PIAȚA MONETARĂ

.
 Banii – rol și evoluție
• Banii
  – intermediarul general al schimbului.
• TROCUL - prima formă de schimb direct (adica bun/serviciu
contra bun/serviciu). Astazi această formă de schimb se numește
BARTER.
• Dezvoltarea schimburilor (de vite, scoici, țesături, sare, etc.)
apariția primelor monede = bunuri care să ușureze schimbul și
să-și păstreze valoarea în timp aurul și argintul.
• Herodot: apariția primelor monede în anii 700 î.Hr.
• Aprox. 2500 de ani au circulat monede din metale prețioase care
aveau valoare intrinsecă și universală.
• Banii de hârtie au apărut datorită:
• Scăderii greutății monedelor în timp;
• Faptului că inscripțiile se citeau tot mai greu;
• Falsificatorilor;
• Nesiguranța transportului și posesiei, etc.
• În sec. XII apar scrisorile de schimb, iar după cinci secole apar
și efectele de comerț (trate comerciale) – nu aveau valoare
intrinsecă, reprezentând angajamentul emitentului privind plata
unei sume de bani la prezentarea înscrisului sau la termen.
• Biletele de bancă și banii de cont apar în Occident în sec. XVII.
• La jumătatea sec. XIX încep să fie utilizate cecurile și
viramentele.
• Biletele de bancă, banii de cont, cecurile și viramentele = monede
fiduciare = se bazează pe încrederea oamenilor în moneda
respectivă (aceasta nemaiavând valoare intrinsecă/fără
acoperiere în metal prețios la bancă).
• Monedele de aur și argint au coexistat cu biletele de bancă până
la primul război mondial.
• Din 1971 s-a renunțat în totalitate la acoperirea bancnotelor în în
metale prețioase.
• Extinderea și complexitatea tranzacțiilor internaționale au impus ca
bani universali: dolarul, lira sterlină, euro (moneda unică pentru
”zona euro” alcătuită doar de unele dintre statele aderente la
Uniunea Europeană).
• Funcțiile banilor contemporani: de schimb, de măsurare (etalon)
pentru celalalte bunuri / pentru activitatea economică în general, de
plată, de economisire.
• Forme ale banilor contemporani:
• Numerar – bancnote și monedă metalică,
• Monedă scripturală, bani scripturali, monedă de cont – înscrisul dintr-un cont
bancar creat pe baza numerarului / a unui credit acordat de bănci:
• Cec,
• Ordin de plată,
• Card,
• Monedă electronică.
• În prezent peste 90% din tranzacții sunt mijlocite de banii scripturali
(rapiditate, siguranță, ușurință de utilizare) pe fondul reducerii
cantității de numerar din circulație.
 Instituții financiar–bancare și de asigurări
• Piața financiară este compusă din:
• Piața monetară = piața fondurilor pe termen scurt = piața banilor,
• Piața capitalurilor = piața fondurilor pe termen lung.
• Băncile = agenți economici care finanțează activitatea
economică, existența lor fiind strâns legată de bani și piața
monetară.
• Societățile de asigurare = garantează asiguraților care plătesc
prima de asigurare (benevol / în baza legii) pentru polița de
asigurare că vor primi despăgubiri în cazul producerii unui risc
pentru care s-au asigurat.
• Societăți de investiții financiare = (fonduri de investiții) instituții
a căror activitate reglementată este supravegheată de C.N.V.M.
(Comisia Națională a Valorilor Mobiliare). Ele au rolul de a
concentra fondurile bănești dispersate ale populației în vederea
alocării lor în investiții profitabile.
 Primele instituții bancare

• Prima bancă a apărut la Amsterdam în 1609

• În 1697 a luat ființă banca Angliei
• În România:
• În 1857 s-a înființat Banca Națională a Modovei la Iași,
• Banca Națională a României a fost înființată la
București, în anul 1880, cu un capital inițial de 30
milioane lei (din care 10 milioane capital de stat, iar
restul de 20 milioane fiind capital privat cu precădere
al familiei Brătianu). Prima bancnotă emisă de BNR
a fost cea de 1000 lei, care a circulat până în anul
1933.
 Structura sistemului bancar

• Banca centrală / banca de emisiune / “banca băncilor”-

Banca Națională a României:
• Asigurarea stabilității monedei naționale
• Emisiunea de monedă,
• Controlul masei monetare,
• Coordonarea politicii monetare,
• Acordarea de credite altor bănci,
• Sprijinirea economiei naționale în general.
• Băncile comerciale:
• Atragere de depozite bănești,
• Acordare de credite. Activitatea de creditare a băncilor are drept efect
creșterea volumului cantitativ al masei monetare.
• Unitatea monetară recunoscută de constituția României este
LEUL cu subdiviziunea sa, banul.
 Banca Națională

• Conduce politica monetară a țării prin:

• Controlul masei monetare;
• Influențarea nivelului ratei dobânzii practicate pe piața interbancară;
• Stabilirea ratei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale pe care
acestea trebuie să le constituie în depozitele BN;
• Stabilește politica valutară;
• Determină și comunică zilnic cursul de schimb al monedei naționale în
raport de alte valute, etc.
• Stabilește politica monetară – componentă a politicii economice generale
de:
• Ocupare a forței de muncă,
• Asigurarea echilibrului balanței de plăți,
• Stabilitatea prețurilor,
• Lupta împotriva inflației, etc.
• Efectuează operațiuni pe contul statului prin Trezorerie – agentul financiar
al statului – prin care se derulează încasări și se efectuează plăți.
 Băncile comerciale
• Reprezintă intermediari între posesorii de disponibilități bănești
(active disponibile) și cei care au nevoie de acestea.
• Îndeplinesc 2 funcții:
• Funcția activă – de acordare de împrumuturi ( creare de putere de
cumpărare adițională) pe bază de bonitate financiară,
- de gestionare a conturilor bancare,
- de emitere de titluri de valoare.

• Funcția pasivă – atragerea în depozite bancare a disponibilităților

temporare ale deponenților (pf și pj).

• Elementul esențial pentru îndeplinirea acestor funcții este

încrederea pe care o au deponenții în bănci, ele garantând
deponenților că își pot retrage banii oricând au nevoie.
 Masa monetară
•  Masa monetară sau masa bănească = suma de bani aflată în
circulație într-o economie la un moment dat și care aparține
diferiților agenți economici (se referă numai la moneda
națională) și are drept componente numerarul (monede și
bancnote) și banii scripturali (inclusiv toate instrumentele
recunoscute ca monedă).
• Ecuația cantitativă a banilor:
M = PY / v, Mv = PY,
M – masa monetară,
P – nivelul prețurilor,
Y – volumul de bunuri și servicii supuse tranzacțiilor,
v – viteza de circulație a banilor în economie
• Mărimea masei monetare se determină ținând cont de
necesitățile funcționării normale a economiei naționale.
• Viteza
  de circulație a banilor = numărul de tranzacții de
vânzare/cumpărare și plăți pe care le mijlocește o unitate
monetară într-o perioadă de timp.
v = PY / M

• Puterea de cumpărare a banilor = cantitatea de bunuri și servicii

care poate fi cumpărată la un moment dat cu o unitate monetară,
la un anumit nivel al prețurilor.

• Indicele puterii de cumpărare a banilor (I Pcb) = indicatorul cu

care se evaluează modificarea puterii de cumpărare a banilor.
Ipcb = IM/IP = 1 / IGP

IGP - indicele general al prețurilor

IM – indice masă monetară
IP – indice nivelului general al prețurilor
•Nevoia
  de monedă națională crește sub influența mai multor
motive de natură economică și psihologică:

• Creșterea volumului valoric (YP) al bunurilor și serviciilor oferite pe

piață, necesită pentru asigurarea echilibrului, sporirea masei monetare
sau a vitezei de circulație a banilor (Mv = PY);
• Necesitatea echilibrării bugetului de stat întocmit/rectificat cu deficit
(cheltuielile bugetare sunt mai mari decât veniturile bugetare);
• Scăderea vitezei de circulație a banilor prin reținerea lor de agenții
economici, atunci când costul de transformare a unor active în lichidități
este ridicat, peste limita acceptată de posesorul lor sau din motive de
precauție, speculație, etc.
• Schimbarea unei monede străine în monedă națională atunci când
exportatorii și alți deținători de valută străină convertesc valuta în lei,
pentru a face plăți pe teritoriul național.
 Cererea și oferta de bani
• Piața monetară este forma specifică de piață prin intermediul
căreia se relaționează cererea cu oferta de bani și se
realizează echilibrul monetar.
• Rolul pieței monetare:
• Compensează deficitul cu excedentul de monedă existente la diferiți
agenți economici;
• Reglează cantitatea de monedă din economie.
• Cererea de monedă reprezintă cantitatea de bani pe care o
solicită agenții economici. Nevoia de bani provine de la:
• Întreprinderi, pentru finanțarea afacerilor;
• Populație;
• Trezoreria (casierie statului), pentru acoperirea deficitului bugetar;
• Băncile, alte instutuții financiare care au nevoie de credite.
•  Necesarul de masă monetară (M) depinde de:
1. Volumul bunurilor și serviciilor destinate pieței (Y);
2. Nivelul prețurilor (P);
3. Viteza de rotație a banilor (v);
4. Amploarea creditului de consum;
5. Înclinația spre lichidități – păstrarea sub formă de numerar a unor
sume de bani = micșorarea M. Inclinația spre lichidități este influențată
de factori precum:
a) Dorința de venit prin păstrarea anumitor sume în numerar;
b) Dorința de a beneficia de o anumită oportunitate de afacere în cel mai scurt
timp;
c) Precauția pentru neprevăzut;
d) Dorința de obținere de câștiguri prin speculație.

