocorticismul cronic la cei cu stres psihic cronic
• Bolile psihosomatice – cu pondere crescută a etiologiei

psihogene cât şi existenţa unui anume tip de personalitate a
bolnavului
• Unele boli infecţioase cu componentă psihogenă importantă:

tuberculoza, hepatita
• Boli metabolice: diabet zaharat, obezitatea, anorexia nervoasă
• Anumite cazuri de neoplasm sau în diseminarea metastatică

fulgerătoare
Răsunetul stresului psihic asupra
organismului
1. Modificările reacţiilor endocrine
 Disjuncţie de secreţie a hormonilor de stres

- în stresul psihic care solicită atenţie, vigilenţă sau care
generează anxietate creşte secreţia de catecolamine
- în situaţii ce pun viaţa în pericol creşte raportul
noradrenalină/ cortizol (rată mare de sinucideri )
- scade secreţia hormonilor secretaţi de gonade -
amenoree de stres, impotenţă psihogenă
- adrenalina stimulează secreţia de β-endorfină şi ACTH
- hormonii tiroidieni scad dramatic
2. Modificări nervoase
 Sistemul limbic este un ansamblu de structuri corticale

si subcorticale, îndeplinind 3 funcţii:
- reglarea emoţiilor, la nivelul amigdalei
- memorie şi afectivitate, la nivelul hipocampului
-reglarea comportamentului, la nivel orbito-frontal
 Determină tipul de reacţie pe care subiectul o va
adopta în faţa unei situaţii noi
 În stres puternic şi prelungit, urmat de regulă de
depresie, s-a constatat:
- o reducere în volum a hipocampului
- atrofia celulară la nivelul amigdalei
- intensificarea procesului de apoptoză
amigdala
hipocamp
3. Modificări imunitare
 Celulele N.K., dotate cu proprietăţi citotoxice împotriva

celulelor canceroase, au o activitate diminuată în stres →
rol în dezvoltarea/ regresarea TBC sau a unor cancere
( R. Dubois 1951)
 Conflictele conjugale, decesul partenerului de viaţă sau
al unui membru de familie = factori stresori potenţiali
pentru apariţia de boli cronice
 La studenţii aflaţi sub stres în timpul examenelor, ↑ titrul
anticorpilor pentru virusul Epstein-Barr şi pot avea loc
reactivări tranzitorii ale infecţiilor microbiene latente.
 Stimulii din mediul înconjurător ( zgomot puternic,
lumină slabă, aglomeraţiile, cazarea proastă) pot inhiba
sinteza anticorpilor de răspuns imun.
Sindromul de epuizare profesionala
SINDROMUL DE EPUIZARE
PROFESIONALĂ
 = sindrom burnout
 poate fi definit ca eşuarea, uzura şi epuizarea energiei,
forţelor sau resurselor individuale care îi provoacă
individului o scădere globală a întregului potenţial de
acţiune.
 o categorie profesională frecvent afectată de acest
sindrom este corpul medical
 factorii care contribuie la instalarea acestui sindrom pot
fi: nerecunoaşterea calităţii activităţii, munca neurmată
de rezultate imediate, lipsa încurajării şi recompenselor
morale
 sindromul de burnout este caracterizat prin epuizare
fizică şi /sau psihică, depersonalizare profesională şi
atitudine negativă faţă de propriile împliniri
 simptomele apar progresiv şi sunt accentuate de peri

oadele de aşteptare excesivă a unor schimbări, de
numărul prea mare de concursuri având drept rezultat
doar un grad mic de promovare profesională, de
surmenajul socio – profesional ca şi de dificultăţile
financiare majore
 tablou clinic cu:
- semne şi simptome somatice: cefalee,

tulburări gastro – intestinale, astenie şi fatigabilitate
- comportament neobişnuit pentru

