Curs 16

Boala diareică acută la sugar şi copil mic.

Sindromul de deshidratare acuta la sugar

Conf. Univ. Dr. Cristina Maria Mihai

09.04.2020
 Definiție

• Boala diareica acuta: afecțiune diareică cu debut brusc, cu sau fără alte
simptome, precum:
- Grețuri,
- Vărsături,
- Febră sau
- Dureri abdominale.

• Diareea: eliminarea de scaune lichide, incomplet formate

(cu o frecventa crescuta > 3 scaune apoase/zi)

• Scaunele pot avea avea aspect mucogrunjos, apos, mucopurulent,

sanguinolent, verde.
 Date generale
• Accelerarea tranzitului determina pierderi de
apa si electroliti, reducerea aportului si
absorbtiei alimentelor, cresterea necesarului
de nutrienti si scadere in greutate

• Diareea acuta se poate complica cu

deshidratare
 Fiziopatologia

• Intestinul subțire reprezintă suprafața de absorbție primară.

• Colonul absoarbe ulterior restul lichidului, făcându-se transformarea dintr-un bol

felcal, relativ lichid, într-un bol fecal compact la nivelul recto-sigmoidului.

• Afectarea intestinului subțire determină apariția unei creșteri a cantității de lichid,

prin urmare determină apariția diareei, cu o creștere concomitentă a pierderilor de
electroliți și nutrienți.

• Accelerarea tranzitului determina pierderea de apa si electroliti, reducerea aportului

si absorbtiei alimentelor, cresterea necesarului de nutrienti si scadere in greutate.
 Mecanismul producerii diareei

Ingestia microorganismului

Colonizarea intestinului

Invazia mucoasei Elaborarea de citotoxină

Multiplicarea la nivelul mucoasei

Inflamaţie acuta: Kinine

Metaboliţi de acid arahidonic

Diaree
 Mecanisme

Cele 2 mari mecanisme care stau la baza sunt :

• Afectarea marginilor vilozitare ale intestinului determină malabsorbție și

conduce la apariția diareei osmotice.

• Eliberarea unor toxine legate de receptorii enterocitelor și a ionilor de clor

în lumenul intestinal determină apariția diareei secretorii.
 Mecanisme

Mecanismele apariției diareei bacteriene:

1. Producerea de enterotoxine,
2. Producerea de citotoxine,
3. Aderențe,
4. Invazie mucoasă.
 1. Mecanismul enterotoxic

• Microorganismele pot produce toxine, care să faciliteze infecția.

• Enterotoxinele produse de bacterii (enterotoxigene E. Coli, Vibrio Cholerae),

acționează direct asupra mecanismelor secretorii și produc diaree apoasă.
 2. Mecanismul citotoxic

• Citotoxinele produse de alte bacterii (Shigella dysenteriae,

Clostridium difficile, enterohemorrhagic E coli) determină
distrugerea mucoasei, conducând la apariția unor scaune cu
sânge și cu celule inflamatorii.

• Rezultat: descreșterea abilităților de absorbție.

 3. Invazie

• Invazia enterocitelor este o metodă prin care Shigella ,Campylobacter

și organismele enteroinvazive ( E. Coli ) produc distrugere și diaree
inflamatorie.

• Salmonella și Yersinia produc invazie celulară, dar nu și moarte

celulară.

• Aceste bacterii ajung în fluxul sangvin, prin traversarea laminei

proprii și produc febră enterică, precum şi febră tifoidă.
 4. Aderență

• Anumite microorganisme (V. Cholerae, E. Coli) produc

anumite proteine, cu rol de a facilita aderența la peretele
intestinal, determinând distrugera florei normale şi colonizarea
lumenului intestinal.

• Alterarea florei intestinale saprofite poate determina apariția

unui vid biologic, care va fi apoi umplut de bacterii patogene.
 Frecvenţă
• Sindromul diareic, în patologia sugarului este frecvent intalnit, fiind dependent
de: vârstă, sezon, stare de nutriţie, condiţii de îngrijire.

• Un copil dezvolta in primii 3 ani de viata 0,5-3 episoade de diaree/an.

