Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de

lumină. Fasciculele laser au mai multe proprietăți care le diferențiază de lumina

incoerentă produsă de exemplu de Soare sau de becul cu incandescență:
monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;
direcționalitate — proprietatea de a se propaga pe distanțe mari cu o divergență
foarte mică și, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;
intensitate — unii laseri sînt suficient de puternici pentru a fi folosiți la tăierea
metalelor.

La origine termenul laser este acronimul LASER format în limba engleză de

la denumirea light amplification by stimulated emission of radiation (amplificare a
luminii prin stimularea emisiunii radiației), denumire construită pe modelul
termenului maser care înseamnă un dispozitiv similar, funcționând în domeniul
microundelor.
În limba română forma de plural recomandată de dicționare este lasere;
cercetătorii implicați în acest domeniu preferă însă pluralul laseri.
Exemplu de montaj optic cu laser. Razele laser sunt vizibile în
primul rînd datorită împrăştierii luminii pe particulele de praf din aer
 ISTORI
Principiile de funcționare ale laserului au fost enunțate în 1916 de Albert Einstein, printr-
o evaluare a consecințelor legii radiației a lui Max Planck și introducerea conceptelor de

C
emisie spontană și emisie stimulată. Aceste rezultate teoretice au fost uitate însă pînă
după cel de-al doilea război mondial.
În 1953 fizicianul american Charles Townes și, independent, Nikolai Basov și Aleksandr
Prohorov din Uniunea Sovietică au reușit să producă primul maser, un dispozitiv
asemănător cu laserul, dar care emite microunde în loc de radiație laser, rezultat pentru
care cei trei au fost răsplătiți cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1964.
Primul laser funcțional a fost construit de Theodore Maiman în 1960 și avea ca mediu
activ un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash.
Primul laser cu gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan în 1960 folosind un
amestec de heliu și neon, care producea un fascicul cu lungimea de undă de 1,15 μm (
infraroșul apropiat), spre deosebire de laserii actuali cu He-Ne care emit în general în
domeniul vizibil, la 633 nm.
Primul laser românesc
România a fost a patra țară din lume în care s-au realizat laseri,[necesită citare] în
urma unor cercetări întreprinse de un colectiv condus de Ion I. Agârbiceanu (fiul
scriitorului Ion Agârbiceanu). Rezultatul lor a fost raportat în 1961.
Un exemplu de laser
microscopic (sus) şi unul
gigantic (jos)
Principiul funcționării
laserului
Laserul este un dispozitiv complex ce utilizează un mediu activ laser, ce poate fi
solid, lichid sau gazos, și o cavitate optică rezonantă. Mediul activ, cu o compoziție
și parametri determinați, primește energie din exterior prin ceea ce se numește
pompare. Pomparea se poate realiza electric sau optic, folosind o sursă de lumină
(flash, alt laser etc.) și duce la excitarea atomilor din mediul activ, adică aducerea
unora din electronii din atomii mediului pe niveluri de energie superioare. Față de
un mediu aflat în echilibru termic, acest mediu pompat ajunge să aibă mai mulți
electroni pe stările de energie superioare, fenomen numit inversie de populație. Un
fascicul de lumină care trece prin acest mediu activat va fi amplificat prin
dezexcitarea stimulată a atomilor, proces în care un foton care interacționează cu
un atom excitat determină emisia unui nou foton, de aceeași direcție, lungime de
undă, fază și stare de polarizare. Astfel este posibil ca pornind de la un singur
foton, generat prin emisie spontană, să se obțină un fascicul cu un număr imens
de fotoni, toți avînd aceleași caracteristici cu fotonul inițial. Acest fapt determină
caracteristica de coerență a fasciculelor laser.
Rolul cavității optice rezonante, formată de obicei din două oglinzi concave
aflate la capetele mediului activ, este acela de a selecta fotonii generați pe o
anumită direcție (axa optică a cavității) și de a-i recircula numai pe aceștia de
cît mai multe ori prin mediul activ. Trecerea fotonilor prin mediul activ are ca
efect dezexcitarea atomilor și deci micșorarea factorului de amplificare optică a
mediului. Se ajunge astfel la un echilibru activ, în care numărul atomilor excitați
prin pompare este egal cu numărul atomilor dezexcitați prin emisie stimulată,
punct în care laserul ajunge la o intensitate constantă. Avînd în vedere că în
mediul activ și în cavitatea optică există pierderi prin absorbție, reflexie parțială,
împrăștiere, difracție, există un nivel minim, de prag, al energiei care trebuie
furnizată mediului activ pentru a se obține efectul laser.
În funcție de tipul mediului activ și de modul în care se realizează pomparea
acestuia laserul poate funcționa în undă continuă sau în impulsuri. Primul
maser și primul laser funcționau în regim de impulsuri.
Un laser reglat pe
lungimea de undă din
galben a sodiului,
folosit pentru a excita
atomii de sodiu din
păturile superioare ale
atmosferei
 Caracteristicile fascicolului
Intensitate
laser
În funcție de tipul de laser și de aplicația pentru care a fost
construit, puterea transportată de fascicul poate fi foarte diferită.
Astfel, dacă diodele laser folosite pentru citirea discurilor
compacte este de ordinul a numai 5 mW, laserii cu CO2 folosiți în
aplicații industriale de tăiere a metalelor pot avea în mod curent
între 100 W și 6000 W. În mod experimental sau pentru aplicații
speciale unii laseri ajung la puteri mult mai mari; cea mai mare
putere raportată a fost în 1996 de 1,25 PW (petawatt, 1015 W).

