COSTUMUL BURGHEZ

OLANDEZ ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA

Profesor: Buzilă Delia

C. T. “E. Zamfirescu” Satu Mare
 CONDIŢII DE
DEZVOLTARE

În prima jumătate a
secolului al XVII-lea, în
vâltoarea conflictelor
naţionale, sociale şi religioase
care au agitat Europa,
provinciile de nord ale Ţărilor
de Jos (viitoarea Olandă), s-
au proclamat prima republică
În această epocă de
burgheză, ajungând cea mai
războaie, precum cel
mare putere maritimă şi
de 30 ani, a crescut
financiară a continentului.
importanţa militarilor.
 Vermeer van Delft, Paharul cu vin,
1660, Berlin, Gemäldegalerie

Cadrul artistic

În Olanda burgheză s-a dezvoltat o Jan Vermeer van Delft, Stradă din Delft, 1658,
Amsterdam, Rijksmuseum
artă pe drept numită antibarocă. În casele
mici de oraş, din cărămidă şi piatră, cu
forme simple, geometric regulate, în
interioarele sobre, practice, curate, atât
pereţii, cât şi mobilierul sau tablourile
aveau contururi drepte, compoziţii
ordonate, opuse fanteziei spectaculare a
barocului. Scaunele cu spătar scund, din
lemn lucrat la strung, în culoarea naturală,
ca şi mesele sau dulapurile de rufe, cu
suprafeţe plane cu motive încrustate,
ofereau soluţii noi, funcţionale. Pieter de Hooch, Dulapul de haine, 1663,
Amsterdam, RijksmuseumMuzeul de Artă
 CARACTERISTICI GENERALE ALE COSTUMULUI

• A dispărut aspectul de carapace al îmbrăcămintei spaniole,

hainele revenind la proporţii naturale
•descheierea nasturilor de pe burtă, ca un gest de frondă, plebeu.
• Sculptural, costumul punea în valoare volume puternice
„de butoiaş”,
Pictural, coloritul era ceva mai viu şi mai variat. Burghezia
olandeză protestantă impunea la începutul secolului o ţinută sobră,
mai ales prin negrul stofelor de lână şi albul pânzei scrobite,
adoptând însă, cu timpul, culori metalice, grizate, brune, verzui,
albaştrii.
•Materiale - ţesături uşoare din lână sau tafta în culori uni,
pânză albă, scrobită şi dantelele solide locale.
 Silueta masculină domina. Nu exista încă
uniforma obligatorie şi armatele păstrau în
război portul civil. Fiind inutilă armura, aceasta
a dispărut treptat, păstrându-se o vreme
pieptarul, apoi doar coiful şi gulerul, ca însemne
ofiţereşti. Costumul militarilor de tip olandez
trăda, pe lângă plăcerea confortului şi aprecierea
bunăstării, şi dorinţa – etern militară – de
împodobire ostentativă.
 COSTUMUL
BǍRBǍTESC
Silueta masculină, haina, pelerina, jacheta largă,
tiparul jachetei largi pe cel al pelerinei, tiparul hainei,
guler, mănuşi, pălărie, pantof, cizma

Silueta aducea vădit cu

cea a unui cocoş pintenat,
prin penele pălăriei şi
eşarfele fluturânde,
dantelele aglomerate la
guler, manşete şi ciorapii
răsfrânţi peste cizme.
 COSTUMUL
BǍRBǍTESC

Pe cap, pălăria moale, cu

bor mare, adaptare a pălăriei
ţărăneşti, proclama
fraternizarea din timpul
luptelor de independenţă. Era
împodobită cu pene de struţ.
Părul se purta lung până la
umăr, zburlit. Barbişonul şi
mustăţile ascuţite completau
aspectul caracteristic.
Frans Hals, Willem van Heythuysen,
cca 1637,
Bruxelles, Musees Royaux des Beaux
Arts
 COSTUMUL
BǍRBǍTESC