• Frecvenţa mare în perioada de sugar este explicată de particularităţile morfo-

funcţionale ale tubului digestiv şi a structurilor anexe: funcţie motorie imatură,
floră intestinală incomplet dezvoltată, incidenţa mare a infecţiilor, etc.

• Importanţa acestui sindrom, în patologia infantilă, este determinată de posibilele

tulburări nutriţionale pe care le poate declanşa.
 Frecvenţă
• În țările dezvoltate, incidența patogenilor care
determină boala diareică este:
• Virală 70% (Rotavirus 40%)
• Bacteriană 10-20%
• Protozoare <10%

• În țările în curs de dezvoltare, etiologia este:

• Virală 35% (Rotavirus 15-20%)
• Bacteriană 50-60%
 Etiologie

• Boala diareica acuta este o cauză frecventă de mortalitate și

morbiditate, la nivel mondial.

• In tara noastra etiologia cea mai frecventa ( 70%) este

reprezentata de virusuri ( rotavirus, adenovirus, norovirusuri)
 Etiologie
I. Cauze determinante
• Infecțioase (90% din cazuri)
– enterale
– parenterale

• Neinfecțioase (10%)
– erori dietetice
– alte cauze
 Etiologie
A. Cauze infecțioase enterale
1. Virale – cele mai frecvente cauze de diaree acută, în special în țările
dezvoltate
– Rotavirus – 11-71%, cauza cea mai frecventă a diareei de iarnă
(Rotavirus grup A responsabil de 25-65% din cazurile de
gastroenterocolită aparută la sugari, la nivel mondial)
– Calicivirus: Studiile sero-epidemiologice evidențiază faptul că
anticorpii calcivirusului sunt prezenți la 50-90% din copiii cu vârsta
sub 2 ani.
– Infecția cu Astrovirus este atribuită unui procent de 2-9 % dintre
cazurile de AGE apărută la sugari, la nivel mondial.
– Adenovirus, Echovirus, Enterovirusuri, Parvovirus, Norovirusuri,
Virus Norwalk
 Etiologie
A. Cauze infecțioase enterale
1. Virale
• Extinderea virală se produce de la o persoană la alta prin transmitere
fecal-orală, prin mâncare sau apă contaminate.

• Anumite virusuri, precum norovirusurile, se răspândesc pe cale aeriană.

• Gastroenterocolita virală variază de la o formă autolimitată ( afecțiune

diareică cu scaune apose, cu evoluție sub o săptămână ), cu simptome,
precum: grețuri, vărsături, anorexie, indispoziție, până la forme
complexe, ce prezintă deshidratare severă, fiind necesară spitalizarea.
 Etiologie

1. Virusurile sunt responsabile de un procent ridicat al cazurilor de pacienți, de toate

vârstele, afectați de gastroenterită.:
• Rotavirus grup A responsabil de 25-65% din cazurile de gastroenterocolită aparută la
sugari, la nivel mondial.
• Calicivirus: Studiile sero-epidemiologice evidențiază faptul că anticorpii calcivirusului
sunt prezenți la 50-90% din copiii cu vârsta sub 2 ani.
• Infecția cu Astrovirus este atribuită unui procent de 2-9 % dintre cazurile de AGE
apărută la sugari, la nivel mondial.
• 2-3 % din cazuri sunt atribuite anumitor adenovirusuri enterice.
• Extinderea virală se produce de la o persoană la alta prin transmitere fecal-orală, prin
mâncare sau apă contaminate.

• Anumite virusuri, precum norovirusurile, se răspândesc pe cale aeriană.

• Gastroenterocolita virală variază de la o formă autolimitată ( afecțiune diareică cu scaune

apose, cu evoluție sub o săptămână ), cu simptome, precum: grețuri, vărsături, anorexie,
indispoziție, până la forme complexe, ce prezintă deshidratare severă, fiind necesară
spitalizarea.
 Etiologie