Monocromaticit
ate
Majoritatea laserilor au un spectru de emisie foarte îngust, ca urmare a modului lor
de funcționare, în care numărul mic de fotoni inițiali este multiplicat prin „copiere”
exactă, producînd un număr mare de fotoni identici. În anumite cazuri spectrul este
atît de îngust (lungimea de undă este atît de bine determinată) încît fasciculul își
păstrează relația de fază pe distanțe imense. Aceasta permite folosirea laserilor în
metrologie pentru măsurarea distanțelor cu o precizie extrem de bună, prin
interferometrie. Aceeași calitate permite folosirea acestor laseri în holografie.
Direcționalitate
În timp ce lumina unei surse obișnuite (bec cu incandescen ță, tub
fluorescent, lumina de la Soare) cu greu poate fi transformată într-un
fascicul paralel cu ajutorul unor sisteme optice de colimare, lumina
laser este în general emisă de la bun început sub forma unui fascicul
paralel. Aceasta se explică prin acțiunea cavității optice rezonante de a
selecta fotonii care se propagă paralel cu axa cavității. Astfel, în timp
ce un reflector obișnuit de lumină, orientat de pe Pămînt spre Lună,
luminează pe suprafața Lunii o suprafață de aproximativ 27.000 km în
diametru, fasciculul unui laser nepretențios cu heliu-neon luminează pe
Lună o suprafață cu diametrul mai mic de 2 km. Folosind laseri mai
performanți și avînd la dispoziție pe suprafața Lunii retroreflectoare
(colțuri de cub, care reflectă lumina incidentă pe aceea și direc ție) a
fost posibilă determinarea cu foarte mare precizie a distanței de la
Pămînt la Lună.
 Măsuri de securitate
Pentru protecția muncii, cei care folosesc laseri trebuie să știe întotdeauna cu ce tip de
laser au de a face. Din punctul de vedere al pericolului pe care îl reprezintă fasciculul laser
asupra omului (în principal retina și pielea), laserii sînt clasificați în patru clase. În prezent
clasificarea laserilor nu se face la fel în toate țările, dar se fac pregătiri pentru ca aceste
clase să fie definite la fel la nivel internațional. Lucrul cu laseri periculoși impune folosirea
de ochelari de protecție, care absorb radiația luminoasă la lungimea de undă a laserului
folosit și permit vederea în celelalte regiuni ale spectrului.
Clasa I este specifică echipamentelor industriale care au zona de acționare a fascicolului
laser acoperită în totalitate, deci nu există posibilitatea apariției unor reflexii nedorite.
Această clasă de laseri este cea mai sigură și nu necesită din partea operatorilor umani
care deservesc echipamentul laser să poarte echipament de protecție optică (ochelari
speciali sau mască).
Clasa II
Clasa IIIa
Clasa IIIb
Clasa IV - sunt laseri care nu sunt prevăzuți cu nici o formă de protecție optică, fiind
echipamente care pot fi ușor adaptate oricărui tip de prelucrări industriale. Identificarea
unor astfel de echipamente laser se poate reliza privind eticheta lipită pe camera
rezonantă pe care este inscripționat cuvântul OEM, alături de care se regăsește cuvântul
CLASS IV.
 Realizarea practica a dispozitivelor
LASER. Tipuri de laser.
Partile constituente ale unui laser sunt : mediul activ, sistemul de
excitare si rezonatorul optic. Partea esentiala a unui dispozitiv laser o