subiect: iritabilitate, intoleranţă, incapacitatea empatiei,
criticism nejustificat, lipsa încrederii, atitudine de supe-
rioritate faţă de ceilalţi, rigiditate, negativism, pseudo-
activism – subiectul petrece tot mai multe ore la locul
de muncă dar realizează tot mai puţin din ceea ce îşi
propune fără să fie pe deplin conştient de acest lucru.
Burnout
EVALUAREA SINDROMULUI DE BURNOUT
LA MEDICI ŞI PERSONALUL MEDICAL
(după Tudose F., 2000)
 Fiecare item este cotat de la 0 la 2 (0 pentru “nu”, 1

pentru “uneori” şi respectiv 2 pentru “frecvent”).
 Un scor mai mare de 15 arată probabilitatea ca

sindromul de epuizare profesională să fie prezent
 Unul peste 25 indică faptul că acesta este deja

manifest.
EVALUAREA SINDROMULUI DE BURNOUT
LA MEDICI ŞI PERSONALUL MEDICAL
(după Tudose F., 2000)
1. Vă este greu să vă treziţi dimineaţa şi să plecaţi la

spital?
2. Vă gândiţi cu groază că zi de zi trebuie să mergeţi la

spital?
3. La spital, aşteptaţi cu nerăbdare sfârşitul programului?
4. Amânaţi efectuarea anumitor sarcini de serviciu astfel

încât la un moment dat vă simţiţi depăşiţi de numărul
mare de probleme pe care le aveţi de rezolvat?
5. Vă prelungiţi cât de mult puteţi pauza de masă, de cafea
sau timpul de ţigară?
6. Absentaţi nemotivat de la activităţile la care sunteţi

programat?
7. Întârziaţi la program?
8. Aşteptaţi cu nerăbdare sfârşitul de săptămână?
9. Duminica, vă îngrozeşte ideea că de a doua zi începe o

nouă săptămână de muncă?
10. Simţiţi că v-a scăzut puterea de muncă, în aşa măsură
încât efectuarea unei activităţi necesită timp mai înde-
lungat decât de obicei?
11. Aţi devenit mai intolerant faţă de pacienţi?
12. Munca dumneavoastră a devenit atât de stereotipă

încât nu mai reuşiţi să vă concentraţi asupra fiecărui
pacient în parte?
13. Aţi devenit mai iritabil? Vă certaţi cu prietenii, cu cole-

gii sau cu familia mai des în ultimul timp?
14. Vă simţiţi singur sau izolat la locul de muncă?

15. În ultimul timp consumaţi mai mult alcool, cafea sau
fumaţi mai mult decât de obicei?
16. Adormiţi mai greu? Aveţi nevoie de un somnifer?
17. Comportamentul dumneavoastră sexual este

modificat?
18. Aţi devenit mai sedentar?
19. Vă simţiţi oboist, epuizat?
20. V-aţi îngrăşat sau aţi slăbit fără să ţineţi dieta în acest
scop?
21. Activităţile obişnuite vă plictisesc?
22. Creativitatea dumneavoastră a scăzut?
23. Simţiţi nevoia unui nou anturaj?
24. Vă simţiţi exploatat de ceilalţi?
25. Vi se pare că viaţa nu are sens?

Evaluare
 Fiecare item este cotat de la 0 la 2 (0 pentru “nu”, 1

pentru “uneori” şi respectiv 2 pentru “frecvent”).
 Un scor mai mare de 15 arată probabilitatea ca

sindromul de epuizare profesională să fie prezent
 Unul peste 25 indică faptul că acesta este deja