2. Microbiene – germeni enteropatogeni

• Escherichia coli – bacil Gram negativ, -25% cu 5 subtipuri:
enteropatogen, enterotoxigen, enteroinvaziv, enterohemoragic
(serotipul O157 H7 – implicat în etiologia sindromului hemolitic
uremic), enteroadeziv
• Salmonella – S. typhi și paratyphi A, B și C
• Shigella – cu 4 tipuri serologice: A (Sh. Disenteriae), B (Sh. Flexneri),
C (Sh. Boydii) și D (Sh. Sonnei)
• Vibrio – V. cholerae și V. parahaemolyticus
• Etiologia bacteriana cea mai frecventa in zona noastra geografica este
reprezentata de Campylobacter (10-18%) si Salmonella (5%)
 Etiologie
3. Microbiene – germeni facultativ patogeni:
-Stafilococcus,
-Proteus,
-Pseudomonas,
-Streptococcus,
-B. Cereus,
-Yersinia enterocolitica,
-Clostridium difficile,
-Citrobacter,
-Klebsiella,
-Enterobacter,
-Campylobacter jejuni
 Etiologie

4. Parazitare – Protozoare
-Entamoeba hystolitica,
-Giardia lamblia,
-Cryptosporidium
 Etiologie

B. Cauze infecțioase parenterale - diareea care însoțește infecțiile

situate în afara tubului digestiv:
• Infecții ORL
• Respiratorii
• Urinare
• Meningeale
• Sistemice
 Etiologie

C. Cauze neinfecțioase
• Erori dietetice calitative, cantitative
• Supra, subalimentația
• Antibioterapie prelungită
• Alergie
• Malnutriția protein calorica severă, numită și atrepsie, în care
mucoasa intestinală prezintă aplazie vilozitară
 Cauze favorizante

• Îngrijire deficitară
• Calea fecal-orală
• Alimente contaminate
• Vârsta mică (<3 luni)
• Prematuritatea
 Clasificare
• In functie de evolutie, conventional, sunt descrise 3 forme de diaree:
- Diareea acuta < 2 saptamani

- Diareea trenanta / prelungita- 2 saptamani- 3 luni

- Diareea cronica – 3 luni

 ANAMNEZA
• Debutul, frecventa si volumul scaunelor diareice si varsaturilor
• Prezenta produselor patologice in scaun: sange, puroi
• Volumul de lichide si alimente primite pe parcursul evolutiei
• Senzatie de sete
• Starea de hidratare a mucoasei bucale
• Diureza ( ultima mictiune)
• Anntibioticoterapie in perioada anterioara debutului
• Spitalizare recenta sau contact cu persoane bolnave
• Calatorie recenta
 EXAMEN OBIECTIV
• Starea senzoriului
• Greutatea ( se raporteaza la greutate anterioara imbolnavirii)
• Febra
• Aspectul faciesului ( incercanat)
• Starea de tensiune a fontanelei anterioare ( deprimata)
• Frecventa si amplitudinea pulsului
• Tensiunea arteriala
• Frecventa si amplitudinea respiratiilor
• Elasticitatea pliului cutanat abdominal ( pliu elastic, lenes, sau persistent)
• Timp de recolorare
 Examinare fizică

• Ideal, stabilirea gradului de

deshidratare, se face prin
măsurarea pierderilor în
greutate.

• Dacă nu este disponibilă o

greutate anterioară, semnele
clinice și simptomele pot fi
utilizate pentru determinarea
gradului de deshidratare.
 Factori de risc pentru deshidratare

• Vârsta sub 12 luni

• Scaune frecvente (>8 scaune / zi)
• Vărsături (>2)
• Alimentația artificială
• Malnutriție preexistentă
 Evaluarea gradului de deshidratare acută
permite clasificarea formelor clinice

• Forme ușoare – Sindrom de deshidratare (SDA) 3-5%

din greutatea corporală
• Forme medii - SDA 5-10%, semne digestive și de SDA
• Forme grave – SDA>10%, semne digestive, de SDA
asociate cu semne neurologice și de colaps
hipovolemic
 Simptome în funcţie de gradul deshidratării
SIMPTOME DESHIDRATARE DESHIDRATARE DESHIDRATARE
3-5% 5-10% >10%
STATUS MENTAL Alert Normal/oboseală/iritabilita Apatic/letargic/alterarea
te stării de conştienţă
SETE Consum normal sau chiar Sete intensă Incapabil de a consuma
refuză lichidele oral lichide
AV Normal Normal crescut Tahicardie sau bradicardie
în cazurile severe
PULS Normal Normal crescut Puls filiform, greu
perceptibil
RESPIRAŢIE Normală Normală sau polipnee Profundă şi mai rară