constituie mediul activ, adica un mediu in care se gasesc atomii aflati
intr-o stare energetica superioara celei de echilibru. In acest mediu activ se
produce amplificarea radiatiei luminoase (daca avem o radiatie luminoasa
incidenta) sau chiar emisia si amplificarea radiatiei luminoase (daca nu avem
o radiatie luminoasa incidenta). Sistemul de excitare este necesar pentru
obtinerea de sisteme atomice cu mai multi atomi intr-o stare energetica
superioara. Exista mai multe moduri de a realiza excitarea atomilor din
mediul activ, in functie de natura mediului. Rezonatorul optic este un sistem
de lentile si oglinzi necesare pentru prelucrarea optica a radiatiei emise.
Desi la iesirea din mediul activ razele laser sunt aproape
perfect paralele rezonatorul optic este folosit pentru colimarea mult mai
precisa, pentru concentrarea razelor intr-un punct calculat, pentru
dispersia razelor sau alte aplicatii necesare.
Dupa natura mediului activ deosebim mai multe tipuri de laser. Printre
acestea regasim laserul cu rubin, la care distingem bara de rubin tratat
drept mediul activ iar ansamblul sursa de lumina plus oglinzi poarta rolul
de sistem de excitare. Laserul cu gaz foloseste amestecuri de gaze rare
(He, Ne, Ar, Kr) sau CO2 drept mediu activ si o sursa de curent electric
legata la doi electrozi iau rolul de sistem de excitare.
 PRINCIPIUL
LASER
Principiul LASER consta in faptul ca atomii elibereaza energie
sub forma de fotoni atunci cand parcurg tranzitia de pe un nivel
de excitare metastabil spre un nivel de echilibru. Aceasta
tranzitie se face sub influenta unui factor declansator si de
aceea emisia de energie se numeste emisie stimulata sau
emisie indusa. Odata pornita reactia aceasta se propaga sub
forma piramidala astfel, un foton emis de un atom dezexcitat
va declansa reactia la altul, acesta la randul lui va emite un
foton si il va elibera si pe cel incident. Avem doi fotoni care se
vor inmulti exponential. Astfel se produce o amplificare a
radiatiei luminoase.
 APLICATII
Laserul este folosit in diverse domenii, cum ar fi: tehnica, medicina:
dermatologie,in tratarea unor afectiuni grave ale pielii, in lupta impotriva
cancerului etc., in biologie, in tot ceea ce implica cercetare.Oftalmologia a fost
unul din principalele campuri ale medicinei,si dupa mai mult de 25 ani, acesta
poate fi folosit de la diagnostic la tratament. Se creaza o mica gaura in iris, care
va elibera presiunea intraoculara, lucru care nu dauneaza nici corneeisi nici altor
parti ale ochiului.Exista mai multe modalitati de a realiza aceasta gaura,in
schimb cu laserul ea se inchide mult mai repede. Oftalmologii pot alege diferite
lasere pentru a trata  diferitele variatati de probleme ale retinei,chiar si in cazul
diabeticilor.Lumina verde laser este folosita pentru a indepartavasele de sange
anormale de la suprafate retinei, cele de pe membrana coroidala sunt
indepartate cu lumina galbena si rosie datorita abilitatii acestora de a patrunde in
tesut.
          Folosirea laserului in dermatologie are ca exemplu indepartarea diferitelor
afectiuni ale pielii,de exemplu in tratarea cancerului ; indepartarea permanenta a
firelor de par etc.
          Laserul este una dintre cele mei utilizate tehnologii actuale.