manifest.
Mecanisme de coping
 Lazarus & Launier (1978) introduc termenul de
“coping”, înţelegând prin acesta o serie de strategii
conştiente de ajustare cognitivă şi comportamentală,
elaborate de individ, pentru a putea tolera o tensiune
interioară indusă de o situaţie potrivnică
 Coping = modul de a face faţă unei situaţii stresante şi
de a o stăpâni
 Este un mecanism de ordin psihologic, care influenţea-
ză răspunsurile sistemului nervos şi ale celui endocrin
şi care se poate perfecţiona prin învăţare
 Există 3 feluri de mecanisme de adaptare:
1. Coping centrat pe problemă ( vigilent)
- în stresul psihic cu potenţial reversibil
- sunt evocate experienţe anterioare; solicitare de
informaţii; bazarea pe suportul social
2. Coping centrat pe emoţii ( evitant)
- generat de situaţii ireparabile, fără ieşire
- strategie pasivă de uitare, de evitare
- strategii adoptate = defensive: negare, resemnare,
fatalism, agresivitate ( revoltă contra destinului)
3. Reevaluarea problemei
- reducerea diferenţei între gradul ameninţării şi
propriile resurse
- situaţia stresantă este percepută ca fiind mai tole-
rabilă
Principii de conduită antistres
1. Ierarhizarea obiectivelor într-o perioadă limitată, în obiective
majore şi minore, care să fie realizate într-un mod compensator
2. Planificarea eficientă a timpului
3. Rezervarea în fiecare zi a unui moment de linişte
4. A face ceva din plăcere o dată pe zi sau pe săptămână
5. Echilibru între muncă şi recreaţie
6. Somn suficient peste noapte
7. Folosirea de procedee de relaxare
8. A oferi şi a primi cu regularitate afecţiune
9. A discuta dificultăţile cu alţii ( ex. prieteni apropiaţi)
10. A cultiva şi practica umorul
11. A practica exerciţii fizice
12. A depăşi momentul de stres, făcând altceva interesant
Teste de evaluare a stresului
CHESTIONAR DE EVALUARE A STRESULUI
(bazat pe scala Holmes şi Rahe)
EVENIMENTE PUNCTAJ
1. Decesul unuia dintre soţi 100

2. Pierderea credinţei religioase 100
3. Divorţ 75
4. Separarea soţilor 65
5. Închisoare 65
6. Pierderea reputaţiei 60
7. Moartea unui membru apropiat al familiei (afară de soţi) 60
8. Pierderea încrederii de sine 60

9. Vătămarea fizică sau boală 50
10. Reîmpăcarea soţilor 50
11. Pensionare 50
12. Schimbarea sănătăţii unui membru al familiei 45
13. Graviditate 40
14. Dificultăţi sexuale 40
15. Creşterea numărului membrilor familiei 40
16. Modificări în afaceri sau serviciu 40
17. Schimbarea reşedinţei 40
18. Schimbare în starea financiară 35
19. Moartea unui prieten apropiat 35

20. Schimbarea profesiei 35
21. Exacerbarea tensiunilor conjugale 35
22. Pierderea unor împrumuturi sau garanţii 30
23. Preluarea unor răspunderi financiare majore 30
24. Schimbare în responsabilităţile de serviciu 30
25. Fiul sau fiica părăseşte căminul 30
26. Conflicte cu rudele 30
27. Realizări personale ieşite din comun 30
28. Schimbare în condiţiile de viaţă 25
29. Probleme cu şeful 25
30. Schimbare în activităţile de biserică 20

31. Schimbarea orelor de serviciu sau a condiţiilor de lucru 20
32. Schimbări în programul şi condiţiile de somn 15
33. Schimbări în activităţile sociale 15
34. Concediu 15
35. Crăciun, Anul Nou 15
36. Mici conflicte cu legea 15
37. Altele -
Scor final ?
CRITERII GENERALE DE EVALUARE
A REZULTATELOR
0 – 150 Fără probleme semnificative
151 – 200 Uşoară criză în viaţă
201 – 300 Criză medie în viaţă
301 – şi peste Criză majoră în viaţă

Professional Life Stress Scale
adaptată din Managing Stress, The British Psychological Society and
Routledge Ltd., 1989
1. Două persoane care vă cunosc bine discută despre dvs.