OCHI Normali Uşor înfundaţi Înfundaţi în orbite

LACRIMI Prezente Scăzute în cantitate Absente

BUZE ŞI LIMBĂ Umedă Uscată Foarte uscată

PLIU CUTANAT Normal La limită (revine la normal Leneş ( revine la normal în

sub 2 sec) peste 2 sec)
RECOLORARE Normală Uşor crescută Crescută
CAPILARĂ
EXTREMITĂŢI Calde Reci Reci, marmorate, cianotice

DIUREZA Redusa oligurie Oligurie /anurie

Pliu cutanat cu consistenţă de „cocă”
Ochi „înfundaţi în orbite”
 Examinare fizică

• Temperatura poate fi uşor crescută. Febra cu valori crescute sugerează o infecție

bacteriană.

• Tahicardia și hipotensiunea sugerează o deshidratare severă.

• Gradul pierderilor în greutate poate fi corelat atât cu deshidratarea, cât și cu

durata diareei.

• Pielea și membranele mucoase ar trebui examinate cu mare grijă. Gura uscată,

absența lacrimilor, tegumente uscate și perturbarea reumplerii capilare sunt
semne de deshidratare.

• Statusul mental al sugarilor poate fi afectat prin modificări ale presiunii arteriale
sau prin perturbări ale circulaţiei cerebrale.
 Tulburările acido-bazice asociate diareei

• Cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât dezechilibrele

acido-bazice sunt mai mari.

• Principalele tulburări sunt regăsite la nivelul electroliţilor.

• Electroliţii sunt reprezentaţi de : acizi, baze şi săruri.

• Orice anomalie, la acest nivel, determină agravarea stării

pacientului, cu necesitatea corectării precoce.
 Variațiile nivelului Sodiului

HIPONATREMIA

• Se caracterizează prin valori ale sodiului sub 130 mEq/L .

• Exemplu: un copil cu diaree căruia i s-a oferit apă îmbuteliată pentru

reechilibrarea pierderilor prin diaree. Apa liberă pierdută este înlocuită, dar sodiul
și alte substanțe nu.

• Valorile serice ale Na < 120 mEq/L pot determina apariția convulsiilor.
 HIPERNATREMIA

• În deshidratările adevărate are loc contracția volumului plasmatic cu o discrepanță

majoră prin pierderile mari de apă liberă.

• Exemplu: un copil care pierde lichide prin diaree este reechilibrat prin supe
hipertonice, lapte fiert sau formule de lapte incorect diluate. Volumul este restabilit,
dar apa liberă nu.

• Hipernatremia poate determina afectarea gravă a SNC.

• În acest context apare diminuarea volumului cerebral.

• Această situație poate determina: hemoragie intracerebrală, convulsii, comă sau

moarte.
 Variații ale nivelului de potasiu

• Schimburile de postasiu între compartimentele intra şi extracelular se produc

mult mai încet decât schimburile de apă liberă, între aceleași compartimente

• Nivelul seric al postasiului nu reflectă nivelul de potasiu intracelular.

• Deși, deficitul de potasiu este caracteristic, atunci când apare depleția de volum,
ecoul clinic nu este unul semnificativ.

• Cu toate acestea, imposibilitatea de a corecta deficitul de potasiu în timpul

reechilibrării determină apariția hipokaliemiei, cu impact clinic semnificativ.

• Potasiu nu trebuie adăugat în timpul administrării de fluide, până în momentul

în care nu se obțin date despre diureza
 Hipovolemia la sugar

• Un anumit grad de acidoză metabolică este specifică, în special sugarilor

• Mecanismul constă in pierderea de bicarbonat prin scaun

• Hipovolemia produce scăderea perfuziei tisulare și creșterea nivelului de acid

lactic
 INVESTIGATII PARACLINICE
• Sunt indicate doar in prezenta produselor patologice din
scaun, precum si in formele severe sau prelungita de boala ):
 Coprocultura
 Coprocitograma ( tesul pozitiv >5 L si/sau H / camp sugereaza
etiologia bacteriana)
 Hemocultura , indicata in diareea acuta febrila
 Ionograma, parametrii acidobazici, uree, creatinina, glicemie,
hemograma
 Proteina C reactiva nu se recomanda de rutina pentru
diferentierea etiologiei bacteriene de cea virala
 Investigatii paraclinice

• Dacă se suspectează infecție bacteriană sau cu protozoare se

impune examenul scaunului pentru decelarea sângerărilor
oculte,stabilirea numărului de leucocite, examenul microscopic
pentru paraziți, decelarea toxinei Clostridium difficile, decelarea
Giardia lambia prin studiul imunologic al enzimelor și culturi
bacteriene, pot fi indicate.