Rata spre lichidități = M / YP

Viteza de circulație a banilor = YP / M
• Nevoia de monedă are la bază:
• Motivație tranzacțională: facilitarea schimburilor de bunuri și servicii;
• Motivație precauțională: constituirea unor stocuri monetare pentru nevoi
neprevăzute;
• Motivație speculativă: valorificarea banilor prin plasamente și speculații
pe piețele financiară și valutară.

• Oferta de monedă reprezintă stocul total de bani existent la

un moment dat într-o economie națională.
• Stocul de bani aparține populației, întreprinderilor și altor
categorii de agenți economici nonfinanciari si financiari.
• În general, instituțiile financiare sunt ofertanți de monedă (case
de pensii, societăți de asigurare, case de economii, etc).
• Băncile intermediază relațiile dintre cererea și oferta pe piața
monetară, ele fiind cele care gestionează stocul de monedă.

• Creditul este o relație bănească între un creditor care acordă

un împrumut și un debitor care este beneficiarul împrumutului
și care se angajează să plătească la o dată ulterioară
(scadența) suma corespunzătoare, plus o dobândă.

• Dobânda = suma de bani care revine creditorului pentru

folosirea împrumutului de către debitor într-o anumită perioadă
de timp.
• Masa dobânzii (D) – suma de bani plătită de debitor
creditorului.
• Rata dobânzii (d’) – raport procentual între dobândă și
creditul acordat.
•  Dobânda simplă, fără capitalizare se calculează de regulă
pentru perioade mai mici de 1 an, astfel:
D = C d’; d’ = D/C
C=creditul,
D=masa dobânzii,
d’=rata dobânzii pe an (12 luni = 360 zile)

• Dobânda compusă / capitalizată (dobândă la dobândă) – se

calculează de regulă pentru perioade mai mari de 1 an:
D=C(1+d’)n – C

Sn=Depozit (1+d’)n
n=numărul de ani
Sn=suma care revine deponentului după n ani (la scadență)
•  Rata dobânzii depinde de o serie de factori:
1. Raportul dintre rata profitului și rata dobânzii (în mod normal, rata
profitului rata dobânzii stimularea investițiilor);
2. Cererea și oferta de credite;
3. Caracterul ciclic al activității economice ( în perioadele de expansiune
economică d’ , iar în perioadele de recesiune d’ ↘).
4. Acoperirea deficitului bugetar ( prin solicitarea de credite mărește d’;
dacă deficitul se acoperă prin emisiune monetară, crește oferta de
bani și scade d’;
5. Creșterea inflației determină creșterea ratei dobânzii la depozite și la
credite;
6. Nivelul taxelor și impozitelor (agenții economici preferă să investească
apelând la credite și să plătească dobânzi decât taxe și impozite).
7. Durata creditului și sensibilitatea la întârziere pentru rambursarea
creditului în funcție de previziunea stării economiei;
8. Factori politici, sociali și de încredere;
9. Factori externi și conjuncturali.
 Profitul bancar

•  Venitul brut al băncilor = dobânda încasată (Dî) – Dobânda

plătită (Dpl) = Cad’a - Dbd’p,
Ca=credite acordate,
d’a=rata dobânzii active (la care se acordă credite),
Db=depozite bancare
d’p=rata dobânzii pasive (plătită deponenților la depozite)
• Pr brut = venit brut – cheltuieli de funcționare ale băncii
• Pr net = Pr brut – impozitele plătite
Cum a ajuns piaţa bancară românească să depindă
de deciziile de la Viena, Paris sau Atena
 test
1. Identificați agenții economici de la care provine cererea de
monedă (A) și agenții economici de la care provine oferta de
monedă (B):
a) Întreprinderi care solicită împrumuturi;
b) Băncile comerciale acordand credite;
c) Trezorerie (în situația de deficit bugetar);
d) Trezorerie (în situația de excedent bugetar);
e) Persoane care solicită un împrumut la o bancă;
f) Persoanele care își depun economiile la o bancă.
2. Volumul valoric al tranzacțiilor influențează în mod direct
masa monetară. A/F
3. Dobânda compusă se calculează pentru credite acordate pe
o perioadă mai mică de un an sau egală cu un an. A/F
4. Depunând banii la o bancă comercială pentru cheltuieli
viitoare, banii îndeplinesc funcția de:
a) Mijloc de schimb;
b) Mijloc de măsurare a activității economice;
c) Mijloc de plată;
d) Mijloc de economisire.
5. Când numerarul este depus la bancă, masa monetară
scade. A/F
6. Când cantitatea de valută cumpărată de bănci este
superioră celei vândute, masa monetară crește. A/F
7. Câștigul (venitul) băncii este întotdeauna superior profitului.
A/F