Care dintre următoarele afirmaţii credeţi că vor fi
folosite în discuţie?
a. „X este foarte stăpân pe sine. Nimic nu pare să-l
afecteze”.
b. „X este grozav. Dar trebuie să fii atent câteodată ce-i
spui”.
c. „Se pare că întotdeauna este ceva care nu merge bine
în viaţa lui X”.
d. Cred că X este foarte schimbător şi imprevizibil”.
e. „Cu cât îl văd mai puţin pe X cu atât mai bine”.
2. Care dintre afirmaţiile de mai jos pot fi considerate ca

fiind parte a vieţii dvs.?
a. Sentimentul că rar puteţi face ceva bine.

b. Sentimentul că sunteţi prins în capcană, hăituit, încolţit
c. Indigestie
d. Apetit scăzut
e. Dificultate în a adormi
f. Senzaţie de ameţeală sau palpitaţii

g. Transpiraţie fără a se datora exerciţiului fizic intens sau
temperaturii ridicate
h. Sentimente de panică în mijlocul unei mulţimi sau în
spaţii închise
i. Oboseală şi lipsă de energie
j. Sentimente de inutilitate (What’s the use of anything?)
k. Senzaţie de leşin sau greaţă / vomă fără cauze somatice
l. Iritabilitate extremă chiar din cauze minore

m. Incapacitatea de a te relaxa în timpul serii
n. Treziri frecvente în timpul nopţii sau foarte devreme
dimineaţa
o. Dificultăţi în luarea deciziilor
p. Incapacitatea de a vă opri în a vă gândi la problemele şi
evenimentele de peste zi
q. Plâns facil
r. Convingerea că pur şi simplu nu puteţi face faţă

situaţiei
s. Lipsă de entuziasm chiar şi pentru lucruri altă dată de
mare interes pentru dvs.
t. Reţineri în a cunoaşte persoane noi şi de a încerca noi
experienţe
u. Incapacitatea de spune „nu” când sunteţi rugat să faceţi
ceva
v. Sentimentul că aveţi mai multe responsabilităţi decât
puteţi gestiona
3. Sunteţi mai mult sau mai puţin optimist decât eraţi (sau
cam la fel)?
a. Mai mult
b. Cam la fel
c. Mai puţin
4. Vă place să vă uitaţi la sport?

a. Da
b. Nu
5. Puteţi să vă treziţi, dacă doriţi, târziu în weekend, fără

să vă simţiţi vinovat?
a. Da
b. Nu
6. În limite rezonabile, atât profesional cât şi personale,

puteţi să vă destăinuiţi şefului dvs.?
a. Da
b. Nu
7. Puteţi să vă destăinuiţi colegilor dvs.?

a. Da
b. Nu
8. Puteţi să vă destăinuiţi membrilor familiei dvs.?

a. Da
b. Nu
9. Cine consideraţi că este responsabil pentru luarea celor

mai importante decizii din viaţa dvs.?
a. Dumneavoastră
b. Altcineva
10. Când sunteţi criticat de superiori la locul de muncă,

de obicei sunteţi:
a. Foarte supărat
b. Supărat
c. Puţin supărat
11. Terminaţi ziua de lucru satisfăcut de ceea ce aţi

realizat?
a. De obicei
b. Uneori
c. Numai ocazional
12. Simţiţi în majoritatea timpului că aveţi probleme

nerezolvate cu colegii?
a. Da
b. Nu
13. Volumul de muncă pe care trebuie să-l îndepliniţi

depăşeşte timpul disponibil?
a. De obicei
b. Uneori
c. Numai în rare situaţii
14. Aveţi o idee clară asupra a ceea ce se aşteaptă de la

dvs. din punct de vedere profesional?
a. În cele mai multe situaţii
b. Uneori
c. Foarte rar
15. Aţi spune că în general aveţi suficient timp pentru

dvs. personal?
a. Da
b. Nu
16. Dacă doriţi să discutaţi problemele dvs., găsiţi în

general pe cineva care să vă asculte?
a. Da
b. Nu
17. Consideraţi că „drumul” pe care l-aţi ales vă va

ajuta să vă atingeţi obiectivele majore în viaţă?
a. Da
b. Nu
18. Sunteţi plictisit la locul de muncă?