• Investigarea pacienților cu febră ,grețuri, vărsături, dureri

abdominale şi deshidratare extremă se face prin dozarea: nivelului
seric de electroliți, a ureei, creatininei şi prin imagistică medicală
( evaluarea abdomenului )
 Diagnosticarea infecției cu Rotavirus

• Dozarea antigenului rapid din scaun ( peste 98% sensibilitate și

specificitate ) este utilizat în diagnosticarea infecției cu
rotavirus.

• Anticorpii anti-rotavirus ( Imunoglobulina A , Imunoglobulina

M ) sunt excretaţi în scaun, începând cu prima zi de boală.

• Testarea anticorpilor îi poate decela până la 10 zile de la primo-

infecție și un timp mai îndelungat în caz de reinfecție.
 Diagnostic diferential
• Diareea din boli infectioase non-enterale ( ITU, otita
medie)
• Diareea de cauza chirurgicala : apendicita, invaginatia
intestinala
• Diareea asociata antibioterapiei
• Alergia alimentara
• Intolerante alimentare ( lactoza, proteine din LV)
• Malbsorbtia ( fibroza chistica, celiachie)
• Boli inflamatorii intestinale
• Sindromul intestinului iritabil
 Indicatii de internare

•Familia nu poate acorda asistență adecvată la domiciliu

•Nu poate fi urmarit de medic la domicliu

•Varsaturi incoercibile

•Agravarea diareei sau a deshidratării în ciuda reechilibrării adevate.

•Deshidratare severă

•Primeste cu dificultate lichide

•Vârstă mica (<3 luni), iritabilitate neobișnuită sau somnolență.

•Evolutie nefavorabila
 Tratament

1. Tratament dietetic
• Clasic – 4 etape obligatorii:
– Dieta hidrosalină
– Dieta de tranziție
– Realimentarea
– Trecerea la alimentația corespunzătoare vârstei
 Tratament

1. Tratament dietetic
• În ultimii ani au intervenit mai multe modificări. Dieta hidrosalină este indicată
în formele ușoare și medii de deshidratare. Se realizează prin punerea în repaus
a tubului digestiv, cu administrarea de apă și electroliți.
• Soluții de rehidratare orală -SRO (Ge-sol, Prolyte, Sun Lyte)
• Soluția de Ge-sol conține 3,5 g NaCl, 2,5g NaHCO3, 1,5g KCl și 20g glucoză; se
dizolvă în 1 l apă, se administrează 10-20 ml/ Kg/ oră, timp de 4-6 ore,
administrat cu lingurița, la 5 minute, sau pe sonda nazogastrică, apoi 10 ml/ Kg
pentru fiecare scaun diareic sau vărsătura. În prezent, soluția de Gesol nu se mai
folosește deoarece are o osmolaritate prea mare (311 mOsm/ l) și un conținut
prea mare de Na.
• Recomandările pentru compoziția SRO actuale sunt Na 60 mmol/ lși
carbohidrați 90 mmol/ l (țările dezvoltate) și Na 90 mmol/ lîn țările în curs de
dezvoltare, unde holera poate fi cauza diareei acute.
 Conţinutul sărurilor de rehidratare orală şi a unor
băuturi utilizate în scop de rehidratare
Carbohidraţi Sodiu Potsiu Clor Baze Osmolaritate
SOLUŢIE Gm/l Mmol/l Mmol/l Mmol/l Mmol/l /mOsm/l
SRO

