COMPORTAMENTUL

PRODUCĂTORULUI
 Producătorul / Întreprinzătorul
= persoana care inițiază o afacere, investește bani, timp,
energie, muncă și creativitate cu scopul de a obține un profit
cât mai mare.
= purtătorul ofertei pe piață.

Rolul întreprinzătorului:
- creează bunuri și servicii căutate pe piață;
- își asumă riscul înființării, gestionării, organizării și conducerii
unei afaceri.
 Proprietatea și libera inițiativă

Atributele proprietății:
1. Posesia – însușirea de către o persoană a bunului,
2. Dispoziția – decizia referitoare la dreptul
proprietății,
3. Folosința – utilizarea bunului aflat în posesie,
4. Uzufructul – însușirea beneficiilor care apar în
legătură cu acel bun.
Forme de proprietate:
1. Proprietate particulară – preponderentă în economia de
piață.
a) Individuală,
b) Asociativă (cea mai frecventă în economia de piață).
2. Proprietatea publică – unități ale administrației publice
(școli, spitale);
3. Proprietatea mixtă – îmbină proprietatea particulară cu cea
publică (ex. Dacia-Renault).

Libera inițiativă – condiție de bază a existenței economiei

de piață.
 Producția
= este activitatea umană prin care se folosesc și se
combină factori de producție în vederea obținerii de
bunuri și servicii utile capabile să satisfacă
nevoi/dorințe.
Producția optimă = maximizează profitul.

Factorii de producție = resursele atrase și efectiv

utilizate în activitatea economică (munca, natura,
capitalul).
1. Munca – principalul factor de producție
 Este un proces conștient (ca orice activitate umană);
 Are caracter activ și determinant (antrenează și
transformă ceilalți factori de producție);
 Este diversificată, ca urmare a extinderii procesului de
diviziune a muncii.

2. Pământul (natura) – totalitatea resurselor brute,

neprelucrate, din natură (solul, apa, mineralele,
pădurile, fenomenele naturale atrase în producție) care
pot fi utilizate și transformate în bunuri de consum.
3. Capitalul – ansamblul bunurilor produse prin muncă și
folosite în activitatea economică pentru producerea
altor bunuri și/sau servicii destinate vânzării.
 Capitalul fix
• Participă la mai multe cicluri de producție,
• Se consumă în mod treptat,
• Se înlocuiește după o perioadă mai
îndelungată de timp, perioadă în care se
manifestă:
• Uzura fizică,
• Uzura morală.
 Capitalul circulant
• Participă la un singur ciclu de producție,
• Se consumă integral într-un ciclu de producție,
• Se înlocuiește după fiecare ciclu de producție.
•Combinarea
  factorilor de producție :
1. modul specific de unire tehnică ( specific fiecărui proces de
producție care necesită o anume calificare și structură ale
factorului muncă, mijloace tehnice specifice, materii prime și
materiale corespunzătoare, etc.) și
2. economică ( care permite reducerea costurilor producției și
maximizarea profitului).

Substituirea factorilor de producție = posibilitatea de a

înlocui o cantitate dintr-un factor cu o cantitate dintr-un alt
factor, în condițiile menținerii aceluiași nivel al producției.

Aprecierea rezultatelor substituirii se face cu ajutorul

indicatorilor: productivitatea marginală și rata marginală de
substituție (Rmgs = =)
 Oferta
= cantitatea de bunuri și servicii pe care o întreprindere este
dispusă să o producă și să o vândă pe piață la un anumit preț.
Oferta optimă → maximizarea profitului, în funcție de:
• Nivelul și dinamica costului de producție;
• Modificările prețurilor altor bunuri concurente / substituibile;
• Numărul firmelor care produc același bun;
• Nivelul taxelor și al subvențiilor;
• Raporturile de putere pe piață;
• Previziunile privind evoluția prețurilor și a inflației;
• Evenimente conjuncturale social-politice;
• Condiții naturale etc.
•Legea
  generală a ofertei:
• ↗ prețurilor → ↗ cantității oferite = extinderea ofertei
• ↘ prețurilor → ↘ cantității oferite = contracția ofertei

Coeficientul elasticității ofertei în funcție de preț:

EO/P = ; sau EO/P = :
Q-cantitatea oferită pe piață; ∆Q - variația cantitții oferite pe piață (variația ofertei)
P-prețul; ∆P-variația prețului

EO/P > 1 – ofertă elastică;

EO/P < 1 – ofertă inelastică;
EO/P = 1 – ofertă cu elasticitate unitară;
EO/P = 0 – ofertă perfect inelastică;
EO/P → – ofertă perfect elestică.
Ofertă spontană – crește pe seama stocurilor existente,
profitabilă imediat;

Ofertă curentă – sporește pe seama capacităților de

producție existente, dar nefolosite;

Ofertă pe termen lung – se realizează pe seama investițiilor.

 Productivitatea și eficiența economică
•1.  Productivitatea (randamentul) unui factor de producție
X se referă la volumul de producție realizat cu o anumită
cantitate din respectivul factor.

2. Productivitatea medie WM = , producția obținută pe

unitatea de factor de producție.

3. Productivitatea marginală este sporul de producție

generat de creșterea cu o unitate a consumului dintr-un
factor de producție.
Wmg = =
•1. 
Productivitatea medie și productivitatea marginală
a muncii:
WML = ; WmgL =
2. Productivitatea medie și productivitatea marginală
a pământului (resurselor naturale):
WMP = ; WmgP =
3. Productivitatea medie și marginală a capitalului:
WMK = ; WmgK =
 Calcule de eficiență economică
• 

Producția optimă = maximizează profitul.

Optimizarea combinației de factori de producție , în

cazul maximizării producției, înseamnă:
 Costul de producție
= reprezintă totalitatea cheltuielilor ocazionate de
producerea și desfacerea unei cantități determinate de
bunuri și servicii.

• Consumul factorului muncă – cheltuielile cu salariile.

• Consumul factorului natură – chiria, renta, taxă de folosire și
refacere a terenurilor poluate/distruse.
• Consumul de capital fix – amortizarea.
• Consumul de capital circulant – valoarea materiilor prime,
materialelor, combustibililor consumate in procesul de
producție.
•1.  Costul fix (CF) = ansamblul cheltuielilor care nu
variază (pe termen scurt) în raport cu cantitatea de
bunuri economice realizate.
ex. = cheltuieli cu iluminatul / încălzirea spațiului de
producție, dobânzile la creditele bancare, amortizarea utilajelor,
chiriile pentru terenuri/spațiu de depozitare, etc.

Amortizarea (A) = procesul recuperării treptate a

cheltuielilor făcute cu capitalul fix achiziționat.

A=
VKf – valoarea capitalului fix
TA – timpul de amortizare
•2.  Costul variabil (CV) = ansamblul cheltuielilor de
producție care variază (în același sens) odată cu
modificarea nivelului producției realizate.
ex. = cheltuielile cu materiile prime și materialele,
combustibil, apa tehnologică, salariile lucrătorilor productivi.

3. Costul total (CT): CT = CF + CV

4. Costul total mediu:CTM = = = CFM + CVM

•5.  Costul marginal (Cmg) = variația costului total
determinată de modificarea cu o unitate a nivelului
producției.

Cmg = =

– variația a costului total,

– variația a costului variabil,
– variația a producției.
 Tipuri de costuri
I. COSTUL GLOBAL (CG) = totalitatea cheltuielilor ocazionate
de producerea și desfacerea unui volum anume de producție.
CG = CF+CV+ch. de desfacere
CF – amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile fixe ale
personalului administrativ, cheltulieli de întreținere generală a
firmei, dobânzi și alte cheltuieli fixe cuprinse în cost.
CV – consumul de materii prime și materiale auxiliare,
combustibil, energie, gaz metan, apă tehnologică, salariile
lucrătorilor direct productivi, alte cheltuieli variabile.
II. COSTUL MEDIU (UNITAR) = costurile pe unitatea de produs
= CG/Q = CMF + CMV
CFM = CF/Q
CMV = CV/Q
•III.  COSTUL MARGINAL = sporul de cheltuieli totale necesar
pentru obținerea unei cantități suplimentare dintr-un bun.
Cmg = CT/Q = (CF+ CV)/ Q = CV/ Q