a. Frecvent
b. Uneori
c. Foarte rar
19. Aşteptaţi cu nerăbdare să ajungeţi la locul de

muncă?
a. În cele mai multe zile
b. În unele zile
c. Aproape niciodată
20. Vă simţiţi „valorizat” adecvat pentru calităţile dvs.

profesionale şi devotamentul dvs. la locul de muncă?
a. Da
b. Nu
21. Vă simţiţi „răsplătit” adecvat cu un statut anume şi
promovat pentru calităţile profesionale şi devotamentul
dvs. la locul de muncă?
a. Da
b. Nu
22. Simţiţi că superiorii dumneavoastră vă pun piedici
în desfăşurarea activităţii? Sau vă sprijină activ în
munca dvs.?
a. Mă împiedică
b. Mă ajută
23. Dacă acum 10 ani aţi fi putut vedea unde sunteţi

acum din punct de vedere profesional, aţi fi considerat
că:
a. V-aţi depăşit aşteptările
b. V-aţi îndeplinit aşteptările
c. Aţi evoluat mult sub aşteptări
24. Dacă ar trebui să cuantificaţi cât de mult vă place

propria persoană pe o scală de la 1 (îmi place cel mai
puţin) la 5 (îmi place cel mai mult) care ar fi scorul dvs.?
a. 1
b. 2
c. 3
d. 4
e. 5
Interpretarea rezultatelor testului
Pentru fiecare întrebare, acordaţi următorul punctaj

conform indicaţiilor:
1. (a) 0, (b) 1, (c) 2, (d) 3, (e) 4

2. Acordaţi 1 pentru fiecare răspuns „da”
3. Acordaţi 0 pentru a, 1 pentru b şi 2 pentru c
4. Acordaţi 0 pentru a (da) şi 1 pentru b (nu)

9. Acordaţi 0 pentru a şi 1 pentru b

24. Acordaţi 4 pentru a, 3 pentru b, 2 pentru c, 1 pentru d
şi 0 pentru e.
Scor = 15: Stresul nu constituie o problemă în viaţa dvs.

Aceasta nu înseamnă că dvs. simţiţi lipsa „factorilor
stresori” care să vă menţină ocupat, dar şi împlinit.
Scor = 16 – 30: Este un nivel moderat de stres, adecvat

unei persoane cu o viaţă profesională activă, chiar
suprasolicitantă. Este un semn că este momentul găsirii
unor posibilităţi de reducere a stresului la un nivel
rezonabil.
Scor = 31 – 45: Stresul a devenit în mod clar o problemă,

necesitatea unei acţiuni devine imediată. Cu cât veţi
lucra mai mult timp sub acest nivel de stres, cu atât va
fi mai greu să faceţi ceva pentru a remedia situaţia.
Viaţa dvs. profesională trebuie reorganizată.
Scor = 45 – 60: La acest nivel, stresul este o problemă

majoră şi ar trebui întreprins ceva fără amânare. La
aceste scoruri persoana ajunge aproape de stadiul de
epuizare din sindromul general de adaptare, dacă nu se
iau măsuri rapide de reducere a stresului.
Scala de evaluare a anxietăţii în
stomatologie
(Dental Anxiety Scale – adaptată din Managing Stress, The British
Psychological Society and Routledge Ltd., 1989)
1. Dacă ar trebui să mergeţi mâine la medicul stomatolog, cum v-aţi

simţi?
a. Puţin speriat, agitat

b. Speriat, încât aproape m-aş simţi bolnav fizic
c. Încep să mă gândesc la modalităţi prin care să-mi contramandez
programarea
2. Când aşteptaţi pe sală să intraţi în cabinetul stomatologic, cum vă
simţiţi?

programarea sau să plec
3. Când sunteţi pe scaunul stomatologic şi aşteptaţi ca medicul să vă facă

o injecţie, cum vă simţiţi?