WHO(2002) 13,5 75 20 65 30 245

WHO(1975) 20 90 20 80 30 311

ESPGHAN 16 60 20 60 30 240

Enfalyte 30 50 25 45 34 200

Pedialyte 24 45 20 35 30 250

Rehydralyte 25 75 20 65 60 305

CeraLyte 40 50-90 20 - 30 220

Suc de fructe 120 0,4 44 45 N/A 730

Coca-Cola clasic 112 1,6 N/A N/A 13,4 650

 Protocol de rehidratare cu SRO ( saruri de rehidratare orala )

Deshidratare Ușoară: terapie de intretinere

• 10 ml /kg pentru fiecare scaun diareic
• 2 ml/kg pentru fiecare varsatura

Deshidratare Moderată:
• Terapie de inlocuire : 50-100 ml/kg in 2-4 ore
+
• Terapie de intretinere: 10 ml /kg pentru fiecare scaun diareic
2 ml/kg pentru fiecare varsatura
 Protocol de rehidratare cu SRO ( saruri de rehidratare orala )

• SRO se administreaza fractionat cu lingurita, seringa, canita – intial 5 ml , la

interval de 5 minute si se creste progresiv

• SRO se pot administra prin sonda nazo-gastrica daca pacientul refuza lichidele,
prezinta varsaturi sau ulceratii bucale. Aceasta cale se va utiliza daca in decurs
de o ora refuza lichidele si daca in aceasta perioada starea copilului se
agraveaza
 Tratament
1. Tratament dietetic
• Dieta de tranziție
• vegetale antidiareice (pectine): morcov, orez,
făina de roșcove, pulpă de măr sau banane
• 150-180 – max 200 ml /kg/zi
• Se preferă supa de morcovi, pentru acțiunea
sa antidiareică eficientă (+5%glucoză)
• Nu se mai aplică obligatoriu în formele ușoare
 Tratament
1. Tratament dietetic
• Dieta de tranziție
- vegetale antidiareice (pectine): morcov, orez,
făina de roșcove, pulpă de măr sau banane
- 150-180 – max 200 ml /kg/zi
- Se preferă supa de morcovi, pentru acțiunea
sa antidiareică eficientă (+5%glucoză)
- Nu se mai aplică obligatoriu în formele ușoare
 Tratament
1. Tratament dietetic
• Realimentarea
- Alimentația naturală poate să înceapă chiar din timpul etapei de
rehidratare orale. Nu se întrerupe alimentația naturală atunci când sugarul
are diaree.
- Reprezintă trecerea la un aliment mai adecvat nevoilor nutritive ale
sugarului (de regulă reintroducerea unei proteine
- Se face progresiv, ținând seama de vârsta, greutate, tipul alimentației
anterioare.
- În cazul sugarilor cu malnutriție protein calorică, cu SDA severă, cu diaree
trenantă sau recidivantă, sunt indicate preparate de lapte delactozate total
sau parțial, cu conținut lipidic scăzut sau înlocuit cu trigliceride cu catenă
medie, cu adaos de amidon sau dextrinmaltoză, vitamine și oligoelemente.
 Dietă
• Sugar alimentat natural sau mixt : continua alimentatia cu lapte de mama pe
toata perioada bolii

• Sugar alimentat artificial :

- Deshidratare usoara: continua alimentatia lactata pe care o primea anterior
debutului diareei
- Deshidratare medie: dupa rehidratare cu SRO ( 2-4 ore) reluarea alimentatiei
lactate pe care o primea anterior debutului diareei

• Sugar alimentat mixt, copil >1 an:

- Continua alimentatia lactata si cu solide,
- Evita alimentele cu glucide concentrate

• Prescolar:
- Hidrati de carbon complecsi: paine, paste fainoase, cartofi, orez
- Evita: sucuri de fructe cu continut crescut de fructoza, zaharoza, sorbitol
 Evaluarea deshidratarii de intensitate medie dupa 2 -4
ore, prin cantarire si examen clinic
a) Daca deshidratarea s-a ameliorat sau este absenta:
- Realimentare
- 10 ml /kg SRO pentru fiecare scaun diareic

b) deshidratare cu aceeasi intensitate

- Repeta rehidratarea
- Noua reevalure dupa 2-4 ore

c) Deshidratarea s-a agravat:

- Rehidratare parenterala
 Medicatia antidiareica

• Antisecretorii: Racecadotril ( Hidrasec) , inhibitor al enkefalinazei: reduce secretia

intestinala de apa si electroliti, nu influenteaza motilitatea intestinala

• Silicatii: diosmectina ( Smecta)

• Zincul ( desi este indicat de OMS in tarile in curs de dezvoltare, nu exista dovezi
despre eficienta in tarile dezvoltate si cele emergente)

• Inhibitorii motilitatii ( Loperamid, Imodium) sunt contraindicate la sugar si copilul

mic
 Medicatia antiemetica
• Ondansetron
- Creste rata de succes pentru rehidratarea orala
- Se va indica cu prudenta din cauza efectelor cardiace
severe
- Pe parcursul administrarii se monitorizeaza
activitatea cardiaca
 Antibioticoterapia
• Este rar justificata, avand in vedere raritatea etiologiei
bacteriene si tendinta autolimitanta a bolii
• Indicatia terapiei cu antibiotice dupa criterii clinice:
- Sugar < 3 luni
- Malnutritie severa
- Deficit imun
- Sindrom toxiifectios sever
- Diaree dizenteriforma cu evolutie > 7 zile
- Hemoculturi pozitive
 Antibioticoterapia
• Dupa criteriile de probabilitate statistica ( se recomanda
antibiotice pentru bacteriile implicate in etiologia bacteriana a
diareei acute: Shigella, Campylobacter, Salmonella enterica):
- Acid nalidixic
- Cefalosporine III
- Azitromicina
 Erori în conduita terapeutică
• Abuz de antibiotice
• Prelungire excesivă a repausului digestiv (dieta
hidrosalină sau dieta de tranziție)
• Suprimarea laptelui matern
• Recurgerea la hidratare iv la sugarii la care nu
este necesară această cale de rehidratare
• Exces de preparate hipo- / delactozate
 Probioticele

• Probioticele sunt microorganisme non-patologice vii, care îmbunătățesc starea de sănătate

a organismului gazdei. 

• Studiile arata ca cele mai eficiente tulpini sunt : Lactobacillus GG sau Saccharomyces
boulardii

• Probioticele ajută la îmbunătățirea balanței microflorei intestinale, reduc durata si

severitatea bolii

• Mecanismele includ suprimarea invaziei bacteriilor patologice, îmbunătățirea funcției de

barieră intestinală și efecte benefice asupra funcției imune.
 Vaccinarea

• Exista un vaccin disponibil împotriva gastroenterocolitei cu rotavirus.

• Rotarix-ul este un vaccin monovalent, derivat din șușa cea mai comună a
rotavirusului uman, care a fost atenuată.
• Este administrat în doua doze orale ( 2 doze pana la 6 luni)
– Rotarix-ul are efecte de protecție împotriva infecțiilor severe cu
rotavirus (85%) 
– Copiii vaccinați cu Rotarix au prezentat puține reacții adverse și nu au
necesitat spitalizare datorită manifestărilor gastrointestinale.
 Profilaxia

Cercetările pentru realizarea unui vaccin împotriva calcivirusului evoluează rapid.

• Igiena adecvată rămâne prima metodă de prevenție a BDA. Spălarea mâinilor

pentru prevenirea transmiterii fecal-orale este măsura cea mai indicată.

•Prevenția include și o mai bună manevrare a mâncării şi a utilizării produselor de

curățenie.

•La nivelul comunităţii măsurile de igienă sanitară, aprovizionarea cu apă curată,

programe de supraveghere pentru focarele de infecție sunt paşi importanţi în
prevenirea apariției acestei afecțiuni.
 Evolutie
• Majoritatea cazurilor se vindeca in 5-7 zile
• In formele cu evolutie trenanta (diaree >14 zile)
este posibila:
a. Persistenta infectiei
b. Dezvoltarea sindromului postenteritic,
complicatie a diareei infectioase, fie intoleranta
secundara la lactoza sau alergie la proteinele
laptelui de vaca, situatii care necesita tratament
dietetic
 Recidivele și evoluția trenantă
• Nerespectarea dietei
• Contaminare (reinfecție)
• Infecție parenterală (căutarea focarului)
• Deficit de dizaharidaze
• Deficit de lipază
• Boala celiacă