Pe trup, cămaşa era parţial

vizibilă în şliţurile mânecilor,
la guler şi manşete. La
început, gulerul încreţit,
spaniol, era purtat nescrobit
până către 1630, când s-a
generalizat gulerul drept, lat,
cu dantele.
P.P.Rubens, Autoportret cu Isabella Brant,
1609-1610, München, Alte Pinakothek
 COSTUMUL
BǍRBǍTESC
Vesta –– era piesa principală, croită
pe corp, cu talia ridicată, cu poale largi
(întâi din fâşii, apoi compacte), cu
nasturii închişi doar pe piept, descheiaţi
pe pântece, uneori cu mâneci largi şi
şliţuri. În talie apăreau deseori un şir de
funde ca nişte rozete ornamentale, care
iniţial susţineau pantalonii, când poalele
erau fâşii.
Jacheta, o haină lungă de trei
sferturi cu mâneci lungi, cu guler mare,
închisă cu nasturi mulţi, se purta uneori Rembrandt si Saskia,
drapată fantezist pe umeri, asemeni 1636, Dresden, Gemäldegalerie

capei spaniole.
 COSTUMUL
BǍRBǍTESC
Pantalonii, fără perne, bufanţi
flasc, îngustaţi treptat în jos, erau legaţi
sub genunchi cu bentiţe şi rozete.
În picioare se purtau ciorapi de
mătase şi pantofi montanţi cu rozete,
sau cizme cu toc şi pinteni, sub care se
îmbrăcau ciorapi de pânză sau jambiere
tubulare (canons), cu margini de
dantelă răsfrânte peste cizme.
Ţinuta era completată de sabia
atârnată la cingătoare, gata să fie
oricând mânuită cu virtuozitate în
spectaculoasele dueluri. Atelierul lui Daniel Mytens, Henry Rich,1640, Londra,
National Portrait Gallery
COSTUMUL FEMININ

Silueta feminină, două rochii,

rochie cu fusta în buzunare,

coafură, pălărie, bonetă,

bonetă-guler, guler-bonetă cu
sârme, boneta pe coc
 COSTUMUL FEMININ

Tipul de frumuseţe preferat

era cel al femeii robuste,
coapte, pline.
Sub influenţa moralei
burgheziei protestante,
costumul punea în valoare
virtuţile gospodinei prin
atributele caracteristice:
boneta strângând părul,
eşarfapelerină acoperind
decolteul, şorţul indicând
activitatea domestică.
COSTUMUL FEMININ

Pe cap, părul, de culoare

întunecată, era tras pe spate,
aplatizat pe creştet, lăsând fruntea
degajată, şi adunat pe spate în coc
ridicat, căzând liber doar pe
lături.
 COSTUMUL FEMININ

Boneta din pânză

scrobită, susţinută de fire
de metal, păstrată în
costumul naţional
olandez, era înlocuită
uneori de pălăria cu
pene, bărbătească.

rembrandt-portret-saskia
1635
 COSTUMUL FEMININ

Pe trup, cămaşa era vizibilă la

guler şi la manşete, gulerul era
fie bărbătesc, cu sau din
dantelă, fie ca o pelerină plată
din pânză transparentă

Rochia avea mâneci trei

sferturi, umflate, cu umeri
căzuţi, cu şliţuri, deseori
strangulate la cot cu panglici,
formând două baloane, cu
manşete expunând încheietura
mâinii. Jan Anthonisz van RAVESTEYN (1570 -1657)
Portret de femeie
 COSTUMUL FEMININ
Fusta cădea liber pe mai multe
jupoane, dispărând scheletul de sârme.

Olanda a lansat moda jachetei

scurte din catifea sau mătase, mărginită
cu blană, pentru purtat în casă de
dimineaţă, la lucru.

În picioare, se încălţau pantofi în

genul celor bărbăteşti.

Bijuteriile erau mari, de forme

regulate, de preferinţă şiruri de perle la
gât, în păr etc.
 Bibliografie:

1. „Arta. Stil. Costum.” de Adina Nanu, Mediaprint, 2007,

COSTUMUL ÎN SECOLUL AL XVII-LEA, pag.128-135.
2. http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://1.bp.blogspot.
com/_h=543
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Olanda
4. http://www.scribd.com/doc/28451735/Art%C3%85-Stil-C
ostum

5. http://www.brukenthalmuseum.ro/pdf/brosuri/pictura_olan
deza.pdf