4. Când sunteţi pe scaunul stomatologic în timp ce medicul îşi
pregăteşte instrumentarul, cum vă simţiţi?

b. Speriat, dar aproape m-aş simţi bolnav fizic
5. Când sunteţi pe scaunul stomatologic în timp ce stomatologul

lucrează la dantura dumneavoastră, cum vă simţiţi?

b. Speriat, dar aproape m-aş simţi bolnav fizic
6. Câte experienţe traumatizante aţi avut până acum la stomatolog?
a. Foarte puţine
b. Câteva
c. Aproape toate
7. Când aţi fost ultima dată la stomatolog?
a. In urmă cu mai puţin de doi ani

b. Cu 2 – 5 ani în urmă
c. În urmă cu mai mult de 5 ani
8. Simt că medicul stomatolog nu apreciază pozitiv dacă îmi spun
părerea.
a. Nu sunt de acord
b. Parţial de acord
c. Sunt de acord
9. Stomatologii sunt eficienţi, dar par foarte des a fi grăbiţi
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
10. Cred că medicii stomatologi nu îmi oferă explicaţii clare
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
11. Cred că medicii stomatologi de fapt nu ascultă ce spun eu
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
12. Cred că stomatologul va face ceea ce vrea el să facă, indiferent de
ce îi spun eu
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
13. Medicii stomatologi spun lucruri care mă fac să mă simt vinovat

de felul în care îmi îngrijesc dantura
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
14. Nu sunt sigur că voi crede ce îmi spune medicul stomatolog
referitor la ceea ce am nevoie ca tratament dentar
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
15. Cred că medicii stomatologi îmi spun lucruri prin care încearcă şi
vor să mă păcălească
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
16. Cred că stomatologul nu îmi ia în serios temerile şi frica de
tratamentul dentar
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
17. Cred că stomatologul neglijează intenţionat frica mea de

tratamentul dentar
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
18. Îmi fac griji pentru controlul eficient al infecţiilor transmise prin
aparatura dentară
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
19. Dacă aş arăta în timpul tratamentului dentar că mă doare, nu cred

că stomatologul se va opri şi va încerca să corecteze problema
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
20. Când sunt pe scaunul stomatologic, simt că nu am cum să opresc
tratamentul pentru o pauză, dacă aş avea nevoie.
a. Nu sunt de acord
c. Sunt de acord
Evaluare
a. 1 punct
b. 2 puncte
c. 3 puncte
20 puncte - nivel de anxietate minim

21 – 40 puncte - nivel mediu de anxietate
41 – 60 puncte - nivel maxim de anxietate
Mount Sinai Dental Fear Inventory
(adaptată din Managing Stress, The British Psychological Society
and Routledge Ltd., 1989)
Pacientul este rugat să acorde un punctaj în funcţie

de starea psihică în care se află în anumite situaţii. Pe o
scală de la 1 la 100, în care 1 ar reprezenta situaţia în
care pacientul ar fi atât de relaxat încât ar putea adormi
şi 100, care este punctul în care simte că atât de frică
încât ar putea să i se facă rău sau chiar să leşine,
acesta este rugat să evalueze cu câte un punctaj
următoarele situaţii de mai jos
1. Stând în sala de aşteptare a cabinetului stomatologic
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
2. Simţind mirosul specific din cabinetul stomatologic

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
3. Stând în scaunul stomatologic

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
4. Văzând acul şi seringa pentru efectuarea anesteziei

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
5. În timpul anesteziei dentare

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
6. Auzind zgomotul frezei dentare
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
7. În timpul preparării unui dinte

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
8. Văzând instrumentele stomatologice

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
9. În timp ce stomatologul examinează cu instrumentele dinţii

dumneavoastră
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
10. Auzind paşii medicului prin cabinetul stomatologic

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
11. În timp ce stomatologul vă tratează o carie
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
12. În timpul efectuării unei radiografii dentare

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Evaluare
Dacă aţi răspuns mai mult de 50 de puncte la

fiecare întrebare, ar trebui să luaţi în consideraţie
efectuarea unui tratament pentru anxietatea
dumneavoastră.
0 – 50 puncte: nivel mediu de anxietate sau preocupare

50 – 80 puncte: nivel ridicat de anxietate
80 – 100 puncte: nivel extrem al anxietăţii

Stres 6

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stres 6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stres-ul

Hippocrate din Cos Avicena

Reacţia nespecifică a întregu-

Hans Hugo Bruno Selye

În acest context, există un nivel optim de stres, care

Absenţa completă a stresului duce la rutina si plafo-

 Fizici: traumatisme, arsuri, frig, zgomot

 Chimici: acizi, baze

 Biologici: infecţii, tulburări metabolice

 Psihici: stimuli verbali, emoţii puternice

 în funcţie de agentul stresor, stresul poate fi:

 În funcţie de numărul persoanelor afectate,

1. Teoria adaptării ( sindromul general de

- asigurarea, cu ajutorul mecanismelor nespecifice, a

- stadiul de rezistenţă specifică (de revenire)

 Paul Fraisse: totalitatea conflictelor personale sau sociale

 „stresul psihic reprezintă o stare de tensiune, încordare şi

Balzac Louis Boulanger 1838

 Termen ce defineşte stresul cu potenţial nociv

ameninţarea şi / sau anticiparea unui pericol

 Eustresul are efecte stimulatoare pentru echilibrul fizic şi

 Are adesea în componenţa sa şi elemente de stres fizic :

 Sentimentul de dragoste împărtăşită, care constituie un

 Selye, 1968: „Nu contează ce ţi se întâmplă, ci cum

 Vulnerabilitatea poate fi definită ca un răspuns

 Dacă vulnerabilitatea la stres este crescută, individul

 Aspecte structurale: capacităţi, abilităţi, nevoi,

 Ciclurile dezvoltării: psihologice, familiale, instructiv

 tendinţe interpretative şi susceptibilitate

2. Tensiunea musculară - hipertonie (încordare)

4. Constante cardio – respiratorii

a. frecvenţa respiraţiei (hiperventilaţie,

1. Hormonii de stres – catecolaminele, cortizolul, alţi

3. Acizii graşi liberi, colesterol

1. ECG – segmentul ST, tulburări de ritm

• Boli endocrine – boala Basedow, amenoreea de stres, nanismul

• Bolile psihosomatice – cu pondere crescută a etiologiei

• Unele boli infecţioase cu componentă psihogenă importantă:

• Boli metabolice: diabet zaharat, obezitatea, anorexia nervoasă

• Anumite cazuri de neoplasm sau în diseminarea metastatică

 Disjuncţie de secreţie a hormonilor de stres

 Sistemul limbic este un ansamblu de structuri corticale

 Celulele N.K., dotate cu proprietăţi citotoxice împotriva

 simptomele apar progresiv şi sunt accentuate de peri

- semne şi simptome somatice: cefalee,

- comportament neobişnuit pentru

 Fiecare item este cotat de la 0 la 2 (0 pentru “nu”, 1

 Un scor mai mare de 15 arată probabilitatea ca

 Unul peste 25 indică faptul că acesta este deja

1. Vă este greu să vă treziţi dimineaţa şi să plecaţi la

2. Vă gândiţi cu groază că zi de zi trebuie să mergeţi la

3. La spital, aşteptaţi cu nerăbdare sfârşitul programului?

4. Amânaţi efectuarea anumitor sarcini de serviciu astfel

6. Absentaţi nemotivat de la activităţile la care sunteţi

8. Aşteptaţi cu nerăbdare sfârşitul de săptămână?

9. Duminica, vă îngrozeşte ideea că de a doua zi începe o

11. Aţi devenit mai intolerant faţă de pacienţi?

12. Munca dumneavoastră a devenit atât de stereotipă

13. Aţi devenit mai iritabil? Vă certaţi cu prietenii, cu cole-

14. Vă simţiţi singur sau izolat la locul de muncă?

16. Adormiţi mai greu? Aveţi nevoie de un somnifer?

17. Comportamentul dumneavoastră sexual este

18. Aţi devenit mai sedentar?

19. Vă simţiţi oboist, epuizat?